BIOTRANSFORMAREA

• Biotransformarea reprezintă preambulul eliminării conducând

la substanţe de toxicitate variabilă
• În general, „rostul” este de a micşora toxicitatea, dar uneori
acest lucru nu reuşeşte (activari)
• Aproape întotdeauna se ajunge la metaboliţi hidrosolubili,
electroliţi tari sau puternic polari ceea ce favorizează
eliminarea.

!!!!! poate avea loc şi înainte de absorbţie (FPE)

• Efectul de prim pasaj (FPE, the first pass effect) =
biotransformarea are loc la nivelul epiteliului gastrointestinal
în timpul pătrunderii (intake) şi înainte de atingerea circulaţiei
sistemice
• FPE ↓↓ biodisponibilitatea sistemică şi explica diferentele
în semiviaţa de eliminare a unor medicamente adm. i.v. sau
p.o.
1
 Exemple FPE
• Carbonaţii neutri (Na2CO3, BaCO3) sau acizi (NaHCO3) sunt
transformaţi de HCl din sucul gastric la CO2(! perforare) şi cu
eliberarea unor ioni foarte toxici (Ba 2+ - oprirea inimii în
sistolă);
• Curara adm p.o nu este activă (protonarea N de tip amină
terţiară la trialchilamoniu in prezenta HCl– celălalt N fiind ab
initio de tip amoniu cuaternar – „descurajarea” absorbţiei);
• Sucul gastric inactivează medicamente ca penicilina, insulina,
ACTH, strofantină etc.;
• Esterazele din sucul gastric hidrolizează acidul acetilsalicilic
(explicaţia microhemoragiilor gastrice prin acidul salicilic
format, care având Ka ≈ 10–3 este de 100 de ori mai tare decât
acidul acetic), analog heroina (diacetilmorfina) – adm
parenterala
• In intestinul subţire morfina suferă glucuronoconjugare

2
 Exemple FPE
• Reductaze (flora intestinală) produce reducerea ionului
nitrat la nitrit, puternic methHb (proces mai activ în cazul
sugarilor)
În general, căile de pătrundere cu FPE sunt: per os,
administrarea rectală profundă, percutanat şi uneori i.p.;
în toate aceste cazuri, xenobioticele ajung să fie preluate
de sistemul venos cu punct terminal vena portă şi apoi în
ficat.

Absorbţia fără FPE are loc: oral (sublingual), imediat sub

sfincterul anal, i.v., i.m., s.c., i.p. (parţial).

3
 AUC 0
[(mg/ml)•h]
fără FPE cu FPE (metabolism de F.P. saturat;
la creşterea dozelor)

X
doza eficientă doza (mg)
Di.v. μg
• Cuantificări ale FPE f FPE  1  0
•
ml μg•h
LBF • AUCi.v. •
Dacă se presupune o absorbţie completă: h ml
în care:
fFPE = fracţiunea care atinge circulaţia sistemică în prezenţa FPE;
LBF = ritmul mediu al fluxului sanguin hepatic (aproximativ 90 000 ml/h);

AUC 0= suprafaţa totală de sub curba timp – concentraţie sanguină i.v. (gh/ml).
fFPE este adimensională
4
• Biotransformarea reprezintă partea cea mai consistentă
de detoxifiere a xenobioticelor.
I. Enzime xenometabolice
• În microzomi se găsesc majoritatea oxidazelor
microzomale cu funcţiuni mixte, OFMM (denumite si
enzime xenometabolice/xenobiotice), precum şi unele
reductaze şi hidrolaze.
• Enzimele xenometabolice au o distribuţie largă în
organism: în primul rând în ficat dar şi în piele, plămâni,
mucoasa nazală, ochi şi tract GI.

5
II. La biotransformarea xenobioticelor participă şi enzimele
parametabolice având ca substrat molecule endogene,
dar care nu le vor putea diferenţia pe acestea de
substanţele exogene sau metaboliţii acestora datorită
asemănării structurale.
– Exemple: alcooldehidrogenaza (ADH), aldehid–dehidrogenaza
(ALDH), MAO, DOPA–decarboxilaza, colinesterazele plasmatice
nespecifice, xantinoxidaza.
• Aceste enzime se deosebesc de cele
xenometabolice prin faptul că se găsesc în mod
obişnuit în stare activă, au o diversitate relativ largă
(datorită specificităţii) şi sunt produse în cantităţi
suficiente pentru a face faţă necesităţilor metabolice.

6
• Biotransformarea se desfăşoară în 3 faze :

A. FAZA I
I. Oxidarea : alcool–dehidrogenază (citosol), aldehid–
dehidrogenază (citosol, mitocondrii), aldehid–oxidază
(citosol), xantin–oxidază (citosol), MAO (mitocondrii),
DAO (citosol), catalaza în dehidrogenarea alcoolilor
(peroxizomi), PHS, FMO şi citocrom P450 (microzomi);

II. Reducerea : azo– şi nitro–reductaze (microzomi, citosol,

microflora intestinală), chinon–reductază (citosol,
microzomi), enzime care efectuează dehalogenarea
reductivă (microzomi);

III.Hidroliza: carboxil–esteraze (microzomi, citosol),

peptidaze (sânge, lizozomi), epoxid–hidrolaza
(microzomi, citosol).

7
B. FAZA II
I. Metilarea (citosol);
II. Acetilarea (mitocondrii, citosol);
III. Conjugarea propriu–zisă (sinteza):
a.– conjugarea cu aminoacizi (mitocondrii, microzomi);
b.– glucuronoconjugarea (microzomi);
c.– sulfoconjugarea (citosol);
d.– conjugarea cu glutationul, cisteina, acetilcisteina sau
sinteza de acizi mercapturici (citosol, microzomi).

C. FAZA III
• Subînţelege de fapt ceea ce se întâmplă cu conjugaţii
(mai ales glucurono– şi sulfo–conjugaţii) în organism,
adică o serie de activări toxice consecutive unor
conjugări precum şi circuite enterohepatice
determinate de conjugaţi. 8
• Căile pe care le urmează un xenobiotic A,
în cadrul biotransformării:
B mai toxic
faza I faza II
A faza II C electrolit tare, uşor eliminabil
faza I faza II
B' mai puţin toxic

9
 Reacţii de faza I
• Introduce în moleculă sau pune în valoare grupări reactive cu
polaritate crescută ca : –OH, –NH2, –COOH, –SH;
• uzual conduce numai la o creştere redusă a hidrofiliei (şi deci a
solubilităţii).

Oxidarea
• Enzimele implicate sunt denumite oxidaze (dependente de NADPH şi
O2) şi sunt localizate dominant microzomal
Oxidaze cu sediul microzomal:
• Citocrom P450
• FMO
• !!! Peroxidaza microzomala- PHS (prostaglandin–H–sintază);
abundentă în ţesuturile/organele cu cit.P450 ↓(zona medulară renală,
tractul gastrointestinal, creier şi epiteliul vezicii urinare). PHS este
principalul promotor al procesului de cooxidare care conduce la
activări toxice [conlucrare” nedorită între PHS şi Cit.P450]
• În cooxidare mai sunt implicate şi alte peroxidaze ca lactoperoxidaza
(cu sediul în epiteliul glandelor mamare) şi mieloperoxidaza (din
măduva osoasă)
10
•Oxidazele cu sediul nemicrozomal:
–Monoaminoxidaza (MAO) care se găseşte în mitocondrii (din ficat, rinichi,
intestin, plachete sanguine şi ţesut neuronal)
–Diaminoxidaza (DAO), o enzimă citosolică, care conţine cupru, prezentă în
ficat, rinichi, intestin şi placentă.

