STATURA (ÎNĂLȚIMEA)

Depinde de vârstă și sex

La naștere: 46 – 55 cm
În primul an crește cu 20 – 30 cm, sfârșitul anului 2 cu 12
cm apoi creșterea este mai lentă (6 – 8 cm/an).
La pubertate creșterea este mai rapidă (8 – 10 cm/an)
Creșterea încetează la 16-17 ani la fete și 19-20 ani la
băieți.
Modificarea proporțiilor corpului:
La sugar – raport segment superior/segment inferior = 1,7/1
(trunchi > segment inferior)
La adult – raport 1/1
Fenomenul de creștere a generațiilor
 STATURA (ÎNĂLȚIMEA)

Nanismul (piticismul) = dezvoltarea insuficientă în înălțime

(sub 150 cm)
Poate fi de cauză genetică, endocrină sau secundară unor
suferințe de organ
 1. Nanisme de cauză genetică
Boli cromozomiale
 Sdr Turner (45X0): nanism disarmonic, frunte îngustă și
lată, inserția joasă a părului, urechi jos implantate, ochi
oblici, ptoză palpebrală, gât palmat (pterigium coli),
torace în butoi, cubitus valgus, brahimetacarpie,
brahimetatarsie IV și V, malformații cardiace, renale,
amenoree primară, infantilism genital
 STATURA (ÎNĂLȚIMEA)

Boli cromozomiale
 Trisomia 21 (sdr Langdon-Down) sau mongolism: cea mai
frecventă malformație CRS: nanism moderat, retard mental
(de grade variabile) pliu epicantic (pliu cutanat la marginea
internă a orbitei), limbă proeminentă, malformații ale urechilor,
mâini scurte și late, pliu palmar, malformații cardiace, digestive
 Trisomia 18: retard mental, macrognație, malformații ale
urechii, deformarea degetelor, pliu simian, malformații
cardiace, renale, criptorhidrie (oprirea testiculului intr-o parte a
traiectului de coborare)
 Trisomia 13: retard mental,microcefalie, buză de iepure sau
gură de lup, polidactilie, malformații cardiace, renale
 STATURA (ÎNĂLȚIMEA)

Boli cu transmisie mendeliană

 Acondroplazia: defect de creștere a cartilajelor prin alterarea
genei receptorului factorului de creștere a fibroblaștilor.
Nanism disarmonic, trunchi normal, membre scurte și oase
aparent groase datorită dezvoltării normale în grosime dar nu
în lungime; craniu normal, hipoplazia feței, mâini ”în trident”.
 Osteogeneza imperfecta: fragilitate osoasă de grade variabile
de severitate (fracturi patologice la eforturi minime), osificare
incompletă, scăderea densității osoase, sclere albastre,
surditate, laxitate ligamentară
 Osteopetroza (boala oaselor de marmură) – mutația genei
anhidrazei carbonice II; în forma benignă (care este
compatibilă cu supraviețuirea): nanism, surditate, deficit
intelectual, pareză facială
 STATURA (ÎNĂLȚIMEA)

2. Nanisme de cauză endocrină

Nanismul hipofizar
 Insuficiența de hormoni tropi hipofizari și dezvoltare somatică
deficitară
 Este proporționat, armonic, funcții psihice normale ( om în
miniatură)
Nanismul tiroidian
 Insuficiență tiroidiană
 Este disproporționat, disarmonic, cu capul mare, ochi mici,
hipertelorism (ochi depărtați), nas mic înfundat (în șea), torace
globulos, abdomen proeminent (de batracian), membre scurte
și groase, retard mental
Sindromul Cushing
 Hipersecreție corticosuprarenaliană
 Obezitate centrală, vergeturi, facies ”în lună plină”
 STATURA (ÎNĂLȚIMEA)

3. Nanisme în boli viscerale

Insuficiența cardiacă la copiii cu MCC, sdr de

malabsorbție, insuficiența renală la copii mici
Rahitismul sever în copilărie: nanism, genu varum,
șanț submamar, mătănii costale
Inflamații cronice la copii: artrită reumatoidă juvenilă,
colită ulceroasă
DZ în copilărie, neechilibrat – nanism (sdr Mauriac =
nanism cu ciroză hepatică)
 STATURA (ÎNĂLȚIMEA)
Gigantismul (statura 2 m la bărbați și 1,9 m la femei)
Cauze genetice sau endocrine.
Sdr Klinefelter (47XXY)
 Creștere excesivă pe seama creșterii segmentului inferior
(membrele inferioare), fertilitate scăzută, testiculi mici,
ginecomastie, gonadotropine plasmatice și urinare crescute
Sdr Marfan
 Mutația unei alele a genei fibrilinei (FBN1) localizată pe brațul
lung al CRS 15; transmitere AD
 Modificări ale scheletului: raport segment superior/inferior > 2,
degete și mâini lungi cu aspect de păianjen – arahnodactilie,
modificări toracice (cifoză, scolioză, pectus carinatum),
hiperlaxitate articulară
 CV: PVM, IM, IA, disecție de ao, dilatarea ao
 Ochi: subluxație de cristalin, miopie, dezlipire de retină
Sindrom Marfan
 Abraham Lincoln

Serghei Rahmaninov
Niccolo Paganini
 STATURA (ÎNĂLȚIMEA)
Disgenezia gonadală la bărbat
 Deficit de testosteron
 Hiperstaturalitate, alungirea membrelor (aspect de eunucoid),
pliu al gâtului, nevi pigmentari
Gigantismul
 Exces de STH înainte de pubertate, cu creștere continuă și
după 20 – 25 ani; asocierea HTA, insuficiență cardiacă
 Acromegalia = boală determinata de exces de STH după
încheierea creșterii
Hiperfunctia hipofizara
 TIPUL CONSTITUȚIONAL

