2021

Chirurgie An V Sem II

Stan Lee

1/1/2021
 Patologia chirurgicală a scheletului axial
Instabilitatea atlanto-axială
Instabilitate între cele 2 vertebre.
Rasele mici:Yorkshire Terrier, Chihuahua, Bichon,Caniche, Pomeranian, and
Pekinez, Câinii tineri.
Posibil congenital: displazia, angulația dorsală, separația procesului odontoid, absența
lig.transvers, osificare incompletă, luxație.

Semne clinice
• Durere cervicală
• Postură specifică cu capul întins înainte,
• rigiditate cervicală
• Deficit neurologic – Paraplegie –
• Tetraplegie, Torticolis
Diagnostic
Examen Rx, Mielografie,
CT, RMN
Diferențial:
meningomielite,
siringohidromielia,
discospondilite, protruzii
discale, traumatisme.

1
CT RMN

2
Tehnica chirurgicală: stabilizare
Accesul operator : dorsal
Contenție sterno-abdominală

Tehnica cu fire metalice

3
Tehnica cu bandă metalică de tensiune Kishigami

Pinning

4
Accesul operator : ventral
Contenție: dorsală

Tehnica cu șuruburi transarticulare

5
Clamp and rod Cleme și bară

PMMA

Complicații:

6
 Neurologice,paralizii laringiene,dificultate în respirație,-sindrom cai respiratorii la
brahicefalici.
Colapsul implantului,fracturi ale atlasului și axisului,durere prezentă după intervenție.

Traumatismele plexului brahial

7
Semne clinice:
Nonprogresive, traumatice
• Avulsia cranială: C5-C7; musculocutanat, axilar, subscapular, suprascapular
• Avulsia caudală: C8 –T2; radial, median, ulnar
• Avulsie completă: C5 –T2

Avulsie caudală

Tehnica chirurgicală:
• Anastomoza nervilor
• Grefă de nerv
• Reimplantare

8
9
 Bolile discurilor intervertebrale
• Degenerative
• Protruzii discale –Hansen II
• Extruzii discale –Hansen I

10
Mielografie

11
CT

12
RMN

13
Indicații chirurgicale:
Episoade repetate și durere cu deficit neurologic

Ventral Cervical Slot (fantă cervicală - corpectomie)

INDICATII:
Decompresia ventrală a coloanei cervicale este efectuată în boala discurilor
intervertebrale (IVD) a reg. cervicale. Este de obicei efectuate în combinație cu fenestrația
ventrală. Chirurgical candidații pentru un slot ventral sunt acele animale care au multiple dureri
cervicale, care nu au răspuns la tratamentele anterioare conservative sau care sunt
neambulatorii tetraparetice sau tetraplegice și care au fost diagnosticate cu compresia
extradurală a măduvei spinării prin mielografie, tomografie computerizată sau imagistică prin
rezonanță magnetică nucleară.

Obiective:
Pentru a ameliora compresia coloanei cervicale cu material discal extrudat sau material discal
cu proeminență (protruzie).

Considerații anatomice:
Compresia măduvei din reg. coloanei cervicale reprezintă 15% din cazuri de IVD la câine,
80% dintre pacienți sunt din rase cu condrodistrofii. Cel mai comun loc de compresiune a
canalului vertebral este C2-C3, urmată de C3-4 și C7-T1. Locația fantei ventrale trebuie să fie
exactă pentru a evitata plexul venos vertebral intern.
ECHIPAMENTE
• Pachet – trusă chirurgicală standard, retractoare Gelpi mici, medii sau mari (în funcție de
mărimea câinelui), electrocauter bipolar și unipolar, furtun de aspirație și vârf de aspirație
Frazier, elevatoare periostale, sistem de f0raj pneumatic (freză) cu gardă și o varietate de
dimensiuni de freze rotunde și ovale, chiurete și sonde dentare boante, clești ciupitori de os.
PREGĂTIRE ȘI POZIȚIONARE
Câmpul operator - de la mandibula până la manubriul sternal. Poziționaționarea animalul se
va face în decubit dorsal. Acordați atenție la poziționarea pacientului și faceți toate eforturile
pentru a vă asigura că animalul este drept. Capul și gâtul poate fi stabilizat cu prosoape, saci
de nisip sau cu sistem de poziționare chirurgicală cu vid.

