2.1.

Procese cognitive senzoriale

 Procese cognitive senzoriale
 Procesele cognitive senzoriale se refera la procesele de cunoastere pe baza
simturilor si sunt primul pas in studiul modului de functionare a mintii si
psihicului uman.

 Rolul lor este de a recepta si prelucra informatii despre insusirile concrete ale
obiectelor si fenomenelor lumii pe care le furnizeaza simturile.
 Cele 5 simturi umane: vaz / auz / miros / gust / tactil

• Functie de modul de inregistrare si redare, de intensitatea, complexitatea si

tipologia proceselor psihice senzoriale au fost catalogate 3 tipuri de astfel de
procese:
1. Senzatii
2. Perceptii
3. Reprezentari
1. SENZATIILE
 Realizeaza prima si cea mai simpla legatura informationala pentru ca
reprezinta cunoasterea unei insusiri separate a unui obiect sau fenomen in
momentul in care acesta actioneaza asupra simturilor.

 Sunt procese psihice care se desfasoara in timp scurt si determina aparitia

unui produs psihic anume = imaginea senzoriala.

 Functie de valoarea informationala a senzatiilor – se grupeaza in 3 categorii:

1. exteroceptive: venite din afara noastra: auditive, vizuale, gustative, tactile,
olfactive
2. interoceptive: dau informatii despre stari interne: foame, sete, greata,
oboseala
3. proprioceptive: referitoare la pozitia membrelor, capului, corpului
 SENZATIILE - caracteristici
 Producerea senzatiilor este legata de prezenta si actiunea directa a unui stimul. Daca
stimulul e slab, unii il percep (sunt mai sensibili) altii nu. De aici s-a definit:
 pragul absolut – intensitatea cea mai mica a unui stimul capabila sa determine o
senzatie specifica; (prag minim absolut de la care incepem sa simtim si un prag maxim, de la
care apare durerea)
 pragul diferential – variatia minima ce trebuie produsa in intensitatea unui stimul
pentru a produce o variatie minima (daca ai o sacosa cu 3 kg de mere nu o sa simti daca ti se
ia/pune un mar; o noua senzatie va apare cand cantitatea pusa/scoasa e de min.30% din cea
initiala – au calculat cercetatorii)

 Sensibilitatea fiecarui om nu este constanta, ea se manifesta functie de situatie:

 daca stimulii au o intensitate prea mica, atunci ea creste si invers;(cand intri intr-o camera
cu mult fum de tigara, intai te deranjeaza, apoi te obisnuiesti – simtul olfactiv - si nu il mai resimti)
 Insuficienta dezvoltare a unei modalitati senzoriale determina perfectionarea alteia,
care ii preia functiile (nevazatorii, carora li se perfectioneaza alte simturi: tactil, olfactiv,
gustativ…)

 La omul adult nu se produc senzatii pure, ci ele sunt integrate in procese mai
complexe, precum perceptiile (bebelusii au senzatii pure)
 2. PERCEPTIILE
 Fac posibila obtinerea de imagini primare si informatii despre totalitatea
insusirilor concrete ale obiectelor si fenomenelor lumii cand acestea actioneaza
asupra simturilor.(sunt imagini primare pentru ca apar doar in relatie directa cu obiectul –
am vazut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele)

 Cunoasterea lumii inconjuratoare se realizeaza prin preceptii, care ca si procese au loc

urmand 4 faze:
 1. DETECTAREA – orientarea spre stimul
 2. DISCRIMINAREA – diferentierea stimulului intre altii inconjuratori, fara a sti ce e
 3. IDENTIFICAREA – recunoasterea stimulului – cu ajutorul memoriei
 4. INTERPRETAREA – numirea stimulului, intelegerea cauzelor aparitiei lui – prin gandire si
limbaj
(implicarea proceselor superioare – gandire, limbaj, memorie – dovedeste complexitatea
psihicului uman)

 Perceptiile sunt influentate de experienta anterioara a subiectului, de integritatea si

particularitatea simturilor fiecaruia si nu se reduce la mecanismul producerii imaginilor
senzoriale specifice (atunci cand intalnim un obiect necunoscut se produce un blocaj in faza
identificarii si procesul se blocheaza, nu mai putem percepe respectivul obiect – dovada a
importantei experientei anterioare in producerea acestui proces… naturalistul va vedea mai mult
decat un copil intr-o floare…)
 PERCEPTIILE – legi si regularitati
 Un stimul este perceput ca fiind intreg, chiar daca el se prezinta doar partial simturilor noastre (cititi
repede: INDEPENDNTA, INTEGRALTATE) = LEGEA INTEGRALITATII PERCEPTIVE

 In perceptia obiectelor acordam prioritate elementelor care se mentin stabile si ne permit sa

recunoastem obiectul (o carte fata de un caiet o recunoastem prin faptul ca foile sunt prinse in cotor, nu
dupa marime, grosime, culoare…) = LEGEA STRUCTURALITATII PERCEPTIVE