DEFINIȚIE: totalitatea trăsăturilor morfologice, fiziologice și

psihice caracteristice unui individ
Ele presupun existența unei relații cu anumite predispoziții
de boală, fără a fi evidențiate în mod constant
Clasificarea lui Hipocrat (”umoarea” dominantă)
 Tipul sanguin (domină sângele)
 Tipul flegmatic (domină flegma)
 Tipul coleric (domină bila galbenă)
 Tipul melancolic (domină bila negră)
 TIPUL CONSTITUȚIONAL

După Pavlov
 Tipului sanguin îi corespunde un sistem nervos puternic,
echilibrat și mobil, se adaptează ușor
 Tipului flegmatic îi corespunde un sistem nervos puternic,
echilibrat și inert, greu adaptabil
 Tipul coleric îi corespunde sistemul nervos puternic,
dezechilibrat cu reacții violente imprevizibile
 Tipul melancolic îi corespunde sistemul nervos slab, greu
adaptabil
 TIPUL CONSTITUȚIONAL

Clasificarea franceză (Sigaud și Viola)

 Tip cerebral
 Tip muscular
 Tip digestiv
 Tip respirator
Clasificarea Kretschmer
 Tip normal (atletic)
 Tip picnic (scurt și stenic)
 Tip leptosm (înalt și slab)
 GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE
Evaluarea stării de nutriție urmărește aprecierea gradului,
tipului și cauzelor obezității sau a scăderii ponderale.
Determinarea greutății corporale și raportarea la greutatea
ideală

Formule pentru calculul greutatii ideale

Indicele Broca: T (cm) - 100

Formula Lorenz: T – 100 – (T – 150)/4

Formula Societatii de Asigurari Metropolitan S.U.A (MLI)

Barbati: 50+0,75(T-150)+(varsta-20)/4
Femei: 0,9[50+0,75(T-150)+(varsta-20)/4]
GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE
Indicele de masă corporală (IMC)
IMC = G/T2

Corespondenta cu
IMC (kg/m2) Categoria de nutritie starile de nutritie
clasic acceptate
<18,5 Subnutrit Denutritie
18,5-24,9 Greutate normala Greutate
acceptabila
25-29,9 Suprapondere -
30-34,9 Obezitate Obezitate gr. I
35-39,9 Obezitate severa Obezitate gr. II
≥40 Obezitate morbida Obezitate gr. III
 GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE

Indici antropometrici (pentru aprecierea clinica a

obezitatii):
• circumferinta abdominala (< 102cm la barbati, < 88cm la femei)
• indicele abdomino-fesier (IAF = 0,85 la femei si 0,95 la barbati)
 GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE
Clasificarea dupa indicii antropometrici:
Obezitatea de tip android
Circumferinta abdominala Obezitatea de tip ginoid
>102cm la barbati
> 88cm la femei IAF < 0,95 la barbati
Indice abdomino-fesier < 0,85 la femei
>0,95 la barbati
>0,85 la femei Fenotipele
„Mãr” vs. „parã”

deasupra taliei

sub talie
 GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE

Tipuri particulare de obezitate:

– Obezitate de cauză endocrină, genetică
– Adipozități localizate
O tip Falstaff (la bărbați)
 O de tip abdominal cu aspect caricatural, asociată cu apetit
crescut
O din sindromul adipozo-genital (Frölich-Babinski)
 Dispoziție tronculară cu prinderea umerilor și coapselor,
membre subțiri, infantilism genital, hipotensiune, astenie,
intelect mai slab
O tip Cushing
 O cu dispozișie pe trunchi, cap, gât și ceafă, membre subțiri
(aspect de”lamâie in care sunt înfipte scobitori”), semne de
hipercorticism (hirsutism, vergeturi, HTA, DZ)
 GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE

O din hipotiroidism
 O cu dispoziție difuză și stigmate de hipotiroidism (facies,
tegumente etc)
O din insuficiența genitală
 La femei în menopauză; mai ales abdominală, cu aspect de
șorț, semne de virilizare
 La barbați castrați: O cu dispoziție ginoidă, semne de
feminizare
 GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE

Forme speciale de obezitate

 Sdr Laurence-Moon-Biedl: degenerescență diencefalo-
retiniană eredofamilială; O asociată cu oligofrenie,
hipogenitalism, anomalii oculare, cardiace etc
 Sdr Morgagni-Stewart-Morel: hiperostoză frontală internă; O,
hirsutism, HTA, DZ etc
 Sdr Hand-Schuller-Christian: liporeticulogranulomatoza,
leziuni craniene osoase, diabet insipid
 Sdr Sturge-Weber-Krabbe (angiomatoza cerebrofacială):
angiom facial, manif cerebrale, obezitate
 GREUTATEA ȘI STAREA DE NUTRIȚIE

Lipodistrofii sau lipomatoze (adipozități localizate)

 Lipodistrofia progresivă a membrelor inferioare (boala
Barraquer-Simons): la femei; depuneri grăsoase pe coapse,
fese, gambe, concomitent cu slăbirea ½ superioare a corpului
și feței
 Lipomatoza dureroasă (boala Dercum): depozite de grăsime
subcutanată, asimetrice pe trunchi și membre, dureroase
spontan și la apăsare; la femei
 Lipomatoza simetrică (boala Launois-Bensaude): dispoziție
cervicală, axilară, abdominală, inghinală; bărbați de 30-50 ani
Obezitate
 DEFICITUL DE NUTRIȚIE

DEFINIȚIE: deficit de peste 10% din greutatea ideală (IMC

sub 20).
 Denutriția poate fi
• Primara – lipsa accesului la hrană (detenție, lagăre, sărăcie)
• Secundară – afecțiuni diferite, acces normal la hrană
 Există persoane slabe constituțional = slăbire stenică
 Slăbirea se asociază cu apetit scăzut, hipotonie
musculară și alte perturbări = slăbire astenică
 Deficitele de nutriție pot fi cantitative și calitative.
 DEFICITUL DE NUTRIȚIE