14
15
16
Tehnica operatorie
Abordare: Incizia pielii și a țesutului subcutanat pe linia mediană de lac cartilajului
tiroid la manubriul sternal. Prin dilacerare se separă m. sternohioidian și mușchii
sternomastoidian de-a lungul liniei mediane. Identificați și retrageți esofagul și traheea spre
stânga cu ajutorul unor comprese și cu depărtătoare autostatice fie Identificați carotida
pereche și îndepărtați-o ușor din câmpul chirurgical.
Palpați procesele spinoase ventrale ale coloanei vertebrale pentru a localiza spațiul
discal adecvat. Odată ce spațiul a fost localizat, cauterizați inserțiile musculotendinoase ale
mușchiului longus coli până la crestele vertebrale ventrale.
După ce este liber de inserțiile sale, ridicați și retrageți mușchiul longus coli pentru a
expune fața ventrală a inelului fibros din spațiul discului afectat și corpurile vertebrelor
alăturate, apoi îndepărtați creasta vertebrală ventrală cu un ciupitor de os. Perforați ventral cu
freza pneumatică, folosind o freză de dimensiuni corespunzătoare până la nivelul periostului.
Îndepărtați orice porțiune de disc extrudat cu o chiuretă și apoi cu un instrument bont.
Închidere: Sutura m. longus coli cu sutură continuă. Îndepărtați retractorii și aduceți
traheea și esofagul în poziția lor normală. Spălați țesuturile moi și suturați m. sternohyoideus
și sternomastoideus cu fir de sutură continuă.
Sutura planului cutanat se face în mod obișnuit.

Evaluare postoperatorie
Timpul de recuperare poate varia în funcție de gravitatea disfuncției neurologice și
complicațiile intraoperatorii.

Tratamentul postoperator:
Antibioterapie și gestionarea durerii.

REZULTATE
Majoritatea pacienților cu IVD cervical au un prognostic de la rezervat la bun; cu
toate acestea, rezultatele așteptate variază în funcție de nivelul de disfuncție neurologică.
Majoritatea animalelor își îmbunătățesc condiția în urma intervențiilor chirurgicale, având în
vedere o perioadă de convalescență rezonabilă (6 până la 8 săptămâni).

17
18
19
Fantă Cervicală Dorsală

Fenestrația

20
 Laminectomia Dorsală

Spondilomielopatie

21
 Patologia chirurgicală a scheletului axial
• LAMINECTOMIA
• HEMILAMINECTOMIA
• PEDICULECTOMIA

Laminectomia cervicală dorsală

Laminectomia dorsală este indicată ca intervenție în compresiunile dorsale asociate cu
modificări de tipul osteoartrozelor și spondilomielopatiei la nivelul articulațiilor intervetebrale,
malformații ale arcului vertebral (lamei) dorsal, a hipertrofiei de lig. longitudinal ventral, sau
a ligg. interarcuale. Poate fi folosită ca tehnică chirurgicală pentru a decomprima una sau mai
multe articulații intervertebrale în regiunea cervicală.
Laminectomia dorsală presupune îndepărtarea unui segment sau în totalitate a unuia
sau mai multor arcuri vertebrale din vertebre succesive.
Când este utilizată pe mai multe vertebre succesive (de obicei între C4 și T1), este
numită laminectomie dorsală continuă. Laminectomia dorsală este, de asemenea, recomandată
pentru mai multe compresiuni ventrale succesive ale măduvei spinării. Alegerea tehnicii de
laminectomie dorsală în compresiunile ventrale depinde de preferința chirurgului.
Contenția pacientului se face sterno-abdominal.
Câmpul operator va fi pregătit în regiunea cervicală dorsală.
Instrumentar:
- Trusă generală cu instrumente de incizie, hemostază și sutură;
- Ciupitoare de os Lempert, Kerrison, elevatoare de periost, depărtătoare autostatice
Gelpi, sondă (dentară) boantă;
- Aspirator chirurgical, sistem de lavaj, electrocauter (radiocauter) bipolar, freză
chirurgicală (pneumatică sau electrică);

