PATOLOGIA INDUSA

PRENATAL

PROF.DR.NICOLAE MIU Release by MedTorrents.com

 Patologia indusă prenatal include totalitatea bolilor în
care agresiunea, respectiv factorii etiologici, acţionează
înainte de naştere, indiferent dacă efectele devin evidente:
- În viaţa intrauterină (embriopatie sau fetopatie);
- La naştere (boala congenitală);
- Imediat după naştere sau
-După o perioadă de viaţă extrauterină mai scurtă sau mai
lungă.
 FACTORII ETIOLOGICI ai bolilor induse prenatal
pot fi grupaţi în două categorii:
1. EREDITARI
2. DE MEDIU
Aceste două categorii discutate de obicei separat
sunt în practică greu de diferenţiat deoarece dezvoltarea
prenatală însăşi este controlată de interacţiunile
permanente între :
 Gene – purtătoare ale mesajului ereditar şi
 Citoplasma celulară – influenţată direct de mediul
intra- şi extramatern.
Dezvoltarea individului reprezintă un lanţ de
procese biologice complicate care pot fi deviate de la
normal de noxe: genetice
de mediu
 Noxele prenatale pot avea EFECTE LETALE:
-Preconcepţionale – sterilitatea
-Gestaţionale: avort spontan
moartea fătului în uter
Sterilitatea sau “falimentul” genetic, avortul spontan
şi moartea fătului în uter reprezintă o adevărată “selecţie
naturală” prenatală prin care sunt eliminate produse de
concepţie grav afectate şi reprezintă “eşecurile absolute ale
reproducerii umane”.
Dacă noxele acţionează MAI PUŢIN SEVER pot avea
ca efecte:
- fie naşterea prematură / dismaturitatea
- fie naşterea unui copil malformat
Acestea reprezentând “insuccesele relative ale repruducerii
umane”.
 NOXE PRENATALE

EFECTE LETALE EFECTE NOCIVE POSTNATALE

PRECONCEPŢIONAL INTRAUTERIN PREMATURITATE MALFORMAŢII

DISMATURITATE CONGENITALE
DETECTABILE LA
AVORT MOARTEA
NAŞTERE
NEEVIDENŢIABIL FĂTULUI ÎN
UTER
AVORT
SPONTAN
DETECTAT “SELECŢIE
NATURALĂ
STERILITATE
POSTNATALĂ”
EŞECURI ABSOLUTE
ALE REPRODUCERII MORTALITATE
FALIMENT PRECOCE
GENETIC
SELECTIE NATURALĂ
INTRAUTERINĂ
CRREŞTEREA
SCĂDEREA REDUCEREA MORTALITĂŢII
NATALITĂŢII SPORULUI NATURAL GENERALE
Cauzele anomaliilor morfologice congenitale

MONOGENICE : 7,5 % din anomaliile grave

 Hidrocefalia X-linkată;
 Acondroplazia;
 Displazia ectodermală: anomalii ale pielii,
glandelor sudoripare şi sebacee, ale părului
(foliculii piloşi), ale unghiilor şi dinţilor.
 Boala Alpert:

 Craniu brahicefalic;
 Fontanela anterioară largă;
 Hipoplazia feţei (etajul mijlociu);
 Nas în "cioc”;
 Boltă palatină ogivală sau despicată;
 Absenţa conductului auditiv;
 Hidrocefalie;
± alte defecte:
 Sindactilia degetelor 2, 3 de la picioare;
 Anomalii cardio-vasculare;
 Fistulă eso-traheală, atrezie de pilor.
 Transmitere : autosomal dominantă, dar este
exemplu tipic pentru mutaţie nouă.
 Sindromul Treacher-Collins (disostoza mandibulo-
facială)

 Transmitere: autosomal dominantă.

 Fante palpebrale downiene;

 Coloboma;
 Absenţa genelor pe pleoapa inferioară;
 Hipoplazia sau aplazia oaselor malare;
 Anomalii ale urechii externe;
 Hipoplazia mandibulei.
CROMOSOMIALE: 6,0 % din anomaliile grave

# Trisomiile 21, 18, 13;

# Sindroamele X0, XXY;
# Deleţiile 4p-, 5p-, 13q-, 18p-, 18q-;
# Sindromul Prader-Willie : evoluează în 50% din
cazuri cu deleţia cromozomulul 15:
 Obezitate neonatală;
 Retard mintal;
 Hipotonie;
 Hipogonadism;
 Criptorhidie;
 Hiperglicemie (fără hipoinsulinism).
INFECŢIILE MATERNE : 2,0 % din anomaliile grave

