Cât de aristoteliciană era

Școala exegetică din Antiohia?

Alexandru Mihăilă
Facultatea de Teologie Ortodoxă
București
 Școala din Antiohia
• Lucian din Antiohia (m. 312) – întemeietor (?)
• Eusebiu de Emesa (m. cca. 360)

• Diodor de Tars (m. cca. 390)

• Teodor de Mopsuestia (m. cca. 428)
• Ioan Hrisostom (Gură de Aur) (m. 407)
• Teodoret de Cyr (m. 457)
• Diodor de Tars: „Noi preferăm sensul istoric
(τὸ ἱστορικόν) în locul sensului alegoric (τὸ
ἀλληγορικόν)” (fragm. 93 la Questiones ad
Octateuch.)
 Etapele exegetice (ter Haar Romeny 1997)
1. citirea textului (τὸ ἀναγνωστικόν): accentuare, punctuație
2. interpretarea (τὸ ἐξηγητικόν)
– explicate metaforele, comparațiile
– discutate ambiguitățile, paradoxurile, discrepanțele
– atenție asupra ce s-a petrecut (πράγματα)
– se caută sensul (διάνοια) dorit de autor
– sensul eventual reformulat prin parafrază
– 4 unelte (ὄργανα)
• discutarea vocabularului
• explicarea istorică (τὸ ἱστορικόν) – cine, unde, când și ce
• aplicarea cunoștințelor gramaticale și retorice
• metrica
3. compararea textuală (τὸ διορθωτικόν): alte variante ale textului
4. examinarea (τὸ κριτικόν / κρίσις ποιημάτων)
– examinare a adevărului (ἀλήθεια) moral și dogmatic
– rezolvarea obscurităților (ἀσάφεια)
– adevărul perceput printr-o vedere spirituală (θεωρία)
– sensul istoric devine o preînchipuire (τύπος) al unui adevăr spiritual
• Quasten: „Idealismul Alexandriei și înclinarea speculativă
se datorau lui Platon, realismul și empiricismul Antiohiei
lui Aristotel; prima tindea spre misticism, a doua spre
raționalism” (Patrology, vol. II, p. 122).

• Klaus Oehler 1964: „Școala antiohiană […] practica o

formă gramaticală sobră de exegeză biblică ce n-ar fi
admis nici cea mai mică urmă de deviere sau de entuziasm
și era de aceea deschisă la influența lui Aristotel. Prin
Teodor de Mopsuestia tulpina aristoteliciană din teologia
antiohiană a produs o hristologie care a dat naștere
nestorianismului. Cu ajutorul nestorianismului, Aristotel
și-a găsit locul în școlile teologice din Siria”.
 Școala de la Nisibi – profund
aristoteliciană
• Sergiu din Reshaina (m. 536) comentează în siriacă în
două lucrări Categoriile
• Pavel Persanul (cca. 567-580) scrie un tratat despre
logica lui Aristotel și comentează (inițial în pehlevi)
Despre interpretare
• Probus/Proba (sec. VI) comentează în siriacă Despre
Interpretare și Analitica primă
• Sever Sebokht din Kennesrin (m. 667) comentează
Analitica primă și traduce în siriacă comentariul
Despre interpretare al lui Pavel Persanul
 Comparație
Școala alexandrină
• alegorie
• influențe de la Platon
• exegeza pleacă de sus în jos
(de la Dumnezeu la om)
• erezie: monofizitism
(accentuarea exclusivă a
firii divine)
Școala antiohiană
• sensul istoric gramatical
• influențe de la Aristotel
• exegeza pleacă de jos în sus
(de la om la Dumnezeu)
• erezie: dioprosopism
(separarea firii omenești de
cea divină)
Influențe aristotelice (Karamanolis 2016)

• Vasile de Cezareea (cel Mare)

