PSIHIATRIE

PSYCHE – suflet
IATREA - vindecare
 DEFINIŢIE

 SPECIALITATEA MEDICALĂ CARE

STUDIAZĂ TULBURĂRILE MENTALE,
ETIOLOGIA ŞI PATOGENEZA LOR,
ORGANIZEAZĂ ASISTENŢA ŞI
STABILEŞTE MĂSURILE
PROFILACTICE, TERAPEUTICE ŞI DE
RECUPERARE A BOLNAVILOR CU
AFECŢIUNI PSIHICE
 SEMIOLOGIE
 Senzaţiile
 Percepţiile
 Atenţia
 Memoria
 Gândirea
 Limbajul
 Imaginaţia
 Stări afective
 Procese voliţionale
 Conştiinţa
 SENZAŢIILE

 Act psihic elementar “monomodal” de

realizare a imaginii singulare a unor
însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor
lumii materiale asupra organelor de
simţ
 Excitaţie  Analizatori: intero-, extero-
proprioceptivi  Scoarţa cerebrală =
senzaţie
 Este instrument de reflectare
nemijlocită a lumii materiale

 Reprezintă reflectarea pe plan ideal a

proprietăţilor separate ale obiectelor
şi fenomenelor concrete
 PERCEPŢIILE
 Procese senzoriale elementare, care se
disting prin sintetism, unitate şi integritate,
ele redând realitatea obiectuală în imagini
de ansamblu
 Multimodală – însuşiri multiple ale
obiectelor lumii externe.
 Modificări:
 Cantitative: hipo-, hiperestezia.
 Calitative: iluzii, halucinaţii.
 HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii
senzaţiilor şi percepţiilor
 Surmenaj, debutul unor boli infecto-
contagioase, afecţiuni psihice, b. Basedow.
 Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu
sediu variabil, care apar fără o modificare
organică evidenţiabilă.

 HIPOESTEZIA:
 Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch,
tulburări de conştiinţă
 ILUZIILE
 Orice eroare cognitivă sau perceptivă.
 Mecanism:
 Proiectarea imaginarului şi a inconştientului
în actul perceptiv
 Prelucrarea eronată a imaginilor percepute
 Iluzii fiziologice
 Iluzii patologice:
 Veridice
 Interpretare delirantă
 Generate de un excitant real
 VIZUALE:
 Metamorfopsii: deforamarea obiectelor şi a
spaţiului perceput
 Macropsie, micropsie, dismegalopsie (largi, alungite)
 Porropsia (mai apropiate sau mai îndepărtate)
 Pareidolie (interpretare imaginativă)
 Falsele recunoaşteri (identificarea greşită a
diverselor persoane): déjà vu, deja connu, deja
vecu, jamais vu.
 Iluzia sosiilor: sdr. discordante
 AUDITIVE
 GUSTATIVE ŞI OLFACTIVE (parosmie)
 Viscerale
 De modificare a schemei corporale: formă,
mărime, greutate, poziţie.
 Normal
 Tulb. funcţionale sau leziuni ale
receptorilor, căilor de conducere,
zonelor integrative
 Stări febrile, b. infecto-contagioase,
toxice
 Stări confuzionale
 Nevrotici (isterici, TOC)
 Psihotici
 AGNOZIILE
 Defect de integrare gnozică (de transformare a excitaţiei în senzaţie şi a acesteia în
imagine perceptivă), datorită unor leziuni ale centrilor de integrare.
 A. vizuală (cecitatea psihică):nu recunoaşte semnificaţiei obiectelor, imaginilor sau
persoanelor familiare.
 Leziuni LO
 A. obiectelor animate (a. fizionomiei) /prosopagnozia:
nu recunoaşte persoane foarte cunoscute sau nu se recunoaşte în oglindă.
 A. culorilor
 A. simbolurilor grafice (cecitatea verbală): imposibilitatea înţelegerii limbajului scris
(alexie), imposibilitatea scrierii cuvintelor (agrafie), dislexie.
 A. spaţială
 A. auditivă
 A. tactilă: amorfognozie (forma, volum), astereognozie (obiectelor )
 A. schemei corporale
 Asomatognozia (unul/mai multe segmente ale corpului), hemisomatognozia (negarea
unei jumătăţi a corpului), anosodiaforia (indiferenţa faţă de boală), anosognozia
(nerecunoaşterea bolii proprii).
 HALUCINAŢIILE

 Percepţie fără obiect.

