Ce influenţează modul în care

antreprenorul conduce afacerea

Caracteristicile afacerii
(a) Situaţia de proprietar-manager a antreprenorului acţionează în peste 98% din firmele existente în fiecare ţară.
Exercitarea de către antreprenor a prerogativelor aferente celor două ipostaze de proprietar şi, respectiv, manager îi
conferă maximum de motivare pentru ca firma să aibă performanţă ridicată, având în vedere că este principalul
beneficiar al veniturilor investite în firmă şi a celor distribuite ca profit, maximum de putere decizională şi acţională,
ceea ce îi conferă posibilitatea să decidă rapid şi să angajeze fără restricţii ierarhice resursele firmei în diverse
activităţi economice şi maximum de informare, întrucât el concentrează informaţiile specifice proprietarului.
Dezavantajele potenţiale ale poziţiilor de proprietar şi manager ale antreprenorului se referă la cunoştinţele şi talentul
managerial ale acestuia, care dacă nu sunt suficiente, influenţează negativ starea şi performanţele firmei.
(b) Numărul şi caracteristicile antreprenorilor din firmă reprezintă un determinant ce se manifestă în toate IMM-
urile. Când în firmă există mai mulţi antreprenori situaţia managerială devine mult mai complexă, întrucât este foarte
greu de exercitat un principiu de bază al managementului – unitatea de decizie şi acţiune. De altfel, practica firmelor
mici relevă că peste 90% dintre firmele în care există mai mulţi antreprenori ce se implică managerial, în maximum
5 ani, rămâne practic unul singur.
(c) Caracteristicile antreprenorului – calităţi native, cunoştiinţe, aptitudini şi deprinderi manageriale, tehnice,
economice, juridice - au o influenţă substanţială asupra managementului, funcţionalităţii şi performanţelor firmei. Cu
cât acesta are un potenţial managerial mai ridicat, cu atât firma va fi mai eficientă şi focalizată spre dezvoltare.
Atunci când antreprenorul prezintă un potenţial foarte redus, şansele de supravieţuire ale firmei sunt compromise la
un nivel apreciabil.
Caracteristicile afacerii
(d) Mărimea şi puterea economică a firmei, influenţează managementul afacerii prin prisma sferei şi
amploarei problemelor de abordat şi a resurselor disponibile. Creşterea mărimii firmei înseamnă
concomitent şi creşterea complexităţii proceselor şi relaţiilor manageriale, îngreunând exercitarea
acestora. Firmele individuale şi familiale se conduc cel mai uşor. Puterea economică a firmei este
complementară mărimii acesteia şi evoluează, de regulă, în acelaşi sens. Cu cât creşte dimensiunea
firmei, cu atât sporeşte puterea sa economică, fără a fi însă o corelaţie foarte intensă.
(e) Tipul firmei reflectă sintetic caracteristicile acesteia din punct de vedere al obiectului de activitate,
dinamicii activităţilor implicate şi comportamentului organizaţional global. Tipul întreprinderii
influenţează managementul firmei, separat de personalitatea antreprenorului, atunci când acesta a preluat
firma, mai ales în primii ani după asumarea managementului. Antreprenorul are posibilitatea să schimbe
treptat caracteristicile firmei în concordanţă cu aspiraţiile sale, cu resursele şi condiţiile implicate.
(f) O deosebită pondere asupra managementului exercită faza ciclului de viaţă al firmei.
 Fazele ciclului de viaţă
Faza 1. Debutul firmei (lansarea) se caracterizează prin situarea în prim plan a atragerii de clienţi şi a livrării
produselor şi/sau serviciilor firmei.
un volum mare de muncă necesită stabilirea nivelului producţiei şi asigurarea calităţii produselor.
sistemul organizatoric este simplu, antreprenorul realizând întreg managementul implicat, inclusiv
supervizarea personalului.
previziunile formalizate sunt foarte reduse sau încă nu există.
principala preocupare strategică a antreprenorului este asigurarea supravieţuirii firmei. În acest scop
antreprenorul îşi utilizează întreaga energie, rudele, prietenii şi capitalul disponibil.
 Fazele ciclului de viaţă
Faza 2. Supravieţuirea firmei începe când firma şi-a demonstrat viabilitatea, având suficienţi clienţi cărora
poate să le livreze produse care le satisfac cerinţele. Ca urmare, centrul preocupărilor se schimbă de la
asigurarea menţinerii sau existenţei firmei la realizarea unor raporturi avantajoase între mărimea veniturilor şi
cea a cheltuielilor. În consecinţă, ridică două probleme majore:
• pe termen scurt, este firma capabilă să genereze suficiente lichidităţi pentru a realiza punctul critic (break-
even) şi să furnizeze resursele necesare pentru repararea şi înlocuirea echipamentelor uzate?
