Sindromul Wolf-Hirschhorn

Sindromul Wolf-Hirschhorn (SWH) sau monosomia 4p sau sindromul 4p- este cauzat de o anomalie de
structură cromozomială: lipsa unui fragment (deleţia) din braţul scurt al cromozomului 4. Cu cât fragmentul
este mai mare, cu atât boala este mai severă.
Frecvență/incidență/raport M:F
Monosomia 4p este o boală rară, incidenţa ei fiind de 1:50.000 nou-născuţi, afectează toate rasele şi este de
două ori mai frecventă la subiecţii de sex feminin.
Etiologie
După cum am observat în descrierea inițială a sindromului sindromului Wolf-Hirschhorn, această tulburare
se datorează unei ștergeri genetice situate pe cromozomul 4.
Desi volumul pierderii de material genetic poate varia considerabil intre indivizii afectati, cu atat este mai
severa si mai semnificativa, cu atat mai severa este simptomatologia asociata cu aceasta boala .
Deși nu toate genele implicate sunt cunoscute exact, diferite studii au legat absența genelor WHSC1,
LEMT1 și MSX1 la cursul clinic al sindromului Wolf-Hirschhorn ).
Mecanisme genetice
Majoritatea cazurilor de SWH sunt sporadice (85%) și sunt consecința unui accident din meioza parentală
sau din timpul vieții embrionare precoce. Restul cazurilor de SWH sunt cauzate de prezența unei translocații
echilibrate la unul dintre părinți (acesta fiind fenotipic normal) ai căror copii pot moșteni un cromosom
anormal care are un fragment în plus sau în minus.
Fenotip
Semnele clinice pot fi observate încă de la naștere:

 greutate mică la naștere, retard de creștere;

 microcefalie, hidrocefalie, malformații cerebrale și
cerebeloase;
 fata caracteristica „cască de razboinic grec”, cu
fruntea si glabela proeminentă, hipertelorism,
fante antimongoloide, epicant, strabism,
coloboma, nas lățit, gura cu buza superioară scurtă, palatoschizis, microretrognație, urechi jos
implantate;
 retard mental;
 surditate;
 malformații cardiace (defect de sept ventricular);
 malformații pulmonare;
  malformații gastrointestinale - hernie ombilicală, diafragmatică, malrotație intestinală etc;
 malformații genito-urinare - agenezie renală, hidronefroză, uter mic, absența vaginului, criptorhidie,
hipospadias;
 anomalii scheletice;
 imunodeficiență cu susceptibilitate crescută la infecții.

Screening și diagnostic prenatal

Ecografia de trimestrul II de sarcină poate detecta: întârzierea de creştere intrauterină, microcefalia, glabela
proeminentă, despicăturile labiale şi palatine, hernia diafragmatică, malformaţiile cerebrale, cardiace,
pulmonare, renale etc.
Aceste modificări duc la necesitatea efectuării diagnosticului citogenetic, pe celule recoltate prin biopsie de
vilozităţi coriale (când există o suspiciune încă din primul trimestru de sarcină), amniocenteza sau
cordocenteza (în al doilea trimestru de sarcină).
În cazul deleţiei 4p nu există teste de screening prenatal biochimic
Diagnostic postnatal
Metode de diagnostic: examen clinic, examen radiologic, ecocardiografie, tomografia computerizată sau
rezonanţa magnetică nucleară; diagnosticul de certitudine se stabileşte prin analiza citogenetică (cariotipare,
test FISH: hibridizare fluorescentă in situ)
Risc de recurență/Sfat genetic
Pentru cuplurile care au un copil cu sindromul Wolf-Hirschhorn este indicat să consulte cu medic genetician
înainte de a planifica o nouă sarcină. Se recomandă efectuarea testelor genetice: analiza cromozomială sau
hibridizaea fluorescentă in situ (FISH) pentru ambii părinți. Dacă vreunul dintre ei este purtătorul unei
anomalii cromozomiale echilibrate, riscul de a avea un copil afectat este de 50% la fiecare sarcină.
Dacă părinții nu sunt purtătorii unui rearanjament cromozomial, riscul de recurență este neglijabil.
Tratament
Nu există nicio modalitate prin care sindromul Wolf-Hirschhorn să se vindece. Tratamentul este de obicei
suportiv și simptomatic. Convulsiile care apar în această patologie pot fi tratate cu medicamente
anticonvulsivante. Deformările vizibile pot fi corectate prin intervenții chirurgicale, dar acest lucru se
întâmplă atunci când copilul este mai mare. Logopedia este, de asemenea, importantă pentru a face copilul
oarecum independent și capabil să comunice și să transmită gândurile sale celorlalți.
Tratamentul implică abordări multidisciplinare de la diverși specialiști pentru a obține cele mai bune
rezultate posibile pentru copilul care suferă de sindromul Wolf-Hirschhorn.
Bibliografie
http://www.cytogenis.ro/informatii-pentru-pacienti/boli-cromosomice/sindromul-wolf-hirschhorn/
https://bioclinica.ro/analize/genetica-moleculara/sindrom-wolf-hirschhorn
https://newsmed.ro/sindromul-wolf-hirschhorn-tablou-clinic/
http://edubolirare.ro/node/124