 Halucinaţii funcţionale: percepţia unor
excitanţi obiectivi determină apariţia
unor percepţii false.
 zgomotele roţilor de tren  voci care îl
ameninţă
 percepute atât timp cât există excitantul
real
 Halucinoidele: fenomene
psihopatologice cu aspect halucinator
situate între reprezentări vii şi
halucinaţii vagi, care nu izbutesc să
convingă pe deplin bolnavul asupra
existenţei lor reale.

 Imaginile eidetice: reproiectări în

exterior ale imaginilor unor obiecte,
fiinţe care au o forţă receptivă
deosebit de vie, legate de trăiri
afective intense şi apropiate de
prezent ca desfăşurare în timp.
 Halucinozele: h. a căror semnificaţie
psihopatologică este recunoscută de bolnav; caută
să le verifice autenticitatea.
 Pseudohalucinaţiile: apar spontan, incoercibil, fără
proiecţie spaţială, cu un caracter de străin şi de
impus din afară.
 Halucinaţii propriu-zise (psihosenzoriale):
 Proiecţia spaţială: în spaţiul perceptiv sau dincolo de
limitele acestuia
 Convingerea bolnavului asupra “realităţii” lor
 “Perceperea” lor prin modalităţile senzoriale obişnuite
(căi extero-, intero-, proprio-) şi pe căi senzoriale normale
(h. auditive, etc.)
 Grad variabil de intensitate
 Claritate diferită
 Complexitate variabilă
 Durată (intermitente/comtinue)
 Rezonanţă afectivă
 H. exteroceptive:
 Auditive: (afecţiuni ORL, b. neurologice, st. confuzionale,
deliruri toxice şi infecţioase, depresie, sch, parafrenie, aură
epileptică)
 Elementare
 Comune
 Verbale
 Vizuale: (surmenaj, neurastenie, af. Oftalmologice,
neurologice)
 Elementare
 Complexe
 Scenice: statice (panoramice), în mişcare
(cinematografice)
 Autoscopice: subiectul îşi percepe vizual
propriul corp, părţi din corp, organe. “imaginea
dublă”
 Olfactive şi gustative:
 tactile
 H. interoceptive:
 Senzaţia existenţei unei fiinţe în corp sau
a schimbării poziţiei unor organe, a
obstruării sau perforării lor, transformării
organismului.

 H. proprioceptive:
 H. motorii sau kinestezice: impresii de
mişcare sau de deplasare a unor
segmente sau ale corpului în întregime.
 Pseudohalucinaţiile

 Nu se confundă de obicei în totalitate

cu reprezentarea imaginilor unor
obiecte şi fenomene reale
 Nu se proiectează în afară, se petrec
în minte, în cap, în interiorul corpului.
 Sunt convinşi de realitatea existenţei
lor, acţiuni impuse din afară
 Pseudohalucinaţiile auditive:
 Aude ceea ce citeşte fără voce şi crede
că o persoană străină pronunţă cuvintele
în “capul lui”
 P. vizuale:
 apar în spaţiul perceptiv
 Imagini izolate/ scene panoramice
 P. gustative şi olfactive
 P. interoceptive: “lipsă de libertate
interioară”, “stăpânire interioară”
 P. motorii sau kinestezice
 ATENŢIA

 Orientează şi concentrează activitatea

psihică spre un anumit grup limitat de
obiecte şi fenomene, cu scopul de a
asigura condiţiile de claritate a
grupului de imagini percepute, cât şi
delimitarea lor netă de câmpul
perceptiv.
 HIPERPROSEXII: st. maniacale,
depresii, cenestopaţi, hipocondriaci,
fobici, obsesionali.