Deficitul cantitativ
 Slăbirea simplă = scădere de până la 20% din G ideală (IMC =
18,5 – 15)
 Emacierea = scădere de 20 – 30%; sunt afectate zone de
țesut adipos rezistente la slăbire, ca bula lui Bichat. Simptome:
astenie, tegumente subțiri, păr uscat, unghii friabile
 Cașecxia = scădere peste 30% din G ideală. Apare în plus
denutriția proteică: atrofii musculare, edeme hipoproteice,
hipoalbuminemie, anemie, deficite de factori ai coagulării
 Marasmul = denutriție mai severa, care descrie cașexie
extremă la copii
 DEFICITUL DE NUTRIȚIE

Anamneza
 Timpul de instalare a deficitului : scurt/lung
 Intenționată sau nu, apetit pastrat sau nu, alimentație normală
sau nu
 Simptome eventuale de boli asociate
Cauze de scăderi ponderale: cancere, tbc, infecții cronice,
insuficiența cardiacă avansată, insuficiența hepatică cronică,
insuficiența renală cronică,a alcoolismul cronic, sdr de
malabsorbție, hipertiroidism, DZ, insuficineța
corticosuprarenaliană (b Addison), insuficiența hipofizei
anterioare (b Simmonds, sdr Sheehan), Kwashiorkor (carență în
aa alimentari, în Africa tropicală)

Deficite calitative de nutriție: deficitul de fier, de vitamina B12,

acid folic
Casexia
sindromul Kwashiorkor marasmul
(stanga) (dreapta)
anorexia nervoasa (mentala)
 STAREA MENTALĂ ȘI DE CONȘTIENȚĂ

Starea de conștiență = gradul de prezență a individului în

mediu și gradul de răspuns la stimulii externi
 Este determinată de activitatea corticală și a sistemului
reticular al trunchiului cerebral
 Participă o serie de funcții cerebrale superioare: atenția,
capacitatea de concentrare, memoria, orientarea (care
înseamnă aprecierea corectă a relației cu timpul, spațiul, cu
alte persoane). Gândirea = activitate superioară, cuprinde
judecăți, gîndirea abstractă, capacități de calcul și
constructive, vorbirea, afectul.
 STAREA MENTALĂ ȘI DE CONȘTIENȚĂ
Aprecierea stării de conștiență este obligatorie
Există mai multe grade de afectare a stării de conștiență:
 Individul normal, cu stare de conștiență păstrată, este treaz,
prezent, răspunde corect la stimuli externi verbali sau
senzoriali
 Obnubilarea: prima faza de alterare a conștienței; persoană
somnolentă cu atenție diminuată mișcări spontane limitate,
răspunde adecvat la stimuli și la ordine verabale, dar lent,
neclar
 Stuporul: scădere importantă a activității mentale, lipsa
activității fizice spontane, lipsa răspunsului la stimuli verbali,
răspuns la stimuli dureroși prin reacții lente și nespeciice –
gemete, mișcări necoordonate; reflexe normale
 Coma: pierderea completă a stării de conștiență și lipsa
răspunsului la stimuli dureroși; reflexele sunt prezente în coma
superficială și abolite în coma profundă
 STAREA MENTALĂ ȘI DE CONȘTIENȚĂ
Orientarea temporospațială:
 Poate fi pierdută în grade variabile la pacienți, inclusiv cei
conștienți
 Gradul de dezorientare este variabil (poate preciza data
nașterii nu și anul în care este)
 Pacientul este întrebat asupra locului în care se află, asupra
datei
Vorbirea:
 Disfonia, afonia: afectarea vorbirii prin afecțiuni ale laringelui;
articulația și limbajul sunt corecte
 Disartria: afectarea capacității de articulare prin boli centrale
sau perferice ce interesează inervația motorie a organelor
conexe fonației (buze, limbă, văl palatin, faringe; sunetele nu
sunt corect articulate și pot fi dificil de înțeles
 Afazia: perturbarea limbajului prin afectare corticală
STAREA MENTALĂ ȘI DE CONȘTIENȚĂ
 Afazia: perturbarea limbajului prin afectare corticală
• Afazia motorie sau expresivă (Broca) = pacientul nu poate
repeta cuvintele spuse de interlocutor și nu poate numi corect
obiecte, dar înțelege și execută ordine motorii. Vorbirea este
lentă, laborioasă, cu cuvinte corecte
• Afazia senzorială sau receptivă (Wernicke) = pacientul nu
înțelege cuvintele vorbite, scrise sau comenzile. Vorbirea este
rapidă, de neânțeles, fără sens
 EXAMENUL TEGUMENTELOR
STRATURILE PIELII:
Epidermul: subțire, avascular, format
dintr-un strat extern de celule
keratinizate și un strat intern cu
melanină și keratină
Dermul: strat vascularizat, cu țesut
conjunctiv, glande sebacee și foliculi
piloși
Hipodermul: conține grăsime, glande
sudoripare și restul foliculior piloși
ANEXELE PIELII:
Părul: sunt două tipuri de păr – velum (fin, scurt, nepigmentat); - terminal (fir
gros, aspru, pigmentat, ex părul scalpului, genelor, sprâncenelor, axilar, pubian)
Unghiile: produse cornoase ale pielii, pe fața dorsală a falangei terminale
Glandele sebacee: secretă sebum cu rol protector; nu se află la nivelul palmelor
și plantelor
Glandele sudoripare sunt de două feluri:
• Exocrine – pe toată suprafața corporală și servesc la reglarea temperaturii
• Apocrine – în axile și zonele genitale și se deschid în foliculii piloși, sunt
stimulate de stressul emoțional și determină mirosul specific al corpului
 EXAMENUL TEGUMENTELOR
Culoarea pielii depinde de patru pigmenți:
Melanina: pigment brun, depozitat în celule din derm și epiderm;
cantitatea formată este determinată genetic; expunerea la soare
favorizează melanogenza.
Carotenul: pigment galben, aflat în grăsimea subcutanată și în zonele
puternic keratinizate ca palmele și plantele.
Hemoglobina există sub două forme:
Oxihemoglobina: pigment roșu aprins, aflat în artere și capilare.
Creșterea fluxului prin artere și capilare dă roșeața pielii, scăderea
fluxului – paloare.
Dezoxihemoglobina: pigment roșu închis cu nuanță albătruie.
Creșterea concentrației în vasele cutanate determină culoarea
albăstruie = cianoza.
La persoanele cu piele închisă, melanina poate masca alți pigmenți, cu
identificarea dificilă a palorii, cianozei, roșeței. Cheie: inspectarea
zonelor cu mai puțină melanină – palme, plante, pulpele degetelor,
patul ungheal
Atenție! Examinare în lumină adecvată!
 MODIFICĂRILE TEGUMENTELOR