– Hexaemeron – folosește Istoria animalelor și
Meteorologia
– diferența între ὑπόστασις și οὐσία reflectă diferența între
substanța primă și secundă
• Grigorie de Nyssa
– De anima; De opificio hominis – influențe din De anima
• Nemesius de Emesa
– De natura hominis – influențe (dar și critici) din De
anima
 Critici față de Aristotel
• Ioan Hrisostom (Coleman-Norton 1930)
– Aristotel s-a ridicat împotriva lui Platon (In Epist.
ad Rom. Homil 3, 3 în: PG 60, 414)
– Peripateticii au putrezit (In Acta Apostolorum
Homil. 3, 3 în: PG 60, 47)
– „Căci, spune-mi, de unde să fie folositor neamului
omenesc să guste ceea ce a făcut Stagiritul?” (De
S. Babyla, contra Julianum et gentiles 9 în: PG 50,
546)
• Teodoret de Cyr: „Pe când încă trăia Platon, Aristotel s-a
ridicat pe față împotriva acestuia, a început să combată
Academia, fără nici un respect față de școala de care a profitat
cu atât de mult zel, fără să țină cont de renumele unui maestru
atât de reputat, fără să-i fie frică de tăria argumentării aceluia,
ci fără rușine s-a făcut adversarul lui, adoptând principii care,
departe să fie mai bune, sunt inferioare față de ale aceluia.
Platon a afirmat de pildă că sufletul este nemuritor, Aristotel l-
a declarat muritor; Platon a susținut că Dumnezeu își exercită
providența asupra universului, Aristotel, dacă este să judecăm
după cuvintele sale, sustrăgea pământul de sub guvernarea
divină, pentru că spunea că Dumnezeu domnește în lume până
la lună, iar restul este supus destinului. Aristotel a inventat și
alte noutăți de care nu mai vorbesc în acest moment”
(Graecarum affectionum curatio 5, 46-47).
• „Pe scurt, Platon și Socrate s-au pus de acord pentru a
spune lucruri admirabile. Dar Aristotel, deși aparținea
de școala lui Platon, nu a tras prea mare folos din
aceasta, ci dimpotrivă” (Graecarum affectionum
curatio 11, 13).
 Evaluări
• Nash 1892: „Aceasta, cred, a fost funcția
logicii și retoricii aristotelice în exegeza din
Antiohia. I-a oferit un aparat pentru o
exprimare clară și sistematică […] Nu a avut o
influență mai mare”
• Wallace-Hadrill 1982: „Doar într-un sens general pot fi
numiți aristotelicieni scriitorii creștini din Antiohia.
Sensul în care termenul se poate aplica este acela care le
recunoaște un cadru sau un model aristotelic de gândire,
și acesta este probabil adevărat despre mulți dintre ei
chiar și când aveau puține cunoștințe despre opera lui
Aristotel și se adăugau corului patristic de condamnare a
aserțiunilor filosofice ale acestuia. Concentrarea rațiunii
de către Aristotel asupra faptelor observabile își găsește
oarecum analogia în emfaza antiohiană asupra
evenimentelor istorice și umanității a lui Hristos, dar
aceasta nu prea permite să considerăm că Aristotel ar
avea vreo influență directă asupra gândirii lor”.
• Adam Becker 2006: „Nu există nicio dovadă
textuală care să sprijine ideea că părinții
antiohieni se bazau în mod special pe
Aristotel”.
 Influența retorică
• Christoph Schäublin 1974, Untersuchungen zu
Methode und Herkunft der antiochenischen Exegese
[non vidi] – elemente de retorică
• Frances Young 1989 – influența școlilor de retorică
asupra exegezei patristice
• Robert C. Hill 2005 – skopos, hypothesis, dianoia,
hermeneia, lexis, to historikon, theoria sunt concepte
care țin de educația (paideia) primită în școlile de
retorică
• Raffaella Cribiore 2006 – despre școala lui Libaniu
 Concluzie
• Propun eliminarea categorisirii Școlii din
Antiohia drept „aristoteliciană” (e tot atât de
aristoteliciană pe cât sunt și oamenii de știință
de azi)
• Diferența față de Școala din Alexandria:
retorică vs. filosofie