 HIPOPROSEXII, APROSEXII:
 St. confuzionale, anxietate, surmenaj,
oligofrenii, demenţe, sch.
 MEMORIA
 Proces psihic al orientării retrospective,
realizat prin întipărire (fixare), păstrare
(conservare) şi evocare (reactualizare).
 HIPERMNEZIA:
 HIPOMNEZIA:
 Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de
involuţie
 AMNEZIILE:
 Anterograde: evenimentele trăite după debutul
bolii
 Retrograde: se întind progresiv spre trecut
 PARAMNEZIILE

 Amintiri deformate, false,

neconcordante cu realitatea fie sub
aspect cronologic, fie sub aspectul
lisei de legătură cu realitatea obiectivă
trăită în prezent sau în trecut de
bolnav.
 CRIPTOMNEZIA: nerecunoaşterea, ca fiind
străin, a unui material literar, muzical,
ştiinţific, pe care bolnavul l-a citit sau l-a
auzit în realitate, dar pe care în mod iluzoriu
îl consideră al lui propriu.

 FALSA IDENTIFICARE/ RECUNOAŞTERE: a

recunoaşte ceea ce de fapt bolnavul nu
cunoaşte.
 Surmenaj, st. maniacale, schizofrenii.
 ILUZIE DE NERECUNOAŞTERE: recunoaşte
persoane pe care nu le-a cunoscut şi nu
este sigur că recunoaşte persoane pe care
le-a cunoscut.
 ALLOMNEZIILE
 PSEUDOREMINISCENŢE:
reproducerea unor evenimente reale
din trecut pe care acesta le trăieşte ca
evenimente prezente.
 CONFABULAŢIILE / H. DE MEMORIE:
reproducerea unor evenimente
imaginare, bolnavul fabulând asupra
trecutului cu convingerea că îl evocă.
 Nu spune adevărul, nu minte, nu ştie că
minte.
 ECMNEZIA: întoarcerea întregii
personalităţi la perioade demult trăite
de bolnav.
 ANECFORIA: posibilitatea
reproducerii de amintiri pe care le
credea uitate.
 Reproducerea este posibilă dacă i se
sugerează pacientului unul sau mai multe
elemente ale acelor evenimente.
 GÂNDIREA
 Proces central al vieţii psihice
 Activitate cognitivă complexă, mijlocită şi
generalizată prin care se distinge esenţialul de
fenomenal, în ordinea lucrurilor şi ideilor, pe
baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor

 Operaţiile g. : analiza, sinteza, comparaţia,

abstractizarea, generalizarea.
 Tulb. de ritm şi coerenţă:
 Accelerarea ritmului ideativ:
 Fugă de idei (asociaţii întâmplătoare, asonanţă,
rimă, localizare în timp şi spaţiu, contraste
facile)
 Mentismul (depănare rapidă, incoercibilă a
reprezentărilor şi a ideilor; au atitudine critică):
st. de mare tensiune nervoasă, oboseală, intoxicaţie uşoară cu
cofeină, alcool, sch.,
 Tahipsihie
 Incoerenţa gândirii
 Salată de cuvinte
 Verbigeraţie
 Încetinirea ritmului ideativ: bradipsihie,
vâscozitatea psihică, fading mental, baraj
ideativ
 Anideaţie: idioţie, demenţă sau epilepsie
 Tulb. de conţinut:
 Ideea dominantă (reversibilă, sfera
normalului)
 Ideea obsedantă (străină, contradictorie
personalităţii individului, îi recunoaşte
caracterul parazitar, luptă pt. a o înlătura)
 OBSESIA:
 Obsesii ideative (b. Îndoielii, compesaţiei)
 Amintiri şi reprezentările obsesive
 Obsesii fobice – teama nejustificată, pe care nu
o poate alunga, în ciuda faptului că evită situaţia
respectivă.
 Obsesii impulsive – compulsiune, ritualuri
 Frica de:
 a intra în piaţă – agorafobia,
 locuri înalte – hipsofobia,
 locuri înguste – claustrofobia.
 obiecte: ascuţite – aihmofobia, de tren, vapor,
apă – hidrofobia
 mulţime – antropofobie
 singurătate – monofobia
 boală – nosofobia
 societate – petofobia. ereutofobia
 a nu se murdări – misofobia
 moarte – tanatofobia
 animale – zoofobia
 a mânca - sitiofobia
 Ideea prevalentă:
 Poziţie dominantă în câmpul conştiinţei
 Neconcordantă cu realitatea şi cu
semnificaţie aberantă
 Orientează şi diferenţiază cursul gândirii
 Celelalte ideii o sprijină, nu se opun ei.
 Concordantă cu personalitatea
individului
 Tendinţa la dezvoltare şi înglobare a
evenimentelor şi persoanelor din jur,
potenţialitate delirantă.
 St. postonirice, epilepsie, alcoolism,
PMD, st. predelirante.
 Ideii delirante:

