Curs I MORFO

Morfologia dinților si arcadelor
dentare
Curs 1:
1. Obiective generale ale disciplinei
2. Obiective specifice ale disciplinei
3. Terminologie dentară
4. Sisteme de notare a dinților
5. Erupția dinților
1. Obiectivele generale ale disciplinei
• Morfologia dinţilor permanenţi

• Realizarea replicii anatomice a dinţilor prin sculptare
în cuburi de ghips pentru fixarea noţiunilor de
morfologie.
Cunoaşterea morfologiei dentare şi capacitatea redării

prin sculptură este importantă pentru posibilitatea
refacerii ulterioare a coroanelor dentare prin tehnici
directe (obturaţii) sau indirecte (cu ajutorul
tehnicianului dentar) şi pentru comunicarea cu
laboratorul de tehnică dentară.
2. Obiectivele specifice ale disciplinei:
În urma parcurgerii şi promovării disciplinei va fi posibilă:
•Cunoaşterea anatomiei normale, fiziologiei şi relaţiilor biomecanice
dintre structurile dentare pentru diagnoza şi tratamentul afecţiunilor
orale ce implică dentiţia.
•Recunoaşterea formei şi conturului dinţilor permanenţi
•Identificarea, descrierea şi reproducerea prin sculptură a morfologiei
dinţilor permenţi din perspectivă externă şi pe secţiune.
•Evaluarea relaţiilor dintre dinţi şi a structurilor anatomice de suport
•Denumirea corectă a componentelor individuale ale dinţilor
permanenţi
Noţiunile ce umează a fi învățate privesc două categorii de
termeni:
•Termeni în relaţie cu structurile anatomice şi de suport ale
dinţilor
•Termeni de orientare în spaţiu a dinților
După parcurgerea cursului veţi putea să:

•Înţelegeţi termeni de morfologie dentară utilizaţi în
comunicarea scrisă şi verbală
•Identificaţi structurile dentare de suport
•Identificaţi şi localizaţi dinţii după nume, număr, arcadă şi
cadran
•Identificaţi ariile indicate prin termeni de orientare
Denumirea dinţilor permanenţi Poziţia pe hemiarcadă
pornind de la linia mediană
Central 1
Frontali Incisivi
(anteriori) Lateral 2
Canin 3
Unu 4
Premolari
Doi 5
Laterali
(posteriori) Unu 6
Molari Doi 7
Trei 8
• Alveola: porţiune din osul maxilar sau
mandibular care înconjoară şi susţine
rădăcinile dentare
• Parodonţiu: termen ce defineşte structurile
de suport ale dintelui; format din gingie, os
alveolar, cement şi ligamente parodontale
• Ligamente parodontale: complex de fibre
colagene care înconjoară rădăcinile
dentare şi realizează conexiunea dintre
cement şi osul alveolar
• Gingia: porţiunea de parodonţiu alcătuită
din ţesut mucozal ce înconjoară coletul
dintelui şi se extinde pentru a acoperi
procesul alveolar maxilar şi mandibular
• Smalţ: ţesut dur, mineralizat (96%), ce
formează învelişul exterior ale coroanei
anatomice a dintelui şi acoperă dentina în
porţiunea coronară a dintelui
• Cement: ţesut dur, mineralizat (75%), ce
formează învelişul exterior al rădăcinilor
dentare şi înconjoară stratul de dentină aflat
de-a lungul porţiunii radiculare a dinţilor
• Dentină: țesut dentar mineralizat (74%), aflat
sub smalţ şi cement, care înconjoară pulpa
dentară
• Pulpa dentară: un ţesut conjunctiv inervat ce
are roluri formative, nutritive, senzitive şi
defensive esenţiale pentru nutriţia şi
vitalitatea dintelui
• Coroana dentară: porţiunea dintelui cuprinsă între
joncţiunea smalţ-cement şi muchia incizală
(suprafaţa ocluzală), acoperită de smalţ. Întreaga
suprafaţă este denumită coroană anatomică. Intr-
o cavitate orală sănătoasă, coroana anatomică nu
este complet vizibilă, fiind înconjurată de-a lungul
zonei cervicale ( zonei de colet) de gingie.
Porţiunea coroanei vizibilă în cavitatea orală se
numeşte coroană clinică.
• Rădăcină dentară: porţiunea dintelui acoperită de
cement şi protejată de alveola dentară
• Coletul: zona ce delimitează coroana de rădăcină
• Cavitatea pulpară: spaţiul ce
adăposteşte întreaga pulpă dentară
• Camera pulpară: porţiunea din cavitatea
pulpară ce este adăpostită în porţiunea
coronară a dintelui
• Canalul radicular: porţiunea din
cavitatea pulpară ce se extinde de la
camera pulpară până la apex
• Apex dentar: porţiunea terminală a
rădăcinii dintelui
• Formen apical: deschidere situată la
nivelul apexului, prin care intră şi ies
ţesuturile pulpare
• Joncţiunea smalţ-cement: zona de
delimitare dintre stratul de smalţ şi cel de
cement, aflată la limita dintre coroană şi
rădăcină (coletul dintelui)
Joncţiunea smalţ-cement poate fi :
– cap-la-cap (în 30% din cazuri)
– la distanţă (în 10% din cazuri)
– cementul acoperă o mică porţiune de
smalţ (în 60% din cazuri).
• Joncţiunea cemento-dentinară: zona de
delimitare dintre cement şi dentină
• Joncţiunea dentină-smalţ: zona de
delimitare dintre dentină şi smalţ
• Fiecare coroană dentară prezintă patru feţe