22
 A. Elevator Adson

B. Elevator Freer

C. Freză pneumatică

Instrumente pentru chiuretaj

23
Timpii operatori:
- Incizia pielii, fasciei;
- Disecția chirurgicală a musculaturii;
- Hemostaza;
- Rezecția arcului vertebral;
- Refacerea straturilor anatomice musculatura, fascia și pielea.
– sutură trietajată:
Abordul chirurgical este dorsal, pe linia mediană. Se va realiza incizia planului cutanat
atât cât este nevoie, apoi incizia fasciei și a planurilor musculare cervicale dorsale. Acolo unde
este posibil se vor face dilacerări ale musculaturii pentru a reduce sângerarea, care poate fi
moderată sau importantă, mai ales în cazul pacienților de talie mare. Când disecția chirurgicală
a atins planul osos vom folosi decolatoare de periost, pentru a facilita vizualizarea mai bună a
arcurilor vertebrale. Tot în scopul unui acces operator bun se vor folosi depărtătoare autostatice
Gelpi.
După vizualizarea arcului sau a arcurilor vertebrale se va folosi pentru îndepărtarea lor
o freză chirurgicală de mare viteză (90 000 – 160 000). În lipsa acesteia se pot folosi și
ciupitoare de os, dar manopera va fi mai lentă , fără acuratețe și cu riscuri de a se produce
leziuni asupra măduvei. Lungimea laminectomiei depinde de numărul de leziuni. Rata
complicațiilor poate ajunge până la 70%, mai ales în cazul raselor mari. Recuperarea
postoperatorie are de obicei un procent de 7095%, iar la 30 % dintre subiecții operați apare
recidiva.
După atingerea obiectivului și anume de a scoate din compresie măduva, se vor inspecta
toate structurile vizibile în câmpul operator și se va trece la ultima etapă a intervenției, cea de
refacere a structurilor anatomice. Pentru a reface defectul osos creat se poate folosi un material
(biofilm) resorbabil pentru a acoperi lipsa arcului vertebral. Această etapă nu este obligatorie.
Musculatura va fi suturată cu fir resorbabil în unul sau la nevoie două straturi în fir
continuu. Se va folosi și o sutură în puncte separate sau în fir continuu pentru țesutul fascial
subcutanat. Pielea va fi suturată în puncte separate. Atenție: Nu se poate asigura drenajul,
toate colecțiile ulterioare vor fi evacuate manual.

24
Compresiune extradurală cervicală
Mielografie

RMN-sagital

25
Laminectomie dorsală cervicală C4-C7

Coloana toraco - lombară

Intervențiile chirurgicale pe coloana toracală și lombară se execută în scopul
decomprimării măduvei spinării, stabilizării/realinierii, în proceduri neuro-oncologice, sau
explorarea canalului vetebral. Acestea necesită o bună cunoaștere a anatomiei locale împreună
cu un diagnostic corect și precis. Selecția pacienților care pot suporta intervenția trebuie făcută
în funcție de patologiile asociate.
Diagnosticul de compresiune se va pune în urma unui consult neurologic riguros,
completat obligatoriu cu examene de imagistică clasică și avansate (CT, RMN). Un alt element
care este demn de luat în seamă este decizia de a opera cât mai repede pacienții cu debut brusc,
sever și cu deteriorare rapidă și progresivă a funcțiilor neurologice. Locația leziunii (lateral,
ventral, dorsal) în interiorul canalului vetebral va avea un rol decisiv asupra tehnicii și
abordului chirurgical.

26
Hemilaminectomia și pediculectomia toraco - lombară

Contenția pacientului se face sterno-abdominal.

Câmpul operator va fi pregătit în regiunea toracală și/sau lombară.
Instrumentar:
- Trusă generală cu instrumente de incizie, hemostază și sutură;
- Ciupitoare de os Lempert, Kerrison, elevatoare de periost, sondă (dentară) boantă;
- Aspirator chirurgical, sistem de lavaj, electrocauter (radiocauter) bipolar, freză
chirurgicală (pneumatică sau electrică);

Timpii operatori:
- Incizia pielii, fasciei;
- Disecția chirurgicală a musculaturii;
- Hemostaza;
- Rezecția arcului vertebral;
- Chiuretajul materialului discal extrudat
- Refacerea straturilor anatomice musculatura, fascia și pielea.
– sutură trietajată:

Hemilaminectomia toraco - lombară

Abordul chirurgical necesită o meticulozitate chirurgicală legată de țesuturile moi din
jurul leziunii. Toate tehnicile urmăresc același lucru și anume pătrunderea prin țesuturile moi
cu o traumă și hemoragie minimă. O foarte mare importanță o are stabilirea exactă a vertebrelor
asupra cărora se va face decompresia. Acest lucru este posibil utilizând reperele endogene (
ultima coastă, procesul transvers al primei vertebre lombare, vertebra anticlinală, osul sacru),
prin injectarea unui colorant, sau prin plasarea unui ac sub control radiologic, sau prin utilizarea
fluoroscopiei intraoperatorii.

27
Vertebre toracale și vascularizația lor

Este foarte important de reținut faptul că există o mare variație anatomică legată de
vertebre și coaste. Există vertebre de tranziție și hipoplazice (hemivertebre), coaste hipoplazice
sau asimetrice uneori. Înainte de intervenție, echipa chirurgicală trebuie să studieze aceste
aspecte în toate imaginile(Rx, CT, RMN) realizate în scop de diagnostic. Poziționarea
animalului se face în decubit sternal, sau cu o ușoară rotație în ax după decubitul sternal.
Abordul chirurgical se va face dorsal , median pentru planul cutanat și ușor paramedian pentru
celelalte straturi de țesuturi moi. Acest abord este sigur atât în hemilaminectomie, cât și în
laminectomie dorsală și stabilizarea coloanei.

