Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
METODELE
FOLOSITE PENTRU
DETERMINAREA
CARACTERISTICILOR
DE CALITATE ALE
BISCUIȚILOR
◦ Mirosul - Prin examinare se iau circa 5 g de biscuit bine mărunțiți în prealabil într-un major cu pistil şi se introduce într-un
pahar de laborator, adăugându-se circa 50 cm3 apă caldă. Se omogenizează prin amestecare cu o baghetă de sticlă cca un
minut, se acoperă cu o sticlă de ceas, se lasă în repaos cca 3 minute şi se miroase suspensia. Observăm dacă mirosul este
plăcut, caracteristic sortimentului şi adaosurilor folosite sau prezintă miros străin (rânced).
◦ Gustul – se examinează prin mestecare apreciindu- se dacă este caracteristic sortimentului şi adaosurilor folosite, dacă
scrâșnește în dinți (prezintă impurități minerale) sau dacă prezintă gust străin. Păstrarea biscuiților în depozit trebuie să se facă
în condiții care să asigure menținerea gustului, consistenței, frăgezimii, culorii şi aromei acestora.
În acest scop sunt importanți următorii factori: temperatura, umiditatea relativă a aerului şi lumina. Parametrii optimi
sunt temperatura de 18-20 grade Celsius, umiditatea relativă de 65 - 70% şi lipsa luminii. Biscuiții care sunt supuși acțiunii
directe a luminii solare își pierd repede culoarea, în special cei zaharoși. De aceea, depozitarea lor se face numai în ambalaje care
îi protejează împotriva luminii.
Fizico-chimice