GENUL TRICHOMONAS

Specii patogene la om:

- T. bucalis: prezența în cavitatea bucală indică igienă
bucală deficitară);
- T. hominis: prezența în ileon și colon ascendent a
trofozoiților (nu are chist) nu determină tulburări
intestinale – patogenitate discutabilă);
- T. vaginalis: parazit al căilor genito-urinare la ambele
sexe (preferă medii umede, cu pH de 4,9 – 6,5 si
temperaturi de 35-37C); la femei se localizează în
epiteliul vaginal, uretră, glandele Bartolin și Skene, rar în
endocervix; la bărbați se poate localiza în uretră și
prostată dar habitatul nu este favorabil.
 T. VAGINALIS - MORFOLOGIE
Trofozoitul: 8-10 m/6-8 m, formă
piriformă/ovalară, polul anterior - rotunjit,
posterior – efilat; are un nucleu mare, situat
anterior; corpul este străbătut de axostil (un
fascicul rigid de fibrile cu rol de susținere; are 3-5
flageli egali, cu origine comună, la polul anterior;
lateral are o membrană ondulantă, terminată cu
un flagel recurent, fără rol în mobilitate, dublată
de o formațiune intra-citoplasmatică numită
costa.
 T. VAGINALIS - MORFOLOGIE
Chistul: nu a putut fi observat, se pare că
parazitul l-a pierdut de-a lungul evolutiei
filogenetice, adaptându-se la trecerea de la
mucoasă la mucoasă (contact sexual);
sexual
presupusele chisturi evidențiate în culturi s-au
dovedit a fi trichomonade degenerate.
 T. VAGINALIS - PATOLOGIE
Vaginul normal:
- pH = 3,8-4,5; predominant Lactobacillus
acidophilus.
Colonizarea epiteliului vaginal este favorizată de:
- terenul estrogenizat al femeii ce stimulează
producerea de glicogen în cantitate mare în
celulele epiteliale vaginale;
- pH vaginal alcalin.
 T. VAGINALIS - PATOLOGIE
Modificări vaginale induse de parazit:
- alcalinizare;
- scăderea nr. lactobacililor (fagocitoză,
proteinaze) și creșterea florei anaerobe;
- parazitul poate fi vector pentru bacterii.
 T. VAGINALIS - BOLI
La femei: infecția poate fi asimptomatică.
Vaginita trichomoniazică necomplicată: este localizarea
cea mai frecventă a parazitozei;
- în forma acută, se manifestă prin eritem și prurit
vulvar, senzații de arsură, leucoree abundentă (galben-
verzuie, spumoasă, aerată care devine maronie în cazul
infecției cu bacterii) care diminuează treptat; în formele
cu evoluție spre cronicizare, pot apărea intermitent
episoade mai puțin severe de vulvovaginită; se poate
exacerba postmenstruație și în sarcină;
- examenul local: eritem, peteșii și ulcerații multiple,
profunde, în cavitatea vaginală; uneori se pot extinde
până la nivelul colului uterin ("col peteșial" – cu pete
roșii mici, multiple).
 T. VAGINALIS - BOLI
Vaginita trichomoniazică complicată:
- dacă ulcerațiile sunt pe zona de trecere între vagin și
uterin, pot apărea malignizări (incomplet clarificat);
- se asociază des cu candidoză (levura Candida) ce
poate masca leziunile printr-un văl de secreții albe;
- netratată prompt, se poate complica cu cistită, anexită,
metroanexită sau poate capăta caracter cronic; în timp
pot apărea dispaurenie (dureri la contactul sexual),
tulburări psihice (labilitate emotională, frigiditate),
sterilitate temporară (parazitul fagocitează spermatozoiții
sau le inhibă motilitatea prin metaboliții produși);
- postmenopauză, datorită vaginitei atrofice prin deficit
de estrogeni, pot apărea și sângerări, disurie, polakiurie.
 T. VAGINALIS - BOLI

La bărbați: la majoritatea infecția este asimptomatică.

Uretrita trichomoniazică: cea mai frecventă localizare;
- în forma acută, apare senzația de arsură, accentuată
de micțiune, secreție fluidă, lăptoasă;
- după câteva zile, parazitul se cantonează la nivel
prostatic; secreția se reduce cantitativ rămânând o
picătură matinală la nivelul meatului urinar, inițial
purulentă, apoi seroasă;
- uretrita se poate complica cu epididimite, prostatite.
 T. VAGINALIS - DIAGNOSTIC
La femei:
- simptomatologia, examenul local;
- examenul parazitologic: mai frecvent utilizat
- prelevate: secreție vaginală, urină (sediment
urinar după centrifugare);
- preparate native, frotiuri colorate Giemsa
examinate microscopic;
- cultivări pe medii selective (m. Tye, m. Loffler);
- imunodiagnostic:
- detecția Ac specifici în serul pacientului (ELISA,
ID, IF, RFC); de perspectivă tehnicile cu Ac monoclonali.
 T. VAGINALIS - DIAGNOSTIC
La bărbați:
- examenul parazitologic: mai frecvent utilizat
- prelevate: secreție uretrală direct sau după masaj
prostatic, urină (sediment după centrifugare);
- preparate native, frotiuri colorate Giemsa
examinate microscopic;
- cultivări pe medii selective (m. Tye, m. Loffler);
- imunodiagnostic:
- detecția Ac specifici în serul pacientului (ELISA,
ID, IF, RFC); de perspectivă tehnicile cu Ac monoclonali.
 T. VAGINALIS - TRATAMENT ȘI
PROFILAXIE
Tratament:
- se face simultan la ambii parteneri (vindecare 94%);
- oral derivați de 5 nitroimidazol (Metronidazol,
Tinidazol); Tricomicon intravaginal – antiparazitar, anti-
fungic, antibacterian (Metronidazol, Cloramfenicol,
Nistatin, Lactoză); la gravide – local Clotrimazol.
Profilaxie:
- diagnosticarea și tratarea persoanelor infectate și a
partenerilor sexuali;
- educație sanitară (igiena, contacte sexuale protejate,
evitarea contactului sexual în timpul tratamentului, etc.)
 T. VAGINALIS - EPIDEMIOLOGIE
Răspândire: foarte largă; în România cca. 25% dintre
femei sunt colonizate.
Surse: atât femeile cât și bărbații, mai ales cei cu forme
asimptomatice de infecție.
Căi de transmitere:
- predominant veneriană;
- posibil și prin obiecte recent contaminate cu secreții
genitale.
Receptivitatea: generală; prevalență crescută la femei
care trăiesc în condiții igienico-sanitare precare și de
promiscuitate sexuală.