Sindromul Pfeiffer

Generalită ţi
Sindromul Pfeiffer este o tulburare genetică cu un mecanism de
moștenire autosomal dominant, caracterizată prin afectarea
formă rii oaselor craniului și membrelor. Simptomele sunt deformă ri
ale craniului (ca urmare a craniosinostozei), oasele degetelor de la
mâ ini și de la picioare. Unele forme ale bolii se caracterizează prin
surditate, dezvoltare intelectuală afectată , patologii dentare.

2
 Generalită ţi
• Diagnosticul sindromului Pfeiffer se face
pe baza datelor privind starea curentă a
pacientului, studii cu raze X, analize
genetice moleculare. Nu există un
tratament specific, se folosesc mă suri
paliative pentru prevenirea
complicațiilor severe (inclusiv cele
chirurgicale) și terapie simptomatică .
3
 Istoric

• Sindromul Pfeiffer este o tulburare congenitală

determinată genetic de formare a craniului și a
membrelor, care se caracterizează prin
craniosinostoză , deformare facială , lă rgirea și
scurtarea degetelor și sindactilie frecventă .
Pentru prima dată această boală a fost descrisă
în 1964 de că tre medicul pediatru german
Rudolf Pfeiffer, ulterior au fost identificate mai
multe forme clinice de patologie.

4
 Incidenţă
• Conform geneticii moderne, sindromul
Pfeiffer este o afecțiune autosomal
dominantă cu penetranță completă ,
distribuția de gen a pacienților nu are
particularită ți - atâ t bă ieții, câ t și fetele se
îmbolnăvesc cu aceeași frecvență . Incidența
nu este determinată cu precizie, conform
unor surse fiind de aproximativ 1: 100.000
de nou-nă scuți.
5
De asemenea, nu au existat caracteristici naționale sau rasiale în
distribuția acestei boli. În ceea ce privește sindromul Pfeiffer,
diagnosticul precoce este extrem de important, deoarece
prognosticul bolii și calitatea vieții viitoare a pacientului depind în
mare mă sură de momentul începerii tratamentului paliativ.

6
 Cauze
• În ciuda faptului că sindromul Pfeiffer este o
boală ereditară cu mecanism de transmitere
autosomal dominant, majoritatea cazurilor
acestei patologii sunt rezultatul mutațiilor
germinale spontane în celulele germinale
ale pă rinților. În același timp, defectele a
două gene sunt responsabile pentru
dezvoltarea stă rii; proteinele codificate de
acestea au funcții similare.
7
• Prima genă , FGFR1, este
localizată pe cromozomul 8 și
codifică secvența unui
receptor proteic pentru
factorul 1 de creștere a
fibroblastelor. Cel mai
frecvent tip de defect genetic
este mutația missense
252Pro-Arg în exonul 7a.

8
• O altă genă ale că rei mutații conduc la
dezvoltarea sindromului Pfeiffer este
FGFR2, situată pe cromozomul 10 -
produsul exprimă rii sale este și receptorul
pentru factorul de creștere a fibroblastelor
(RFRF-2). În această genă , au fost
identificate mai mult de 26 de variante
diferite de mutații care pot duce la diferite
forme ale sindromului Pfeiffer.
9
Datorită faptului că proteinele de mai sus au funcții foarte
asemă nă toare, patogenia sindromului Pfeiffer cu defecte
ale genei FGFR1 și FGFR2 este, de asemenea, foarte
asemă nă toare. Ca urmare a mutațiilor missense, structura
proteinei exprimate se modifică , din cauza că rora
receptorul rezultat devine incapabil să se lege complet de
substanța stimulatoare (factor de creștere a
fibroblastelor) și să transmită informații în celulă .
Deoarece fibroblastele sunt implicate activ în procesele de
osteogeneză în perioada embrionară și în primii ani de
viață ai unui copil, o astfel de schimbare a receptorilor
duce la o varietate de patologii osoase.
10
 Clasificarea și simptomele sindromului
Pfeiffer

• Sindromul Pfeiffer de tip 1 este varianta cea mai frecventă și

prognostică a bolii. În această afecțiune, încă de la nașterea
copilului, apar anomalii în dezvoltarea feței - hipertelorism,
subdezvoltarea oaselor maxilare, puntea nazală plată lă rgită și
puntea nazală . Uneori se poate observa divizarea palatului dur
și exoftalmia. Cu această formă de sindrom Pfeiffer, modifică rile
caracteristice ale formei craniului sunt reduse la o creștere a
înă lțimii și lungimii acestuia, asimetria este foarte rar observată .
În viitor, pot apă rea anomalii dentare - curbura dentiției,
hipoplazie, tendință la carii. Deformă rile oaselor membrelor
sunt reduse la expansiunea falangelor primelor degete de la
mâ ini și de la picioare, se poate observa sindactilie parțială