1. Oxidaze microzomale:
Citocrom P450 (CYP450) reprezintă un grup de mai mult de 15
izoenzime care se pot grupa după gradul de identitate secvenţială a
aminoacizilor în:
• familii gen (1,2,3,4), care au mai puţin de 40 secvenţă de aminoacizi
identică; xenobioticele sunt atacate în principal de CYP 1,2,3 şi mai
puţine de către CYP 4;
• subfamilii (A,B,C,D,E), care au 40–55 secvenţă de aminoacizi
identică;
• membrii aceleiaşi subfamilii, cu mai mult de 55 identitate secvenţială.

Citocrom P450 hepatici se află într–o singură subfamilie (şi anume A) din
familiile gen 1, 3 şi 4 (CYP 1A, CYP 3A, CYP 4A).

11
• Unul dintre cei cunoscuţi citocromi P450 este CYP
2E1, numită şi MEOS (sistem microzomal de
oxidare a etanolului)
• MEOS catalizează reacţii diverse de la
dehidrogenarea alcoolilor până la dezalchilări la
heteroatomi (transformarea cafeinei prin N–
demetilare în teobromină şi teofilină);
• MEOS poate activa acetaminofenul la N–
acetilbenzochinonimina (NABQI)
• este inductibil prin etanol şi HIN;
• se găseşte în principal în ficatul uman şi posibil
în ţesuturi extrahepatice ca rinichi, plămâni şi
limfocite;

12
• FMO sau flavinmonooxigenaze sau monooxigenazele
care conţin FAD sunt enzime microzomale care necesita
NADPH şi O2 ceea ce reprezintă o asemănare cu
CYP450; de aceea mai multe reacţii catalizate de
CYP450 pot fi catalizate şi de FMO.
• FMO sunt prezente în ficat, rinichi şi plămâni;
• ele oxidează heteroatomul nucleofil (N, S şi P)
• FMO are preferinta pentru amine tertiare (ex. N–
oxidarea clorpromazinei, catalizată masiv de FMO3)
!!!! Uneori reacţia are loc stereospecific: (S)–nicotina este
transformată în trans–(S)–nicotin–N–1–oxid, a cărui
excreţie urinară poate fi folosită ca un indicator in vivo al
activităţii FMO3 la om.

13
• N- oxidarea trimetilaminei (TMA), amină terţiară
endogenă, produs al catabolismului colinei, cu
miros extrem de neplăcut, în TMA–N–oxid:
deficit FMO: sindromul mirosului de peşte
(datorat excreţiei de TMA în urină, transpiraţie şi
respiraţie).
• !!!! FMO acţionează asupra azotului terţiar
printr–un mecanism heterolitic implicând o
oxidare de doi electroni, conducand la N-oxid;
• !!! CYP450 actioneaza printr–un mecanism
radicalic implicând iniţial o oxidare cu un
electron, conducand la la N–dezalchilare
• FMO nu catalizează reacţii de dezalchilare la N,
O sau S. 14
 II. Oxidaze nemicrozomale
• MAO catalizează oxidări nemicrozomale avand sediul în
mitocondrii (ficat, rinichi, intestin, plachete sanguine şi ţesut
neuronal). Este o flavoproteină dependentă de FAD. Are ca
substraturi atât xenobiotice cât şi substanţe endogene: haloperidol,
tiramină, catecolamine (DOPA, NADR, ADR) şi derivaţi de triptofan
(triptamină, 5-HT).
• MAO catalizeaza dezaminarile oxidative
• două tipuri: MAO–A şi MAO–B (prima se găseşte neînsoţită de
MAO–B doar în placentă, a doua neînsoţită de MAO–A numai în
plachete sanguine şi limfocite).
• MAO–A – oxidari stereospecifice:
• numai R––feniletilamina (şi nu şi enantiomerul S al acesteia) este
un substrat pentru MAO–A, pentru dezaminarea oxidativă
• MAO–B oxidează –feniletilamina(atât enantiomerul R cât şi S – în
egală măsură)

15
• Mecanismul dezaminării oxidative catalizata de MAO:

R - CH2 - NH2 + FAD R - CH = NH + FADH2

R - CH = NH + H2O R - CHO + NH3

FADH2 + O2 FAD + H2O2

!!! Pasul iniţial pare a fi „extragerea” unui hidrogen de la C.

!!!!! MAO „preferă” ca acest C să fie primar şi de aceea amfetamina şi

alţi derivaţi ai feniletilaminei purtând un grup metil la C nu sunt oxidate
bine de către MAO (!!!! dezaminarea oxidativă a amfetaminelor este
catalizată însă bine de CYP450).

16
• MAO–A şi MAO–B sunt inhibate ireversibil de fenelzină (–
feniletilhidrazină) care poate fi oxidată în două feluri:
- extragerea unui hidrogen de la C urmată de dezaminare oxidativă şi
formarea în final a acidului benzoic
- scoaterea atomului de hidrogen de la atomul de azot legat de C cu
formarea de feniletildiazenă şi modificarea covalentă a enzimei:
O
CH2 - CH = NH - NH2 C COOH
H

CH2 - CH2 - NH - NH2 - NH NH

2 2

CH2 - CH2 - N = NH

Feniletildiazena (inactivează ireversibil MAO)

DAO, diaminoxidaza (enzimă citosolică) are ca substraruri preferate

histamina şi alchildiaminele cu până la 9 atomi de carbon (mai ales putresceina
şi cadaverina).
17
 Hidroxilarea
• Este cea mai importantă dintre reacţiile de oxidare, fiind
de cele mai multe ori „deschiderea” pentru alte
biotransformări care în final detoxifică metabolitul
hidroxilat al xenobioticului sau, din contră, activează
toxicitatea.
• Introducerea grupei hidroxil se face la C sp3
(hidroxilare alifatică), la C sp2 aromatic (hidroxilare
aromatică) şi la azot aminic (N–hidroxilare)- aceasta din
urmă este practic întotdeauna potenţatoare a toxicităţii
sau chiar determinantă a acesteia.
• Hidroxilarea este catalizată mai ales de CYP450 dar şi
de către FMO şi chiar MAO.
• Ecuaţia chimică generală:
CYP 450
R - CH3 + NADPH + H+ + O2 R - CH2OH + NADP+ + H2O
sau FMO

18
• Mecanismul hidroxilării presupune următoarele etape:

Substrat + CYP 450 NADPH - CYP 450 reductaza (direct)

complex
(exogen) oxidat purtător de e- (indirect)

complex substrat - CYP 450 HbO2 complex descompunere

redus (cu oxigen activ)

substrat hidroxilat + CYP 450 oxidat (regenerat)

19
(1)NADPH – citocrom P450 reductază
(2) Citocrom b5
CYP Fe3+: citocrom P450 oxidat
CYP Fe2+: citocrom P450 redus
CYP(FeO)3+R–CH3 (complexul substrat – ion perferil al CYP450)
20
a. Hidroxilarea alifatică

