CURS INTRODUCTIV

ÎN SĂNĂTATE
PUBLICĂ

Conf.dr. Georgeta Zanoschi

E-mail:zanoschi.georgeta@yahoo.com
În definiţia O.M.S. este:
„Ştiinţa şi arta prevenirii bolilor, prelungirii vieţii şi promovării sănătăţii prin
eforturile organizate ale societăţii,”
Sănătatea Publică. Scop
Sănătatea Publică are ca obiect de studiu starea de sănătate a populaţiei,
corelată cu factorii care o influenţează.
Scopul Sănătăţii Publice este acela de a reduce la nivel populaţional:
 disconfortul;
 boala;
 incapacitatea (invaliditatea şi handicapul);
 decesul prematur.
Obiectul Sănătăţii Publice îl reprezintă grupurile umane
Scopurile Sănătăţii Publice:
1. Promovarea sănătăţii, urmărind ca oamenii să fie tot mai sănătoşi,
pentru a putea participa la viaţa socială.
2. Ocrotirea sănătăţii prin menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolilor.
3. Controlul morbidităţii prin combaterea bolilor şi a consecinţelor lor.
4. Redobândirea sănătăţii prin contribuţia medicilor, a serviciilor sanitare
şi sociale.
Sănătatea Publică. Conţinut (domeniile principale ale sănătăţii publice)
 Cunoaşterea şi evaluarea stării de sănătate a unei populaţii, utilizând noţiuni de:
demografie (mortalitate, letalitate, natalitate, etc.);
morbiditate (incidenţă, prevalenţă, morbiditate spitalizată);
studii epidemiologice descriptive şi analitice;
screening
 Studiul influenţei factorilor de risc socio-economici asupra stării de sănătate a
populaţiei, ştiind că o parte din boli sunt cu determinism social.
 Noţiuni de biostatistică cu etapele sale de culegere, prelucrare şi interpretare a
datelor.
 Educaţia pentru sănătate şi promovarea sănătăţii.
 Noţiuni de management sanitar.
 Descrierea şi analiza comparativă a principalelor sisteme de sănătate existente
în lume.
 Noţiuni de legislaţie sanitară.
 Reforma serviciilor de sănătate.
 Îngrijiri primare de sănătate.
 Îngrijiri de specialitate oferite de unităţile cu paturi şi cele din ambulatoriu.
 Managementul şi calitatea serviciilor de sănătate
 Noţiuni de prevenire a principalelor cauze de îmbolnăvire prin aplicarea
programelor naţionale de sănătate.
Obiectivele de studiu ale Sănătăţii publice:
 Cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei;
identificarea nevoilor de sănătate ale comunităţii şi
ierarhizarea lor în funcţie de priorităţi;
 Cunoaşterea morbidităţii colective şi factorii care
o condiţionează; promovarea unei politici care să
favorizeze sănătatea şi prevenirea îmbolnăvirilor;
 Cunoaşterea măsurilor complexe care să ducă
la apărarea, promovarea şi refacerea stării de
sănătate a populaţiei. Supravegherea sănătăţii
grupurilor umane;
 Evaluarea calităţii serviciilor de sănătate;
asigurarea controlului sănătăţii prin efortul conjugat
al întregii colectivităţi.
 Caracteristicile diagnosticului stării de sănătate
la nivel individual şi de colectivitate

Diagnosticul stării de sănătate a colectivităţii

Diagnosticul stării de sănătate a individului

Identificarea grupului (distribuţia şi valorile medii,

1 Identificarea persoanei (nume, sex, vârstă, etc.) dispersia de la valorile medii pentru sex, vârstă, alte
variabile)

Se culeg informaţii în condiţii cât mai standardizate

Anamneză:
- se prelucrează datele;
- examen clinic;
- se centralizează;
2 - examen paraclinic;
- se calculează indicii;
- informaţiile obţinute se compară cu un
- se compară rezultatele cu anumite modele de
„model” ştiut pentru diverse afecţiuni.
referinţă.

