PROGERIA

SINDROMUL HUTCHINSON-GILFORD

Medic rezident Obstetrica – Ginecologie

Baciu Diana
DEFINITIE

Progeria este o boala genetica progresiva grava, caracterizata prin aparitia brusca a semnelor de
imbatranire inca din copilarie.
Copiii afectati de acest sindrom arata normal la nastere si in primii doi ani de viata, insa dezvoltarea
lor este mai lenta si nu cresc in greutate conform parametrilor obisnuiti.
Termenul „progerie” provine din limba greaca, „pro” adica inainte sau prematur respectiv
„geras”, batran.
Cel de-al doilea termen, Hutchinson-Gilford, face referire la progerie infantila pentru ca
debuteaza in primul sau al doilea an de viata. Denumirea este de la cei doi medici care au
contribuit la atestarea lui medicala, Jonathan Hutchinson (1866) și Hastings Gilford (1897).

Potrivit statisticilor, ea se manifesta la 1 din 8 milioane de nou-nascuti, astfel ca, din 1886
cand a fost descrisa in mod oficial, s-au raportat 130 de cazuri la nivel mondial.
Speranta de viata in cazul acestei boli este, in medie, de 13 ani; ea poate varia insa intre 7 si
27 de ani.
SEMNE SI SIMPTOME

 cap disproportionat de mare in raport cu trasaturile faciale;

 Ochi proeminenti;
 Nas foarte mic;
 Buze subtiri;
 Micrognatie;
 Urechi proeminente;
 Alopecie inclusiv la nivelul genelor si sprancenelor;
 Proeminența venelor de pe scalp;
 Piele cu aspect imbatranit;
 Voce subtire, cu tonalitate inalta;
 Probleme articulare;
 Dezvoltare intarziata si anormala a danturii;
 Rezistenta la insulina
 Pierderea tesutului adipos subcutanat.

Boala nu afecteaza dezvoltarea intelectuala sau motorie.

 Progresiv, cei diagnosticati cu progerie ajung să sufere de ateroscleroza, ceea ce ii expune unui
risc constant de infarct miocardic sau accidente vasculare cerebrale inca de la varste fragede. In
fond, acestea constituie principala cauza a decesului la aproximativ 75% din pacienti.
Cauze

Cercetatorii au descoperit o singura mutatie genetica responsabila cu aparitia bolii progeria. Gena defecta
este denumita lamin A (LMNA) si are rolul de a produce proteinele necesare pentru mentinerea legaturii
stranse intre nucleul celulelor. Aceleasi proteine sunt componente esentiale ale membranei care inconjoara
nucleul celular, iar anomaliile la acest nivel determina in cele din urma moartea prematura a celulelor
organismului.
Se presupune ca mutatia genetica cauzeaza instabilitatea celulelor, care conduce in cele din urma la debutul
simptomelor progeriei.

Mutația genei LMNA se caracterizeaza prin inlocuirea nucleotidei citozina cu nucleotida timina la pozitia
1824. Astfel rezulta o proteina lamin A alterata, careia ii lipsesc 50 de aminoacizi. Desi aceasta nu
afecteaza productia de lamina C, ea determina o serie de procese anormale in interiorul celulei afectate.
 Spre deosebire de multe mutatii genetice, sindromul Hutchinson-Gilford nu este transmis ereditar.
Teoria cercetatorilor este aceea ca mutatia genetica afecteaza un singur spermatozoid sau un
singur ovul inainte de conceptie. Niciunul dintre parinti nu este purtator al genei defecte, astfel ca
mutatiile in genele copilului cu progeria sunt noi.
Exista, totodata, si alte sindroame progeroide (ale imbatranirii precoce) care se transmit ereditar.
Printre acestea se numara sindromul Wiedemann-Rautenstrauch (Sindromul progeroid neonatal) si
sindromul Werner. Ambele boli prezinta o speranta de viata scazuta.
 Sindromul Wiedemann-Rautenstrauch

• este caracterizat prin debutul semnelor de imbatranire inca din perioada intrauterina,
simptomele fiind vizibile la nastere.
 Sindromul Werner sau progeria adulta

• Sindromul Werner debuteaza in adolescenta sau in prima parte a tineretii.