 O judecată eronată care stăpâneşte, domină

conştiinţa bolnavului şi-i modifică comportamentul în
sens patologic.
 Este impenetrabilă la contraargumente şi
inabordabilă prin confruntare, în ciuda contradicţiilor
cu realitatea.
 Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini critice,
este lipsit de capaciatea de a-i sesiza în mod
conştient esenţa patologică.
Delir sistematizat: caută să impună ideiile sale realităţii,
le trăieşte cu o nestrămutată convingere.
D. nesistematizat: coerenţa şi stringenţa aparent logice
nu sunt aşa de puternice: slab structurat, instabil,
polimorf, variabil ca tematică, fără tendinţa a se
impune realităţii.
Idei delirante:
 Expansive:
 De mărire şi bogăţie
 De invenţie
 De reformă
 Filiaţie
 Mistice
 Depresive:
 Persecuţie
 Revendicare
 Gelozie
 Relaţie
 Autoacuzare
 Hipocondriace
 Transformare şi posesiune
 negaţie
 Mixte:
 Influenţă
 Metafizice
Tulb. ale comunicării
verbale şi grafice
 TULB. LIMBAJ ORAL:
 DISLOGII:
 De formă: hiperactivitatea verbală, tahifemie, logoree,
verbigeraţie, hipoactivitatea verbală, mutism (akinetic,
absolut, relativ, discontinuu, electiv), mutitatea,
musitaţia, mutacism, afemia (anartria): lez.
neurologică. Blocaj verbal, palilalie
 De conţinut:
 Cuvinte: neologisme active/pasive, jargonofazie
 Frazei: agramatism, paragramatism, embololalie,
embolofazie
 DISFAZII: tulb. legate de leziuni
cerebrale:
 Surditatea verbală
 Intoxicaţia prin cuvânt
 Amnezia verbală
 DISLALII:
 De sunet: R, S, Z, J.
 Silabe
 Cuvinte
 Balbism clonic: vorbirea repetată,
sacadată:
 Balbism tonic: rezistenţă puternică la
pronunţarea unei silabe.
 B. tonico-clonic.
 Tulburările limbajului scris:
 Activităţii grafice
 Morfologiei
 Semanticii grafice
 IMAGINAŢIA
 Proces psihic de prelucrare, transformare şi
sintetizare a reprezentărilor şi ideilor, în scopul
făuririi unor noi imagini şi idei.

 Scăzută: ologofrenii, demenţe, st. de inhibiţie,

nevroze, depresii, psihastenii.
 Exaltarea imag. Intoxicaţii uşoare, st. de
excitaţie, delir cronic, sch.
 Mitomania:
 Organizarea romanească a trăirii
 Alibiul existenţial
 Supraestimarea
 Conduita de teamă
Clasificare
 Imaginaţia reproductivă – procesele
imaginaţiei se desfăşoară în direcţia
reconstituirii unor evenimente sau fenomene
 Imaginaţia anticipativă – în direcţia producerii
unor imagini şi combinaţii noi
Activitatea de creaţie – când imaginaţia
anticipativă se desfăşoară conştient în direcţia
realizării unui scop, este susţinută de o
puternică motivaţie, iar produsele realizate
sunt caracterizate de un mare grad de
originalitate şi valoare socială.
Existenţa unei imaginaţii creative şi corelarea ei
cu diferiţi factori definesc o caracteristică
globală de personalitate- creativitatea

Factorii creativităţii:
- factori personali
- factori sociali de microgrup:
- sistemul cognitiv: gândire, experienţă
cognitivă, informaţii
- motivaţia
- factori volitivi: perseverenţa, curajul
confruntării, tenacitatea
- aptitudinile
- atitudinile
- factori sociali de microgrup
AFECTIVITATEA
 Procesele afective reflectă relaţia dintre
subiect şi obiect, dintre subiect şi
situaţiile/împrejurările de viaţă ale
acestuia, prezente, evocate sau
proiectate.