11
 Clasificarea și simptomele sindromului
Pfeiffer

• Sindromul Pfeiffer de tip 2 este o formă mai gravă a bolii,

manifestată printr-o severitate semnificativă a fuziunii oaselor
craniului între ele și o serie de alte anomalii. Capul, din cauza
craniosinostozei, capă tă forma caracteristică de „trefoil” sau
„frunză de trifoi”, există o hipoplazie semnificativă a treimii
mijlocii a feței. Din cauza unei încă lcă ri grave a formă rii craniului,
acest tip de sindrom Pfeiffer se caracterizează prin retard mintal
sever și o serie de tulbură ri neurologice. Malformațiile
membrelor se reduc la expansiunea primelor degete, sindactilie,
anchiloza articulațiilor cotului. În plus, sindromul Pfeiffer de tip 2
este adesea însoțit de diferite malformații ale organelor interne.
Toate încă lcă rile de mai sus pot fi fatale la o vâ rstă fragedă .

12
 Clasificarea și simptomele sindromului
Pfeiffer
Sindromul Pfeiffer de tip 3 este în mare mă sură similar
în manifestă rile sale cu varianta anterioară a bolii, dar
craniosinostoza nu duce la formarea unei deformă ri a
craniului sub forma unei „frunze de trifoi”. La pacienți,
există o creștere a capului în înă lțime, malformații ale
membrelor (sindactilie, anchiloză a articulațiilor),
exoftalmie, tulbură ri neurologice. Această variantă a
sindromului Pfeiffer se caracterizează prin dezvoltarea
timpurie a dinților, de multe ori copiii se nasc deja cu ei
(dinții natali). De asemenea, sunt posibile defecte ale
organelor interne și moartea timpurie din cauza unei
combinații de încă lcă ri. 13
 Diagnostic
• Diagnosticul în timp util al sindromului Pfeiffer
este extrem de important, deoarece vă permite să
elaborați la timp un regim de tratament paliativ,
evitâ nd astfel complicațiile și îmbună tă țind
semnificativ calitatea vieții pacientului. Dar acest
lucru este adevă rat numai în relație cu tipul 1 al
bolii, deoarece în alte variante de patologie,
complexul de malformații este atâ t de sever încâ t
practic nu lasă șanse pentru pă strarea inteligenței,
iar în viitor - pentru viața pacienților. .

14
• Pentru a detecta sindromul Pfeiffer se
folosesc tehnici cu ultrasunete (inclusiv ca
diagnostic prenatal), radiografie, analize
genetice moleculare. La ecografie preventivă
în timpul sarcinii, în prezența acestei boli la
un copil în trimestrul 2-3, este posibil să se
dezvă luie o încă lcare a formă rii craniului,
sindactilie, malformații ale organelor
interne.
15
• Diagnosticul genetic molecular este efectuat de un
genetician - în acest caz, dacă se suspectează prezența
sindromului Pfeiffer de tip 1, se caută o mutație
punctuală 252Pro-Arg prin secvențierea directă a
exonului 7a al genei FGFR1. În alte cazuri, se efectuează
secvențierea celui de-al 7-lea și al 9-lea exon al genei
FGFR2 - aici apar majoritatea defectelor care duc la
dezvoltarea sindromului Pfeiffer. Un rol auxiliar în
diagnosticul bolii poate fi jucat de metodele imagistice
medicale, care vizează determinarea anomaliilor în
dezvoltarea organelor interne.

16
 Profilaxia și tratamentul bolii
Nu există un tratament specific al bolii!!!
 Cunoaşterea şi evitarea agenţilor
mutageni din mediu

Primară Reducerea vârstei reproductive

Profilaxia

Educaţia sanitară adecvată a

cuplurilor tinere

Diagnostic prenatal şi depistarea

Secundară precoce, neonatală a defectelor
congenitale

18
 Bibliografie / webografie
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/datasets/tables/genes/?
table_type=genes&ids=6606&utm_source=gene&utm_medium=
referral&utm_campaign=summary
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC26877/
• https://www.krasotaimedicina.ru/diseases/genetic
/Pfeiffer-syndrome
• https://www.youtube.com/watch?v=Z_WExqqGvmc
• https://
www.uniprot.org/uniprot/Q16637#names_and_taxonomy
• https://emedicine.medscape.com/article/1181436-overview
• https://
documente.net/document/afectiuni-neuromusculare-5590a74a
06174.html
19
• http://www.edubolirare.ro/node/139