laterale: vestibulară, orală (palatinală sau
linguală), mezială şi distală şi o muchie incizală la
dinţii frontali, respectiv o faţă ocluzală la dinţii
laterali.
• Feţele vestibulare sunt orientate spre vestibulul

bucal.
• În cazul dinţilor frontali (incisivi şi canini) se mai
numesc şi feţe labiale, iar în cazul dinţilor laterali
(premolari şi molari) feţe jugale.
• Vestibulul bucal: porţiunea cavităţii orale mărginită
de dinţi, gingii, creste alveolare, buze şi obraji
• Feţele orale sunt opuse feţelor vestibulare,

privind spre cavitatea bucală propriu-zisă. La dinţii
arcadei superioare se mai numesc şi feţe
palatinale, iar la dinţii arcadei inferioare, feţe
linguale.
• Feţele prin care doi dinţi vecini vin în contact se

numesc feţe proximale.
• Orice coroană dentară are două feţe proximale,
una mezială care priveşte spre linia mediană a
corpului şi una distală care priveşte opus feţei
meziale.
• Feţele meziale sunt mai mari decât feţele distale, motiv

pentru care coroanele dentare au un volum mai mare în
treimea mezială.
• Feţele distale sunt mai reduse dimensional şi sunt mai
convexe comparativ cu cele meziale.
• Feţele proximale nu sunt paralele în toată porţiunea
coronară a dintelui, ci au o direcţie convergentă spre colet
şi spre oral, ceea ce determină şi dimensionarea mai
redusă a feţelor orale comparativ cu cele vestibulare.
Muchia
incizală Faţa
ocluzală
• Coroanele dinţilor frontali (incisivi şi canini) prezintă

o margine liberă, numită creastă incizală, care în
urma fenomenului de abraziune se transformă în
muchie incizală
• Feţele ocluzale (triturante) sunt reprezentate de
extremitatea liberă a coroanelor premolarilor şi
molarilor. Sunt porţiunile active (masticatorii) prin
care se realizează triturarea (fragmentarea)
alimentelor.
Grupa Feţele Margini
dentară dentare
Denumire Orientare
Incizală Spre muchia incizală

Mezială Spre faţa mezială
Vestibulară
Distală Spre faţa distală
De colet (cervicală) Spre coletul dentar
Orală
Dinţii
frontali De colet (cervicală) Spre coletul dentar
Vestibulară Spre faţa vestibulară
Mezială Orală Spre faţa orală
Distală Orală Spre faţa orală
dentară dentare
Denumire Orientare

Vestibulară
Orală
Dinţii
dentară dentare
Denumire Orientare

Vestibulară
Orală
Dinţii
dentară dentare
Denumire Orientare

Vestibulară
Orală
Dinţii
Margini
Grupa Feţele Denumire Orientare
dentară dentare
Ocluzală Spre faţa ocluzală

Vestibular Mezială Spre faţa mezială
ă Distală Spre faţa distală
Orală
Dinţii Vestibulară Spre faţa vestibulară
Mezială
laterali Orală Spre faţa orală
Distală
Orală Spre faţa orală
Ocluzală
Margini
dentară dentare