28
 După incizia planului cutanat, se va proceda la incizia rafeului fibros și a fasciei situată
lateral de procesele spinoase, - unilateral pentru hemilaminectomie și pediculectomie și
bilateral pentru laminectomie și stabilizare. Se face disecția musculaturii epaxiale cu
instrumente ascuțite sau boante sau cu bisturiul electric. Hemostaza va fi asigurată în tot acest
timp, dar și pe tot parcursul intervenției. Fără ea nu este posibilă efectuarea operației în condiții
de bun augur. În apropiere de arcul vertebral, disecția se face cu mare atenție pentru a nu leziona
arterele vertebrale ți colateralele acestora. Pentru a vizualiza mai bine toate reperele vertebrale
se utilizează un elevator de periost cu care se curăță inserțiile musculare.
La finalul acestui timp, procesul spinos împreună cu ligamentele interspinoase vor fi
protejate de orice traumă în cazul hemilaminectomiei și pediculectomiei. Se va face rezecția
lor numai în cazul laminectomiei. Următoarea etapă chirurgicală este cea de decomprimare
propriu-zisă. Acest lucru se face cu ajutorul frezei chirurgicale dedicată, și cu ciupitoare de os
speciale Kerrison. Se îndepărtează inițial și cele două procese articulare alăturate în cazul
hemilaminectomiei și se conservă în cazul pediculectomiei, care presupune îndepărtarea strictă
a segmentului osos de la baza arcului vertebral.
Odată îndepărtată lama osoasă din arcul vertebral se va extrage cu atenție și periostul
care căptușește fața internă a acestuia. În următorul timp chirurgical cu ajutorul unui instrument
bont se va extrage sau chiureta cu mișcări fine materialul discal de sub măduvă, care a produs
compresiunea. Acest lucru este posibil numai dacă compresiunea a fost cauzată de extruzia
nucleului pulpos al discului intervertebral și dacă intervenția a fost făcută într-un timp scurt de
la producerea compresiunii și a semnelor clinice.
După atingerea obiectivului și anume de a scoate din compresie măduva, se vor inspecta
toate structurile vizibile în câmpul operator și se va trece la ultima etapă a intervenției, cea de
refacere a structurilor anatomice. Pentru a reface defectul osos creat se poate folosi un material
(biofilm) resorbabil pentru a acoperi lipsa arcului vertebral. Această etapă nu este obligatorie.
Musculatura va fi suturată cu fir resorbabil în unul sau la nevoie două straturi în fir continuu.
Se va folosi și o sutură în puncte separate sau în fir continuu pentru țesutul fascial subcutanat.
Pielea va fi suturată în puncte separate. Atenție: Nu se poate asigura drenajul, toate colecțiile
ulterioare vor fi evacuate manual.

29
Hemilaminectomie lombară

Laminectomie dorsală
30
 Malformații congenitale ale coloanei vertebrale
Hemivertebra, Blocul vertebral, Vertebra fluture, Spina Bifida,
Malformațiile congenitale ale coloanei vertebrale au fost raportate relativ frecvent la
câini și pisici. Hemivertebrele sunt vertebre incomplet formate care tind să aibă o formă
asemănătoare unei pene. Adesea coloana vertebrală este angulată la locul hemivertebrei. Clinic,
la unele animale aceasta duce la cifoză, lordoză sau scolioză, iar uneori poate duce la
compresiunea măduvei spinării sau a rădăcinilor nervilor periferici. Rasele de câini Bulldog
englez, Bulldog francez, Boston Terriers și Pugs sunt diagnosticați cel mai frecvent; cu toate
acestea, orice rasă de câine poate fi afectată.
Blocul vertebral este rezultatul eșecului segmentării vertebrale în timpul dezvoltării
embrionare timpurii. Spațiul discului intervertebral nu se dezvoltă în mod normal iar vertebrele
adiacente sunt contopite –sudate. Diametrul canalului spinal poate să fie modificat, rezultând
compresiunea măduvei spinării sau a rădăcinilor nervilor periferici.
Vertebrele fluture se caracterizează prin prezența unei fante sagitale în interiorul
corpului vertebral afectat. Această fisură poate fi vizibilă pe o imagine radiologică
dorsoventrală, creând aparent o imagine de „fluture” vertebrei afectate. Cea mai bună imagine
se obține la CT.
Spina Bifida
Defectul arcurilor vertebrale de a fuziona dorsal este denumit spina bifida și este adesea
asociat cu alte malformații și boli neurologice concomitente, în special meningocelul (meninge
herniat prin defectul osos) sau meningomielocel (meningele și măduva) herniate prin defectul
osos.
Aceste malformații pot apărea fără semne clinice, sau pot provoca compresia măduvei
spinării cu semne de disfuncție reflectată la nivelul neuroanatomic corespondent. De obicei,
animalele pot fi diagnosticate într-un mod simplu prin ex. radiologic. Imagistica avansată poate
ajuta la determinarea gradului de compresie a măduvei și poate ajuta concomitent în
diagnosticul diferențial. Tratamentul chirurgical este adesea utilizat în scop curativ, iar practica
veterinară descrie procedurile care stabilizează coloana vertebrală și decomprimă țesutul
nervos central. Totuși managementul medical este folosit adesea paliativ.