Infecţiile cu:

Citomegalovirus;
Virusul Herpes simplex;
Virusul varicelei;
Virusul rubeolei;
Virusul hepatitic B;
HIV(!!);
Toxoplasma gondii;
Treponema pallidum.
INFECŢII CONGENITALE
TERATOGENICE
Agentul: CITOMEGALOVIRUS (1:500)

Manifestări esenţiale:
•retard al dezvoltării intrauterine;
•microcefalie, retard mintal;
•hidrocefalie, convulsii;
•calcifieri intracraniene;
•corioretinită, atrofie optică;
•icter cu BD ;
•hepatosplenomegalie;
•trombocitopenie.
Riscul la făt:
- 0,5-2% din nou-născuţii vii au infecţie
congenitală;
- 10% din copiii infectaţi au simptome la naştere.

Comentarii:
- 25% din copiii cu microcefalie au infecţie
congenitală cu citomegalovirus.
 Cultura celulară pe fibroblaşti umani permite
de a pune în evidenţă un antigen precoce,
aproximativ în 48 ore.

Tehnica reacţiei lanţului polimerazei permite

să se obţină un răspuns în interval echivalent.

În mod ideal, cele 2 tehnici sunt realizate

simultan pentru optimizarea rezultatelor
diagnostice.
 Citomegalovirusul (CMV) aparţine familiei
Herpesviridae.
Genomul său este constituit dintr-un ADN de
230.000 de perechi de baze; analiza moleculară a diferitelor
suşe de CMV a permis demonstrarea unei omologii
nucleotidice de 80% între aceste suşe, comparate cu suşa de
referinţă.
 CMV are ca ţinte principale celulele cu distribuire
ubiquitară (celule epiteliale şi endoteliale), leucocitele
circulante şi unele celule parenchimatoase specializate
(neuroni, celule hepatice sau ale tractului digestiv).
După contaminare, diseminarea se efectuează pe
cale hematogenă.
Infecţia cu CMV este caracterizată printr-un ciclu
lung de replicare virală şi o multiplicitate a “locurilor” de
latenţă.
Infecţiile secundare prin reactivarea genomului
endogen sunt posibile “începând” cu aceste locuri de
latenţă.
Reinfecţia printr-o nouă suşă este de asemenea
posibilă.
 Infecţia cu CMV este mult mai răspândită decât
se credea în anii ’90. Astfel, în Franţa de exemplu, 40–50
% din adulţii tineri sunt seropozitivi pentru CMV şi deci
aproximativ 50% din femeile însărcinate sunt
seronegative, dar riscă să facă infecţia.

Primoinfecţia cu CMV survine la 0,5–2% din

femeile seronegative, asimptomatică în 90% din cazuri.
Atunci când este simptomatică, infecţia cu CMV se
manifestă printr-un sindrom gripal febril şi o
limfocitoză.
 Infecţia materno-fetală

Transmisia infecţiei cu CMV se face prin

pasaj transplacentar al celulelor infectate în cursul
unei viremii materne.

În caz de primoinfecţie maternă, infecţia este

transmisă la făt în 40-50% din cazuri.

Posibilitatea transmisiei infecţiei la făt de către

femei deja imunizate este dovedită.
 Prezenţa de anticorpi materni circulanţi diminuă
nivelul de transmisie a infecţiei, care nu survine decât la 0,5
– 3% din cazuri.
Vârsta gestaţională în momentul primoinfecţiei nu
joacă nici un rol faţă de nivelul de transmisie a infecţiei, dar
este importantă faţă de severitatea infecţiei fetale şi
neonatale.
Datele de epidemiologie arată că infecţia cu CMV
este cea mai frecventă dintre infecţiile virale congenitale (!).
Diagnosticul infecţiei materno-fetale cu CMV poate fi
suspectat în faţa unor semne prezente la mamă sau la făt
(ecografic!). Depistarea sistematică în cursul sarcinii ar fi
foarte utilă, dar ea este departe de a fi generalizată, chiar în
ţările avansate.
 Diagnosticul de primoinfecţie maternă se bazează, de
rutină, pe apariţia de IgM, de IgG şi o creştere a nivelului
IgG la 2 prelevări la interval de 15 zile.
Măsurarea “avidităţii” IgG, diferenţiind astfel
infecţiile vechi de infecţiile recente a ameliorat considerabil
performanţele sero-diagnosticului.
Diagnosticul interesării fetale cu CMV se bazează pe
punerea în evidenţă a virusului în lichidul amniotic.
Amniocenteza va fi efectuată începând cu săptămâna
a 18-a de amenoree şi la 1 lună după data prezumtivă a
infecţiei, cu scopul de a evita rezultatele fals negative şi după
ce s-a controlat absenţa viremie materne.
 Cultura celulară pe fibroblaşti umani permite
de a pune în evidenţă un antigen precoce,
aproximativ în 48 ore.