Orală
Mezială
Distală
Ocluzală
Margini
dentară dentare

Orală
Mezială
Distală
Ocluzală
Margini
dentară dentare

Orală
Mezială
Distală
Ocluzală
Margini
dentară dentare

Orală
Mezială
Distală
Ocluzală
• Ecuatorul anatomic este linia care uneşte punctele de

maximă convexitate ale feţelor laterale ale unui dinte aflat
în poziţie verticală.
• Ecuatorul clinic este linia care uneşte punctele de maximă
convexitate ale feţelor laterale ale unui dinte corect
implantat (= ecuatorul de implantare).
• Ecuatorul de malpoziţie este linia care uneşte punctele de
maximă convexitate ale feţelor laterale ale unui dinte aflat
în malpoziţie (incorect implantat), care şi-a schimbat
poziţia de implantare în maxilare consecutiv edentaţiilor
din vecinătate.
• Traiectul ecuatorului este specific fiecărei coroane dentare.
Ecuatorul anatomic, de implantare şi de malpoziţie nu se
suprapun.
Grupa dentară Feţele dentare Relief
- Convex.
Vestibulare - Convexitatea maximă este situată în
treimea cervicală, spre mezial.
- Convexe în treimea de colet.
Dinţii frontali Orale
- Concave în 2/3 incizale.
Meziale - Mai drept în comparaţie cu faţa distală.
- Mai convex în comparaţie cu faţa

Distale
mezială.
Grupa dentară Feţele dentare Relief
- Convex.
Vestibulare - Convexitatea maximă este situată în treimea
cervicală, spre mezial.
- Convex.
Dinţii laterali Orale - Convexitatea maximă este situată în treimea
medie în ambele sensuri.
Meziale - Mai drept în comparaţie cu faţa distală.
Distale - Mai convex în comparaţie cu faţa mezială.
Ocluzale - Multicuspidat.
Cuspidul reprezintă o porţiune proeminentă de smalţ a unui dinte
lateral, situată pe faţa ocluzală.
Tuberculul este o mică proeminenţă de smalţ situată pe o zonă a

coroanei dentare, ce reprezintă o abatere de la forma tipică a
unui dinte.
Cingulumul este un lob situat pe faţa orală a unui dinte anterior,

care datorită formei sale asigură profilul convex al dinţilor frontali
în treimea de colet.
• Creasta de smalţ este o proeminenţă liniară şi îngroşată

de smalţ care măreşte rezistenţa coroanei dentare.
• Şanţurile sunt zone cu relief negativ, ce se află la limita
dintre doi cuspizi.
• Fosetele sunt mici depresiuni de pe suprafeţele coroanei dentare,

localizate la unirea şanţurilor, precum şi la extremitatea unui şanţ
(cele vestibulare şi orale). După localizarea lor, există fosete
marginale (mezială şi distală) de formă triunghiulară, fosete
centrale de formă romboidală şi fosete vestibulare sau orale de
formă circulară.
• Foseta situată la baza cingulumului dinţilor frontali se numeşte
foramen caecum.
• Punctul de contact. Este zona situată pe feţele proximale unde doi dinţi
au raport de contact.
Punctul de contact, de-a lungul vieţii, se modifică datorită mobilităţii
dinţilor în alveole. Se produce tocirea ţesuturilor la acest nivel, ceea ce
are ca urmare mărirea zonei de contact, luând aspectul de suprafaţă de
contact.
• Zona de contact are următoarele funcţii:

– forţele orizontale, ce rezultă din descompunerea presiunilor ocluzale, sunt
dispersate pe un grup de dinţi (se menajează parodonţiul de menţinere al
dinţilor),
– reprezintă un obstacol în calea traumatismelor care ar leza papila
interdentară.
Puncte de contact Arii de contact

Nişa masticatorie (ambrazura)
este spaţiul triunghiular situat
între punctul de contact şi planul
de ocluzie.
Nişa papilei
gingivale(ambrazura) este
spaţiul triunghiular, între punctul
de contact şi papila
interdentară .
La pacienţii tineri, nişa este Ambrazura papilei gingivale

ocupată total de papilă. (spaţiul interdentar)
Progresiv, prin atrofia acesteia,
spatiul ramâne liber, ceea ce
favorizează retenţia alimentelor.
Notarea dinţilor, indiferent de sistemul de notare, cu excepția