31
T13 –Hemivertebră, RMN

Exostoze osteo-cartilaginoase (Osteocondromatoza)

Este o tulburare proliferativă benignă a osului și cartilajului. A fost raportată la câini,
pisici și cai. Creșterea excesivă a osului (exostoză), plafonată de o margine de cartilaj hialin
provine de obicei din corpul oaselor lungi, vertebre sau coaste. Această afecțiune poate fi găsită
ca leziune solitară, dar este frecvent multifocală (adică, mai multe puncte cu exostoze
cartilaginoase). Tratamentul este necesar numai atunci când este vorba despre disfuncție
neurologică sau durere prezentă. Excizia chirurgicală (de exemplu, hemilaminectomia
constând în îndepărtarea zonei osoase de compresie) poate fi curativă; în orice caz, a fost
semnalată reapariția, în special la animale care au nu a atins maturitatea.

32
Mielografie,Exostoză cartilaginoasă multifocală

Sinus Pilonidal (Dermoid Sinus)

Sinusul pilonidal (sinus dermoid) este o afecțiune congenitală în care pielea nu
reușește să se separe complet de tubul neural în timpul dezvoltării embrionare. Sinusul pătrunde
în țesuturile adânci și în unele cazuri atinge nivelul dureimater. Defectul este găsit dorsal pe
linia mediană la câini, cu cele mai multe cazuri raportate în regiunile cervico-toracice sau sacro-
coccigiene. La rasa Rhodesian Ridgeback sunt raportate cel mai frecvent; Însă afecțiunea a fost
văzută și la Shih Tzu, Yorkshire Terrier, Boxer, Chow Chow, Cocker Spaniel, Rottweiler, Bull
Terrier englez, Springer Spaniel.
Caracteristicile clinice sunt dependente de localizarea sinusului și gradul de
penetrare al țesuturilor. Infecția sinusului poate duce la mielită sau meningită. Durerea și
disfuncția neurologică pot să apară secundar, după inflamație sau ca urmare a efectului de
comunicare a sinusului cu măduva spinării sau rădăcinile nervilor. Tratamentul include
antibioterapia bazată pe antibiogramă și rezecția chirurgicală a sinusului. Prognoza este
variabilă în funcție de nivelul deficienței neurologice și posibilitatea rezecției complete a
leziunii.
Cazurile care implică măduva spinării sunt relativ mai dificil de tratat .

Chistul Epidermoid
Separarea incompletă a neuroectodermului de ectoderm poate atrage celule
ectodermale viabile în interiorul sistemului nervos central, care duce la o afecțiune numită chist
epidermoid (Colesteatom). Chistul este căptușit prin keratinizare stratificată cu un epiteliu
scvamos. Creșterea chistului are loc prin acumularea de keratinocite, material cheratinos și
colesterol. Animalele afectate sunt de obicei normale la naștere, dar prezintă semne când chistul
se mărește și comprimă țesutul neuro adiacent. Clinic semnele reflectă locul anatomic implicat.
De obicei este congenital, dar un chist dobândit poate să se dezvolte secundar implantării
celulelor epiteliale după recoltarea repetată a lichidului cefalorahidian la câinii tineri.

33
 Examenul histopatologic al țesutului din chist este singura cale pentru a
confirma diagnosticul. Curativ se face ablația chirurgicală completă a chistului.

Chistul arahnoidian spinal

Chisturile arahnoidiene sunt definite ca acumulări focale de lichid
cefalorahidian într-un diverticul al membranei arahnoide. Această afecțiune este denumită și
pseudocist arachnoid, chist meningeal sau leptomeningeal și diverticul arahnoidian.
Patogeneza din această afecțiune nu a fost elucidată. Fiind o malformație din
spațiul arahnoid poate apare la unele animale în timpul embriogenezei sau poate fi o
malformație dobândită secundar traumatismelor, inflamațiilor, neoplaziei sau ischemiei. Se
speculează că lichidul cefalorahidian acumulat provoacă compresiunea măduvei spinării
adiacente, rezultând semne neurologice.