Tehnica reacţiei lanţului polimerazei permite

să se obţină un răspuns în interval echivalent.

În mod ideal, cele 2 tehnici sunt realizate

simultan pentru optimizarea rezultatelor
diagnostice.
 Ecografia fetală caută semnele de interesare ale SNC
şi permite depistarea:
• unei microcefalii;
• a calcifierilor periventriculare;
• a dilataţiei ventriculare;
• a hipoplaziei crebeloase.
Se pot, de asemenea, să se pună în evidenţă calcifieri
hepatice sau intestinale, zone hiperecogene intra-
abdominale, colecţii lichidiene diverse (pleurale,
pericardice), mai rar un retard al creşterii intrauterine.
Ecografia joacă, deci, un rol primordial în
recunoaşterea celor mai multe leziuni induse de CMV, dar
uneori ridică problema indicării unui RMN la făt care poate
da detalii diagnostice, inclusiv ischemia parenchimatoasă.
 La naştere, diagnosticul de infecţie congenitală cu
CMV este pus pe baza excreţiei urinare a virusului de către
nou-născut în primele 10-15 zile de viaţă.
90% dintre nou-născuţi sunt asimptomatici, dar
riscă să dezvolte ulterior sechele în 10% din cazuri. În mod
deosebit, surditatea este găsită în  7% din cazuri, de la o
surditate uşoară unilaterală la o surditate bilaterală
profundă. Retardul mental şi microcefalia survin în 2-7%
din cazuri.
Invers, infecţiile simptomatice survin la 10% din
nou-născuţi infectaţi, 5% având o formă generalizată,
clasica “boală cu incluzii citomegalice” şi 5% o formă mai
uşoară sau atipică.
Semnele clinice cele mai frecvente sunt:
• hepato-splenomegalia;
• purpură peteşiată cu trombocitopenie frecventă;
• icter;
• microcefalie (prezentă în formele grave, dar nu şi
în formele mai puţin severe);
• retardul creşterii intrauterine.
 Anomaliile neuro-radiologice trebuie căutate în
toate cazurile.
Principala complicaţie oculară este corioretinita,
care trebuie depistată, cu perseverenţă !

În sfârşit, surditatea este handicapul cel mai

frecvent, care poate afecta până la 60% din copii.

Mortalitatea poate atinge 30% în formele severe.

Viitorul pe termen lung a formelor simptomatice

este foarte rezervat, în studiile mai vechi, 90% din
supravieţuitori prezentând un retard psiho-motor cu
microcefalie şi surditate.
 Tratament

Ganciclovirul, nucleosid sintetic analog cu 2’-

desoxiguanina, activ asupra virusurilor din grupul herpes,
este un antiviral virustatic foarte puţin absorbit (mai
puţin de 10%), ceea ce explică utilizarea sa pe cale
venoasă !

El este activ după metabolizarea sa de

fosfodiesteraza UL 97 “exprimată” în toate celulele
infectate, indiferent care ar fi faza de activitate a
virusului, şi care converteşte Ganciclovirul într-un derivat
monofosfat transformat secundar de către kinasele
celulare în ganciclovir trifosfat, forma activă a
 Efectele indezirabile cele mai frecvent comunicate
sunt:
- hematologice (leuco-neutropenie, trombocitopenie,
anemie)
şi
- digestive (greţuri, vărsături, diaree, dureri abdominale).

Efecte teratogene au fost puse în evidenţă la iepure

şi şoarece, în doze apropiate de cele utilizate în
terapeutica umană.
Au fost comunicate efecte şi asupra gonadelor nou-
născuţilor de sex masculin.
Aceste efecte limitează utilizarea acestui
medicament la femeia însărcinată.
 Merită de subliniat experienţa lui Jackz-Aigrain E. şi
Serreau R. care, în colaborare cu grupul CMV al Institutului
de Puericultură din Paris, au urmărit 37 nou-născuţi
prezentând o infecţie congenitală simptomatică, trataţi între
1989 şi 1999. Tratamentul cu ganciclovir a fost iniţiat în
medie la 7 zile de viaţă, posologia variind de la 10 la 15
mg/kg/zi în două perfuzii intravenoase de o oră, pe o durată
variabilă (10 zile–6 săptămâni).
Tratamentul a fost bine tolerat; în special
trombocitopenia, dacă a existat, s-a corectat rapid.

