BALNEOCLIMATOLOGIA

Dr. Dana-Maria Dimulescu

Medic Primar Recuperare Medicală
Doctor în Ştiinţe Medicale
UMF”Carol Davila”
 Apele minerale terapeutice

• Ape din surse naturale, izvoare sau forate artificial, cu anumite caracteristici
fizico-chimice, efecte farmacodinamice asupra organismului, utilizate în scop
terapeutic.
• Criteriile îndeplinite de apele minerale:
- mineralizare sau conţinut de săruri dizolvate de peste 1 g/l sau
- prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută în
cantităţi minime (oligoelemente curative): brom, iod, fier, arsen, litiu, stronţiu,
bor, bariu, siliciu, mangan, aluminiu, în mg/l sau
- conţinut de gaze dizolvate cu efecte biologice: CO2 – 1000 mg/l sau H2S /
1mg/l sau
- temperaturi de peste 20 gr.C la sursă, indiferent de conţinutul mineral, ce le
conferă caracterul de ape termale (32-38 gr.C), hipo-sau mezotermale (20-31
gr.C), hipertermale (peste 38 gr.C) sau
- conţinut de elemente radioactive în unităţi Mache/l (50-100 uM) şi
- acţiune terapeutică recunoscură ştiinţific – criteriu obligatoriu pentru toate
apele minerale.
1. Apele cu mineralizare de peste 1 g/l (grupa A) se clasifică după concentraţie în:
- ape de concentraţie medie: 1-15 g/l
 Apele minerale terapeutice

- ape concentrate: 15-35 g/l

- ape foarte concentrate: 35-150 g/l
- ape de mare concentraţie: peste 150 g/l substanţe dizolvate.
În funcţie de presiunea osmotică, apele minerale pot fi:
- hipotone: sub 325 moli/l
- izotone: 325 moli/l (valoarea osmolarităţii soluţiei fiziologice)
- hipertone: peste 325 moli/l
2. La apele minerale cu mineralizare totală sub 1 g/l substanţe minerale (grupa B)-
ape oligominerale, se estimează conţinutul în oligoelemente cu acţiune
biologică favorabilă sau gaze (H2S, CO2); în această categorie sunt incluse şi
ape care nu îndeplinesc condiţiile privind compoziţia chimică, dar au efecte
terapeutice, dovedite prin studii farmacologice şi clinico-terapeutice: apele
termale (acratoterme) de la Băile Felix, 1 Mai, Vaţa de Jos; apele acratopege (cu
temperatură sub 20 gr.C), cu conţinut de Ca sau CO2 în cantităţi mici, cu efecte
diuretice (izv. 7 Căciulata, izv. 11 şi 12 de la Băile Olăneşti, izv. 300 de scări din
Slănic Moldova).
1. Apele minerale din grupa A
Includ 5 categorii de ape minerale cu concentraţii peste 1 g/l:
 Apele minerale terapeutice

A+B) Apele minerale alcaline şi alcalino-teroase: în Carpaţii Răsăriteni, nordul

Transilvaniei şi Banat. Rar sunt ape bicarbonatate pure, frecvent sunt izvoare
cu mineralizare complexă, mixte alcaline sau alcalino-teroase, carbogazoase,
sulfuroase, clorurate sodice, sulfatate, feruginoase.
• Indicaţii: afecţiuni ale tubului digestiv, ale căilor biliare, în cura de diureză în
afecţiunile reno-urinare (ape hipotone calcice), tulburări ale metabolismului
fosfo-calcic: cură internă (crenoterapie).
• Se utilizează în aplicaţii externe (comprese) în boli dermatologice, în cură de
inhalaţii ( afecţiuni bronho-pulmonare şi ORL), irigaţii vaginale (afecţiuni
ginecologice): efecte antiinflamatorii şi antialergice.
• Staţiuni balneo-climatice cu izvoare alcaline: Slănic Moldova (izv:Ciunget),
Malnaş, Tinca, Bixad (carbogazoase); izvoare alcalino-teroase şi teroase: Slănic
Moldova, Sângeorz Băi, Vatra Dornei, Biborţeni, Vâlcele (carbogazoase). Multe
izvoare sunt îmbuteliate: Borsec, Bodoc, Biborţeni, Covasna, Slănic Moldova,
Lipova, Tinca, Vâlcele, Hebe (Sângeorz Băi).