Chist arahnoidian spinal

Locurile afectate frecvent includ regiunile cervicale craniale și toracice caudale

ale măduvei spinării. Caracteristicile clinice includ un istoric progresiv prelungit de pareză,
ataxie, hipermetrie și incontinență. Pot fi afectați câinii de orice rasă sau vârsta, dar adultul
tânăr (<18 luni) din rasa Pugs și Rottweileri prezintă cel mai frecvent afecțiunea. Mielografia,
CT și RMN sunt necesare pentru a pune un diagnostic prezumtiv. Ex imagistice dezvăluie
extinderea chistică semi-difuză a spațiului arahnoidian. Terapia include medicația cu
glucocorticoizi si ablația chirurgicală. Chistul poate fi abordat prin laminectomie dorsală sau
hemilaminectomie. Laminectomia ar trebui să fie suficient de mare pentru a permite accesul
complet la chist pe baza imagisticii preoperatorii. Chistul poate fi fenestrat sau marsupializat
sau poate fi îndepărtat intact. Îndepărtarea chirurgicală a chistului permite decomprimarea
măduvei; cu toate acestea, reapariția chistului este a complicație comună.

34
 Aparatul Urinar

Rinichi
Bolile renale sunt o cauză frecventă de morbiditate și mortalitate în medicina
veterinară cu o prevalență de 0,5% - 7% la câine și 1,6% - 20% la feline.
Bolile renale care pot fi tratate chirurgical sunt puține la număr.
Cele mai frecvente intervenții sunt executate pentru a obține fragmente de țesuturi în
vederea examenului anatomopatologic, pentru a extrage calculi și pentru a reda
funcționalitatea aparatului în leziunile traumatice și neoplazice.

Vascularizația
Arterele renale se desprind direct din aorta abdominală. De obicei fiecare rinichi este
deservit de o singură arteră renală, arterele multiple renale fiind raportate în 13% din pacienții
canini și în aproximativ 10% din feline.
Circulația venoasă a rinichiului ia naștere din ramurile venoase superficiale și
profunde ale parenchimului renal. Venele corticale dau naștere la multiple anastomoze
subcapsulare. Aceste vene converg din venele stelate la venele interlobare, apoi în venele
arcuate și la final în vena renală . Vena renală se varsă în vena cavă caudală. Vena renală
stângă primește sânge de la vena ovariană sau testiculară stângă.

Inervația
Rinichii sunt inervați din ganglionul ortosimpatic și and parasimpatic din trunchiul
vagal, atât cu fibre mielinizate, dar și nemielinizate. Aceste fibre formează plexuri în jurul
vascularizației renale.

35
36
37
Anomaliile renale
Anomaliile de dezvoltare
Renal Agenesis
Agenezia renală este definită ca find eșecul de dezvoltare a unuia sau a ambilor rinichi.
Agenezia este adevărată când este însoțită și de absența ureterului. Dacă este absent rinichiul,
dar este prezent ureterul, putem afirma că pacientul prezintă disgeneză renală.

Rinichiul Ectopic
Metanefrosul are origine la bifurcația aortei. În timpul dezvoltării, rinichii avansează
cranial din regiunea lombară în dreptul joncțiunii toraco-lombare. Rinichii ectopici se găsesc
de obicei în regiunea pelvină, sau pe traiectul lor de ascensiune, uneori ajungând să fie situați
chiar în torace. Rinichii ectopici funcționează de obicei normal și sunt descoperiți accidental,
în urma examenelor imagistice de rutină, sau în timpul explorării chirurgicale a abdomenului.

Rinichi fuzionat
Un singur rinichi fuzionat este rezultatul unui proces de convergență în timpul
ascensiunii acestora. Rinichii au forma de copită și sunt descoperiți accidental. Cea mai mare
parte a rinichilor fuzionați funcționează la parametri normali.

Rinichi polichistic
Rar întâlnită la câine rinichiul polichistic este ceva comun la unele rase de pisici cum
ar fi: Persană, Exotic shorthairs, Himalayans, cu o incidență de 37-40% în această populație.
Este raportată și la alte rase: Ragdolls, British shorthair, Scottish folds, Rex și Chartreux.