Diagnosticul (nivelului de sănătate) de boală a

3 Diagnosticul sănătăţii comunităţii
individului

4 Determinarea etiologiei bolii Determinarea cauzelor probabil implicate

Tratamentul sub forma unui program de măsuri care

5 Tratamentul etiologic sau simptomatic vizează factorii de risc sau boala a cărei prevalenţă
a fost determinată

Controlul prin monitorizarea stării de sănătate a

6 Controlul
colectivităţii
Factorii care influenţează starea de sănătate a populaţiei (Determinanţii stării
de sănătate a populaţiei – modelul Dever)
Există mai multe clasificări a factorilor care influenţează starea de sănătate a
populaţiei
1. Factori endogeni
a) Sexul;
b) Rasa;
c) Vârsta;
d) Caracteristici biologice;
e) Receptivitatea la infecţii;
f) Ereditatea;
g) Constelaţia hormonală;
h) Caracteristici demografice ale populaţiei
2. Factori de mediu (ambientali sau mezologici)
mediu fizic:
- temperatura;
- umiditatea;
- radiaţii;
- zgomot;
factori geo-climatici:
- altitudine;
- zonă geografică;
- la locul de muncă;
- locuinţă;
- mediul înconjurător.
factori chimici:
- substanţe organice şi anorganice din apă, aer, sol şi alimente.
factori biologici:
- bacterii;
- fungi;
- paraziţi;
- virusuri.
factorii mediului social:
- socio-culturali, PIB;
- pragul de sărăcie;
- mediul de reşedinţă;
- stilul de viaţă şi alimentaţie;
- condiţii de muncă şi locuit;
- nivel de instruire, cultură, tradiţii, obiceiuri
3. Factorii comportamentali, atitudini, obiceiuri
4. Sistemul de îngrijiri de sănătate
Stilul de viaţă este influenţat de:
 factorii de mediu
 experienţa individuală
 presiunea anturajului
 mijloace financiare disponibile
 politica economică şi socială
Stilul de viaţă include:
 obiceiuri alimentare şi consum (abuz) de alcool, de
droguri
 fumatul
 stresul
 violenţa socială
 sedentarismul
 odihna
 comportamentul sexual
 comportamentul rutier
 riscuri în timpul liber, riscuri profesionale
Din cei patru factori determinanţi ai sănătăţii:
 stilul de viaţă - 51%.
 factorii biologici - 20%;
 mediul ambiant - 19%;
 sistemul de îngrijiri de sănătate – 10%.
Stilul de viaţă are următoarele componente:
obiceiuri alimentare şi consum sau abuz de alcool;
fumatul;
stresul;
utilizarea drogurilor;
comportamentul sexual;
comportamentul rutier;
activitatea fizică (sedentarismul);
riscuri în timpul liber;
riscuri profesionale;
Stilul de viaţă este influenţat de:
 factorii de mediu fizic;
 presiunea anturajului;
 dezvoltarea socio-economică a unei ţări;
 nivelul de educaţie al populaţiei în probleme de sănătate;
 obiceiuri dăunătoare sănătăţii determinate de tradiţii, grad de instruire;
 mijloacele financiare de care dispune un individ sau un grup populaţional;
 publicitatea crescută la produse cu influenţă negativă asupra stării de sănătate a
populaţiei (de ex. industria alcoolului).
 politica economică şi socială a unei ţări ce încurajează producerea şi consumul