21
 Exemple hidroxilari alifatice
CH2 CH2
H3 C O CH3

NADPH+H+ OH
+O2 CYP 450
NADP++H2O
2-hexanol
H
O

O OH
CH CH2
H 3C O CH3

 - hidroxi - dietileter 2-hexanona 2,5-hexandiol OH

O-dezalchilare
O O

O CH2
H 3C C HO CH3
H
OH O
oxidare
5-hidroxi-2-hexanona 2,5-hexandiona

CH3 — COO –

22
• 2,5-hexandiona condensează apoi cu proteine formând
baze Schiff care ciclizează la derivaţi pirolici iar aceştia
acţionează asupra proteinelor neurofibrilare cu
consecinţe patologice ca axonopatia (care stă la baza
polinevritei hexanice) şi lezarea testiculară:

O N-R
R - NH2

- H2O
bază Schiff
O O
R

H3C N CH3

R'SH
R
R'S
H3C N CH3
R
R'NH2
derivat pirolic H3C N CH3

NH-R' 23
• În cazul alcoolului etilic, hidroxilarea (MEOS) este una din
căile suplimentare de transformare a acestuia în
acetaldehidă (în afara căii principale, folosind
alcooldehidrogenază – ADH – şi cofactor NAD+, în
citosol) la ingerarea unor cantităţi mari de alcool etilic:
• !!! Inductibila, dar cu capacitate limitata

OH O
CYP 2E1 (MEOS)
CH3 CH2 OH CH3 CH CH3 C
OH -H2O H

NADPH+H+ NADP++H2O
+O2

24
 b. Hidroxilarea aromatică
• Este în fapt o cale indirectă de introducere a grupei
hidroxil întrucât are loc mai întâi o epoxidare
HO H
H
SG

O HO H
O HOH H
OH

arenoxid oxepin trans-1,2-dihidroxidiol

(oxiran) H
O C
C O
izomerizare
(rearanjare) H
butendienal
(aldehida muconică)
- mielotoxică -
OH Chinonele şi difenolii
fenol
corespunzători lor pot
intra în cicluri redox
producătoare de specii
OH OH OH reactive de oxigen
izomerizare
O
izomerizare OH (ROS), în primul moment
OH
de anion radical liber
hidrochinonă
epoxidare+ epoxidare+
pirocatechina
superoxid (O2–•) care
oxidare
+izomerizare +izomerizare apoi generează radicali
oxidare
liberi hidroxil (HO•) şi
O OH O HOOC H
H
oxigen singlet (1O2)
OH O
H
H COOH
o - benzochinonă acid trans-
O OH
-trans-muconic 25
p - benzochinonă hidroxihidrochinonă
 c. N – hidroxilarea
• Este o biotransformare pe care o suferă atât aminele alifatice cât şi
aminele aromatice cu grupa amino liberă (anilina, 2–AF) sau
acetilată (2–AAF):

3+ 2+ 2+ 3+
FeO FeO FeO FeOH

.. .+ .
R N CH2 R' R N CH2 R' R N CH2 R'
..
H H
3+
3+
FeOH Fe

..
R N CH2 R'
OH

Se observă că, intermediar mai apare o specie de ioni perferil, FeO2+

(faţă de mecanismul hidroxilării alifatice), care are rolul să „reconstituie”
perechea de electroni neparticipanţi ai atomului de azot (prin deprotonarea
acestuia), înaintea introducerii efective a grupei hidroxil.

26
• După acest mecanism anilina se biotransformă în
metaboliţi puternic metHb ca fenilhidroxilamina şi p–
benzochinonimina:

NH2 NH - OH NH2 NH

izomerizare -2[H]

+2[H]

OH O
fenil-hidroxilamina
p-aminofenol p-benzo-chinonimina

27
 O-acetilare
2 - AF N-acetat-AF (Ut)

O O
N-hidroxilare CYP450 H3 C CoA-SH O C CH3
SCoA NH

N-hidroxi-2AF
sulfatare-
-sulfotransferază O SO3–
NH

PAPS PAP

• La impactul cu zonele
nucleofile ale proteinelor +
NH N
+
C CH3
active sau ADN se O
desprind anionii sulfat ioni nitrenium
acid, glucuronat sau
acetat, când rezultă ioni
nitrenium sau carbonium, +
puternic electrofili, care N C CH3
se leagă de aceste O
structuri
ion carbonium
28
• În cazul 2–aminofluorenului (2–AF) şi 2–acetilaminofluorenului (2–AAF),
N–hidroxilarea este urmată de conjugări diverse (sulfatare, acetilare,
glucuronoconjugare) care transformă in agenţii cancerigeni ultimi
sulfatare
sulfotransferază
N-sulfat-2AAF (Ut)
O SO3H
PAPS PAP N C CH3
2 - AAF O
CYP450
N-hidroxilare sau O-acetilare
N-acetoxi-2AAF (Ut)
FMO O
O
H 3C CoA-SH O C CH3
OH SCoA N C CH3
N C CH3
O
O
UDPGA
N-hidroxi- O-glucuronil-2AAF (Ut)
-2acetilamino- glucuronil- O C6H9O6
-fluoren (Px) -transferază-
UDP-GT N C CH3

O
N-acetil-
-transferază (acetat de
N-acetat-AF (Ut) 2-amino-fluoren)
(rearanjare
intramoleculară) O
O C CH3
NH

29
 • Exemple de activări toxice prin N–hidroxilare
urmată de conjugare:
2,6–dinitrotoluen:
hidroxilare şi O - glucuronid (în ficat)
2,6 - DNT
glucuronoconjugare

CH2OH

O2 N NH2
nitroreducere (în 2) şi
O - glucuronid hidroliză (în 1) (în intestin)
(ß - glucuronidază)

CH2OH CH2OH

O2 N NH2 O2 N NH-OH
CYP 450
N - hidroxilare

CH2OH CH2OH
+
O2N NH–OX O2 N NH
acetilare sau
sulfatare
–
XO
(în ficat) ion nitrenium

Ciclul enterohepatic este întrerupt după un singur parcurs dar cu creşterea

potenţialului toxic prin formarea agentului puternic electrofil. 30
 Epoxidarea
• Xenobioticele conţinând o dublă legătură de tip alchenic
pot fi epoxidate cu formare de epoxizi
• În cazul arenelor este o modalitate de hidroxilare
(epoxidare urmată de izomerizare).
• Mecanismul epoxidării la nivel molecular arată implicarea
CYP450 prin forma sa conţinând ionul perferil FeO3+

3+
FeO R
R R
•
C C C C C C
3+
O Fe O
3+
Fe

!!!!!!!Epoxidarea reprezintă de cele mai multe ori o reacţie de activare toxică

întrucât se formează agenţi electrofili puternici, mulţi dintre ei agenţi cancerigeni
sau oricum denaturanţi ai proteinelor active.
31
Unele epoxidări activatoare de toxicitate sunt cu şanse de “corectare”
prin hidroliză cu ajutorul epoxid – hidrolizei urmată de conjugare, care
favorizeaza eliminarea:
12 1
11 2

10
3
9
CYP 450
8 4
SG
7 6 5 H
O
benzo (a) piren benzo (a) piren -4,5 - oxid
HOH
epoxid hidrolaza

glutation-
-S-transferazã
4,5 - diol GSH
glucuroniltransferazã
UDPGA

4 - O - glucuronidã
(poziţie mai bogată de fapt
în electroni decât 5)

SG

OH

!!!! Dacă însă epoxidarea are loc în 9,10 rezulta epoxid de tip „endo” (deosebire
de 7,8 care este de tip „exo”) sub acţiunea catalitică a PHS (deosebire de 7,8
format numai de CYP450). 9,10 epoxidul este rezistent la actiunea epoxid –
hidrolazei şi fiind electrofil puternic: aduct-AND- tumori ale pielii şi plamânilor. 32
• În puţine cazuri epoxizii au toxicitate egală cu a xenobioticului –
părinte, ca în cazul 10,11 – epoxidului carbamazepinei
• In cazuri extrem de rare au toxicitate mai mică (aldrinul trece prin
epoxidare în dieldrin, cu acţiune insecticidă, dar mai puţin toxic
pentru om).