LEZIUNI LOCALIZATE: se descriu ca localizare, aspect, consistență,

mobilitate, sensibilitate

MODIFICĂRI DIFUZE:
CULOAREA: hipercromii, hipocromii, paloare, eritem, cianoză, icter
UMIDITATEA
TEMPERATURA
CONSISTENȚA
 LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE

1. LEZIUNI ELEMENTARE PRIMARE:

A. Leziuni elementare primare circumscrise de culoare, fără
consistență și reliefare:
MACULA: dimensiuni mici, sub 5 mm, roșie sau de altă culoare
– macule pigmentare (fiziologice) – efelidele sau pistruii
– macule hemoragice = peteșii – în defectele trombocitare sau
capilare
– macule eritematoase: lues secundar (rozeola luetică), febra
tifoidă (rozeola tifică)
PATA: dimensiuni mai mari de 1 cm
– Vitiligo = pete acrome
 LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE
1. LEZIUNI ELEMENTARE PRIMARE:
B. Leziuni elementare primare circumscrise solide
PAPULA: formațiune reliefată, consistentă, dimensiuni mici (sub 0,5 cm)
– Nevii pigmentari = papule de dimensiuni variate, bine delimitate,
culoare brun-neagră. Risc de malignizare – melanom (cresc rapid
în suprafață, margini neregulate, ulcerații)
– Keratoamele seboreice sau senile: vârstnici, papule galben-
brune, suprafața catifelată
– Urticarie: erupție papuloasă, pruriginoasă, uneori cu confluența în
plăci
– Dermografismul: formare de papule sau dungi prin stimulare
mecanică; în distonii neurovegetative
– Verucile: cauză virală, bine delimitate, aspre, pe mâini sau
genunchi
– Tumoretele musculoide: papiloame ale pielii ce conțin ax
conjunctivovascular acoperit cu tegument normal; formațiuni moi
sesile sau pediculate
urticarie (leziune
eritemopapulopruriginoasa)
dermografism (prin reflex de axon)
 LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE
1. LEZIUNI ELEMENTARE PRIMARE:
B. Leziuni elementare primare circumscrise solide
PLACA: formațiune de dimensiuni mai mari (peste 0,5 cm) ce poate apare ca
atare sau rezulta din confluarea mai multor macule; ex placa din
erupțiile alergice
NODULUL: formațiune mai profundă, de 0,5 – 2 cm; pot fi dermoepidermici
(deci aderenți superficial la piele) și hipodermici (profunzi, pot fi mobili
de straturile superficiale)
– Tuberculi = noduli mici, dermici, în tb cutanată sau lepră; pot ulcera
– Eritemul nodos: noduli dureroși dermoepidermici, inițial roșii, apoi
violacei, cu evoluție spontan spre rezorbție; reprezintă o manifestare
alergică în infecții (tbc, streptococii) sau tratament medicamentos
– Nodulii Osler: formațiuni mici, eritematoase, dureroase, pe degete,
suprafața palmară și plantară; în EI
– Nodulii Janeway: formațiuni similare, nedureroase
– Nodulii Meynet: pe suprafețele de extensie în RAA
TUMORA: formațiune mai mare, peste 2 cm, prinde toate straturile pielii,
invazivă
noduli Osler

noduli dermo-hipodermici
(eritem nodos)
 LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE

1. LEZIUNI ELEMENTARE PRIMARE:

C. Leziuni elementare primare circumscrise cu conținut lichidian
VEZICULA: acumulare de lichid seros, de dimensiuni mici (sub 0,5 cm); pot fi
epidermice (superficiale, nu lasă ciciatrice) sau dermoepidermice (lasă
cictrice), localizate sau generalizate
– Zona zoster = erupție veziculoasă, cu localizare metamerică,
produsă de virusul varicelei; se asociază cu dureri intense
– Erupția herpetică: vezicule pe fond eritematos
– Varicela: erupție veziculoasă generalizată cu vezicule de vârste
diferite
BULA: acumulare de lichid seros, de 0,5 – 2 cm;
FLICTENA – peste 2 cm; în arsuri, epidermoliză buloasă, reacții alergice
PUSTULA: acumulare de mici dimensiuni (sub 0,5 cm) de lichid purulent;
poate apare prin suprainfecția veziculelor; în acnee, impetigo
 LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE
2. LEZIUNI ELEMENTARE SECUNDARE:
A. Pierderi de substanță cutanată
EROZIUNEA: pierdere de substanță foarte superficială, la straturile externe
(ex: ruperea unei vezicule epidermice), nu sângerează
EXULCERAȚIA: pierdere de substanță interesând epidermul, până la
membrana bazală (ex: ruperea unei vezicule dermoepidermice), lasă
cicatrice prin distrugerea stratului bazal
ULCERUL (ulcerația): pierdere de substanță profundă (derm – hipoderm);
poate sângera și lăsa cicatrice
– Ulcerul varicos = ulcerație profundă situată pe o placă de dermită
ocre, perimaleolar intern, margini delimitate, fund aton
– Șancrul sifilisului primar: ulcerație rotundă, bine delimitată, margini
abrupte, fund roșu, bază indurată
– Epitelioamele: ulcerații cu margini reliefate, perlate, indurate, cu
creștere lentă
– Fisura: pierdere de substanță liniară, pe tegumente îngroșate
(micoze)
– Escoriația: pierdere de substanță superficială, prin abraziune –
leziunea de grataj
Ulcer varicos
 ulcer neuropatic (spina bifida)
ulcer diabetic

