PROGERIA

-REFERAT-

DISCIPLINA: EMBRIOLOGIE ȘI GENETICĂ MEDICALĂ

Ometiță Candrea Iustina Ionela

 Introducere
Progeria este o boală genetică extrem de rară care constă în accelerarea procesului de
îmbătrânire. Boala afectează circa 1 din 8 milioane nou-născuţi. Deşi este o boală genetică, nu
este ereditară, ci apare ca o mutaţie sporatică (a fost descrisă totuşi o formă ereditară la o singură
familie, la care părinţii au transmis celor 5 copii gena responsabilă de apariţia bolii). Primele
semne de îmbătrânire apar în jurul perioadei de 18-24 luni, când se constată oprirea în creştere,
scăderea grăsimii corporale şi pergamentarea tegumentelor. Decesul apare prin complicaţii ale
aterosclerozei – fie infarct, fie accident cerebrovascular. Nu există tratament pentru progeria. Se
poate practica bypass aortocoronarian sau angioplastie pentru prevenirea evenimentelor
coronariene. Deşi este o boală orfană, cercetătorii au manifestat o atenţie specială faţă de
progeria în speranţa că vor înţelege mai bine mecanismele îmbătrânirii, proces care afectează pe
toată lumea la un moment dat. Boala a fost pentru prima oară descrisă de Dr. Jonathan
Hutchinson, în 1886, şi Dr. Hastings Gilord, în 1904.

Epidemiologie
Incidența bolii e de aproximativ 1 la 8 milioane de nașteri. În lume s-a fixat aproximativ
350 de cazuri. Rata îmbătrânirii este estimată a fi de 6-8 ori mai mare decât cea normală.

Cauze
Progeria este o afecţiune autosomal dominantă, ceea ce înseamnă că mutaţia poate apărea
la nivelul unei singure gene dintr-o celulă pentru a determina boala. Spre deosebire de alte
afecţiuni asociate cu o îmbătrânire prematură (sindrom Werner, sindrom Weber-Cockayne,
xeroderma pigmentosum), progeria nu apare datorită unui deficit al mecanismelor de reparare a
ADN-ului.
În 2003, cercetătorii de la NHGRI (National Human Genome Research Institute),
împreună cu cei de la Progeria Research Foundation, au descoperit că boala se datorează unei
mutaţii punctiforme la nivelul unei singure gene, LMNA, care codifică lamina A. Mutaţia genei
LMNA duce la sinteza unei forme mutante a prelaminei A, care produce o formă anormală a
laminei A, o proteină structurală importantă. Deficitul de lamină A duce la instabilitatea
nucleului celular, cu apariţia îmbătrânirii premature.
Părinţii şi fraţii copiilor cu progeria nu sunt afectaţi de boală, mutaţia apărând cel mai
probabil la nivelul spermatozoizilor, înainte de concepţie. În majoritatea cazurilor, mutaţia apare
prin substituţia aceleiaşi perechi de baze din totalul de 25.000 pB ale genei LMNA. Gena LMNA
codifică 2 proteine, lamina A şi lamina C, care au un rol esenţial în stabilizarea membranei
interne a nucleului celular. Forma anormală de lamină A destabilizează membrana nucleară,
astfel că pot apărea cu uşurinţă leziuni celulare.
Simptome
Nou-născuţii cu progeria sunt perfect normali, sănătoşi, semnele de îmbătrânire începând
să apară în jurul vârstei de 1 an jumătate – 2 ani: retard sau chiar oprire în creştere (atât staturală
cât şi ponderală), pierderea grăsimii corporale, lipsa de energie. Ulterior, apar şi semne evidente
de îmbătrânire:
 nas ascuțit, pot indica prezența bolii încă de la naștere;
 cianoza feței (datorată oxigenării insuficiente a sângelui);
 statură mică;
 greutate evident mai mică decât cea corespunzatoare înălțimii;
 grăsime subcutanată scăzută;
 torace piriform;
 clavicule distrofice;
 poziție anormală a corpului;
 mers târsâit;
 coxa valga (anormalități ale membrelor inferioare si ale centurii pelviene);
 membre subtiri;
 densitate osoasă mică;
 osteoartrită.
Alte caracteristici:
 piele subțire, uscată, cu riduri și cu pete maro în diferite regiuni;
 coapse și fese apropiate;
 vene superficiale proeminente;
 pierderea genelor și a sprâncenelor;
 buze subțiri;
 urechi proeminente;
 absența lobilor urechilor;
 voce subțire;
Există şi unele afecţiuni asociate în mod uzual cu îmbătrânirea care nu se întâlnesc la
copiii cu progeria: cataractă, osteoartrită, predispoziţie la cancer, neurodegenerare.

Diagnostic şi tratament
Diagnosticul se poate pune pe baza aspectului clinic, şi se confirmă prin testare genetică.
Nu există tratament curativ pentru progeria. Majoritatea tratamentelor au ca scop prevenirea
complicaţiilor, în special a celor cardiovasculare: bypass aortocoronarian sau angioplastie cu
stent, aspirină în doze cardiologice. S-a încercat şi tratamentul cu hormon de creştere (GH), dar
fără rezultate notabile. Au fost propuse şi o serie de medicamente anticanceroase, dintre care
inhibitorii de farneziltransferază (Lonafarnib) se află în studiu.
 Prognostic
90% dintre pacienţii cu progeria mor prin complicaţii cardiovasculare (infarct miocardic,
accident vascular cerebral).

Cercetare
Un raport din 2003 publicat în revista Nature susţine că progeria poate fi o trăsătură
dominantă de novo. Se dezvoltă în timpul diviziunii celulare într-un zigot abia conceput sau în
gameţii unuia dintre părinţi. Boala este cauzată de mutaţii ale genei LMNA din cromozomul 1,
care duce la sinteza unei forme mutante de lamină A (progerină). Unul dintre autorii cercetării,
dr. Leslie Gordon, nu a ştiut nimic despre progeria până când fiul său, Sam, a fost diagnosticat la
21 luni. Împreună cu soţul său, pediatrul Scott Berns, au fondat Fundaţia de cercetare a progeriei
(Progeria Research Foundation).

Bibliografie:
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Progeria
 https://ru.scribd.com/doc/40133586/progeria
 https://progeriaproject.wordpress.com/case-studies/