• Sunt cazuri de epoxidări urmate de rearanjări care conduc la compuşi

mai toxici sau mai puţin toxici:
Cl Cl O
Cl Cl
C C CYP 2E1 C C
(MEOS)
Cl H Cl H

Cl O
HC C activare toxicã
Cl Cl
rearanjare
O
Cl3C C detoxifiere
H

33
 Dezaminarea oxidativă
• Este o biotransformare care are loc la amine
primare care initial sufera hidroxilare, apoi
eliminare de NH3, ducand la aldehide/cetone
• transfer oxidativ de grup (ca şi dehalogenarea
oxidativă) întrucât grupa amino (–NH2) este
înlocuită cu oxigen
N.B: Transferul oxidativ de grup tipic este
desulfurizarea oxidativa (parationul -paraoxon).
!!! Ea este catalizată în general de CYP450 în
cazul grupelor amino legate de carbon secundar
(amina este –substituită) sau de către MAO
atunci când –NH2 este legată de C primar
• Remember MAO/CYP 450

34
 Dezaminare oxidativa catalizata de CYP 450
(amina –substituită)

OH
CYP 450
CH2 CH NH2 CH2 C NH2
hidroxilare
CH3 CH3

amino alcool geminal puţin stabil

H2O
CH2 C NH CH2 C O + NH3
- H2O
CH3 CH3

fenil acetonă

• !!!! „începutul” biotransformării este reprezentat de

hidroxilare.

35
Dezaminarea oxidativa a propranololului (MAO)
- !!!!!!!conditionata de dezalchilare
OH
CH3
O CH2 CH CH2 NH CH
CH3

CYP 2C19
N - dezalchilare

propranolol
OH

O CH2 CH CH2 NH2

+ FAD MAO-A
(preferenţial enantiomerul S)
- FADH2
metabolit de dezalchilare al propranololului

OH OH
O
O CH2 CH CH NH O CH2 CH C
H

+ H2 O
- NH3

aldimină

FADH2 + O2 FAD + H2O2

36
• Suferă dezaminare oxidativă şi unii compuşi endogeni:
– –aminoacizii (pentru ambii enantiomeri)
– catecholaminele
• Catalizata de MAO(cofactor FAD)

+FAD + H2O
R CH COOH R C COOH R C COOH + NH3
-FADH2
NH2 NH O

cetimină cetoacid

37
 Dehalogenarea oxidativă
• Inlocuirea unui atom de – X (halogen) cu unul de Oxigen
• Tot transfer oxidativ de grup
• Şi acest proces începe cu o hidroxilare care „deschide”
drumul spre o dehidrohalogenare:
OH O
CYP450 HCl + CO
Cl - CH2 - Cl Cl - CH - Cl H-C
hidroxilare – HCl
Cl
clorhidrină
geminală

CYP450 Cl
CHCl3 O=C HOH
hidroxilare HO - CCl3
– HCl Cl (hidroliză
fosgen parţială)
(agent electrofil)
Cl
O=C HCl + CO2
OH
acid cloroformic

38
• În cazul CCl4, halotan dehalogenarea oxidativă este însoţită de o
dehalogenare reductivă, ambele catalizate de cit P450;
• pentru CCl4 dehalogenarea reductivă precede şi conditioneaza
dehalogenarea oxidativă:
CCl4
e-
dehalogenare reductivă
CYP 450
Cl
dehalogenare reductivă O2
. CCl3
e-
LH Cl3C O O.
Cl
L.
.. CCl
2 CHCl3 Cl3C O OH
radical liber
diclormetilen
peroxidarea lipidelor
H2O hidroxilare
CYP 450
2HCl dehalogenare oxidativă

CO
CCl3 OH

dehidroclorurare
- HCl GSGG+H2O 2GSH

CO2 + HOH
Cl C Cl
- 2HCl
O
fosgen

LH = acid gras polinesaturat; L– = radical dienil de acid gras care lansează propagarea în peroxidarea lipidică;
în acest proces radicalul liber triclormetil (•CCl3) funcţionează ca iniţiator în locul sau alternativ cu radicalul liber hidroxil (HO•) rezultat din
stresul oxidativ. 39
• N.B: Primul pas in dehalogenarea
reductiva este o reducere cu un electron
catalizata de Cit P 450, conducand la un
radical liber la carbon si un ion halogenura

40
• Şi în cazul halotanului nu are loc un atac direct asupra
legăturii C–X, ci hidroxilarea la carbonul purtător de
halogen formand o dehalohidrină geminală instabilă
care suferă o dehidrohalogenare încât să se formeze
clorura acidă + HBr

F Cl F Cl
CYP 450
F C C Br F C C Br
hidroxilare - HBr
F H F O H

HOH
F 3C COOH
hidroliză
acid trifluoracetic
O
F 3C C
Cl
proteine neo - antigen hepatite imune (la om)
clorura de trifluoro-acetil

Hepatitele imune cauzate de expunerea repetată la

halotan/anestezici volatili înrudiţi se datoresc producerii de
neoantigene prin trifluoroacetilarea proteinelor.
41
 Desulfurizarea (desulfurare) oxidativă
S S O
+
• Este transferul oxidativ de grup H5C2 O P O C2H5 H5C2 O P O C2H5

O
tipic: un atom de S este înlocuit
O

cu un atom de O. CYP 450

oxigenare
CYP 450
hidroxilare
• Parationului care trece în (sulfoxidare)

paraoxon, mai toxic (activare NO2 NO2

-S

toxică) ..
(desulfurare)

• Se observă că în acelaşi timp cu H5C2

S .. :
O

H5C2
O

O P O C2H5 O P O C2H5
desulfurarea oxidativă produsul O
OH
O
de sulfoxidare suferă o
hidroxilare la fosfor care conduce
la un compus instabil, clivat în
continuare de un proton; formand NO2 NO2
paraoxon

p–nitrofenol + un compus ciclic + H+

instabil care prin pierdere fie de O S

fie de S trece în ester. OH

H5C2 O P

OH
O C2H5

S O –[O] acid dietiltiofosforic

+ H5C2 O P O C2H5 sau
O
OH –[S]
H5C2 O P O C2H5
NO2
OH
p - nitrofenol 42
acid dietilfosforic
 Dezalchilarea
• Şi ea este o biotransformare de tip oxidativ care are ca prim pas o
hidroxilare.
• Are loc înlocuirea de -radicali metil cu -H, la heteroatomi(O,S, N);
• În cazul alchilmetalelor (metaloalcanilor) se poate ajunge treptat
până la ionul metalic liber (ex. tetraetil de plumb).

a) O – dezalchilare
• Eterii alifatici sau micşti trec astfel în alcooli sau fenoli:
hidroxilare
R O CH3 R O CH2 OH R - OH + HCHO
CYP 450
puţin stabil

hidroxilare
O CH3 O CH2 OH
CYP 450
anisol

OH + HCHO

(mai toxic)

