Dermatita herpetiformă

Duhring

Elaborat : Țurcan Andreia

Grupa : Amg-303

Profesor : Iacovet Natalia

Dermatita herpetiforma este o afectiune cronica, manifestata prin vezicule
dispuse in buchet, papule si leziuni cu aspect urticarian, intens pruriginoase.
Cauzele dermatitei herpetiforme

La baza afectiunii sta intoleranta la gluten, care la nivelul pielii se manifesta prin senzatie de
mancarime intensa. Este un atac al organismului stimulat de prezenta glutenului atat la nivelul
dermic cat si la nivelul intestinului subtire. Desi cei mai multi pacienti au modificari tipice la
nivel intestinal,  doar o mica parte dezvolta manifestari tipice digestive.
Dermatita herpetiforma se poate asocia si cu alte afectiuni autoimune: tiroidita, lupus,
sclerodermie, anemie pernicioasa, miastenia gravis, vitiligo, alopecia areata, diabet zaharat
insulinodependent. Administrarea de medicamente cu ioduri, inclusiv la nivel tegumentar,
antiiinflamatoare nesteroidiene (mai putin ibuprofen), consumul de fructe de mare pot induce
leziuni.
Simptome de dermatita herpetiforma
Boala afecteaza ambele sexe, cu o incidenta usor crescuta la barbati.
Debutul este in decada 2-4 de viata. Este rara la copii.
Caracteristica este eruptia alcatuita din leziuni cu aspect
urticarian, vezicule grupate, extrem de pruriginoase la nivelul
coatelor, genunchilor, fese, coapse, umeri, scalp, fata. Palmele si
talpile raman neafectate. Foarte rar afecteaza mucoasele.
Leziunile au caracter fluctuant, se accentueaza dupa consumul de
alimente cu gluten. Poate asocia manifestari digestive de tipul
balonare, diaree, modificare aspect scaun, malabsortie cu scadere in
greutate.
Tratamentul pentru dermatita herpetiforma

 Regimul fara gluten, adica excluderea din alimentatie a produselor

provenite din orz, ovaz, grau, secara este esential; modificarile in piele,
adica reducerea mancarimii si a leziunilor apar insa la distanta foarte
mare, dupa 5-12 luni de regim.
 La nivel intestinal mult mai tarziu. De aceea, este necesar ca in primele
6-8 luni de regim, sa se asocieze medicatie specifica. Cea mai folosita si cu
eficienta maxima este dapsona. Ea determina disparitia rapida a pruritului si
leziunilor, dar nu influenteaza sub nicio forma afectarea (vizibila la
microscop) din derm data de gluten. Acesta e influentata doar de regim.
 Tratamentul se face sub stricta supraveghere a medicului, cu evaluarea
periodica a analizelor de sange, din cauza riscului de anemie hemolitica
antrenat de dapsona.
 Tratamentul local cu dermatocorticoizi influenteaza in mica masura
leziunile. Se vor evita totodata medicamentele cu ioduri si antiinflamatoarele
nonsteroidiene.
Complicatii, evolutie si prognostic

 Fara tratament si regim, boala afecteaza viata

de zi cu zi din cauza pruritului intens; exista
risc de suprainfectare a leziunilor. Evolutia bolii
nu trebuie sa excluda afectarea digestiva, absortia
principiilor nutritive redusa, scaderea in greutate.
 Exista un risc de dezvoltare de limfoame cu
localizare gastro-intestinala.
Regimul alimentar strict asigura o evolutie foarte
buna a bolii si permite desfasurarea normala a
activitatilor cotidiene.