C) Apele clorurate sodice: staţiunile litoralului (apa mării şi a lacurilor riverane),

lacurile sărate din Câmpia Română (Amara, Lacu Sărat, Balta Albă), lacuri
formate pe roci
 Apele minerale terapeutice

saline, foste exploatări (Ocna Sibiului, Slănic Prahova, Ocnele Mari, Sovata) sau
surse subterane petroliere (Băile Govora, Sărata Monteoru).
Izvoarele minerale izotone, hipo-sau uşor hipertone (mixte) se utilizează în cură
internă.
Crenoterapia cu aceste ape (între 3-10 g/l mineralizare) are restricţii determinate de
aportul de sare; au efecte de stimulare a secreţiei şi motilităţii gastro-
intestinale. Apele cu concentraţie mai mare au efecte iritante asupra mucoasei
gastro-intestinale, inhibă evacuarea stomacului, stimulează peristaltica
intestinală, având efect laxativ, purgativ; conţinutul de bicarbonat din aceste
izvoare estompează aceste efecte.
Terapia inhalatorie: efecte osmotice asupra mucoasei căilor respiratorii superioare
şi inferioare, cu hiperemie, efecte secretolitice, antiinflamatorii, sedative, fiind
indicate în afecţiuni bronho-pulmonare şi ORL – pulverizaţii şi inhalaţii
individuale şi colective.
Terapia ginecologică prin irigaţii vaginale: efecte antiinflamatorii, sedative, de
stimulare a secreţiilor în afecţiuni ginecologice inflamatorii.
Staţiuni cu ape clorurate sodice utilizate în crenoterapie: Sângeorz Băi, Slănic
Moldova, Călimăneşti-Căciulata, Băile Olăneşti, Covasna, Buziaş, Băile Tuşnad,
Băile Harghita.
Apele minerale clorurate sodice concentrate (peste 14 g/l)- ape sărate: apa Mării
Negre (15 g/l), cu predominenţa ionilor de Ca, Mg, K, sulfat; apele sărate de la
Amara,
 Apele minerale terapeutice

Lacu Sărat; ape sărate de zăcământ, cu concentraţii de 40-80 g/l (Govora), sărate,
iodurate, sulfuroase; apa sărată concentrată a lacului Techirghiol (60-70 g/l),
ape cu concentraţii saline mari, aproape de saturaţie (200-300 g/l) de la Sovata,
Ocna Sibiului, Slănic Prahova. Unele sunt helioterme în sezonul cald, cu
diferenţe de temperatură între straturile superficiale şi cele profunde mai
concentrate- Lacul Ursu de la Sovata.
Aceste ape clorurate sodice concentrate sunt indicate doar în cură externă (băi
calde la cadă sau piscine, bazine cu apă de mare sau de ghiol, unde se aplică
hidrokinetoterapie, în condiţii de descărcare hidrostatică a greutăţii corpului,
facilitarea sau încărcarea mişcărilor, condiţii de plutire sau flotare avantajoase,
înot terapeutic; la aceste efecte mecanice, se adaugă cele termice şi chimice ale
NaCl asupra tegumentului, cu stimularea termoreceptorilor şi producerea pe
cale reflexă a unor efecte de stimulare ergotropă.
Apele sărate concentrate se utilizează şi în terapia inhalatorie şi cea ginecologică.
Staţiuni cu ape sărate concentrate: Eforie Nord, Mangalia, Saturn, Neptun,
Techirghiol, Amara, Lacu Sărat, Bazna, Sovata, Slănic Prahova, Băile Govora,
Sărata Monteoru.

D) Apele minerale carbogazoase: peste 1 g CO2/l, rar sunt pure; sunt mixte,
bicarbonatate
 Apele minerale terapeutice