43
 HN C CH3 HN C CH3 HN C CH3
O
O O H3C C O
O-deetilază H

O C2H5 O CH CH3 OH

fenacetina OH paracetamol

• În cazul indivizilor cu deficit de O–deetilază neavând loc deetilare se

produce hidroliza la nivelul grupei amidice şi hidroxilarea pe
nucleu (în poziţia 2) cu formarea de 2–hidroxi–p–fenetidina,
metabolit puternic metHb: NH2
• Vezi enzimopatii (curs 3)
OH

O C2H5
2-hidroxi-p-fenetidina

44
 b) S – dezalchilare

• Tioeterii se transformă în tioli:

hidroxilare
R S CH3 R S CH2OH R SH + HCHO
CYP 450

Astfel se biotransformă 6–metilmercaptopurina în 6–mercaptopurină:

S CH3 SH

N N
N N
CYP 450

N N N
N

45
 c) N – dezalchilare

• Prin această biotransformare aminele terţiare trec în

amine secundare iar acestea din urmă în amine primare:

hidroxilare
R NH CH3 R NH CH2OH R NH2 + HCHO
CYP 450

Mecanismul intim al N–dezalchilării are o primă etapă comună cu N–

hidroxilarea, dar apoi se continuă fără „scoaterea” hidrogenului de la azot ci
de la C:
2+ 2+ 3+
3+
FeO FeO FeO FeOH

.. .+
R N CH2 R' R N CH2 R'

H H
2+
3+
FeOH Fe
OH
.. . ..
R N CH R' R N CH R'
hidroxilare
H H

.. O
R NH2 + R' C
46
H
• Exemple N-dezalchilari:
– N–demetilarea morfinei la normorfină (mai puţin toxică)
– Efedrina la norefedrină (mai toxică)
– Diazepamul la nordazepam (activ, dar mai puţin toxic)

CH CH NH CH3 CH CH NH2

OH CH3 OH CH3

efedrină norefedrină

CH3
O H O
N N

CYP 2C19
Cl N sau Cl N
CYP 3A4

diazepam nordazepam

47
• De la azot se pot „extrage” şi radicali alchil mai mari decât
metil.
• Xilina se N–deetilează parţial şi numai după aceea poate
suferi hidroliză la grupa amidică
CH3
O N - deetilare
C2H5
(parţială)
NH C CH2 N
C2H5
CH3CHO
CH3

xilina (xilocaina, lidocaina)

CH3
O
HOH
NH C CH2 NH C2H5
hidroliză cu ruperea
legăturii amidice
H OH
CH3

N - etil - glicil - xilidina

CH3

NH2 + HOOC CH2 NH C2H5

N - etilglicol
CH3
2,6 - dimetilanilină
(xilidina vicinală simetrică)

metabolit cu acţiune
anestezică şi toxică 48
• Fenotiazinele neuroleptice (clorpromazina) se N–
dezalchilează cu pierderea lanţului propilic după ce mai
întâi se N–demetilează (dublu) şi apoi amina primară
apărută suferă dezaminare oxidativă:

S S
N-demetilare,
dezaminare
N Cl oxidativă, N Cl
N-dezalchilare H
(CH2)3 N(CH3)2
clorpromazina clorfenazina

!!!!! numai CYP450 catalizează astfel de reacţii

!!!!! FMO nu catalizează dezalchilări la N, O sau S

49
 d) dezalchilarea metaloalcanilor

• Tetraetilul de plumb se deetilează în trepte:

– în cadrul intoxicaţiei acute nu „ajunge” să parcurgă decât primul
pas, până la trietilplumb care este liposolubil şi neurotoxic
putând genera encefalopatii (mai ales forma demenţială),
– în intoxicaţia cronică se deetilează complet, până la Pb2+, iar
semnele intoxicaţiei sunt practic cele ale saturnismului

2+
Pb(C2H5)4 Pb(C2H5)3 Pb(C2H5)2 Pb(C2H5) Pb

50
 Curs 6

Biotransformare (continuare)

51
 N – oxidarea
• Este o reacţie de N–oxigenare cu formarea de N–oxizi de la amine
terţiare alifatice (de exemplu atomul N din catena laterală a
clorpromazinei, din dimetil–anilină), de la amine terţiare ciclice (de
exemplu atomul de azot al restului de metilpirolidină din nicotină)
sau la atomul de azot din heterocicli aromatici (N din restul piridinic
din nicotină sau NNK -nitrozamina specifică tutunului).

NO
(CH2)3 N
N CH3
O
N N
CH3
O O

1' - nicotin - oxid NNK N–oxid

!!!! FMO acţionează asupra azotului terţiar printr–un mecanism heterolitic

implicând o oxidare de doi electroni, conducand la N-oxid;

52
 S – oxidarea

• Este o reacţie de oxigenare la S (similară N–oxidării) în

care intră compuşii de tip sulfură (tioeteri, compuşi cu
punte de sulf, ca de exemplu tioridazin), inclusiv cei cu S
în ciclu (de exemplu clorpromazina):

OH

R S R1 hidroxilare R S R S R1 hidroxilare
CYP 450 - H2O CYP 450
sau FMO OH sau FMO
O
sulfoxid
(insolubil în apă)
OH OH O

R S R1 R S R1
- H2O
O O

sulfonă
(solubilă în apă şi ca
urmare uşor eliminabilă)

53
• Unele xenobiotice trec prin S–oxidare în metaboliţi cel
puţin la fel de activi farmacodinamic ca şi compusul –
părinte, cum este cazul tioridazinului:

O
SCH3
N S CH3 S CH3

(CH2)2 O O
sulfoxid
N sulfură
mesoridazin
H3C sulforidazin
(Lidanil, Serentil)

54
Sulindac (este un sulfoxid) - un adevărat ciclu enterohepatic datorită
reducerii lui la sulfură şi reoxidării la sulfoxid, fapt ce prelungeşte
semiviaţa sa (la 7 ore) cu consecinţe pentru acţiune (poate fi luat numai
de 2 ori pe zi) dar şi pentru potenţialul său toxic

2H H2O

enzimele tio-redoxin-dependente
din citosolul ficatului şi rinichiului

Sulindac Sulindac (excretat în bilă şi apoi reabsorbit din intestin,

(sulfoxid) (sulfură) ajunge din nou în ficat şi în rinichi)

CYP 450

sau FMO
[O]

55
 Dehidrogenări

• Def ca „extragerea” de atomi de hidrogen dintr–o substanţă

• Este o oxidare întrucât în acest fel are loc o creştere a stării de
oxidare.
a) Dehidrogenarea alcoolilor şi aldehidelor

în citosol: ADH O
H3C CH2OH H3C C
H
NAD+ NADH + H+
ADH : alcooldehidrogenaza

în mitocondrie:
NAD+, H2O NADH + H+
O
H3 C C CH3COOH
H ALDH

ALDH : aldehiddehidrogenaza; are loc hidratarea tranzitorie a aldehidei

56
 b) Dehidrogenarea înainte de hidroliză
• În cazul digitoxinei nu este posibilă glucuronoconjugarea decât după
clivarea prin hidroliză a două molecule de digitoxoză (din cele trei
prezente în moleculă), iar fiecare hidroliză este condiţionată de o
dehidrogenare în cadrul moleculei de oză care va fi îndepărtată:

CH3
HO HO
15' 9'