ulcer post traumatic

(paraplegie)
 LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE

2. LEZIUNI ELEMENTARE SECUNDARE:

B. Producții superficiale cutanate
CRUSTA: depozit dat de coagularea și uscarea unor secreții
– Cruste hematice, brun-roșcate (sânge sau lichid sanguinolent)
– Cruste melicerice, galbene (puroi)
SCUAMA: mic fragment din stratul keratinizat exfoliat
– Dermita seboreică: scuame pe pielea capului
– Psoriazis: erupție eritematoscuamoasă localizată mai frecvent pe
zone de extensie
 LEZIUNI ELEMENTARE CUTANATE

2. LEZIUNI ELEMENTARE SECUNDARE:

C. LEZIUNI CICATRICIALE
ATROFIA CUTANATĂ: subțierea pielii, cu pierderea desenului papilar. Ex
îmbătrânirea pielii, erupția lupică, ischemia periferică cronică
CICATRICEA: înlocuiurea structurii normale a pielii cu țesut conjunctiv dens.
Ex cicatrice liniară (după tăieturi sau intervenție chirurgicală); neregulată
stelată (ulcere, plăgi); vergeturi – cicatrici intradermice prin distensie
cutanată (sarcină, creștere bruscă în greutate)
CHELOIDUL: cicatrice cu exces de țesut fibros, îngroșată, cu ramificații
 scleroderma

Vergeturile
Cicatricea
 LEZIUNI HEMORAGICE
PETEȘIA: hemoragie intradermică din arteriole sau capilare; aspecte de
maculă, 1-3 mm, roșie-violacee, nu se modifică la vitropresiune;
evoluează spre brun → palid apoi dispare. Peteșiile care confluează
realizează PURPURA. La zonele de plicaturare a pielii se dispun în linie =
vibicii. Boli: trombopenii (purpura trombopenică), trombopatii
(trombastenia), defecte arteriolocapilare (vasculite, purpura senilă),
embolii mici cutanate (stări septice).
ECHIMOZA (vânătaia): hemoragie dermo-hipodermică de dimensiuni mai mari.
Aspect de pată violacee, ulterior (zile) verzuie, apoi (săptămâni) galben-
brună, apoi dispare. Afecțiuni:
– Posttraumatic: au valoare medico-legală
– Fracturi: fr de humerus – echimoza brațului și peretelui lateral toracic; fr de bază
de craniu – echimoza perioculară (în ochelari)
– Hemoragii interne: echimoze abdominale (semne Cullen, Gray-Turner)
– Echimoze spontane sau la traumatisme minime = deficit de factori de coagulare
(hemofilii, insuficineță hepatică, tratament cu antivitamine K)
HEMATOMUL: acumulare de sânge în hipoderm; nodul de dimensiuni
variabile, violaceu, cu evoluție asemănătoare echimozei. Apare
posttraumatic sau spontan; semnificație similară echimozei
 LEZIUNI VASCULARE CUTANATE

Dilatare a vaselor dermice sau hipodermice.

Caracteristici: roșii / violacei; se palidează la vitropresiune datorită golirii
vaselor de conținut.
ANGIOAMELE PLANE: dimensiuni și localizări diferite, fără semnificație
clinică. Formă particulară: sdr Sturge-Weber = angiom plan în teritoriul
trigemenului + angiom cerebral
ANGIOAMELE TUBEROASE (cavernoase): reliefate, localizări și dimensiuni
diferite, fără semnificație
ANGIOKERATOAMELE (pete rubinii): dimensiuni mici, roșu-aprins, reliefate,
dispar greu la vitropresiune datorită hiperkeratinizării tegumentelor;
localizate pe trunchi, extremități; apar la vârstnici (”senile”), fără
semnificație clinică.
sindromul Sturge-Weber
 LEZIUNI VASCULARE CUTANATE

STELUȚELE VASCULARE: dilatari arteriolare mici, cu o zonă centrală

pulsatilă din care pleacă ramificații fine sinuoase; diam = 5-15 mm; apar
pe față, torace, membre superioare; afecțiuni: insuficiența hepatică,
hiperfoliculinism (femei), sarcină
TELANGIECTAZIILE: mici dilatații liniare sinuoase.
– Pe pomeți: la expunere prelungită la soare, facies pletoric (hipertensivi,
etilici)
– La baza toracelui: sub forma de rețea (lacis) în emfizem, pahipleurită
(ghirlanda vasculara Sahli)
– Interscapulovertebral: în adenopatiile mediastinale tbc la copii (semnul
Turban)
– La membrele inferioare: la persoane cu varice, la femei după menopauză)
telangectazii
 ALTE LEZIUNI CUTANATE