de bunuri cu influenţă negativă asupra stării de sănătate a populaţiei, precum şi
publicitatea la astfel de produse.
 Unii autori (Birckner), arată că astfel de evaluări ale stării de sănătate
comunitare se realizează din punctul de vedere al:
 populaţiei;
 serviciilor de sănătate;
 cunoştinţelor medicale în domeniu;
a) Din punctul de vedere al populaţiei, aceasta trebuie să fie informată în
legătură cu:
 propriile probleme de sănătate;
 modul de prevenire al îmbolnăvirilor;
 principalii factori de risc ce influenţează sănătatea;
 promovarea unui stil de viaţă sanogen.
b) Din punctul de vedere al serviciilor de sănătate, evaluările se referă la:
 stabilirea nevoii de servicii medicale;
 determinarea priorităţilor;
 evaluarea calităţii serviciilor de sănătate;
c) Din punctul de vedere al cunoştinţelor medicale privind:
 cercetarea medicală;
 evaluarea tehnologiilor de diagnostic şi tratament;
 percepţia problemelor de sănătate la nivel comunitar;
Teoretic, sănătatea se situează între doi poli: zero şi ideal.
Zero reprezintă moarte.
Ideal reprezintă sănătate optimă.
Omul tinde în permanenţă spre idealul de sănătate optimă.
 Indicatori propuşi de Uniunea Europeană pentru a fi utilizaţi în
monitorizarea stării de sănătate a comunităţii, 1997
A. INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE
1. Speranţa de viaţă
- speranţa de viaţă la diferite vârste
- speranţa de viaţa în condiţii de sănătate
2. Mortalitate
- mortalitate generală
- mortalitate pe cauze de deces
- rate de supravieţuire
- mortalitate infantilă
- anii potenţiali de viaţă pierduţi (APVP sau termenul din engleză PYLL)
3. Morbiditate
- morbiditate specifică; prevalenta, incidenţa pentru unele boli
- morbiditate profesională
4. Calitatea vieţii
- DALY – ani de viaţă corectaţi după incapacitate
- alţi indici – QALY – evaluare economică
B. INDICATORI AI STILULUI DE VIAŢĂ
1. Consumul de tutun
2. Consumul de alcool
3. Consumul de droguri
4. Dieta
C. INDICATORI DE CARACTERIZARE A CONDIŢIILOR DE VIAŢĂ ŞI
MUNCĂ
1. Rata de angajare/şomaj
2. Condiţii ale mediului de muncă
- proporţia persoanelor cu expunere, la substanţe cancerigene şi alte
substanţe periculoase
- frecvenţa accidentelor şi bolilor profesionale
3. Indicatori de caracterizare a condiţiilor de locuit (habitat)
4. Indicatori de caracterizare a condiţiilor de mediu înconjurător
- poluare aer
- poluare apă
- alte tipuri de poluare
- radiaţii
- expunere la substanţe cancerigene sau alte substanţe dăunătoare în afara
locului de muncă
D. PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII
1. Surse de finanţare
2. Resurse umane
3. Cost/bolnav internat
4. Cost medicamente/bolnav internat
E. CARACTERISTICI DEMOGRAFICE ŞI SOCIALE
1.Sex
2. Vârstă
3. Starea civilă
4. Loc de rezidenţă
5. Educaţie
6. Venit
7. Subgrupuri populaţionale defavorizate