Efectele indezirabile au fost foarte limitate (câteva

cazuri de neutropenie profundă sau de tulburări digestive).

Prognosticul la distanţă a acestor copii trataţi a rămas

rezervat.
 În cazul diagnosticului stabilit în perioada
antenatală, bilanţul, îndeosebi prin imagerie, permite să
se stabilească un prognostic.

Dacă semnele neurologice sunt importante,

prognosticul este sumbru şi poate fi propusă o
întrerupere medicală a sarcinii.

Dacă nu există semne ecografice, sarcina trebuie

supravegheată.
 Probabil în acest context poate să se discute un
tratament antenatal, utilizând Valaciclovir, ester L-
vanilic al Aciclovirului, transformat rapid şi aproape în
întregime în aciclovir şi valină la om, sub acţiunea
enzimatică a hidrolazei.

Biodisponibilitatea Aciclovirului rezultat din

Valaciclovir este de 54% şi deci mai bună decât cea a
preparatului Aciclovir.
 Aciclovirul este un inhibitor specific al ADN
polimerazei virusurilor herpetice.

Toleranţa Aciclovirului este bună şi efectele

indezirabile sunt rare în lotul menţionat: tulburări
digestive şi cutanate, şi cu totul excepţionale tulburările
neurologice şi psihiatrice.

Datele utilizării la femeia cu sarcină recomandă

Aciclovirul şi nu Valaciclovirul.
 Rezultatele observaţiilor pe mai multe sute de
femei tratate cu Aciclovir în primul trimestru de
graviditate (farmacovigilenţa laboratoarelor Wellcome)
nu au pus în evidenţă o creştere a riscului malformaţiilor
congenitale.
Indicaţiile tratamentului cu aciclovir în timpul
gravidităţii sunt indicaţii de sfârşit de sarcină pentru a
trata infecţiile materne severe (herpes sistemic,
complicaţiile pulmonare ale varicelei). În timpul acestor
tratamente, toleranţa femeilor cu sarcină a fost bună şi
nu a fost constatat nici un efect indezirabil la nou-născuţi.
Eficacitatea acestui medicament în reducerea
transmiterii materno-fetale a CMV şi a gravităţii
suferinţei fetale rămâne încă de evaluat.
Agentul: HERPES SIMPLEX (1:100.000)

Manifestări:

•hidrocefalie, microcefalie, retard mintal;

•corioretinită;
•surditate.

Dacă infecţia survine în trim. III:

•retard al dezvoltării ponderale;

•vezicule;
•aplazia cutis.
Riscul la făt:
- 25% risc de avort în primele 20 de săptămâni.

Comentarii:
- la 95% din nou-născuţii cu boală herpetică
contaminarea se face în timpul/ după naştere.
VARICELA (1-5:25.000)

Manifestări:

•hipoplazia extremităţilor;
•atrofie corticală;
•leziuni ale pielii;
•anomalii oculare.

Riscul la făt:

- riscul malformaţiilor este, în general, mic el având

totuşi o importanţă în primele 20 săptămâni.
RUBEOLA (<1:100.000 ?)

Manifestări:
•pierderea auzului;
•retard mintal;
•malformaţii cardiace;
•cataractă, microftalmie, glaucom;
•retard al dezvoltării;
•trombocitopenie;
•hepatosplenomegalie;
•leziuni osteolitice metafizare.

Riscul la făt:
- ”şansa" de malformaţie este de 80% în primul trimestru;
40% risc de malformaţie în săptămâniile 13-14.
SIFILISUL

Manifestări: Mai tardive

•retard al creşterii intrauterine;
•hidrops;
•uveită anterioară şi posterioară;
•hepatosplenomegalie;
•periostită la oasele lungi.
-anemie hemolitică;
-dinţi Hutchinson;
- nas "în şa";
- rash maculopapular;
-osteocondrită;
-cheratită interstiţială.

Riscul la făt:
-netratat, riscul infecţiei este de 75-95% din totalul
cazurilor.
TOXOPLASMOZA (1:4000 ?)