• pe termen mediu şi lung, este capabilă firma să genereze suficiente lichidităţi pentru a se menţine la un nivel
care să-i asigure sustenabilitatea, ţinând cont de specificul domeniului său de activitate?
 sistemul organizatoric se menţine încă simplu
numărul salariaţilor este redus, antreprenorul apelând la unul din manageri pentru producţie şi/sau vânzări,
care să-l ajute în managementul afaceri.
se înregistrează unele progrese în realizarea previziunilor, mai ales de lichidităţi. Cu toate acestea,
preocuparea majoră a antreprenorului rămâne asigurarea supravieţuirii firmei.
În această fază, antreprenorul are două alternative: a) să rămână în acest stadiu, mulţumindu-se cu veniturile
actuale sau chiar să se retragă din afaceri b) sau să dezvolte în continuare firma, aducând-o în faza următoare.
 Fazele ciclului de viaţă
Faza 3. Succesul firmei se caracterizează prin atingerea unui nivel substanţial al producţiei, vânzărilor şi
veniturilor, care garantează funcţionarea pe mai departe în condiţii de profitabilitate. Cu alte cuvinte, firma
este sănătoasă din punct de vedere economic.
În această fază, antreprenorul este confruntat cu două alternative:
• să utilizeze firma în continuare ca sursă de venituri personale, în condiţiile în care antreprenorul se
retrage integral sau parţial din afacere,
• să folosească firma ca bază de plecare pentru expansiune. Într-o asemenea ipostază antreprenorul îşi
asumă riscul de a investi toate resursele financiare ale firmei, inclusiv capacitatea sa de a obţine credite
pentru o puternică dezvoltare.
se angajează personal suplimentar, manageri profesionişti
se pun la punct sisteme organizatorice şi de previziune
in cazul în care firma obţine performanţe economice ridicate, se întrunesc condiţiile pentru a trece la
viitoarea fază a dezvoltării firmei.
 Fazele ciclului de viaţă
Faza 4. Expansiunea firmei, în care principalele probleme sunt cum să se determine o dezvoltare rapidă a afacerii şi
cum să-i finalizeze dezvoltarea. Din punct de vedere economico-managerial, două probleme devin esenţiale:
• delegarea de către antreprenor a unora din sarcinile, competenţele şi responsabilităţile sale pentru a creşte eficacitatea
managerială, în condiţiile unor complexităţi şi ritmuri de evoluţie crescânde ale activităţilor firmei;
• asigurarea lichidităţilor necesare pentru a satisface cerinţele mari de resurse financiare implicate de realizarea
expansiunii firmei.
În acest stadiu al evoluţiei, firma este descentralizată, constituindu-se subdiviziuni specializate pentru producţie şi
vânzări.
 sistemele informaţional, decizional, metodologico-managerial şi organizatoric se conturează şi se dezvoltă.
 previziunile – atât strategice, cât şi tactice şi curente – se practică apelând la manageri şi specialişti în domeniu.
 cu toate că antreprenorul îşi menţine poziţia dominantă în firmă, există un sistem managerial care funcţionează de sine
stătător şi în mod eficace.
Mulţi antreprenori care s-au dovedit performanţi în stadiul al III-lea, de succes al firmei, nu mai pot să fie performanţi şi
în stadiul al IV-lea, de expansiune, dată fiind natura parţial diferită a problemelor de rezolvat şi mai ales complexitatea
mult superioară în condiţiile unui ritm de succedare a problemelor sensibil mai alert. În asemenea situaţii firma se
reîntoarce – prin forţa împrejurărilor - în faza 3 sau chiar 2.
 Fazele ciclului de viaţă
Faza 5. Faza de maturitate a firmei, în care antreprenorul se confruntă cu două probleme
principale:
• să consolideze şi să controleze în mod eficace câştigurile financiare din faza de expansiune;
• să menţină avantajele dimensiunii mici a firmei, referitoare la manifestarea spiritului
antreprenorial şi flexibilitatea deciziilor şi acţiunilor.
Pentru aceasta, firma trebuie să-şi dezvolte rapid un sistem managerial pentru a elimina neajunsurile
expansiunii rapide, introducând o abordare profesionistă în ceea ce priveşte planificarea strategică,
bugetele de venituri şi cheltuieli, costurile etc.
În această fază se produce separarea atât operaţională, cât şi financiară între antreprenor şi firma sa.
Dacă firma poate combina avantajele de mărime, de resurse financiare şi de talente manageriale
încorporate, cu spiritul antreprenorial, atunci ea va fi deosebit de performantă. Dacă nu, poate să
ajungă la altă fază a ciclului de viaţă - nedorită.
O mare parte a firmelor în faza de maturitate sunt de dimensiuni mijlocii sau chiar mari, ceea ce
favorizează tendinţa de diversificare.