Setul de indicatori propuşi pentru evaluarea „profilului stării de sănătate

al unei comunităţi”
Caracteristici socio-demografice
1. Distribuţia populaţiei după vârstă şi grup etnic
2. Numărul şi protecţia persoanelor de peste 25 ani cu nivel educaţional mai
mic decât liceul
3. Distribuţia în funcţie de venitul mediu al gospodăriei
4. Proporţia copiilor sub 15 ani cate trăiesc în familii aflate sub pragul sărăciei
5. Rata şomajului
6. Numărul şi proporţia familiilor monoparentale
Starea de sănătate
7. Rata mortalităţii infantile
8. Rata specifică şi rata standardizată a mortalităţii pentru
toate cauzele de deces şi separat prin boli cardio-vasculare,
cancer pulmonar, cancer de sân, accidente de trafic,
accidente de muncă, sinucideri după vârstă, sex şi grup etnic
9. Incidenţa SIDA, rujeolă, tuberculoză, sifilis după vârstă, sex
şi grup etnic
10. Proporţia naşterilor la adolescente (10-17 ani) din totalul
naşterilor
11. Numărul şi rata abuzurilor confirmate în rândul copiilor
Factori de risc asociaţi sănătăţii
12. Proporţia copiilor în vârstă de 2 ani care au făcut toate
vaccinurile recomandate
13. Proporţia populaţiei fumătoare după vârstă, sex şi grup
etnic
14. Proporţia populaţiei de peste 18 ani care suferă de
obezitate
15. Numărul episoadelor în care s-a constatat depăşiri ale
limitelor admise pentru poluarea aerului şi tipul poluării
Consumul de resurse în sistemul de îngrijiri pentru
sănătate
16. Cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor
Starea funcţională
17. Proporţia adulţilor care au raportat că starea
sănătăţii lor este de la bună la excelentă
18. Numărul mediu de zile în decursul ultimei luni în
care adulţii au raportat că sănătatea fizică sau
mentală nu a fost bună
Calitatea vieţii
19. Proporţia adulţilor care s-au declarat satisfăcuţi de
sistemul îngrijirilor de sănătate
20. Proporţia adulţilor care s-au declarat satisfăcuţi de
calitatea vieţii din comunitatea lor.
 DALY (Disability Adjusted Life Years)
Ani de viaţa ajustaţi (corectaţi)după incapacitate
 In mod clasic, evaluarea stării de sănătate a
populaţiei utilizează indicatori de mortalitate şi
de morbiditate (incidenţa şi prevalenţa bolilor).
 Datorită modificărilor apărute în ultimul timp
(în ultimele decenii) privind modelul de
mortalitate şi de morbiditate au impus găsirea
unor alte metode prin care să fie măsurată
starea de sănătate a populaţiei.
Dintre aceste metode enumerăm:
 măsurarea impactului deceselor premature;

 a deceselor evitabile;

 elaborarea de indicatori complecşi care să ţină cont

în acelaşi timp de intensitatea fenomenului de

mortalitate şi de consecinţele nefatale ale cauzelor
de îmbolnăvire (incapacitate, handicap):
 speranţa de viaţă fără incapacitate;
 speranţa de viaţă fără handicap;
 speranţa de viaţă ajustată pentru incapacitate – DALY
 DALY
 QALY
 DALY Conform autorilor (Lopez şi Murrary)
În dezvoltarea conceptului de DALY s-a ţinut
cont de 4 elemente fundamentale:
1. Orice afectare a stării de sănătate, orice pierdere
de bunăstare trebuie inclusă într-un indicator de
evaluare a stării de sănătate a populaţiei.
2. Impactul bolii asupra individului este condiţionat
de o serie de caracteristici de persoană: sex,
vârstă, venit, nivel educaţional, religie, etnie,
ocupaţie.
3. Evenimentele identice
 decesul sunt considerate într-o manieră
 invaliditate identică indiferent de locul
 incapacitate geografic al producerii lor.

4. Timpul – este utilizat ca o unitate de măsură

comună pentru evaluarea poverii bolii la nivel
populaţional datorită decesului prematur şi
incapacitate.
 În calcule sunt utilizate incidenţa evenimentelor şi
durata lor.
 În elaborarea modelului de calcul pentru DALY s-