Leziuni eritematoscuamoase:
MICOZE CUTANATE: plăci eritematoase acoperite cu scuame.
Pitiriasis versicolor (Microsporum furur): pete galben-cafenii, cu scuame fine
pe torace
Eritrasma (Microsporum minutissimus):placard eritematoscuamos
nepruriginos la pliuri (submamar, axilar)
PSORIAZIS: papule sau plăci eritematoscuamoase, pe suprafețe de extensie
sau generalizate; scuame mari; gratajul produce sângerare punctiformă;
nepruriginoase.
LICHENIFICAREA: tegumente îngroșate, aspre, cu accentuarea șanțurilor
dermice; după leziuni alergice pruriginoase vechi.
LEZIUNEA DE SCABIE: papule și pustule pruriginoase, leziuni de grataj,
lichenificare; mai frecvent interdigital (mâini), dar și generalizate. La ex
cu lupa: canale săpate în epiderm de parazit, terminate cu vezicule.
pitiriazis versicolor
psoriazis
scabie
 MODIFICĂRI DE CULOARE ALE PIELII
Apar prin
– Alterare cantitativă sau calitativă a unuia din pigmenții contituienți
(melanina, hemoglobina, carotenul)
– Apariția unor pigmenți care normal nu sunt prezenți în piele (sau
sunt în cantități prea mici)
Clasificare:
Hiperpigmentări = exces de melanină
Hipocromii = absența pigmentului melanic
Paloare = scăderea Hb
Cianoza = creșterea Hb reduse
Eritemul = exces Hb
Icterul = creșterea bilirubinei
Colorații de nuanță galbenă prin alți pigmenți
 HIPERPIGMETĂRI CUTANATE

Sunt generalizate, regionale și localizate.

1. HIPERPIGMENTĂRI GENERALIZATE
Pigmentarea naturală este determinată genetic, rasial și individual.
Hiperpigmentările patologice: prin exces de melanină sau prin alte
substanțe care dau culoarea brună a pielii.
HIPERPIGMENTAREA ADDISONIANĂ (melanodermia addisoniană):
insuficiența CSR determină secreție excesivă de ACTH, asemănător
structural cu h melanotrop al hipofizei intermediare.
– Caracteristici: inițial în zone natural hiperpigmentate (areole
mamare, linie albă, axile, organe genitale), apoi generalizată la piele
și mucoase, mai ales la pliuri, cu respectarea palmelor, cicatricilor
recente, zonelor expuse la frecare.
– Se asociază cu deficit de glucocorticoizi (aldosteron) si
mineralocorticoizi (aldosteron) : hiperK, hipoNa, hiperCa,
hipoglicemie, eozinofilie si limfocitoza, acidoza metabolica.
– Clinic: hipoTA, astenie, inapetență, greață, vărsături, diaree
John Fitzgerald Kennedy 
 HIPERPIGMETĂRI CUTANATE

HEMOCROMATOZA, HEMOSIDEROZA: depunerea în piele și organele

interne de fier sub forma de hemosiderină. Hemocromatoză – defect
genetic cu absorbție crescută de fier; hemosideroză – administrare
excesivă de fier (transfuzii repetate).
– Pigmantarea este dată de depunerea hemosiderinei (brună), ca și de
stimularea melanogenezei de către aceasta.
– Tegumente brune, uneori spect metalic-cenușiu, aspre, uscate,
mucoase hipercrome
– Depunerea de hemosiderină în organe: afectare cardiacă, gonadică,
pancreatică, hepatică. Triada clasică: hiperpigmentare + DZ + ciroză
HIPERPIGMENTĂRI MEDICAMENTOASE și chimice: amiodarona (cenușiu-
albăstruie), clorpromazina (gri-brun), metale (As, Au, Bi, Hg, Ag)
ALTE HIPERPIGMENTĂRI GENERALIZATE:
– Insuficiența renală: galben-pământie (urocromi)
– Insuficiența hepatică
– Amenoreea primară
melanodermia addisoniana
(boala Addison)
Hemocromatoza
 HIPERPIGMETĂRI CUTANATE

2. HIPERPIGMENTĂRI REGIONALE
ACANTOZIS NIGRICANS: hiperpigmentare axilară sau perianogenitală cu
hiperkeratinizare, aspect negru catifelat. Boli: cancer, acromegalie, DZ.
HIPERPIGMENTAREA GAMBIERĂ (dermita ocră Favre-Chasse): în
insuficiența venoasă cronică. Staza sanguină locală → Hb neresorbită
din piele se transformă în hemosiderină. Aspect: placard de dimensiuni
variabile, bine delimitat, brun, margini neregulate; tegumente subțiri,
atrofice. Se asociaza frecvent cu ulcerul varicos.
CLOASMA (MASCA) GRAVIDICĂ: hiperpigmentare circumscrisă, simetrică a
feței. În sarcină, tumori ovariene.
SEMNUL JELLINECK: hiperpigmentare periorbitară, în hipertiroidism.
HIPERPIGMENTAREA PRIN FOTOSENSIBILIZARE: asociată cu atrofii și
cicatrici, pe zonele expuse la soare. Boli: pelagră, porfirie, unele
medicamente.
acantosis nigricans
 HIPERPIGMETĂRI CUTANATE

