Caracteristicile dezvoltării

psihice în stadiul de preșcolar

PROF. COORDONATOR: Sabina Stan

STUDENT: Halip Daniela-Nicoleta
copilărie)
 Este stadiul cu cele mai spectaculoase
prefaceri în dezvoltarea psihică a
copilului, cu salturi și achiziții calitativ-
cantitative ce pecetluiesc caracteristicile
umanului și adaptarea complexă la
mediul de viață prin organizarea și
reglarea comportamentelor (acționale și
mentale) și a personalității.
 Perioada preșcolară este una din
perioadele de intensă dezvoltare psihică.
 Perioada preșcolară poate fi împărțită în trei
subperioade:
 Perioada preșcolară mică: 3-4 ani
 Perioada preșcolară mijlocie: 4-5 ani
 Perioada preșcolară mare: 5-6 ani
 Perioada preșcolară mică:
Se caracterizează prin creșterea intereselor, aspiraților și a
aptitudinilor mărunte implicate în satisfacerea de explorare a
mediului.
De la un relativ echilibru la 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare
instabilitate, o oarecare expansiune ce exprimă o mare decentrare
de pe obiectele concrete și manipularea lor pe integrarea
obiectelor în strategii mai largi de utilizare în care li se conferă
funcții simbolice.
Intrarea la grădiniță se face cu o oarecare dificultate la această
vârstă, dată fiind dependența mare a copilului preșcolar mic de
mama sa și de ambianța familială.
Instabilitatea psihomotorie, anxietatea crescută în situații de
deprindere de mediul familiei, contribuie la adaptarea dificilă a
copilului la condițiile de grădiniță, fenomen semnalat în numeroase
studii.
-Trecerea de la centrarea activității organismelor pe satisfacerea necesităților imediate,
adeseori dominant biologice-prin mijloace simple- spre activități în care devin mai
complicate modalitățile de satisfacere a unor trebuințe psihologice.
-Este instabil, foarte impresionabil, plânge râzând și trece ușor de la o dispoziție la
alta. Durerea sa ca și bucuria sunt explozive, totale.
-Spre 4 ani, copilul devine mai puternic, dar și mai neîndemânatic.
-Mișcările sale devin mai brutale, fapt explicabil, dată fiind antrenarea și constituirea
(încă instabilă) de foarte numeroase conduite implicate în cerințele de autonomie, în
condiții variate, dar și în contextul relativ rigid al regimului de viață din familie și din
grădiniță.
 Perioada preșcolară mijlocie:
 Copilul traversează un ușor puseu de creștere.
 Pe plan psihologic se intensifică dezvoltarea limbajului (între 3 și 5 ani se
câștigă aproximativ 50 de cuvinte pe lună).
 Tot evidentă este dezvoltarea autonomiei datorită progreselor ce se
realizează în planul deprinderilor alimentare, de îmbrăcare, de igienă.
 Se intensifică dezvoltarea conștiinței de sine, fapt ce se exprimă prin
creșterea opozabilității, a bravadei, a dorinței de a atrage atenția asupra
sa.
• Jocul devine o activitate de bază încărcată de caracteristici active de manipulare a experienței de
viață, a observațiilor, a emoțiilor, a acțiunilor și a conduitelor ce se vehiculează în ambianța sa,
punând în evidență o mare experiență socială achiziționată și capacitatea de a crea verbal și
comportamental roluri (prin mijloace dominant imitative) prin care copilul reconstituie episoade din
realitatea înconjurătoare.
• Curiozitatea devine mai amplă și abordează mai pregnant relațiile dintre fenomene (relații de
dependență, de cauzalitate, de condiționare).
• Receptivitatea copilului față de habitusurile conservate de familie și apoi de grădiniță crește-copilul își
însușește regulile specifice implicate în conviețuirea din aceste colective- în orarul lor din fiecare zi.
• Copilul devine mai sensibil la semnificația evenimentelor. Conduitele lui devin mai nuanțate și
încorporează numeroase reacții și adresări reverențioase.
• Crește și fragilitatea sa afectivă (crize de prestigiu).
• Îi plac poveștile, prezintă interes pentru cărți cu imagini, pentru desen, modelaj, jocuri cu cuburi,
teatru de păpuși ori de marionete, TV, desene animate.
 Perioada preșcolară mare:
• Există o oarecare opoziție față de adult, opoziție ce se manifestă spontan ca atare,
urmată de dorințele vădite de reconciliere. La unii copii atitudinile opozante sunt
oprimate în comportament, dar alimentate subconștient. Se manifestă în conduitele
alimentare (anorexie) și pun în evidență susceptibilități nesatisfăcute-o stare mai
tensională dintre dorințele de autonomie și dependență afectivă ușor contrariată de
rivalități fraternale.
• Caracteristică este și adaptarea mai evidentă a conduitelor față de diferite persoane,
de caracteristicile acestora în cele două medii concurente, familia și grădinița. În
acest sens, copilul poate fi acasă destins, disponibil, iar în grădiniță răsfățat, nervos
și invers, fapt ce pune de asemenea probleme legate de dificultățile sale de
adaptare, manifestate prin aceste mari distanțe psihologice de conduită în cele două
medii.
• Manifestă o mai mare forță, agilitate, inteligență, reticiențe în situații ușor penibile.
• Câmpul atenției este dominat de o înțelegere mai profundă a situațiilor.
• Activitatea creatoare este evidentă, cu tendințe de diferențiere. Desenul, muzica, colajul,
construcția, mozaicul interesează foarte mult copiii. La fel, micile serbări, poeziile, jucăriile
cu cântece din colectiv.
• Capacitatea de învățare devine activă și este dublată de interese, de cunoaștere care
încorporează și forme mai evoluate de simbolizare în care acționează integratori verbali
(alimente, păsări, flori, fructe).
• Imaginația utilizează probabilul fantastic și mai puțin în viața de fiecare zi (ca efect al
influenței planului individual corector), rămânând activă însă în joc.
 BIBLIOGRAFIE:
 Ursula Șchiopu, E. V. (1997). Psihologia
vârstelor: ciclurile vieții, ediția a III-A revizuită.
București: Didactică și pedagogică.
 Verza, E. (2000). Psihologia vârstelor. București:
Pro Humanitate.
 Verza, E. (2017). Psihologia copilului. Trei.