Complicatii

Majoritatea copiilor cu sindromul progeria dezvolta complicatii asociate cu ateroscleroza

- Probleme cardiovasculare rezultand in infarct miocardic sau insuficienta cardiaca congestiva;
- complicatii cerebrovasculare care pot conduce la accident vascular cerebral;
Alte probleme de sanatate asociate in mod normal cu imbatranirea organismului, precum miopia
sau sindromul Alzheimer
DIAGNOSTIC

Diagnosticul bolii se pune pe baza simptomelor specifice, precum alopecia si dezvoltarea lenta a
copilului. Confirmarea sindromului se realizeaza printr-un test genetic care urmareste mutatiile genei
lamin A (LMNA) si permite o interventie rapida de ingrijire a pacientului cu progeria.
Diagnosticarea prenatala este si ea posibila, prin intermediul amniocentezei. Chiar si asa, deoarece
boala nu este transmisa ereditar si apare foarte rar, medicii nu apeleaza de regula la acest tip de test
pentru depistarea progeriei.
Tratament
In timp ce nu exista un tratament specific pentru boala, monitorizarea regulata a sanatatii
cardiovasculare a copilului este cel mai important aspect in controlul sindromului. Unii medicii
recomanda operatia de by-pass coronarian sau angioplastie pentru incetinirea progresului bolilor
cardiovasculare.
Anumite terapii pot ameliora sau intarzia simptomele sindromului Hutchinson-Gilford:

- Doza zilnica scazuta de aspirina. Acest medicament, administrat pacientului zilnic in doze mici, poate
preveni infarctul miocardic si accidentul vascular cerebral.

- Diverse medicamente. In functie de starea de sanatate a copilului, medicul poate prescrie si alte
medicamente pentru controlul bolii, precum statinele, anticoagulantele sau hormonii de crestere

- Terapie fizica si ocupationala. Aceasta poate sa ajute la combaterea rigiditatii articulare si a dislocarii
de sold, imbunatatind totodata capacitatea copilului de a ramane activ.
 Studiile efectuate timp de peste 14 ani au permis oamenilor de stiinta din Statele Unite ale Americii sa
creeze un tratament special pentru sindromul Hutchinson-Gilford si pentru anumite laminopatii
progeroide, spre deosebire de tratamentele anterioare, care nu adresau boala, ci manifestarile.
Substanţa activa Lonafarnib, sub denumirea comerciala Zokinvy, reduce riscul de deces cauzat de Progeria,
putand fi administrat pacientilor cu varsta de peste un an. Zokinvy este si primul medicament aprobat de
FDA pentru aceste boli rare.
MOD DE ADMINISTRARE

Lonafarnib este administrat oral sub forma de capsule si previne acumularea proteinelor alterate
asemanatoare in celule, insa nu are capacitatea de a bloca productia acestora. Asadar, tratamentul nu
poate elimina boala genetica, ci ii poate intarzia evolutia. In acelasi timp, exista o serie de efecte
secundare ale medicamentului, care limiteaza cantitatea ce poate fi administrata.
EFECTE ADVERSE

Cele mai frecvente efecte secundare ale Zokinvy includ:

o Greata
o Varsaturi
o Diaree
o Scarerea imunitatii si cresterea riscului de infectii asociate
o Scaderea apetitului
o Astenie

Administrarea sa este contraindicata in combinatie cu alte medicamente, iar anumiti pacienti au

dezvoltat anomalii ale testelor de laborator. De aceea, compania producatoare recomanda o
monitorizare constanta a functionarii organelor interne. In plus, compania a dezvoltat un program
comprehensiv de sustinere a accesului la acest medicament, precum si a pacientilor aflati deja sub
tratament cu Zokinvy.
Avand in vedere ca inca nu exista un tratament pentru vindecarea acestui sindrom, speranta de viata
este, in medie, de doar 13 ani.

Aproximativ 75% dintre decese survin ca urmare a anomaliilor cardiovasculare dezvoltate, alte cauze
fiind accidentul vascular cerebral, inanitia, marasmul sau traumele accidentale la nivelul capului.
VA MULTUMESC !