O CYP 3A
HO O digitoxozid-digitoxigenină
O
CH3
dt3

CH3
HOH
HO O (clivare hidrolitică)
O digitoxozid-digitoxozid-digitoxigenină
- dehidro-digitoxoză
15'-dehidro-dt3
digitoxozid-digitoxigenină HOH
O (clivare hidrolitică)
CYP 3A
dt2
- dehidro-digitoxoză
HO
CH3

9'-dehidro-dt2

UDP-GT
dt1 glucuronoconjugatul lui dt1
57
 c) Dehidrogenare înainte de oxigenare

Nicotina care este dehidrogenată la ion nicotin–1,5–

iminium, iar acesta este oxidat de către aldehid–oxidaza
citosolică la cotinină, metabolit major, foarte toxic al
nicotinei, excretat în urină

H H
CYP 2A6 + 5 aldehid-oxidaza
N N
dehidrogenare
CH3 CH3
N N
(S) - nicotina ion S - nicotin -  1',5'- iminium

H
O
N
CH3
N
cotinina

58
 d) Aromatizări- !!!! tot dehidrogenari
• In cazul nifedipinei (nucleu dihidropiridinic) efectuata de către CYP450
şi care deschid calea unei clivări de ester catalizată tot de CYP450 (şi
nu de carboxilesterază ca în cazul marei majorităţi a esterilor):

NO2 NO2
O O O
O
C C CYP 3A C C
H3CO OCH3 H3CO OCH3
aromatizare
(dehidrogenare)
H3 C N CH3 H 3C N CH3
H
nifedipin metabolit pirolic

- HCHO
CYP 450 (asemănător
unei demetilări)

NO2
O O
C C
H3CO H

H 3C N CH3

59
 Alte aromatizari- efectuate de MAO
• Haloperidolul- MAO–B îi aromatizează nucleul
piperidinic, transformându-l într–un metabolit potenţial
neurotoxic de tip piridinium- manifestari Parkinson-
iene.
• MPTP (1–metil–4–fenil–1,2,5,6–tetrahidropiridina)-
sintetizat în încercarea de a obţine un narcotic înrudit cu
meperidina se activează toxic ca urmare a unei
aromatizări prin dehidrogenare:

MAO - B +
N CH3 N CH3

MPTP MPDP+
(1-metil-4-fenil-5,6-dihidropiridinium)

autooxidare +
N CH3

MPP+
(1-metil-4-fenil-piridinium) 60
 Oxidări cu deschiderea ciclului

• Nicotina este un xenobiotic devenit model pentru

acest tip de oxidare:

O OH
CYP 450
N N H
hidroxilare
CH3 CH3
N N
5 - hidroxinicotina

CH CH2 CH2 COOH

NH CH3
N
acid  - (3' - piridil) -  - metil - aminobutiric

61
 Oxidarea compuşilor anorganici
Această biotransformare se petrece relativ rar.
În cazul anionilor oxigenaţi creşte starea de oxidare a atomului central
al acestora şi scade toxicitatea:

III + V+ –
NO2– NO3
nitrit nitrat
III + 3 – V+ 3 –
PO3 PO4
fosfit fosfat
IV + 2 – VI +2–
SeO3 SeO4
selenit selenat

III + 3– V+ 3–
AsO3 AsO4
arsenit arsenat

IV + VI +
S 2– SO32– SO42–
sulfură sulfit sulfat

62
 Cooxidarea
• Biotransformarea oxidativă a xenobioticelor pretinde de
regulă cofactori de reducere de tip piridin–nucleotid
(NADPH şi NADH)
• Cooxidarea este o excepţie şi reprezintă
biotransformarea unor xenobiotice prin peroxidaze,
cuplând reducerea peroxidului de hidrogen şi
hidroperoxizilor lipidici cu oxidarea unor
xenobiotice.
• Ea se desfăşoară de regulă în ţesuturile extrahepatice,
unde există niveluri joase de citocrom P450 şi niveluri
înalte de PHS şi alte peroxidaze care transferă direct
oxigen de la peroxizi la xenobiotic.

63
PHS este unică întrucât îşi produce propriul substrat
hidroperoxidic:
•PHS are funcţia de ciclooxigenază transformând acidul
arahidonic (sau alţi acizi graşi polinesaturaţi) din structura
membranelor celulare într–un 15–hidroperoxid–9,11–
endoperoxid ciclic (PGG2), şi funcţia de peroxidază în care
preia un atom de oxigen de la substratul creat de ea însăşi
(PGG2) şi anume de la grupa hidroperoxid din poziţia 15 a
acestuia pe care îl transferă către xenobiotic, concomitent
producându–se reducerea PGG2 la alcool (PGH2).

64
• Atomul de oxigen:
• se fixează la duble legături pe care le transformă în
epoxizi (X XO)
– ex. benzo(a)pirenului care devine mai întâi 7,8–epoxid sub
acţiunea CYP450, acesta este relativ uşor hidrolizat la 7,8–
dihidrodiol care apoi este epoxidat de către PHS la 7,8–
dihidrodiol–9,10–epoxid, cancerigen ultim, stabil la hidroliză;
– aflatoxinei B1 care trece în 8,9–epoxid, agent cancerigen
hepatic;
• „extrage” hidrogen de la xenobiotic transformându–l în
radical liber (2HX + O  2X• + H2O) [ex.
paracetamolului, fenilbutazonei etc].

65
1. Fixarea la duble legaturi
Activarea toxică a benzo(a)pirenului prin cooxidare - exemplu de
„conlucrare” nedorită între CYP450 şi PHS

• Epoxidului format(implicat CYP450), hirolizeaza la 7,8–dihidrodiolul

reactiv, se poate epoxida (în poziţia 9,10- PHS) si conduce la un
cancerigen ultim extrem de agresiv şi foarte greu hidrolizabil.
• !!!Esentiala/obligatorie este epoxidarea în 7,8 făcută numai de
CYP450

HOH
epoxid hidrolaza
HO H
O H
OH
benzo (a) piren-7,8-oxid
benzo (a) piren-7,8-dihidro-diol

PHS
(sau CYP 450, sau 15-lipoxigenaza
la nivel pulmonar sau direct,
HO H
necatalizat radicalii peroxil) H
OH
benzo (a) piren-7,8-dihidro-diol-9,10-epoxid
66
2. „Extrage” hidrogen de la xenobiotic transformându–l în radical liber
• Cazul paracetamolului
I.cronica- Implicare PHS: oxigenul din peroxid „scoate” în două trepte,
doi atomi de hidrogen (sub formă de H+ şi e–), mai întâi de la azot
(când rezultă un metabolit nefrotoxic) şi apoi din grupa hidroxil când
rezultă metabolitul final de tip chinoniminic
I.acuta- Implicare CYP450: obtin tot metabolitul de tip chinoniminic
printr–o oxidare de doi electroni cu hepatotoxicitate ridicată:
O

HN C CH3

paracetamol
(acetaminofen)
O
H+, e–
OH ROOH
(PGG2) •N C CH3
NADPH + H+ + O2
CYP 450
(CYP2E1, CYP1A2, CYP3A4) PHS H+, e–

NADP+ + H2O ROH + H2O

(PGH2)
O
OH
N C CH3
radical liber N-acetil
-p-benzochinonimina

O
N-acetil-p-benzochinonimina 67
(NABQI)
• PHS este răspunzător şi de
nefrotoxicitatea compuşilor înrudiţi cu
paracetamolul (fenacetina şi p–
aminofenolul), deoarece catalizează
frecvent oxidări de un electron.
• Alte peroxidaze care participă la procesul
de cooxidare:
– lactoperoxidaza se găseşte în epiteliul
glandelor mamare,
– mieloperoxidaza în leucocite (mai ales
granulocite, mai ales din măduva osoasă)-
!!!! vezi benzen- tot conlucrare CYP/PHS
68
• Şi acţiunea toxică asupra măduvei osoase produsă în benzenism
poate fi explicată printr–o „conlucrare” nedorită a PHS cu CYP450
(ca în cazul paracetamolului- oxidare de un electron):

