AMELIORAREA PLANTELOR - Curs

Cursul 11
METODE CONVENȚIONALE DE AMELIORARE A PLANTELOR -
MUTAGENEZA

Cuvinte cheie: mutageneză, agenți mutageni, mutante,

Obiective:
11.1.Definiția și importața mutagenezei
11.2.Tipuri de mutații și agenți mutageni utilizați în ameliorarea plantelor
11.3.Inducerea mutațiilor
11.4.Selecția în cadrul formelor mutante
11.5.Folosirea mutațiilor în ameliorarea plantelor

11.1.DEFINIȚIA ȘI IMPORTAȚA MUTAGENEZEI

Mutaţiile sunt schimbări ereditare bruşte care apar în constituţia genetică a unui individ sub
acţiunea unor factori mutageni.
Indiferent de felul şi natura lor, mutaţiile sunt importante pentru că dau naştere la constituţii
ereditare noi, ce se transmit ereditar. Spre deosebire de hibridare, unde schimbarea genotipului se
datorează recombinării factorilor ereditari ce aparţin la doi indivizi diferiţi, în mutageneză genotipul
se schimbă sub acţiunea unor factori externi, fără participarea unei eredităţi străine.
Întotdeauna mutaţiile apar brusc, la nivelul materialului genetic, dar manifestarea lor se
poate evidenţia mai devreme sau mai târziu, în mod direct (prin analize biometrice), sau indirect
(prin analize biochimice) în funcţie de numeroşi factori ca: structura genetică a indivizilor, organul
indus, tipul de mutaţie, agentul mutagen etc. Mutaţiile pot să apară la toate organismele şi reprezintă
o posibilitate considerabilă de realizare a variabilităţii genetice.
Mutaţia nu trebuie să se confunde cu modificaţia care reprezintă o variaţie neereditară sub
influenţa acţiunii limitate a condiţiilor de mediu. De asemenea, nu trebuie confundate mutaţiile cu
variaţiile, care se datoresc recombinărilor genetice ca urmare a încrucişării unor forme parentale cu
caracteristici deosebite.
Mutaţiile se deosebesc de modificaţii, care sunt schimbări fenotipice provocate de mediu şi
nu sunt ereditare. Un exemplu tipic de modificaţie îl oferă plantele de ciuboţica cucului (Primula
sinensis). Atunci când plantele acestei specii cresc în zone cu temperaturi mai mari de 30 °C prezintă
florile de culoare albă - var. alba, iar atunci când temperatura scade sub 30 °C prezintă florile de
1
 AMELIORAREA PLANTELOR - Curs
culoare roşie – var. rubra. Hibrizii în F1 dintre plantele cu flori albe şi cele cu flori roşii, vor prezenta
florile numai de culoarea dominantă-roşie, indiferent de temperatura zonei. Modificările nefiind
ereditare, nu interesează în procesul de ameliorare. În activitatea de ameliorare prin mutageneză se
foloseşte următoarea terminologie:
-Mutaţia - biotipul care a suferit mutaţia;
-Genă mutantă - gena modificată prin mutaţie;
-Mutageneză - procesul de schimbare a materialului genetic;
-Agent mutagen - factorul fizic, chimic sau biologic care acţionează asupra materialului
genetic producând mutaţia;
-Genă sălbatică - (gena standard) – gena din care provine mutaţia.
M0; M1...Mn - mutantele pe generaţii atunci când nu se precizează agentul mutagen.
X0 ; X1 ; X2 ... Xn -mutantele obţinute prin folosirea razelor X .
Γ0 ; Γ1 ; Γ2... Γn – mutantele obţinute prin iradieri cu raze gamma.
β0 ; β1 ; β2..... βn -mutantele obţinute prin iradieri cu raze β.