 Din multitudinea obiectelor/fenomenelor care ne inconjoara il selectam doar pe cel care ne intereseaza,
care e important in acel moment = distingem obiectul perceptiei de fondul perceptiei (elevul la ora are
ca obiect persoana profesorului, colegii si restul raman in fondul perceptiv; cand scrie in caiet, caietul
devine obiectul perceptiei si restul e doar fond; nu le putem percepe simultan) = LEGEA
SELECTIVITATII PERCEPTIVE

 Implicarea experientei anterioare in perceptie face ca forma, marimea si culoarea obiectelor sa fie
aceeasi, chiar daca in anumite conditii acestea sunt modificate (poza cu atletul si stalpii, “noaptea toate
pisicile sunt negre…) = LEGEA CONSTANTEI PERCEPTIVE

 Un obiect important pentru subiect e perceput mai usor (cautam un nasture mic, il gasim mai usor intre
toti nasturii) = LEGEA SEMNIFICATIEI PERCEPTIVE

 Intre subiectul cunoscator si obiectul perceptiei nu este o relatie mecanica, ci subiectul intervine si
proiecteaza imaginea inapoi, la nivelul sursei care a provocat-o (proiectia cinematografica: imaginea
filmata in cadrul ei natural e proiectata acum de aparat si se reintoarce in mediul ei…) = LEGEA
PROIECTIVITATII PERCEPTIEI
 3. REPREZENTARILE
 Sunt imagini secundare ale obiectelor si fenomenelor concrete ale lumii care au loc in
absenta actiunii acestora asupra simturilor.

 Chiar numele re-prezentarea, semnifica o prezentare din nou, ulterioara perceptiei (secundara) si
in absenta obiectului.

 Sunt influentate de 3 factori:

1. activitatea cu obiectul (cu cat l-am perceput mai activ, cu atat mai clar il putem reprezenta
in minte)
2. experienta anterioara cu obiectul (chipul mamei il reprezentam mai bine ca al unei vecine)
3. limbajul – provoaca si transforma imaginile din reprezentare

 Sunt imagini 3D, panoramice – cand reprezint o colega, o “vad” si din fata si din spate… in
perceptie nu este posibil asa ceva;

 Sunt lipsite de fond, spre deosebire de reprezentari – o nuca, apare doar ea, ca si cum ar fi
suspendata in aer;

 Se bazeaza pe imaginile din trecut si sunt individualizate, apar datorita particularitatilor

subiectului, depind de motivatia lui in raport cu obiectul perceput si de gradul de emotie resimtit in
raport cu acesta.
 REPREZENTARILE - clasificare
 Functie de simtul dominant: vizuale, auditive, verbale, olfactive, gustative, kinestezice (rezulta
tipul vizual / auditiv / kinetic (verbo-motor) – functie de gradul de dezvoltare al simturilor fiecaruia se
identifica tipurile de invatare optime pentru fiecare persoana)
 Functie de gradul de generalizare:
 Individuale – un obiect anume intr-o situatie unica;
 Generale – forme geometrice care redau forma sau alcatuirea de ansamblu a
obiectelor / fenomenelor
 Functie de prezenta/absenta elementului de noutate:
 Reproductive – redau obiecte, fenomene percepute anterior
 Anticipative – redau imaginea unui obiect in baza informatiilor primite despre el, dar
fara sa il fi perceput anterior
 Reprezentarile au rol important in realizarea actiunilor complexe, in procesul
gandirii, al imaginatiei si dinamicii emotionale, care sunt procese psihice
superioare, cu un nivel ridicat de abstractizare, dar care nu se pot desfasura in
absenta proceselor cognitive senzoriale.

Senzatiile ne informeaza
asupra insusirilor concrete,
izolate ale obiectelor
(culoare, temperatura,
duritate…) fara a ne
permite sa stim despre ce e
vorba.
Prelucreaza informatii
concrete, simple prin
functionarea separata a
simturilor si determina
formarea imaginii
senzoriale, care e simpla,
non-figurala
SINTEZA
Perceptiile ne informeaza
despre obiecte in intregime,
aducandu-ne un plus de
informatii despre forma,
structura, marimea, pozitia in
spatiu.
Prelucreaza informatiile
provenite din corelarea mai
multor simturi si determina
formarea unei imagini
complexe, cu toate detaliile
structurale si cromatice,
situata pe un fond.
Reprezentarile ne permit
utilizarea imaginii despre
obiecte si fenomene in
absenta lor.
Utilizeaza operatii
intelectuale (analiza,
comparatie,
generalizare…) si
prelucreaza informatii deja
pastrate in urma
perceptiilor anterioare si
determina aparitia unor
imagini secundare,
schematice, panoramice.