OH OH

CYP 450 CYP 450

hidroxilare hidroxilare

benzen fenol
OH
FICAT hidrochinonă

stimulare
MĂDUVA OSOASĂ
O OH

legarea de proteine şi PHS

ADN (conduce la supresia sau mieloperoxidaza
măduvei osoase) din leucocitele din
măduva osoasă)
OH OH
radical liber H+, e– 69
fenoxil
• Utilizarea concomitentă a doi antioxidanţi: i–butilhidroxianisolul (BHA) şi
diizobutilhidroxitoluenul (BHT)
• !!! iniţial acţionează PHS şi apoi CYP450
• BHA este un substrat relativ bun pentru PHS, în timp ce BHT este un substrat
convenabil pentru CYP450. Şi PHS, şi CYP450 acţionează prin oxidări de un
electron care creează radicali liberi extrem de toxici (mai ales cel provenit din
BHT) precum şi un metabolit chinonic:
OH O

2 i-C4 H9 2 i-C4 H9
PHS
CYP450 poate transforma —2H+, —2e–
(oxidări de un electron)
BHT printr–o oxidare de
doi electroni (directă) în p– O-CH3 O-CH3

metiliden–chinonă, BHA radical fenoxil al BHA

reacţie care se petrece în

absenţa BHA (dar nu oxidare de oxidare de
foarte intens) O un electron
O
un electron
OH
Radical liber fenoxil al i-C H
4 9 C4 H9-i i-C4H9 C4 H9-i i-C4H9 C4 H9-i
BHT, se formează numai
la asocierea BHA cu BHT
CH2 CH3 CH3
p-metiliden-chinonă radical fenoxil al BHT BHT
(toxic pulmonar)
NADP+ + 2H2O NADPH + H+
O2
CYP 450

70
 Stresul oxidativ.
Peroxidarea lipidică.

71
• STRESUL OXIDATIV
• Metabolismul celular normal, anumite situaţii conjuncturale, ca şi acţiunea
unor xenobiotice pot da naştere unor specii reactive de oxigen (ROS)=
puţin stabile, deci bogate în energie liberă
• Cele mai reactive specii- radicalul liber hidroxil (HO•) şi oxigenul singlet
(1O2).
• Precursorul lor precum şi al altora (ex. radicalul liber perhidroxil, HO2•) este
anionul radical liber superoxid (O2–•) :
+2R• CYP 450
2 O2 2 ROO • 2 ROH + 1O
+ 2H+ 2

radical alchil + 2e– oxigen singlet

(sau aril) peroxil

+ 2e– (în cicluri

redox)
O2 H2O + 1/2 O2
CAT
– SOD—Cu2+
2 O2• HOOH
(sau spontan)
GPO
2 H+ GSSG + 2 H2O
+2GSH
1O
2 Fe2+ (sau Cu+, Mn2+)
reacţia Fenton Reacţia Fenton, mare producătoare de HO
(precum şi de 1O2 prin cuplarea acestei
– Fe3+ (sau Cu2+, Mn3+)
O2• reacţii cu reacţia Haber – Weiss)
reacţia Haber-Weiss dependentă de feritină şi metalotioneină
HO– + HO•
(catalizată de ferul din 72
feritină, lactoferină, Hb,Mi)
Generarea de ROS
• Când producerea ROS depăşeşte
neutralizarea şi eliminarea lor, prin
sistemul antioxidant de apărare (enzime
-SOD, catalaza şi GPO-glutation
peroxidaza sau factori neenzimatici – vit.
E, C), sau când acesta este afectat de o
interacţiune continuă cu agenţi oxidanţi
– agenţi methHb indirecţi este indus
stresul oxidativ.
• Stres oxidativ = dezechilibrul între
prooxidanţi şi antioxidanţi
73
 PEROXIDAREA LIPIDICĂ
• Una din consecinţele stresului oxidativ este
peroxidarea lipidică care la nivelul ficatului
conduce la disfuncţie celulară ce poate fi de
severitate moderată când se traduce în
APOPTOZĂ sau foarte severă când se
concretizează în NECROZA hepatocitului.
• Peroxidarea lipidică este procesul iniţiat de
atacul ROS (şi în speţă HO• şi 1O2) asupra
acizilor graşi polinesaturaţi din componenţa
membranelor biologice, atac ce conduce în final
la denaturarea şi lezarea acestora.
74
• Procesul se desfăşoară prin reacţii înlănţuite grupate în 3 etape:
I. Iniţiere: „extragerea” (smulgerea) de către HO• a unui atom de
hidrogen de pe catena unui acid gras polinesaturat de preferinţă de
la carbonul reprezentând o „dublă poziţie alilică” , rezultând
radicalul liber (L•)
LH + HO• → L• + HOH
II. Propagare: reacţia radicalului de acid gras format (L•) cu O2
(peroxidare) şi formarea LOOH cu generarea unui nou L• (iniţiator
secund, care reia lanţul de propagare).
III. Întrerupere: unirea unor radicali liberi (coligare) sau anularea stării
de radical liber a radicalului care ar putea intra într-un alt lanţ de
propagare.
LOO• + L• → LOOL
LOO• + RH → LOOH + R• (de ex: tocoferol, vitamina C)
Produşi finali ai lanţului de peroxidare lipidică, consideraţi markeri de
peroxidare lipidică: malondialdehida (MDA) şi etanul
• ROS implicate efectiv în peroxidarea lipidică: radicalul liber hidroxil
(HO•) şi oxigenul singlet (1O2).
75
 C5H11 Acid linolenic-
H O
Fe2+
hidroxiperoxid-
L'OOH
OH reacţie Fenton alcool-
HO– Fe3+ Aldehida- MDA +
C5H11 etan
H O
L'O • 1O
2
fragmentare
CH3
H C5H11 +
• CH2
O
aldehida palmito-2,4,7-trienică

LH

L•
O O
C CH2 C H3C CH3
H H
biomarker al
MDA (malondialdehida) peroxidării lipidice
biomarker al peroxidării lipidice

Peroxidarea lipidică şi generarea biomarkerilor peroxidării, MDA şi etan

76
 Reducerea
• Reactie de faza I
• Sunt catalizate în majoritatea lor de către microflora
intestinală, Cit P450, carbonil – reductaze şi alcool –
dehidrogenază (ADH)
• Reacţiile pretind NAD(P)H şi sunt inhibate de oxigen;
– mediul anaerob al porţiunii inferioare a tractului gastrointestinal
este foarte potrivit pentru azo– şi nitroreducere
– Cit. P450, izoenzime pot cataliza – în zone unde presiunea
oxigenului este scăzută – reacţii de reducere cum ar fi
dehalogenarea reductivă şi chiar nitro– sau azoreduceri.