11.2.TIPURI DE MUTAȚII ȘI AGENȚI MUTAGENI UTILIZAȚI ÎN

AMELIORAREA PLANTELOR
Factorii fizici sau chimici care provoacă mutaţiile se numesc factori sau agenţi mutageni.
Procesul de transformare a bazei ereditare sub influenţa factorilor mutageni poartă numele de
mutageneză, iar organismul afectat de mutaţie se numeşte mutant.
Genele care manifestă o frecvenţă mare în ceea ce priveşte apariţia mutaţiilor se numesc
gene mutabile.
Mutaţiile sunt clasificate, după diferite criterii, în mai multe categorii:
• După organele în care apar se disting două categorii de mutaţii: gametice şi somatice.
-Mutaţiile gametice apar în celulele germinale, prin care se transmit apoi la generaţiile
următoare, acestea au o mare însemnătate în ameliorarea plantelor.
-Mutaţiile somatice afectează celulele vegetative, determinând modificarea unor ţesuturi
care se dezvoltă din celula mutantă iniţială.
• După gradul de intensitate cu care se exteriorizează, mutaţiile pot fi de două feluri:
macromutaţii şi micromutaţii.
-Macromutaţiile sînt acelea care se manifestă foarte puternic, la indivizi izolaţi, fiind uşor
de identificat.
-Micromutaţiile apar la un număr mai mare de indivizi, din care cauză nu este prea uşor să
fie detectate. Acestea prezintă totuşi o însemnătate deosebită pentru ameliorarea plantelor.

2
 AMELIORAREA PLANTELOR - Curs
• In funcţie de substratul genetic unde se produc, mutaţiile se clasifică în trei categorii:
genice, extragenice şi numeric-cromozomale.
-Mutaţii genice, când modificările afectează funcţiile unei singure gene sau mai multor
gene grupate într-un singur locus, în care caz se numesc mutaţii punctiforme.
-Mutaţii extragenice, când afectează structura cromozomului, genomul în întregime sau
elemente citoplasniatice (plastidele sau plasmonul).
-Mutaţii numeric-cromozomale, care sunt rezultatul modificării numărului de cromozomi
al speciei respective.
• După natura caracterelor sau însuşirilor afectate se disting următoarele tipuri de
mutaţii : morfologice, fiziologice şi biochimice.
-Mutaţii morfologice afectează fenotipul, iar variaţia ereditară este exprimată printr-un
caracter morfologic ce se poate observa, cum ar fi schimbarea formei sau a culorii organismului.
-Mutaţii fiziologice modifică funcţiile fiziologice ale organismelor ce au influenţă asupra
creşterii, rezistenţei la factorii nefavorabili de mediu, la atacul de boli sau dăunători.
-Mutaţii biochimice se manifestă prin capacitatea mai mare de a sintetiza diferiţi pigmenţi,
vitamine, aminoacizi sau alţi compuşi organici de bază.
• După modul de manifestare, se deosebesc două tipuri de mutaţii: dominante şi
recesive.
-Mutaţiile dominante sunt determinate de gene mutante şi se manifestă chiar din prima
generaţie.
-Mutaţii recesive sunt determinate de gene recesive; ele apar în generaţiile mai avansate,
numai în stare homozigotă.
• După natura apariţiei lor, mutaţiile se clasifică în două categorii : spontane şi induse.
-Mutaţiile spontane (naturale) apar în natură, fără intervenţia omului, cu o frecvenţă care
variază în funcţie de gene. Ele sunt aproape întotdeauna foarte rare (1/100.000) şi în marea lor
majoritate sunt letale sau nefavorabile pentru organism. Totuşi, datorită lor a fost posibilă evoluţia
organismelor şi deci trebuie considerată că unele dintre ele sunt şi benefice. Acest tip de mutaţii se
produce sub influenţa unor factori naturali, cum sunt: radiaţiile cosmice, radiaţiile emise de diferiţi
izotopi radioactivi şi şocurile de temperatură.
-Mutaţiile induse (sau artificiale) sunt cele provocate de om, în condiţii de câmp sau de
laborator, cu ajutorul factorilor mutageni.
Ţinând seama de faptul că mutaţiile naturale apar foarte rar şi nu pot fi prea uşor detectate,
deoarece afectează caracterele morfologice şi fiziologice într-o măsură foarte redusă, mutaţiile
induse prezintă o importanţă deosebită în scopul creării de material initial pentru ameliorarea
plantelor.
3
 AMELIORAREA PLANTELOR - Curs
11.3.INDUCEREA MUTAȚIILOR
Mutaţiile induse apar ca rezultat al influenţei factorilor mutageni asupra organismelor.
Frecvenţa mutaţiilor induse este mult mai mare faţă de cele spontane.
Avantajul inducerii artificiale a mutaţiilor constă în faptul că astfel creşte, în general,
frecvenţa mutaţiilor şi dacă acestea se realizează în măsură suficientă, se obţine o colecţie de
genotipuri care vor putea fi folosite ca material iniţial de ameliorare. Aşadar, mutageneza nu este o
metodă de ameliorare propriu-zisă, ci mai curând un mijloc de sporire a variabilităţii materialului
biologic, care va putea apoi să fie folosit în schemele clasice de selecţie.
După natura lor, factorii mutageni se împart în două categorii : fizici şi chimici.
Factorii mutageni fizici. Intre aceştia, cea mai mare importanţă o prezintă radiaţiile
ionizante şi radiaţiile neionizante.
Radiaţiile ionizante. Cuprind două grape de radiaţii:
- radiaţiile electromagnetice (razele X şi razele gamma);
- radiaţiile corpusculare (razele beta, razele alfa, protonii, neutronii rapizi şi lenţi, precum şi
particulele grele).
Radiaţiile neionizante. Un important factor mutagen îl reprezintă razele ultraviolete ;
puterea lor de penetraţie este însă redusă.
Factorii mutageni chimici. Sunt substanţe chimice care provoacă mutaţii. Dintre aceştia,
mai importanţi sunt:
- agenţii alkilanţi (gazul-muştar sau iperita, sulfamidele);
- derivaţii purinei şi ai pirimidinei;
- izotopii radioactivi;
- alte substanţe chimice: colchicina etc.
Există foarte mulţi factori mutageni chimici. Orice substanţă, care, depăşind o anumită
concentraţie, determină o mutaţie, poate fi considerată mutagen chimic. Folosirea corectă a
substanţelor chimice cu efecte mutagene impune cunoaşterea proprietăţilor acestor substanţe, legate
de: structura moleculară, solubilitate şi constantele de reacţie.
In producerea de material iniţial de ameliorare prin inducerea de mutaţii, principalul mijloc
îl reprezintă iradierea. Deoarece iradierea plantelor în procesul lor de dezvoltare este mai dificilă,
în practică se foloseşte cel mai frecvent iradierea seminţelor uscate sau umectate.
Organismele vegetale, in special seminţele, manifestă rezistenţă mai mare la radiaţii,
comparativ cu organismele animale. Ţinând seama de acest lucra, la iradierea seminţelor în vederea
inducerii de mutaţii nu trebuie să se depăşească doza letală-50 (DL-50).
In vederea obţinerii unor rezultate cât mai bune, este necesar să se respecte următoarele
reguli:
4
 AMELIORAREA PLANTELOR - Curs
a) să se aplice tratamentul la un număr cât mai mare de indivizi ;
b) să se folosească mai mulţi agenţi mutageni pentru tratarea aceluiaşi material biologic,
realizându-se astfel o gamă mult mai largă de mutaţii, deoarece fiecare agent mutagen poate produce
alt tip de mutaţii;
c) pentru fiecare factor mutagen trebuie să se folosească doze (intensităţi) diferite şi timp de
expunere diferit, deoarece frecvenţa mutaţiilor este determinată de intensitatea şi durata
tratamentului;
d) în scopul realizării unei acumulări a mutaţiilor se practică reiradierea organismelor
mutante în generaţiile următoare.