au avut în vedere patru aspecte sociale pentru

cuantificarea impactului bolii:
1. Anii pierduţi ca urmare a decesului prematur
- pentru măsurarea decesului prematur autorii au utilizat
metoda anilor de viaţă pierduţi standardizaţi;
- ca standard a fost utilizată tabela de viaţă calculată după
OMS, modelul „vest”, nivel 26 cu o speranţă de viaţă la
naştere:
 pentru bărbaţi - 80 ani
 pentru femei - 82,5 ani
2. Valoarea timpului trăit la diverse vârste deoarece
rolurile şi pierderile sociale sunt diferite de-a lungul
vieţii, pentru a explica acest aspect, în calculul
DALY, a fost introdusă o frecvenţă exponenţială
pentru ponderea vârstei.
3. Anii de viaţă pierduţi în incapacitate de diverse
grade
- în acest sens au fost identificate şase nivele de incapacitate
care se întind de la o stare de sănătate perfectă deces.
- pentru fiecare nivel a fost stabilit un ansamblu de consecinţe
ale bolii sau traumatismului şi care se manifestă prin
incapacitate.
- coeficientul de ponderare pentru incapacitate oscilează de la
0 1.
4. Ţinând seama de aspectul „economic” „de
actualizare” în timp s-a aplicat un indice de
discount de 3 %.
Măsurarea poverii bolii la nivel populaţional prin
DALY are în sănătatea publică o serie de aplicaţii:
1. Stabilirea de priorităţi pentru serviciile de sănătate în scop
preventiv şi curativ.
2. Stabilirea de obiective pentru intervenţii, inclusiv pentru
programele de sănătate
3. Furnizarea de criterii pentru evaluarea intervenţiilor în
sănătatea publică, inclusiv pentru programele de sănătate.
4. Criterii de alocare a resurselor de sănătate.
5. Identificarea zonelor şi a grupurilor populaţionale
defavorizate.
6. Stabilirea priorităţilor pentru cercetarea serviciilor de
sănătate.
 Studiu DALY – pentru ROMÂNIA 1998
În România pentru prima dată s-a calculat DALY în
1998 într-un proiect finanţat de Banca Mondială.
S-a stabilit structura DALY pe cauze în
România, 1998
1. Bolile cardiovasculare
2. Tumori maligne
3. Tulburări mentale şi de comportament-consumul de
alcool şi consecinţele acestuia).
4. Accidente
5. Traumatisme
6. Otrăviri
 DALY
anii de viaţă ajustaţi (corectaţi) după incapacitate
măsoară povara globală a bolii în populaţie
 anii de viaţă pierduţi prin deces prematur
 anii trăiţi în incapacitate

 un DALY reprezintă un an de viaţă sănătoasă pierdut.

 ia în consideraţie doar două caracteristici:

- vârsta
- sexul
- ca predicţii pentru anul 2020 la nivel mondial se aşteaptă ca primele cauze ale
poverii bolii să fie determinate de:
 boala ischemică
 depresie unipolară

 accidente de trafic

 boli cerebro-vasculare

 BPOC

 infecţii ale tractului respirator inferior

 TBC

 afecţiuni cauzate de războaie

 În România primele cauze care determină povara bolii sunt:

• bolile aparatului cardiovascular

• tumori maligne
• tulburări mentale şi de comportament
• accidente, traumatisme, otrăviri
• bolile SNC
• bolile aparatului digestiv
• bolile aparatului respirator
• bolile infecţioase
• malformaţii congenitale
 Raportul OMS privind starea de sănătate în anul 2002 identifică
cei mai importanţi factori de risc, în număr de 10, existenţi la
nivel global şi regional, în funcţie de povara bolii pe care o
determină, evaluată prin DALY şi PYLL
 comportamentul sexual cu risc
 HTA
 fumatul
 consumul excesiv de alcool
 lipsa apei potabile în regiune
 lipsa igienei sau a sanitaţiei de bază
 deficitul de fier
 poluarea mediului datorită arderii combustibilului solid
 colesterolul crescut
 obezitatea
 Pentru ţările puternic dezvoltate, primii
factori de risc sunt:
- fumatul
- HTA
- consumul de alcool
- colesterolul crescut
Iar în ierarhia DALY, primele cauze sunt:
- boala coronariană
- depresia unipolară
- bolile cerebro-vasculare
- alcoolismul
 Pentru ţările mediu dezvoltate, primii factori
de risc sunt:
- consumul de alcool
- HTA
- fumatul
- subnutriţia
- obezitatea
Iar în ierarhia DALY, primele cauze sunt:
- tulburările depresive unipolare
- bolile cerebro-vasculare
- infecţii respiratorii
- traumatisme datorate accidentelor rutiere
 Pentru ţările subdezvoltate, primii factori
de risc sunt:
- subnutriţia
- comportamentul sexual cu risc
- lipsa apei potabile şi a igienei
- poluarea cu particole solide
Iar în ierarhia DALY, primele cauze sunt:
- infecţia HIV/SIDA
- infecţii ale tractului respirator inferior
- boala diareică
- bolile copilăriei
 QALY (QUALITY ADJUSTED LIFE-YEARS)
ani de viaţă corectaţi după calitate
 Metodă de măsurare a calităţii vieţii utilă în evaluarea
economică de tip cost-utilitate
 Accentul se pune pe valoarea pe care o dă o persoană