 Formele afectivităţii sunt stări, relaţii,

comportamente ce reflectă raportul
dintre motive şi condiţiile obiective sau
imaginare.
Clasificare
 Afectele sunt procese afective primare,
simple, impulsive – mânia, groaza, frica,
spaima.
 Sunt de scurtă durată, puternice, foarte intense, violente cu
apariţie bruscă şi desfăşurare impetuoasă, cu manifestări
deosebit de vii în comportament.
 Emoţiile – se caracterizează prin durată
scurtă, intensitate, cu desfăşurare
tumultoasă sau calmă, cu orientare
bine determinată; au caracter situativ şi
sunt active.

 Dispoziţia – stare afectivă difuză, de

intensitate medie, durată variabilă.
Dacă se prelungeşte se poate
transforma în trăsături de caracter,
creează un fond general: optimist sau
pesimist.
 Sentimentele: sunt trăiri afective
intense, de lungă durată, au mare grad
de stabilitate şi generalitate -> atitudini
afective

 Intelectuale: curiozitatea, mirarea,

dragostea faţă de cunoaştere
 Estetice: reflectarea frumosului în viaţă,
natură, societate
 Morale: reflectă atitudinea pozitivă sau
negativă faţă de propriile acţiuni sau ale
altora, responsabilitatea, datoria.
 Pasiunile:

 se deosebesc de sentimente prin

intesitatea trăirii afective, gradul de
stabilitate şi forţa de angajare a
personalităţilor.
 mobilizează întregul comportament către
acţiune
 Instinctele - reflexe înnăscute
complexe:
 Alimentar
 De apărare
 De reproducere: sexual şi matern
VOINŢA
Procesul care orientează activitatea
psihică spre realizarea unui scop, în
mod deliberat ales şi pentru obţinerea
căruia elaborează operaţiuni şi activităţi
de depăşire a unor rezistenţe ce aparţin
condiţiei subiective şi de mediu
relaţional
Stare subiectivă de trecere conştientă de
la o idee sau raţionament la o activitate
sau la inhibiţia unei activităţi.
Secvenţele unui act de
voinţă
 Formularea scopului
 Disputa motivelor
 Adoptarea hotărârii
 Îndeplinirea acţiunii
 Angajarea în acţiune
Voinţa pe tot parcursul dezvoltării
personalităţii se manifestă prin:

activitate şi conduite motorii

 DISABULIA: dificultatea de a trece la o
actiune, insotita de o nota afectiv-negativa
 PARABULIA: insuficienta volitionala insotita
sau chiar determinata de dorinte sau
pulsiuni paralele
 IMPULSIVITATEA: insuficienta vointei
pasive
 RAPTUSURILE ANXIOASE
Semiologia constiintei
 Constiinta: reprezinta cea mai inalta forma
de reflectare a realitatii obiective.
 Plan fiziologic: functia acelor reg. corticale
in stare de functionare optima
 Plan psihologic: procesul de reflectare a
propriului eu si a lumii inconjuratoare
 STAREA DE CONSTIIENTA: exprima atat
capacitatea si claritatea reflectarii, cat si
intelegerea realitatii obiective in momentul
respectiv.
Tulburari cantitative

 St. obtuzie: ridicarea pragurilor senzoriale,

dificultati asociative, pierderea supletei si
mobilitatii ideative, dificultatea de a-si
preciza si formula ideile.
 St. hebetudine: dezinsertia bolnavului din
realitate, atitudine de perplexitate
 St. torpoare: usoara dezorientare,
hipokinezie, scaderea tonusului afectivo-
volitional
Tulburari cantitative

 St. obnubilare: coborarea tonusului

functional al intregului psihism
 St. stupor: confuzie si activitatea
psihomotorie pare suspendata
 st. sopor: somnolenta accentuata
 St. coma: pierdere completa a constiintei
Tulburari calitative

 Tip delirant
 St. oneiroida: visul in gandirea vigila
 St. amentiva: dezorientare totalaa,
incoerenta gandirii e maxima, st de agitatie
 St. crepusculara: profunda alterare a
reflectarii senzoriale cu pastrarea
automatismelor motorii care da un aspect
ordonat actelor comportamentaale