11.4.SELECȚIA ÎN CADRUL FORMELOR MUTANTE

Ca urmare a tratamentului cu factori mutageni fizici sau chimici, se ob’in popula’ii
heterogene, care sunt apoi supuse selecției, în vederea alegerii celor mai valoroase forme mutante.
Se vor selecta doar acele mutante care prezită caracteristici valoroase, superioare materialului de la
care s-a pornit. Se folosesc ca material initial în procesul de ameliorare.
Majoritatea mutațiilor sunt recesive, deaceea ele nu vor putea fi detectate în prima generație
(X1 sau M1), datorită faptului că sunt heterozygote, deci sunt acoperite de genele dominante.
Fiecare planta în M1 se recoltează separate. Alegerea mutantelor valoroase se face începând
cu generațiile M2 sau M3. Uneori mutațiile, îndeosebi micromutațiile, se manifestă fenotipic mult
mai târziu. Din fiecare descendență M2 se aleg plantele mutante cele mai viguroase, fertile și cu
alte caracteristici valoroase. Sămânța de la fiecare planta se seamănă pe două sau trei rânduri, pentru
obținerea generației M3. Mutantele descoperite și alese în rândurile M3 prezintă un grad mai ridicat
de homozigoție, comparative cu M2.
Începând cu M1 se pot organiza microculturi comparative, care permit a se face aprecieri
cu privire la capacitatea de producție a descendențelor mutantelor valoroase. Mutantele care au dat
rezultate bune în experimentarea preliminară se urmăresc până în M5, pe suprafețe mai mari.