38
Calculii Renali – Litiaza renală
Calculii renali (uroliți) se formează din cauza unei suprasaturații a urinei cu substanțe
calculogene, capabile să se aglomereze. Concentrațiile plasmatice a acestor substanțe
calculogene pot să crească din cauze diverse, cum ar fi disfuncțiile unor organe (ex.
hiperamonemia secundară în bolile ficatului), sau deficiențe enzimatice, procese neoplazice
(ex. hipercalcemia secundară în tumorile de gl. Paratiroidă), aport crescut de săruri de Ca,
absorbție intestinală crescută, reabsorpție renală deficitară și mobilizare scheletală crescută a
acestor săruri. Incidența urolitiazei este aparent crescută la câine și pisică iar prezența calculilor
renali a fost și este cea mai frecventă indicație a chirurgiei renale. La pisică, majoritatea
calculilor sunt compuși din săruri de calciu (oxalați de Ca, fosfați de Ca). La câine, frecuența
calculilor renali este relativ constantă. Nu există o specificitate de rasă, totuși pisicile Siameze
și Bichonul Frise fac mai des calculi pe bază de oxalați de Ca.

Procesul Neoplazic renal

Tipuri de procese neoplazice
Tumorile primare renale sunt rare la câine și pisică, situându-se undeva sub 2% din
numărul total de tumori. După unele cercetări, leziunile metastazice renale sunt mai frecvente.
Majoritatea tumorilor renale primare sunt de natură malignă. Limfomul este cea mai comună
tumoră renală întâlnită la pisică.
Carcinomul renal este cea mai comună tumoră renală la câine și om, reprezentând până
la 85% din tumorile primare maligne. Alte tumori renale la câine includ carcinomul cu celule
tranziționale, papilomul cu celule tranziționale și mai rar sarcomul, carcinomul,
hemangiosarcomul, și nefroblastomul.

39
Carcinom Renal Câine

Chistul Renal
Chistul renal prezintă o cavitate bine delimitată, care conține o cantitate de lichid
acumulată. Pot să apară secundar în nefropatiile cronice, dar poat fi descoperit și la câinii
sănătoși.

40
Pseudochistul Perirenal
Acesta poate fi unilateral sau bilateral și constă în acumularea de lichid în jurul
rinichiului. Lichidul este înconjurat de o capsulă densă de țesut conjunctiv fibros, fară epitelii.
Lichidul este de obicei un transudat acumulat între capsula și parenchimul renal. Este mai
frecvent întâlnit la pisică, acestea având de obicei și concentrații de creatinină crescută.
Diagnosticul se pune în urma examenului ecografic și analizei lichidului acumulat, recoltat prin
aspirație cu acul.

Abcesul Renal
Abcesul renal este rar întâlnit la câine, dar este raportat în asociere cu pielonefrita,
urolitiaza, puncțiile renale, diabet și hiperadrenocorticism. Abcesul se dezvoltă de obicei în
parenchimul renal sau în jurul rinichiului (perirenal). Diagnosticul se pune cu ajutorul
examenului ecografic și se confirmă prin examenul citologic și bacteriologic în urma aspirației
cu acul. Tratamentul include antibioterapie, reechilibrare hidroelectrolitică, urmată de cele mai
multe ori de nefrectomie.

Tehnici chirurgicale
Biopsia Renală
Indicații
Examenul histopatologic poate determina întotdeauna patologia și disfuncția acestuia.
Indicațiile pentru puncțiile renale o au pacienții cu procese neoplazice și sindroame nefrotice
(glomerulopatiile, insuficiențele renale acute și cronice).

Biopsia Renală

Tehnica
Puncția percutanată(oarbă) ,puncția ecoghidată, puncția laparoscopică,puncția după
laparotomie.

41
Nefrotomia
Indicații
Poate fi realizată cu scopul de a obține probe de țesut renal, pentru a crea accesul în
bazinetul renal cu scopul de a îndepărta calculii renali. Indicația de nefrectomie o au și infecțiile
cronice, hematuria persistentă de origine renală și hidronefroza persistentă. Calculii se
indepărtează numai atunci când creează obstrucții ale tractului urinar.
Pregăriri preoperatorii: Clasice
Anestezie: N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenție: decubit dorsal
Instrumentar: general și pense vasculare
Tehnica operatorie: Celiotomie mediană, izolare, aplicarea penselor vasculare, incizie
pe marginea laterală urmată de disecție boantă până la bazinetul renal; Extragerea calculilor
și controlul de perfuzie al ureterului cu un cateter; Rafia se face în puncte separate în „U”, iar
marginea se închide în surjet. Se ridică la final pensele vasculare și se face laparorafia.
Postoperator: se monitorizează funcția renală; antibioterapie și controlul durerii.