77
 1. Azoreducerea
H H H H
2H 2H
N N N N
H H

azobenzen hidrazobenzen

2 NH2

anilinã

• Prontosil roşu (sulfanilamidocrisoidina) sufera producesul de

azoreducere la sulfanilamida (prontosil alb sau sulfamida „mamă”)
• Sunt necesari patru echivalenţi de reducere (4H), doi pentru
hidrogenarea grupei azo la derivat hidrazinic şi doi pentru clivarea
acestuia. NH 2

2H 2H
azoreductaza
H2N N N SO2NH2 din microflora
intestinalã (de ex.)
prontosil "roşu"

NH2

H2N NH2 + H2N SO2NH2

1,2,4-triaminobenzen prontosil "alb"

78
 2. Nitroreducerea
• catalizată de enzime din flora intestinală, de enzime hepatice
ca DT – diaforaza sau CYP450.
• In această reacţie sunt necesari 6 echivalenţi de reducere:
2H 2H 2H
NO2 N O NH OH

nitrobenzen nitrozobenzen fenilhidroxilamina

NH2

anilina

În cazul di– şi trinitroderivaţilor este redusă o singură grupă

nitro:

N.B- vezi N–oxidarea + ciclul enterohepatic al 2,6–

79
dinitrotoluen
 3. Reducerea carbonilică
• Este reducerea unor aldehide la alcooli primari şi a
cetonelor la alcooli secundari.
• Enzimele implicate: carbonil–reductaze (sânge, ficat,
rinichilor, creierului etc). şi alcool–dehidrogenaza
(ADH) cu sediu în citosol.
• Carbonil–reductazele sunt dependente de NADPH şi
pot reduce şi xenobiotice ca haloperidol (haloperidolul
redus- metabolitul circulant major), daunorubicin, acid
etacrinic, warfarina, cloralhidratul şi substraturi
endogene (PG)
H OH
H
Cl3C CH + NADPH + H+ Cl3C CH2OH
- NADP+
OH - H2 O

cloralhidrat = tricloracetaldehidă hidratată tricloretanol

(diol geminal stabilizat prin efectul -I S al -Cl) - metabolit cu acţiune narcotică -

80
 4. Dehalogenarea reductivă
• Vezi dehalogenarea oxidativă (cazul CCl4 ambele catalizate
de CYP450)
• Halotanul- primul pas este o reducere de un electron
(CYP450) care generează un ion bromură şi un radical
liber cu potenţial toxic ridicat, după care din acest radical
mai este „extras” un ion halogenură (F-, pentru a se dobândi
stabilitate relativă prin închiderea legăturii duble):
F Cl e- Br F Cl e- F F Cl
C C
F C C Br F C C F H
CYP 450 CYP 450
F H F H - sau glutation- 2-clor-1,1-
-S-transferazã difluor-etena

- peroxidarea lipidelor
- legarea de proteine

lezarea ficatului (experiment pe şobolani) 81

 5. Reducerea sulfoxizilor
• Sulindac (AINS)- redus la sulindac–sulfură de către
enzimele tioredoxin–dependente din citosolul ficatului şi
rinichilor; sulindac-sulfura ajunge prin bilă în intestin şi
de aici din nou în ficat şi rinichi unde are loc reoxidarea
la sulfoxidul iniţial (sulindac) cu ajutorul CYP450 sau
FMO; procesele de reducere şi reoxidare se repetă ciclic
realizându–se un adevărat ciclu enterohepatic;
• efect: creşte t ½ şi deci şi toxicitatea lui.
• Vezi si S-oxidarea 2H HO 2

enzimele tio-redoxin-dependente
din citosolul ficatului şi rinichiului

Sulindac Sulindac (excretat în bilă şi apoi reabsorbit din intestin,

(sulfoxid) (sulfură) ajunge din nou în ficat şi în rinichi)

CYP 450

sau FMO
[O] 82
 Hidroliza
• Într–un sens larg este reacţia prin care molecula
de apă, acţionând asupra unor substanţe
exogene (sau endogene)
– dacă substratul atacat de apă se desface în
două molecule mai mici conţinând fiecare
grupă –OH şi –H proveniţi din apă, procesul
se numeşte hidroliză (hidroliza esterilor)
– dacă substratul adiţionează apă rezultând o
singură moleculă - hidratare (hidratarea
epoxizilor prin epoxid–hidrolază).

83
 1. Dezesterificarea
• Are loc în afara tubului digestiv fiind catalizată de esteraze
(carboxiesteraze)- din ficat şi ser
• N.B! carboxilesteraza hidrolizează nu numai esteri ci şi amide
sau catalizează transesterificarea
• Esterii liposolubili şi trec în substanţe cu grupe polare (ex. –OH
şi COOH) hidrosolubile:

– alcaloizii midriatici (atropina, hiosciamina, cocaina);

– esterii (procainaPABA +N,N–dietil–monoetanolamina;
acetilcolina  CH3COOH + colină)
– salicilaţii (salicilat de metil  acid salicilic + CH3OH).
• N.B: hidroliza succinilcolinei - determinată de
pseudocolinesterază: în cazul indivizilor cu enzimopatie
(2% caucazieni)-relaxarea musculară prelungită şi apnee 84
 2. Dezacetilarea
• Tot o reacţie de esterificare, dar are un caracter aparte
deoarece se desfăşoară în cea mai mare măsură în
tubul digestiv sub acţiunea dezacetilazelor bacteriene.

• Acidul salicilic fiind mult mai tare decât acidul acetic este
cel care determină microhemoragii ale mucoasei
gastrointestinale.

85
 3. Transesterificarea
• În prezenţa unui alcool, carboxilesterazele pot
cataliza transesterificarea xenobioticelor.
• Cocaina (metil–benzoil–ecgonina) + etanol-
transesterificarea la esterii etilici corespunzători
(etil–benzoil–ecgonina = “etil–cocaina”).
• Reprezintă o activare toxică deoarece metaboliţii
etilaţi sunt mai activi (fiind mai liposolubili,
distribuţia în SNC este mai intensă).

86
 4. Dezamidarea
• Dezamidarea este catalizată de un grup de enzime cu
sediul în ficat şi anume peptidaze, şi este un proces
relativ lent.
• !!! Carboxilesterazele pot funcţiona şi ca amidaze.

Diferenta procaina-procainamida
! procaina -ester are o acţiune locală
datorită unei hidrolize rapide, iar
procainamida -amidă este hidrolizată
mult mai lent, “are timp” să atingă
circulaţia sistemică şi să–si manifeste
astfel acţiunea antiaritmică

!!! Hidroliza xilinei condiţionată

de deetilare parţială
87
 5. Hidroliza heterozizilor şi conjugaţilor

• Aceste hidrolize au loc în intestinul subţire şi mucoasa

intestinului gros sub influenţa enterococilor, β–
glucuronidazelor şi aril–sulfatazelor.

• Remember: digitoxi-clivarea (hidroliza in trepte) este

condiţionată de dehidrogenare (dt3 pana la dt1- conjugat)
moleculelor de monozaharida din glicozid, pana la
aglicon

88
 6. Hidroliza epoxizilor
• Este de fapt o hidratare (adiţie de apă cu formarea unei singure
specii moleculare).
• Epoxid–hidrolaza este enzima care catalizează adiţia apei la
epoxizii alchenelor şi oxizii arenelor (oxirani); are acţiune
stereospecifică:

• !!!! trans–1,2–
dihidrodioli, fie că s–a
plecat de la un
izomer cis sau unul
trans

89
• Unii epoxizi ai HPA nu sunt hidrataţi de către epoxid–hidrolază,
datorită unei impiedicari sterice [vezi benzo(a)pirenul 7,8–
dihidrodiol–9,10–oxid]

90