11.5.FOLOSIREA MUTAȚIILOR ÎN AMELIORAREA PLANTELOR

Cercetările în mutageneză sunt utilizate în ameliorarea plantelor îndeosebi pentru
transformările, în special micromutaţiile, singurele utile în procesul de creare a materialului
biologic.
Utilizarea formelor mutante este posibilă în 3 direcţii şi anume: introducerea acestora direct
în producţie, folosirea ca material iniţial de ameliorare şi folosit pentru realizarea unor obiective
speciale. Utilizarea direct în producţie constituie cea mai eficientă direcţie de utilizare, teoretic prin
apariţia formelor mutante, selecţia, identificarea şi selecţia acestora se reduce timpul de creare a
5
 AMELIORAREA PLANTELOR - Curs
noilor soiuri aproape la jumătate şi în acelaşi timp cu reducerea costurilor pentru realizarea soiului
respectiv, de obicei direct în producţie se introduc formele mutante identificate în M1 dacă sunt
dominante şi cele identificate în generaţia M2 după homozigotare dacă mutaţiile sunt recesive.
Micromutațiile care sunt cele mai importante, pot fi identificate cel mai devreme în
generaţia M3 când se manifestă fenotipic dar cel mai sigur în M4, M5.
Folosirea că surse de germoplasmă sau ca material iniţial în unele procese de ameliorare,
cel mai adesea formele mutante care nu se introduc direct în producţie se utilizează ca şi genitori în
lucrările de hibridare pentru că însuşirile şi caracterele pe care le-au obţinut prin mutageneză să se
poată combina cu însuşirile şi caracterele altor genitori în vederea armonizării acestora şi creării
unui soi superior din acest punct de vedere, astfel se pot încrucişa fie 2 forme mutante diferite direct
şi reciproc fie doar unul dintre genitori este o formă mutantă şi celălalt genitor este neafectat de
mutaţii, fie o formă mutantă poate constitui un donor de la care să se transfere mutaţia respectivă
prin decrossare, prin hibridare recurentă la un alt genitor deficitar pentru caracterul său însuşirile
condiţionate de forma mutantă.
Folosirea mutaţiilor pentru realizarea unor obiective speciale – creşterea variabilităţii
în cadrul natural iniţial, introducerea formelor mutante în câmpurile de analiză în amestec cu
formele neafectate pentru hibridare liberă în vederea obţinerii recombinărilor genetice, se încearcă
cu rezultate bune inducerea mutaţiilor pentru obţinerea de soiuri de plante rezistente la pesticide,
soiuri rezistente la agenţii fitopatogeni, soiuri rezistente la acţiunea factorilor nefavorabili de mediu,
şi aici intrăm în organismele modificate genetic când prin metode specifice se pot transfera aceste
gene de rezistenţă la plantele de cultură, fie cu ajutorul unor vectori care transporta unele plasmide
de la Bacillus turingiensis în urma cărora rezulta plantele BT sau plasmide de la Agrobacterium
tumefaciens care se folosesc în acelaşi scop.

Bibliografie:
Adrian Crețu, Dănuț Simioniuc, Lucian Crețu, 2000, Ameliorarea plantelor, producerea și
multiplicarea semințelor și materialului săditor, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași;
A. Crețu, 2010, Ameliorarea plantelor, producerea şi multiplicarea seminţelor şi materialului
săditor, USAMV, Iași;
A., Potlog, V., Velican, 1971, Tratat de ameliorare a plantelor, vol. I, Ameliorarea generală.
Producerea semințelor, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București;
Burloi Gh., Gheorghe Valentina, 2001, Ameliorarea plantelor agricole și producerea de
sămânță. Partea generală, Reprografia USAMV București;
Cosac Corina, 2013, Ameliorarea plantelor – suport de curs,
https://www.scribd.com/document/369891114/Ameliorarea-Plantelor-curs-1 (05.10.2020)
6
 AMELIORAREA PLANTELOR - Curs
Daniela Trifan, 2010, Ameliorarea plantelor Noțiuni pentru ingineri agronomi, Editura
Universitară, București;
Dorina Bonea, 2018, Ameliorarea plantelor Agricole Partea generală, Editura Universitaria,
Craiova;
Mircea Savatti, Mircea Savatti jr., Leon Muntean, 2003, Ameliorarea plantelor -teorie și
practică, Editura AcademicPres, Cluj Napoca;