42
Laparatomie mediană(cea mai facilă)

43
44
45
Nefrectomia parțială
Indicații:
Este o procedură prin care o parte, de obicei un pol al rinichiului implicat este
îndepărtată. Indicațiile pentru nefrectomia parțială sunt în procesele tumorale localizate la
unul din poli, sau în leziuni traumatice ale rinichiului.
Tehnica operatorie
Pregătiri preoperatorii: clasice
Anestezie: N-NLA cu narcoză inhalatorie.
Contenție: în decubit dorsal
Instrumentar: general și pense vasculare
Tehnica operatorie: Celiotomie mediană, izolarea rinichiului și a structurilor din hil și
aplicarea penselor vasculare la fel ca în nefrotomie. Se identifică segmentul ce urmează să fie
îndepărtat, se secționează capsula renală și se detașă atât cât este necesar, pentru a face
rezecția segmentului prin disecție chirurgicală. Dacă este deschis bazinetul renal, acesta se
poate închide prin sutură în surjet cu fir resobabil 3-0. Parenchimul se închide tot în surjet,
putând fi dublat de fire în „U”. La final se suturează capsula în surjet, se ridică pensele
vasculare și se face laparorafia.

46
Complicații
Complicațiile cele mai frecvente după operația de nefrotomie și nefrectomie parțială
includ hemoragia postoperatorie, care necesită uneori transfuzie de sânge și fistula urinară, care
necesită intervenție secundară de identificare și sutură (închidere).

Nefrectomia totală (radicală) și Nefro-ureterectomia

Indicații
Indicațiile pentru nefrectomie sau nefro-ureterectomie includ traumatismele majore,
infecția cronică, renomegalia, litiaza cronică cu hidronefroză, procese neoplazice renale sau
perirenale și mai rar prelevarea rinichiului pentru donare. Deoarece această procedură este
ireversibilă, chirurgul trebuie să evalueze funcția renală și să țină cont de următoarele reguli
înainte de a realiza nefrectomia:
1. Riscul de a supune animalul unei intervenții chirurgicale de nefrectomie va pune sau
nu în pericol viața animalului;
2. Dacă unul din cei doi rinichi va fi scos, trebuie să ne asigurăm că celălalt rinichi va
fi capabil să susțină singur funcția renală.
Pregătiri preoperatorii: clasice
Anestezie: N-NLA cu narcoză inhalatorie; medetomidină, butorfanol, propofol. Menținerea se
va face cu izofluran.
Contenția: decubit dorsal sau lateral (dependent de calea de abord);
Instrumentar: Trusă de chirurgie generală și pense vasculare;
Echipamente: Aspirator chirurgical și electrocauter.
Tehnica operatorie:
Celiotomie mediană centrată ombilical
Identificarea și izolarea rinichiului;
Decolarea peritoneului de pe fața ventrală a acestuia;
Disecția pediculului vascular și a ureterului la nivelul hilului renal;
Pentru hemostază se vor aplica trei pense pe pediculul vascular, iar între cea medială și
mijlocie se va aplica un fir resorbabil (PGA, PDA, 2-0, ). Secționarea acestuia se va face între
cea laterală și mijlocie. În nefrectomia care nu este este urmată de ureterectomie, se va ligatura
și ureterul în același timp cu pediculul vascular și se mai face o ligatură de siguranță pe acestea.
În cazul neoplaziilor renale, este preferată ligatura venei renale înaintea arterei, pentru
a reduce potențialul contaminant cu celule tumorale. După ligatura pedicului vascular, rinichiul
va fi detașat, iar hemostaza fosei renale va fi controlată. Disecția retroperitoneală a ureterului
va fi făcută până în dreptul vezicii urinare în cazul nefro-ureterectomiei. După disecție, ureterul
va fi ligaturat cât mai aproape de vezica urinară, secționat și îndepărtat.

47
 Înainte de trece la închiderea cavității abdominale, se va face inspecția foselor renale,
precum și a altor organe abdominale, dar și controlul hemostazei.
La final se închide abdomenul prin tehnica de rutină obișnuită.
Îngrijiri postoperatorii: Monitorizarea cu atenție a funcției renale - debitul urinar scade
de obicei cu peste 50%;
Antibioterapia profilactică va fi efectuată timp de 5-7 zile, iar firele tegumentului vor
fi scoase după 12-14 zile.
Complicații:
Complicațiile asociate nefrectomiei sunt progresia disfuncției renale preexistente,
insuficiența renală acută, hemoragia, peritonita și disfuncții ale altor organe din cavitatea
abdominală.

Nefrectomia versus Nefro-ureterectomia

Nefrectomia și Nefro-ureterectomia

48
49
50