Manifestări Mai “tardive”

•retard al dezvoltării fetale; -surditate;
•hidrocefalie, hidroanencefalie; -microcefalie;
•microcefalie, surditate, convulsii; -QI scăzut.
•calcifieri periventriculare;
•microftalmie, anoftalmie;
•corioretinită, cataractă;
•hepatosplenomegalie, icter.

Riscul la făt:
- riscul infecţiei este de 40% dar numai 15% dezvoltă
forma severă a bolii, iar 20% boală de gravitate medie.
BOLI MATERNE : 3,5 % din anomaliile grave

 Diabetul zaharat (malformaţiile nu au specificitate, cu

excepţia sindromului de regresie caudală: agenezia
scheletului sacro-coccigian, displazie a extremităţii
inferioare a măduvei spinării, cu atrofia şi hipotonia
membrelor inferioare, relaxarea sfincterelor);

 Fenilcetonuria;

 Hipertermia;

 Anoxia (insuficienţă de hematoză, anemiile grave,

tulburări circulatorii ale placentei).
MEDIUL UTERIN : procentaj necunoscut

 Deformaţii: presiune intrauterină, oligohidramnios

•Picioare în "ciomag”;
•Torticolis;
•Dislocaţie congenitală de şold;
•Hipoplazie pulmonară;
•Paralizia nervulul VII.

 "Dezordini": ”benzi" amniotice, amputaţii congenitale,

gastroschizis, porencefalie, atrezie intestinală.

 Gemelaritatea : gemeni "legaţi", atrezie intestinală,

porencefalie.
AGENŢI Al MEDIULUI : procentaj necunoscut

 Substanţe policlorinate;

 Ierbicide;

 Mercur;

 Alcool (risc 30-50 % la femeia alcoolică):

•retard al creşterii intrauterine;
•microcefalie;
•retard mintal;
•paralizie cerebrală;
•unghii hipoplazice.

Radiaţiile (ochi, sistem nervos)

MEDICAMENTE : procentaj necunoscut:

 Talidomida;  Antibioticele (S, T);

 Diethylsibestrol;  D-Penicilamina;
 Fenitoin;  Acidul valproic;
 Warfarina;  Antitiroidienele;
 Medicaţia citostatică;  Hormonii steroizi.
 Vitamina A;
ETIOLOGII NECUNOSCUTE (neprecizabile ?) ~
60 % din anomaliile grave:

 Poligenice:

•Anencefalia/Spina bifida;
•Cheilo-gnato-palatoschizis;
•Stenoza hipertrofică de pilor;
•Malformaţii congenitale de cord;
•Boala Hirschprung .
 Sindroame complexe sporadice:
 Sindromul Charge:

~ coloboma;
~ anomalii ale inimii;
~ atrezia coanelor;
~ retard al creşterii;
~ anomalii genitale;
~ anomalii oculare;
±
 anomalii ale SNC;
 fistulă traheo-esofagiană;
 anomalii renale;
 buză sau palat despicat;
 micrognaţie;
 omfalocel.
 Sindromul Vater, asemănător anomaliei Poland, cu hernie
diafragmatică + anomalii vertebrale, eso-traheale, renale şi
ale radiusului.
 Sindromul DiGeorge

 Sindromul Pierre Robin

 Sindromul Williams cu facies de spiriduş şi hipercalcemie

+ stenoză aortică supravalvulară şi stenoză de arteră

pulmonară.
 Sindromul Prune-belly (sindromul Eagle-Barett)

•defect al peretelul abdominal (prin absenţa

musculaturii abdominale);
•testicule absente din scrot;
•anomalii urologice.
MICROCEFALIA
 Etiologie

DEZORDINI CROMOSOMIALE RECUNOSCUTE

 Deleţie parţială (ex.: deleţia braţului scurt al

cromosomului 5 = sindromul "cri du chat")
 Trisomii

DEZORDINI GENETICE

 Microcefalii adevărate  Unele autosomal recesive

 Agenezia corpului calos:
•microcefalia la băieţi recesiv X-linkată,
autosomal-dominantă
•microcefalia cu inteligenţă normală şi
malformaţii minore
MICROCEFALIA ÎN SINDROAME
Sindrom PRADER-WILLI

 hipotonie;
 criptorhidie;
 obezitate;
 hiperglicemie fără hipoinsulinism.

Sindrom SMITH-LEUCHI-OPITZ

 criptorhidie;
 hipospadias;
 vărsături;
 convulsii.
Sindrom CORNELIA DE LANGE

 hirsutism generalizat;
 sprâncene stufoase, unite median;
 gene de "star";
 hipertelorism;
 aplatizarea rădăcinii nasului;
 implantare joasă a urechilor;
 boltă palatină ogivală;
 retrognatism;
 micromelie a humerusului;
 mâini şi picioare mici.
Sindrom COCKAYNE

 degenerescenţă retiniană;
 cataractă;
 calcifieri cerebrale.

