SPECIFICUL MEMORIEI

DEBILULUI MINTAL

PROF. COORDONATOR: SABINA STAN

STUDENT: HALIP DANIELA-
NICOLETA
 DEFINIȚII
•
: -LAROUSSE
„STARE PERMANENTĂ DE INSUFICIENȚĂ INTELECTUALĂ CE NU PERMITE UN RĂSPUNS
ADECVAT LA EXIGENȚELE MEDIULUI”

• „DEBILITATEA MINTALĂ ESTE UN DEFICIT GLOBAL, CONGENITAL ŞI IREVERSIBIL, PE

CARE CRITERIILE TESTULUI BINET-SIMON (SAU ALE ORICĂRUI TEST DE ACEEAŞI
NATURĂ) ÎL SITUEAZĂ ÎNTRE VALORILE 0,50 ŞI 0,70 ALE COEFICIENTULUI
INTELECTUAL” -ZAZZO

• „FORMA CEA MAI UŞOARĂ DE ÎNAPOIERE SAU DEFICIENȚĂ MINTALĂ ŞI, ÎN GENERE, DE

SLĂBICIUNE A ACTIVITĂȚII PSIHICE” -POPESCU-NEVEANU

• „SE CONSIDERĂ DEBILITATE MINTALĂ SITUAȚIA UNEI DEREGLĂRI A RELAȚIILOR DE

ADAPTARE LA MEDIUL ÎNCONJURĂTOR PRECUM ŞI LA STANDARDELE SOCIALE ŞI
CULTURALE. SE PUNE ASTFEL ÎN EVIDENȚĂ EFECTUL DE HANDICAPARE PRIN DEFICIT
INTELECTUAL, SENZORIAL, COMPORTAMENTAL”-E. VERZA
 ÎN CEEA CE PRIVEŞTE GRADELE DEFICIENȚEI MINTALE,
ADOPTAREA CRITERIULUI PSIHOMETRIC PARE SOLUȚIA CEA MAI
POTRIVITĂ, DEŞI VALORILE DE REPER ALE COEFICIENȚILOR DE
INTELIGENȚĂ ÎNCĂ VARIAZĂ DE LA TEST LA TEST SAU DE LA
AUTOR LA AUTOR.
 CONFORM SURSEI CELEI MAI AUTORIZATE (STANDARDUL
DSM,1987, 1994), DEFICIENȚELE MINTALE PREZINTĂ
URMĂTOARELE :
- LIMINAR : 70-80 (INTELECT DE LIMITĂ);
- UŞOR : 50-69 (DEBILITATE MINTALĂ UŞOARĂ);
- MEDIU : 35-49 (DEBILITATE MINTALĂ MODERATĂ);
- SEVER : 20-34 (IMBECILITATE);
- PROFUND: < 20 (IDIOȚIE).
 La persoana cu debilitate mintală, impresia de „flotabilitate” a
proceselor psihice se datorează numeroaselor desincronizări ale
acestora,observabile în activitate sau conduită, ce cauzează fie circuite
disfuncționale de tip „cerc vicios” (între percepție, reprezentare,
gândire şi memorie), fie chiar sabotări reciproce (de exemplu între
limbajul verbal oral şi activitatea manuală).
 În afara gândirii şi a limbajului, memoria contribuie esențial la
conturarea acelei impresii larg răspândite, conform căreia deficientul
mintal „învață greu şi uită repede”.
 Prin urmare, nu volumul potențial al memoriei contează sau
prolificitatea ei, ci fiabilitatea operațiilor de engramare, stocare şi
ecforare a informațiilor relevante.
 SPECIFICUL MEMORIEI
DEBILULUI MINTAL
 Memorarea unui material perceptiv sau verbal nelegat de preocupările, interesele şi
mai ales de nivelul de înțelegere al debilului mintal devine un exercițiu obositor şi
neproductiv;
 Memorarea nu dobândeşte un caracter suficient de voluntar, deoarece aceşti copii
nu recurg în măsura necesară la procedeele de fixare intenționată, nu-şi elaborează
un plan de organizare a materialului nici în momentul fixării, nici în momentul
reproducerii;
 Nu doar engramarea este labilă, dar şi evocarea informației, activismul scăzut în
fața sarcinii potențând lentoarea ideației;
 Copilul uită datele problemei, se pierde în detalii nesemnificative ori îşi găseşte o
altă preocupare, iar, când examinatorul insistă să i se dea răspunsul cerut, apare
frecvent o reacție reflexă, constând în „pescuirea” unui cuvânt sau a unei imagini
care se află accidental în câmpul conştiinței ori în repetarea ilogică a unui termen
sau acțiuni precedente;
 Fidelitatea rezonabilă a memoriei mecanice poate servi întipăririi unor deprinderi
elementare de viață cotidiană, cu desfăşurare algoritmică;
Ritmul de însușire a noilor informații este încetinit;
 Fidelitatea memoriei este redusă, aceasta aflându-se în
strânsă legătură atât cu influențabilitatea accentuată a
acestor deficienți, cât și cu instabilitatea atenției lor;
 Păstrarea informațiilor este instabilă;
 Reproducerea informațiilor este inexactă;
 Incapacitate accentuală de a prelucra activ materialul ce
trebuie memorat, adică de a-l supune, în activitatea
organizată, unui permanent proces de analiză, triere,
clasificare, transfer și aplicare la condiții noi;
Volumul redus al memoriei are drept consecință dificultăți
majore de întipărire și păstrare a informațiilor în depozitul
mnezic;
 Eficiența memoriei este diminuată și de tendința acestuia
de a reduce actul învățării la asimilare aditivă de
informații (insuficient legate între ele) și nu de prelucrare
activă a acestora într-un proces autentic de ,,acomodare,, ,
în sensul interpretării piagetiene a noțiunii respective;
 Memoria și gândirea sunt dominate de inerție și
vâscozitate. Acest fenomen are consecințe negative asupra
capacității lui de a realiza transferul, adică de a utiliza
propriile cunoștințe în situații noi;
 Memoria mecanică reprezintă o capacitate mai bine
păstrată la debilul mintal, deci volumul materialului
reținut prin acest tip de memorie este mai mare,
comparativ cu eficiența memoriei logice;
 Memoria logică trebuie rezervată cunoştințelor necesare
unei conduite adaptative în mediul ambiant (fizic şi
social), selectarea şi organizarea informațiilor esențiale
 BIBLIOGRAFIE:
 Buică, C. B. (2004). Bazele defectologiei. Aramis.
 Radu, G. (2002). Psihopedagogia școlarilor cu handicap mintal. București:
Pro Humanitas.
 Sillamy, N. (1998). Dicționar de psihologie, Larousse. București:
UNIVERSENCICLOPEDIC.
 Zazzo, R. (1979). Debilitățile mintale. București: Editura Didactică și
Pedagogică