propriei sale sănătăţi

 Ia în calcul modificările referitoare la rata de supravieţuire

şi calitatea vieţii pacienţilor, pentru a evalua beneficul pe

care îl aduce de ex. un tratament
 În evaluarea cost-utilitate, costul total al unei intervenţiei

se raportează la numărul de QALY obţinuţi prin aplicarea

acelei intervenţii, obţinându-se un cost/QALY.
 Analiza cost-utilitate este folosită atunci când:
1. Calitatea vieţii reprezintă principalul /unicul rezultat
- apreciază modalitatea în care aplicarea diferitelor programe
de sănătate aduce îmbunătăţiri stării de sănătate a unui pacient
2. Calitatea vieţii este considerată un rezultat important
- în evaluarea unei anumite unităţi medicale considerându-se
importantă nu numai supravieţuirea ci şi calitatea acestei
supravieţuiri
3. Când aplicarea unui program de sănătate are impact
asupra mortalităţii şi morbidităţii dintr-un teritoriu
- administrarea de estrogeni în menopauză îmbunătăţeşte
calitatea vieţii datorită faptului că:
ameliorează simptomatologia şi prin acest lucru scade
disconfortul
scade mortalitatea produsă datorită fracturii de şold
creşte mortalitatea din cauza complicaţiilor care pot
apărea: hemoragie uterină, cancer de endometru
 4. Atunci când se compară mai multe programe de
sănătate, decidentul în sănătate trebuind să aleagă care
este cel mai bun pentru a creşte calitatea vieţii şi a
putea fi finanţat:
- programe de sănătate cu caracter preventiv (fluorizarea
apei, imunizări)
- extinderea unei unităţi de terapie intensivă – boli
cardiovasculare
- program de screening pentru depistarea la nivel
populaţional a cancerului de col uterin
- program privind planificarea familială şi utilizarea
mijloacelor contraceptive.
5. Pentru a compara un anumit program pentru care
a fost stabilită deja analiza cost-utilitate
 ANII POTENŢIALI DE VIAŢĂ PIERDUŢI (APVP)
(INDICE PYLL)
 Definiţie: Suma anilor pe care i-ar fi trăit cel decedat dacă nu
ar fi murit printr-o serie de decese evitabile şi înaintea
împlinirii vârstei de 70 ani (speranţa de viaţă la naştere pentru
România).
 APVP
 Reprezintă o selecţie pe cauze de deces care este strâns legată
de intervenţia serviciilor de sănătate.
 Indicator sensibil al stării de sănătate al unei populaţii şi un
mijloc de stabilire şi de comparare în ceea ce priveşte eficienţa
sistemelor de sănătate.
 Se referă la conceptul de mortalitate evitabilă ca indicator al
calităţii asistenţei medicale (decese evitabile)
• Criteriu de evaluare a unui program de prevenţie
• Măsură cantitativă a mortalităţii premature
Reflectă tendinţele de mortalitate pentru grupele de
vârstă tinere prin luarea în considerare nu numai a
cauzelor medicale de deces ci şi a grupelor de vârstă
(vârsta la care survine decesul)
• Poate fi calculat şi pentru un factor de risc specific cum
ar fi consumul de alcool sau de tutun
• Când acest indicator este analizat în timp şi pentru
diferite colectivităţi, se calculează ca o rată la %o de
locuitori – reflectând impactul decesului prematur asupra
întregii populaţii.
• Este utilizat pentru a evidenţia impactul pe care îl
exercită APVP asupra a cinci cauze de deces premature:
 - boli cardiovasculare - neoplazii
- accidente - bolile aparatului digestiv