3. HIPERPIGMENTĂRI CIRCUMSCRISE pot fi nereliefate sau

reliefate
EFELIDELE (pistruii): macule pigmentare în zonele expuse; determinate
genetic; fără semnificație.
LENTIGOURILE (alunițele): papule pigmentare, fără semnificație.
NEVII PIGMENTARI: tumorete bine delimitate brun-negre, benigne; pot
maligniza prin iritare mecanică presistentă
MELANOMUL MALIGN: proliferarea neoplazică a melanocitelor, frecvent pe
nev pigmentar: creștere rapidă, ulcerare, mts precoce
NEUROFIBROMATOZA VON RECKLINGHAUSEN: pete pigmentare cafea-
cu-lapte și fibroame cutanate și perineurale (tumorete
dermohipodermice moi)
SDR ALBRIGHT: chisturi osoase cu pete pigmentare în jur, asociate cu
pubertate precoce.
SDR PEUTZ-JEGERS: pete pigmentare pe buze, mucoasa bucală + polipoză
intestinală
 sindromul Peutz-Jeghers
nevi pigmentari multipli
(neurofibromatoza sau boala
Recklinghausen)

nevi pigmentari
 HIPOPIGMETĂRI CUTANATE

ALBINISMUL: hipopigmentare generalizată determinată de deficitul de

sinteză al melaninei (defect al tirozinazei). Număr normal de melanocite
dar fără granule de melanină. Transmitere AR. Tegumente
nepigmentate, păr alb, iris nepigmentat, pupila cu aspect roșu datorită
vizualizării coroidei nepigmentate. Asocieri: fotofobie, leziuni neurologice
(nistagmus, oligofrenie, epilepsie).
VITILIGO: pete acrome, cu margini uneori hiperpigmentate, dimensiuni
variabile. Poate apare sau se poate accentua după traume psihice sau
în boli autoimune (Basedow, Addison)
albinism

vitiligo
 PALOAREA

Scăderea colorației roz a tegumentelor și mucoaselor prin diminuarea

cantității de Hb care ajunge la plexurile dermice. Paloarea este mai puțin
evidentă la indivizii cu tegumente mai închise → de inspectat
mucoasele, palmele, patul ungheal.
Cauze de paloare:
– Îngroșarea tegumentelor: mixedem, edeme; mucoase normal colorate
– Vasoconstricția: frig, emoții intense sau reacție de adaptare la
modificări organice bruște ca pierdere rapidă de sânge, șoc,
hipotensiune arterială.
– Anemia cronică: A hemolitice (paloare + icter), A megaloblastică
(deficit de B12) – galben-pai, insuficiența renală cronică (galben-
murdar, teros)
Paloarea
 ERITEMUL

Colorație roșie a tegumentelor prin vasodilatație (hiperemie). Poate fi

generalizat sau localizat.
E după expunere la căldură sau radiație: ex eritemul solar; poate ajunge la
arsură de gradul 1.
E pudic: fața și partea superioară a toracelui; reacție vegetativă la emoții,
stress
E generalizat: boli contagioase:
– E fugace (rash) urmat de erupție
– E morbiliform – rujeolă (macule confluente)
– E scarlatiniform: roșu intens
E circinat: aspect de figuri geometrice – RAA
Macule eritematoase (rozeole): lues secundar (trunchi, baza gâtului, coapse),
febră tifoidă (pe flancuri)
E localizate: E palmar (ciroză), E la mâini și zone expuse la soare (pelagră)
 ICTERUL

Definiție: colorație galbenă a tegumentelor, mucoaselor, plasmei prin exces

de pigmenți biliari ca urmare a creșterii bilirubunei serice totale peste 0,8
mg/dl.
Reprezintă un semn de boală și impune diagnostic diferențial.
La Bil până la 2 mg/dl: subicter evidențiat numai conjunctival scleral
Bil peste 2 mg/dl: icter tegumentar și scleral; culoarea nu dispare la
vitropresiune
După aspectul culorii se descriu 4 tipuri semiologice de icter:
Icter flavinic: culoare galbenă asociată cu paloare – hemoliză
Icter rubinic: culoare galbenă asociată cu colorația normală roz –
hepatită
Icter verdinic: verziu prin transformarea bilirubinei în biliverdină – ictere
mecanice
Icter melas sau icter negru: colorație verde brun prin colestază
importantă cu retenție de săruri biliare și biliverdină – neo de cap de
pancreas, colangiocarcinom
 ICTERUL

După etiologie :
Ictere hemolitice: hemoliză exagerată (distrugere de GR): icter + paloare
(anemie) + splenomegalie + scaune pleiocrome (intens colorate prin
prezența urobilinogenului) + urini clare. Biologic: Bil T și I crescute,
anemie, stercobilinogen și urobilinogen fecal crescute, probe hepatice
normale
Ictere hepatocelulare: leziuni hepatocelulare (hepatite): icter cu prurit,
urini hipercrome (bilirubină și urobilinogen), scaune decolorate, teste
hepatice alterate, Bil T și D crescute
Ictere mecanice: obstrucții ale eliminării bilei: icter intens, prurit, scaune
decolorate, urini hipercrome (prin bilirubină și săruri biliare, fără
urobilinogen), hepatomegalie, Bil T și D crescute, enzime de colestază
crescute

