Porțile maramureșene există încă din perioada feudală când s-a format o clasă de nemeși

(ţărani nobili) cuprinzând un număr mare de familii, provenind din rândul obştilor maramureşene . Doar
aceștia aveau dreptul să își construiască porți grandioase, lucru prin care se deosebeau de țăranii
simpli care își puteau confecționa doar vranițe ( confecționate din pari montați paralel pe o ramă
dreptunghiulară și cu o diagonală, pentru a-i fixa). În această regiune, ele se întâlnesc mai ales în
satele de pe văile Mara, Cosău şi Iza, precum şi în unele localităţi din Ţara Lăpuşului.
Componență și structură
Poarta era făcută din lemn de stejar, însă un lucru cu o semnificație puternică spiritual este faptul că
lemnul era tăiat când era lună plină și adus din pădure într-o zi lucrătoare în care nu era post, astfel
spunându-se că poarta va aduce noroc și va feri casa de toate nenorocirile. De asemenea,
maramureșenii puneau bani, agheasmă și tămâie sub stâlpul care leagă pragul pentru a ,,nu se apropia
ciuma”.

Porțile erau construite în general pe trei stâlpi solizi, ciopliți în patru fețe, legați în partea de sus printr-o
grindă numită ,,fruntar”, peste care se sprijină ,,hăizașul”, un acoperiș larg.

Porțile sunt făcute din stejar care trebuie tăiat numai în nopți cu lună plină,
pentru a feri casa de nenorociri și ceasuri rele și transportat în zilele lucrătoare
din săptămână când nu se mănâncă post, adică marți, joi sau sâmbătă, pentru a
aduce noroc casei.
Un alt motiv des întâlnit pe porțile țărănești este cel al funiei, care ia diverse forme:
cerc, cruce, colac. Funia răsucită este simbolul vieții și al morții, al binelui și răului.

Pomul vieţii este un alt motiv principal şi foarte vechi, simbol al vitalităţii, al
ascensiunii spre cer, al rodniciei continue şi al vieţii veşnice. Legate de acest simbol
sunt bradul, ramura de brad, frunza şi vasul cu flori.

Porumbelul, reprezentare a sufletului, a purității morale, și cocoșul, simbol solar,

care anunță, prin cântecul său, răsăritul soarelui și izgonește duhurile rele ale
nopții sunt alte elemente regăsite pe design-ul porților.
soarele – reprezintă viața și are mai multe reprezentări: cerc, stea, un chip rotund;

Simboluri
Poarta, ca simbolistică, împarte răul de bine, zona sacră de cea lumească, trecerea pe sub poartă fiind un
simbol în sine. Se presupunea că atunci când bărbații se întorceau acasă încărcați cu toate relele lumii,
poarta îi purifica de boli și blesteme pentru a reveni curați alături de familiile lor.

Poarta avea o însemnătate deosebită și o valoare spirituală profundă pentru țăranul maramureșean datorită
elementelor atent sculptate, dar mai ales pentru complexitatea simbolisticii acestora.

Cele mai frecvente sunt simbolurile solare, embleme ale perfecţiunii şi regenerării. Acestea se împletesc
deseori cu motivul crucii, care este nelipsit de pe porțile maramureșenilor marcând profund viața țăranului,
care se ghidează după datinile creștine.
colacul – aduce belșug în casă;

arborele vieții – viața fără sfârșit, viața fără

de moarte, dar și verticalitatea;
șarpele – păzitorul gospodăriei (șarpele
casei);
dintele de lup – apărător împotriva
farmecelor;
bradul – viața, verticalitatea;
cocoșul – hărnicie, măndrie;