Variabilitatea

Biologie

neereditară și
ereditară a
organismelor.
Mutațiile și
factorii
mutageni IPF 1905
Samohvalov Natalia
Vasilică Mirela
Variabilitatea. Clasificarea variabilității
Variabilitatea genetică este proprietatea ființelor vii de a-și schimba, (sub influența mediului și a eredității, a factorilor
externi și interni), însușirile lor morfologice, fiziologice, biochimice, ecologice, de a se deosebi unele de altele.
Datorită variabilității, în natură nu există două ființe sau două organe perfect identice. Variabilitatea este contrariul
eredității, deoarece prin variabilitate urmașii se îndepărtează de înfățișarea părinților (într-o măsură mai mică sau mai
mare). Variabilitatea și ereditatea sunt totuși legate între ele prin sistemele de nucleoproteine din celulă.

După caracterul moștenirii variabilitatea poate fi:

• Variabilitate negenetică (neereditară)
• Variabilitate genetică (ereditară)
Variabilitatea
negenetică
• Nu afectează materialul ereditar
• Se datorează modificărilor
determinate de mediu, expresiei
fenotipice a genotipul lui în timpul
dezvoltării individuale a
organismelor
• Asigură adaptabilitatea individului
la condițiile de trai
• Nu se transmite descendenților
Variabilitatea
genetică
● Afectează materialul ereditar
● Se datorează mutațiilor și recombinărilor
genetice
● Asigură adaptabilitatea populațiilor și
evoluția organismelor
● Se transmite descendenților în baza
anumitor legități
 Clasificarea
variabilității
genetice
• Mutațională-este determinată de modificări în
structura genelor și/sau cromozomilor care au loc
spontan sau sub acțiunea diferitor factori de mediu
• Recombinativă-este determinată de formarea noilor
combinații genice în urma distribuției
cromozomilor în cadrul meiozei și fecundației
și/sau schimbului de segmente cromozomiale în
cadrul crossing-overului
 Mutațiile
Clasificarea
lor
Mutația reprezintă o schimbare în cadrul structurii ADN-ului sau
ARN-ului, produse fie în cadrul meiozei, fie din cauza unui agent
extern, precum iradierea sau virusurile. Aceasta nu se datorează
segregării sau recombinării genelor și se transmite urmașilor.

După tipul substratului afectat mutațiile pot fi:

• Mutații genice
• Mutații cromozomiale

După origine mutațiile pot fi:

• Mutații spontane (naturale)
• Mutații induse (experimentale)
 Mutațiile genice și cromozomiale
Mutațiile genice:
• afectează structura și funcțiile unei
gene
• modifică citirea informației ereditare
• determină sinteza proteinelor
modificate
Substituția este înlocuirea unei
nucleotide prin alta.
Deleția este pierderea unei perechi de
baze azotate.
Adiția este adăugarea unei perechi de
baze azotate .
Mutațiile cromozomiale pot fi:
• structurale-afectează structura cromozomilor
Deleția este pierderea unuia sau mai multor locusuri de pe un cromozom.
Invers ea este răsucirea unui segment de cromozom cu 180°.
Duplicația este dublarea unui fragment într-un cromozom pe contul fragmentului
cromozomului omolog.
Translocația este schimbarea segmentelor între doi cromozomi neomologi.
• numerice(genomice)-afectează numărul de cromozomi
Astfel de mutații sunt:
• poliploidie
• aneuploidie
Mutațiile
după
origine
• Mutațiile spontane:
• sunt provocate de factorii naturali în
condiții obișnuite.
• au o frecvență de circa 10-6 – 10-7.
• Mutațiile induse:
• sunt provocate pe cale experimentală
sub acțiunea agenților mutageni.
 Semnificația mutațiilor

• Asigură heterogenitatea genetică în populații

• Poți servi în calitate de material evolutiv, obținut
prin selecție natural
• permit obținerea unor noi sușe de microorganisme
sau soiuri de plante cu proprietăți utile

Utilitatea evolutivă mutațiilor este controversată. Unii

savanți consideră mutațiile drept factor primordial al
evoluției biologice, pe când alții susțin că mutațiile,
afectând serios viabilitatea organismelor, nu pot servi
în calitate de material pentru evoluție.
Factorii
mutageni
Tipuri de
factori
mutageni
Factori mutageni fizici

Factori mutageni chimici

Factori mutageni biologici

Factorii mutageni fizici
• radiația
• temperaturile extreme
• ultrasunetul

Radiațiile neionizate (razele ultraviolete):

• determină reacții fotochimice
• provoacă modificări genetice la nivelul ADN-ului
• se aplică pe larg întru ameliorarea microorganismelor

Radiațiile ionizate (electromagnetice corpusculare):

• afectează țesuturile vegetale și animale, provocând modificări în
materialul ereditar
• provoacă radioliza apei și formarea peroxizilor de hidrogen
• inhibă diviziunea celulară
• provoacă mutații numeroase la nivelul ADN-ului și/sau
cromozomului
 Factorii
mutageni chimici
• Agenți alchilanți:

• stagnează diviziunea celulară

• provoacă erori în replicarea moleculelor de ADN

• determină eliminarea bazelor purinice

• Analogii purinelor și pirimidinelor:

• provoacă “erori de înlocuire” în molecula de ADN, deoarece se includ în molecula de ADN,

substituind anumite baze azotate

• Alte substanțe chimice mutagene:

• posedă o acțiune mutagenă mai pronunțată

• au un mecanism specific de acțiune

• în anumite condiții, unele substanțe chimice mutagene au și un efect antimutagen

• unele substanțe chimice depășesc esențial spectrul mutațiilor genice

Factori mutageni biologici

● Provoacă diverse
mutații la nivelul
ADN-ului sau
cromozomilor
● Afectează diferite
grupuri de
organisme
 Antimutageni
Pentru a diminua acțiunea nocivă a substanțelor mutagene, pot fi
utilizate anumite substanțe chimice și factori fizici care stimulează
procesele fiziologice și biochimice ale organismelor vii. Acești agenți
au fost numiți antimutageni.
• Vitamine (A, C, E)
• Enzime (catalazele, polimerazele, nucleazele)
• Preparate medicamentoase (sulfanilamidele, streptomicina)
• Aminoacizi (acidul glutamic, arginina, histidina)
• Inhibitori ai radicalilor (fenolii, acidul galic)
• Agenți neionizați (razele ultraviolete, razele laser)

Antimutagenii exercită o acțiune diversă:

• scad frecvența aberațiunilor cromozomiale
• intensifică procesele de reabilitare a ADN-ului
• neutralizează diferiți agenți mutageni
• activează sistemele enzimatice ale celulei care asigură detoxicarea
agențiilor mutageni
 CONCLUZII
Din cele menționate, se desprinde concluzia
că factorii mutageni afectează esențial
ereditatea organismelor și pun în pericol
însăși existența lor.
Antimutagenii pot diminua, însă, acțiunea
nocivă a substanțelor mutagene.