- bolile aparatului respirator

Conceptul se bazează pe faptul că, pentru unele boli,

cunoştinţele sunt atât de avansate, la fel şi tehnologiile,
încât ele nu trebuie să conducă la deces.
Aceste decese ar putea fi complet evitate dacă măsurile
de prevenţie primară şi secundară ar fi aplicate corect
şi la timp. În general se acordă o importanţă crescută
îngrijirii medicale propriu-zise şi mai puţin aspectului
preventiv, pierzând din vedere faptul că printr-o profilaxie
eficientă s-ar putea reduce substanţial mortalitatea şi s-ar
putea adăuga un număr important de ani la speranţa de
viaţă.
 CAUZE DE DECES EVITABILE RECOMANDATE
PENTRU EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST
Indicatori ai asistenţei medicale (prevenţie secundară)
Un tratament şi profilaxie secundară inadecvate atrag după sine o mortalitate crescută la
anumite grupe de vârstă.
Se referă la măsuri care trebuie să vizeze evitarea consecinţelor bolii (durată, incapacitate,
cursul nefavorabil al evoluţiei bolii).
 TBC şi efectele târzii ale TBC (5 – 64 ani)
 Cancer de sân (15 – 54 ani)
 Tumori maligne de col şi corp uterin (15 – 64 ani)
 Boala Hodgkin (5 – 64 ani)
 Cardiopatia reumatismală cronică (5 – 44 ani)
 Toate bolile aparatului respirator (1 – 14 ani)
 Astm bronşic (5 – 44 ani)
 Apendicită (5 – 64 ani)
 Hernie abdominală (5 – 64 ani)
 Colelitiază şi colecistită (5 – 64 ani)
 HTA şi AVC (35 – 64 ani)
 Decese materne toate cauzele
 Mortalitate perinatală (nr. decese 0-6 zile + nr. născuţi morţi/nr.n.vii x 1000)
Indicatori de politică sanitară naţională
(prevenţia primară)
Se consideră că o profilaxie primară ineficientă
poate duce la mortalitate crescută prin:
Cancer de trahee, bronhii, plămâni (5 – 64 ani)
Ciroză hepatică (15 – 64 ani)
Accidente produse de vehicule cu motor (5 –
64 ani)
 DOMENII DE UTILIZARE A APVP
1. Analiza modelului de mortalitate sau a
impactului exercitat de unele cauze de
deces.
 Creşterea speranţei de viaţă la naştere;
 Rata brută de mortalitate;
 Modificarea modelului de morbiditate în sensul
scăderii bolilor acute şi a creşterii prevalenţei
bolilor cronice a dus la utilizarea noţiunii de deces
prematur prin studiul modelului de mortalitate
 Cauzele de deces calculate prin APVP diferă de
cele obţinute prin alte metode:
 reflectă cauzele de deces care afectează
populaţia tânără activă economic şi care
determină cele mai mari pierderi economice:
 pierderi directe (persoana nu mai produce)
 pierderi indirecte (pentru persoanele tinere
societatea nu mai recuperează investiţia făcută
pentru formarea şi educarea sa)
2. Epidemiologia descriptivă a diverselor boli
(grupe de boli) – evaluarea tendinţei de
evoluţie.
APVP – utilizat pentru descrierea caracteristicilor de
persoană sau de loc ale diferitelor boli care îi
generează.
3. Identificarea şi ierarhizarea problemelor de
sănătate.
situarea pe primul loc în ierarhizarea cauzelor de
boală care duc la deces prematur a unei anumite
boli sau a unui grup de boli permit decidenţilor în
sănătate publică să spună că acestea reprezintă
probleme de sănătate şi sunt prioritare.
4. Utilizarea în cadrul programelor de
sănătate:
 identificarea subiecţilor care vor fi incluşi în
programele de sănătate (populaţia ţintă);
 stabilirea obiectivelor programelor de sănătate;

evaluarea rezultatelor investigaţiilor sau a

programelor de sănătate;
 analiza cost-eficienţă
5. Criterii de evaluare a eficienţei programului
de screening pentru cancerul uterin – în
Japonia.
 utilizându-se o combinaţie de:
 metode epidemiologice (fracţia atribuibilă în
populaţie);
 metode demografice (calculul APVP).
 Au fost aleşi doi factori de risc de necontestat –
fumatul şi consumul de băuturi alcoolice.