Dg diferențial al icterului de carotenodermie: culoare galbenă a pielii, nu și a

sclerelor (mucoaselor); în alimentație bogată în carotenoizi, DZ,
mixedem
Icterul
 CIANOZA
Definiție: colorație albăstruie violacee a tegumentelor și mucoaselor prin
prezența în exces a Hb redusă (peste 5 g/dl) sau a unei Hb anormale
sau unor compuși rari de Hb.
Este prezentă pe tegumente, mucoase, mai evidentă la extremități, pomeți,
nas, buze, pavilioanele urechilor; dispare la vitropresiune.
Marea majoritate a cianozelor – prin exces de Hb redusă.
Clasificare după mecanismul de producere:
1. Prin mecanism central: prezența în exces de Hb redusă în sângele arterial.
Cauze:
– Oxigenare insuficientă a sângelui venos la nivel pulmonar (altitudine,
boli bronhopulmonare cronice, deformări toracice severe)
– Boli cardiace cu shunt dreapta-stânga (MCC cu stenoză pulmonară
sau cu HTP)
Caracteristici: este generalizată, caldă (datorită hipoxiei ce provoacă
vasodilatație); provocarea vasodilatației (frecarea lobului urechii) nu
duce la dispariția cianozei. Administrarea de oxigen: cianoza dispare
dacă este prin oxigenare insuficientă și nu este influențată dacă este
prin shunt intracardiac dr-stg.
 CIANOZA
2. Prin mecanism periferic: extragere mai mare de oxigen în țesuturi, sângele
arterial fiind normal oxigenat.
Apare în situații de încetinire a circulației sg (stază).
Cauze:
– Stază localizată (expuneri la frig, sdr Raynaud, anxietate, trombangeită
obliterantă, ats obliterantă, vasculite, tromboflebită, varice, insuficiență
venoasă cronică)
– Stază generalizată (ICC, șoc)
Caracteristici: este rece (circulație cutanată redusă), dispare la frecare (prin
vasodilatație), nu se modifică la administrare de oxigen. Exemple:
– Expunere la frig: spasm arteriolar și cianoză, mai vizibil la buze, unghii
– Sdr Raynaud: cianoza degetelor prin spasm arteriolar.
– Livedo reticularis
– Obstrucție arterială (BAP, TAO): paloare (prin scăderea irigației) și
cianoză prin stază capilară (aspect marmorat)
– Obstrucție sau stază venoasă: cianoză prin stază capilară
– ICC sau șoc: cianoză generalizată prin încetinirea circulației
Sindrom Raynaud

Livedo reticularis
cianoza periferica
 CIANOZA
Cauze rare de cianoză:
Exces de methemoglobină (formă oxidată aHb cu Fe feric, care nu
cedează oxigen, normal sub 1% din Hb circulantă).
Clinic: cianoză albastru-cenușie, apare la peste 1,5 g/dl metHb; la peste 5
g/dl dă simptome de hipoxie (cefalee, dispnee, astenie); la peste 12 g/dl
– incompatibile cu viața. Tipuri de metHb:
– Hemoglobinele M (afecțiuni transmise genetic): cianoză asimptomatică
familială)
– Deficit genetic de hemoglobinreductază
– Adminstrare de substanțe oxidante (nitriți, fenacetină, sulfamide)
Sulfhemoglobina: afecțiuni hepatice, după administrare de sulfamide sau
fenacetină.

Pseudocianoza: culoarea nu dispare la presiune; depuneri de săruri de

aur (crisiază), argint (argiroză), arsenic (melanoză arsenicală)
 SEMIOLOGIA UNGHIILOR

Unghia normală: formațiune cornoasă subțire, transparentă, ușor curbată

transversal. Patul ungheal are coloare roz;
Modificări ale unghiilor:
UNGHIA HIPOCRATICĂ (în sticlă de ceasornic): curbată și în sens
longitudinal, cu accentuarea convexității. Asocierea hipocratismului
digital cu hipertrofia falangei distale și a părților moi adiacente formează
degetul hipocratic sau ”în băț de toboșar”. Boli:
– Supurații bronhopulmonare cronice, MCC cianogene, EI
– Neo bronhopulmonar – sdr paraneoplazic: hipocratism + hipertrofie
periostică dureroasă = osteoatropatie pneumică Pierre-Marie.
PLATONICHIA (unghia plată), COILONICHIA (unghia concavă): anemii
feriprive cronice
HEMORAGIA ÎN AȘCHIE: subungheală, în EI
LINIILE BEAU: șanțuri tranversale, apar după boli grave la 1-2 săptămâni
(infecții severe), prin deficit de creștere
unghii hipocratice
 hemoragii liniare (“in aschie”)
coilonichia
 SEMIOLOGIA UNGHIILOR

PAHIONICHIA: îngroșarea unghială; psoriazis, micoze unghiale (unghii

îngroșate, opace, friabile)
ONICOSCHIZIS: desprinderea unghiei din patul unghial; după panariții, DZ
ONICOLIZA: distrugerea unghiei
ONICOGRIFOZA: unghii foarte încurbate, în gheară; congenital, după arsuri,
degerături, ischemie cronică
ANONICHIA: lipsa unghiei; malformație congenitală sau posttraumatic în
rezecții parțiale
PARONICHIA: inflamația tegumentelor periunghiale, cu edem, eritem, durere
onicoliza
 SEMIOLOGIA PĂRULUI

Modificări cantitative, calitative sau de distribuție a părului.

HIPERTRICOZELE: dezvoltare excesivă a părului.
– Hipertricoza sacrată sau ”coada de cal” – congenitală, în spina bifida
(lipsa închiderii posterioare a arcului vertebral)
– Hipertricoze localizate în locuri de iritație după fracturi sau traumatisme
prin frecare
– Hipertricoza pavilionului urechii – la bărbați
– Hipertricoza temporooculară – în porfirie
HIRSUTISMUL: pilozitate de tip masculin
– La copii: pubertate precoce
– La femei: castrare, tumori virilizante de ovar, suprarenale, sdr
paraneoplazice, droguri anabolizante
 SEMIOLOGIA PĂRULUI

HIPOTRICOZE: scăderi ale pilozității.

– CALVIȚIA (chelia) = pierderea părului cranian; la bărbați, este genetică
– ALOPECIILE = căderi patologice ale părului. Alopecia generalizată:
tranzitorie (boli grave, citostatice, iradieri) sau definitivă (pelada
declavantă). Alopecia localizată ”în luminișuri” în micoze cutanate, lues
– Hipotricoza localizată axilară (semnul Chvostek): ciroza hepatică

CANIȚIA: albirea părului determinată genetic odată cu vârsta

Modificări calitative: cancer (păr cu fir gros, negru), LES (friabil, rar)
 alopecie difuza
calvitie

alopeciile
areolare (“in
luminisuri”)