LEPRECHAUNISM

 ochi în "fundul capului”;

 urechi jos implantate;
 absenţa grăsimii subcutanate;
hipoglicemie.
Sindrom RUBINSTEIN-TAYBI

 nas acvilin;
 oblicitate antimongoloidă a fantelor palpebrale;
 bărbie triunghiulară cu hipoplazie mandibulară;
 lărgirea falangei terminale a degetului mare de la
mână şi picior;
 retard mintal.
Sindrom LÖWE (X-linkat)
 cataractă;
 hipotonie;
 glaucom;
 aminoacidurie.

Sindrom ZELLWEGER (transmitere recesivă)

 hipotonie;
 frunte înaltă;
 convulsii.

Sindrom HALLERMAN - STREIFF

 microftalmie;
 nas mic.
INFECŢII
 Rubeola congenitală;
 CMV;
 Herpes simplex;
 Toxoplasmoza;
 Lues.

CAUZE TOXICE
 Iradierea;
 Alcoolul;
 Ingestia de Aminopterină;
 Mamă cu fenilcetonurie;

CAUZE VASCULARE
 Hipoxia - ischemia intrauterină sau neonatală
Hidrocefalie
Oxy (acro) cefalie - se datorează închiderii precoce a
suturii coronare. Hipertensiunea intracraniană este
precoce şi determină exoftalmie şi leziuni cerebrale
Hidrocefalie înainte şi după crearea chirurgicală a unei
derivaţii ventriculo-peritoneale cu valvă Spitz-Holter.
Omfalocel - formă gravă de retard al dezvoltării iniţiale a
peretelui abdominal. De remarcat flexia anormală a
degetelor mâinii drepte care se întâlneşte în trisomia 18
Anse intestinale herniate într-un sac translucid
format din peritoneu şi amnios.
Hernie ombilicală voluminoasă. Sacul este
acoperit de piele normală şi conţine viscere.
Reducerea se face, în mare parte, spontan.
Ombilic ombilicat. Spre deosebire de
hernie, această formă nu se poate reduce.
Meningocel lombosacrat. Aceasta este
localizarea cea mai frecventă.
Meningocel cervical acoperit de o membrană
vasculară translucidă şi de piele.
Meningo-encefalocel în care există variaţii de volum
în funcţie de modificările presiunii intracraniene
(creşte volumul în timpul plânsului sau tusei).
Anencefalie şi hemicranie. Aceasta este o malformaţie
gravă, incompatibilă cu viaţa.
Amputaţie intrauterină a degetelor prin bride
amniotice, ca urmare a rupturii premature a sacului
amniotic şi a existenţei unui oligohidramnios.
Picioare var equin. Aceasta este o malformaţie
invalidantă care necesită corecţie precoce. De notat
existenţa şi a hidrocelului şi a herniei inghinale bilaterale.
Ciclopie. Este forma cea mai gravă a displaziei
cerebro-faciale. În rest, corpul este dezvoltat normal.
Buza de iepure unilaterala
Fantă labio-palatină, interesând creasta alveolară,
palatul dur şi palatul moale în totalitate.
Cheilognatopalatoschizis (colobomul feţei);angiom
plan la nivelul părţii afectate.
Fisură medială a feţei cu microcefalie, hipertelorism şi
fantă labio-palatină totală bilaterală (gură de lup).
Cavităţile nazale şi cea bucală comunică.
Gură de lup (înainte şi la 1 an după intervenţia chirurgicală)
Ichtioza lamelară (bébé-collodion) este un defect de
cheratinizare. Este o boală ereditară, autosomal recesivă.
Cardiopatie congenitală cianogenă la un copil de 3 ani.
Poziţia Bhudda este o varietate a poziţiei ghemuite
(squatting).
Hipocratism digital
Acondroplazie la un copil de 3 ani (aspect comparativ
cu cel al unui copil normal dezvoltat, de aceeaşi vârstă).
Copil cu aspect bizar prezentând micromelie. Această fetiţă
prezintă o combinaţie particulară de caractere acondroplazice şi
spondilo-epifizare. Capul mare, faciesul inteligent şi agreabil
contrastează cu cifoza importantă, membre scurte şi contractura
mâinilor.