sistemului american, se face utilizând o schemă ce împarte cele două
arcade în 4 sectoare sau hemiarcade: dreaptă superioară, stângă
superioară, stângă inferioară, dreaptă inferioară.
Schema este imaginea arcadelor dentare atunci când pacientul este
aşezat în faţa examinatorului.
Această împărţire este făcută de două drepte perpendiculare. Cea cu
direcţie verticală trece prin planul medio-sagital, iar cea cu direcţie
orizontală semnifică planul de ocluzie.
4.1 Sistemul Palmer
• Acest sistem, mai greu de exprimat în vorbirea directă, presupune notarea
hemiarcadelor printr-un unghi drept, în care latura verticală semnifică planul
medio-sagital, iar latura orizontală semnifică planul de ocluzie.
• Fiecare dinte permanent este notat de la 1 la 8, conform poziţiei pe hemiarcadă,
pornind de la linia mediană.
• Pentru hemiarcadele drepte unghiul succede cifra, iar pentru hemiarcadele
stângi unghiul precede cifra.
8┘7┘6┘5┘4┘3┘2┘1┘ └1└2└3└4└5└6└7└8
8┐7┐6┐5┐4┐3┐2┐1┐ ┌1┌2┌3┌4┌5┌6┌
7┌8
4.2 Sistemul şcolii americane
• În acest sistem, dinţii arcadei maxilare
sunt notaţi cu cifre arabe de la 1 la 16,
pornind de la molarul trei de pe
hemiarcada superioară dreaptă, iar
dinţii arcadei mandibulare sunt notaţi
cu cifre arabe de la 17 la 32, pornind de
la molarul trei de pe hemiarcada
inferioară stângă.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
32 31 30 29 28 27 26 25 24 23 22 21 20 19 18 17
4.3. Sistemul aritmetic
• În acest sistem, hemiarcadele maxilare sunt notate cu „+”, iar
cele mandibulare sunt notate cu „-”.
• Dinţii sunt notaţi cu cifre arabe de la 1 la 8, conform poziţiei
de la linia mediană.
• Pentru hemiarcadele drepte semnul succede cifra, iar pentru
hemiarcadele stângi semnul precede cifra.
8+ 7+ 6+ 5+ 4+ 3+ 2+ 1+ +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8
8- 7- 6- 5- 4- 3- 2- 1- -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 -
8
4.5 Sistemul Federaţiei Dentare Internaţionale (F.D.I.)
• În acest sistem de notare a dinţilor, denumirea hemiarcadelor
se face cu cifre de la 1 la 4, pornind din cadranul superior drept,
în sensul acelor de ceasornic. Dinţii sunt notaţi cu cifre arabe de
la 1 la 8, conform poziţiei de la linia mediană. Cifra care
desemnează dintele este pusă după cifra care desemnează
hemiarcada.
18 17 16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26 27 28
48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38
Erupția dinților permanenți
IC sup = 7-8 ani IC inf = 6-7 ani

IL sup = 8-9 ani IL inf = 7-8 ani
C sup =11-12 aniC inf = 9-10 ani
PM1 sup = 10-11 ani PM1 inf = 10-12 ani
PM2 sup = 10-12 ani PM2 inf = 11-12 ani
M1 sup = 6 ani M1 inf = 6 ani
M2 sup = 12-13 ani M2 inf = 12-13 ani
M3 sup = 17-21 ani M3 inf = 17-21 ani

Curs I MORFO

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și

Curs I MORFO

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs I MORFO

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Morfologia dinților si arcadelor

• Morfologia dinţilor permanenţi

Cunoaşterea morfologiei dentare şi capacitatea redării

După parcurgerea cursului veţi putea să:

• Fiecare coroană dentară prezintă patru feţe

• Feţele vestibulare sunt orientate spre vestibulul

• Feţele orale sunt opuse feţelor vestibulare,

• Feţele prin care doi dinţi vecini vin în contact se

• Feţele meziale sunt mai mari decât feţele distale, motiv

• Coroanele dinţilor frontali (incisivi şi canini) prezintă

Incizală Spre muchia incizală

Incizală Spre muchia incizală

Incizală Spre muchia incizală

Incizală Spre muchia incizală

Ocluzală Spre faţa ocluzală

Ocluzală Spre faţa ocluzală

Ocluzală Spre faţa ocluzală

Ocluzală Spre faţa ocluzală

Ocluzală Spre faţa ocluzală

• Ecuatorul anatomic este linia care uneşte punctele de

Meziale - Mai drept în comparaţie cu faţa distală.

- Mai convex în comparaţie cu faţa

Tuberculul este o mică proeminenţă de smalţ situată pe o zonă a

Cingulumul este un lob situat pe faţa orală a unui dinte anterior,

• Creasta de smalţ este o proeminenţă liniară şi îngroşată

• Fosetele sunt mici depresiuni de pe suprafeţele coroanei dentare,

• Zona de contact are următoarele funcţii:

Puncte de contact Arii de contact

La pacienţii tineri, nişa este Ambrazura papilei gingivale

Notarea dinţilor, indiferent de sistemul de notare, cu excepția

IC sup = 7-8 ani IC inf = 6-7 ani

S-ar putea să vă placă și