clorurate sodice, sulfuroase, feruginoase. Sunt localizate în aria mofetică a

Carpaţilor răsăriteni şi de nord, cu CO2 rezultat din activitatea postvulcanică
gazoasă, în nord cu ape minerale concentrate la Săpânţa, Stoiceni, în zona
munţilor Căliman-Harghita la Sângeorz Băi, Borsec, în zona Dornelor, de-a
lungul Oltului- harghita, Băile Tuşnad, Balvanyos, Malnaş, Bodoc, Zizin; în aria
mofetică de est: Slănic moldova, Covasna (clorurate sodice, bicarbonatate); în
aria de vest: Praid, Biborţeni (carbogazoase carbonatate); în aria de vest a ţării,
cu origini geologice diferite: Buziaş (CO2 provine din faliile rocilor cristaline),
Lipova (CO2 din depozite permeabile de nisipuri argiloase).
Crenoterapia cu ape carbogazoase se bazează pe efectele CO2: stimularea
secreţiei salivare şi gastrice, stimularea motilităţii gastro-intestinale (efecte
tamponate de efectele opuse ale bicarbonatului sau amplificate de NaCl sau
sulf); aceste ape sunt resorbite repede, cresc diureza apoasă, cu eliminarea
crescută de săruri minerale şi acid uric, cresc peristaltismul ureteral şi spală
mecanic căile urinare.
Indicaţiile crenoterapiei: afecţiuni ale tubului digestiv- dispepsii gastrice
hipostenice, hiposecretorii sau anacide, afecţiuni reno-urinare, pentru cura de
diureză în litiaze şi afecţiuni inflamatorii ale căilor urinare.
Staţiuni: Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Buziaş, Vatra Dornei, Covasna, Harghita,
Borsec, Malnaş, Lipova.
 Apele minerale terapeutice

• Cura externă cu ape carbogazoase este indicaţia majoră a acestora, având

efecte vasodilatatoare, cu solicitarea circulaţiei periferice şi sistemice, ca şi a
cordului. Concentraţia CO2 este de 0,5-1 g/l, temperatura apei este de 30-34
gr.C (băi răcoroase); acţionează prin factori fizici – presiunea hidrostatică şi
factorul termic răcoros şi chimici – CO2 ce se degajă din apă , formează un
strat de bule de gaz la suprafaţa pielii, pătrunde prin tegument (30-35
ml/min/m2), producând vasodilataţie periferică prin acţiun edirectă asupra
musculaturii pereţilor vasculari şi indirectă, prin mecanism reflex, prin
excitarea receptorilor cutanaţi. Vasodilataţia din circulaţia periferică, cu aport
crescut de sânge din zona centrală expune tegumentul încălzit în contact cu
apa din baie la o temperatură răcoroasă, ce nu este semnalată centrilor
termoreglării de receptorii termici din tegumentul încălzit artificial. Se produc
pierderi de căldură în baia răcoroasă, cu uşoare efecte hipotermizante, cu
scăderea temperaturii centrale cu 0,4-0,7 gr.C, uneori 1 gr.C, ce se menţine 30-
60 minute după baie. Efectele asupra circulaţiei sistemice: vasodilataţie, cu
scăderea rezistenţei periferice, creşterea debitului sistolic şi a debitului pe
minut, scăderea timpului de preejecţie şi creşterea celui de ejecţie, în condiţii
avantajoase pentru miocard, ce lucrează în condiţii de temperatură uşor
scăzută (hipotermie centrală); are loc un antrenament moderat şi economic al
miocardului; aceste băi reprezintă o adaptare a sistemului neuro-vegetativ şi
endocrin la solicitarea adecvată a miocardului. Efecte favorabile suplimentare:
creşte întoarcerea venoasă, aportul crescut de sânge în
 Apele minerale terapeutice

circulaţia coronariană, concomitent cu reducerea frecvenţei cordului, datorită

hipotermiei produse de CO2.
Indicaţii: afecţiuni CV: cardiopatii ischemice cronice (forme dureroase şi
nedureroase în perioadele de acalmie, sechele post-IM, fază III), HTA (stadiile I
şi II), valvulopatii (forme compensate de insuficienţă mitrală sau aortică,
valvulopatii operate, la 2-3 luni de la intervenţie), arteriopatii periferice (forme
aterosclerotice, boală Raynaud, acrocianoze, eritromelalgie), boli venoase
cronice (sechele după tromboflebită, varice operate, insuficienţă venoasă
stadiul I).
Staţiuni cu ape carbogazoase pentru cură externă: Covasna, Buziaş, Balvanyos,
Tuşnad, Vatra Dornei, Harghita, Lipova.

E) Apele sulfatate: ce conţin peste 1 g de sulfat la litru, combinat cu ioni de Na, K,

Mg, Ca (Ivanda în Banat, la Iaşi, pe dealul Copoului) nu prezintă interes pentru
balneologia de la noi; ape termale sulfatate faimoase- la Karlovy Vary (în
crenoterapie).

2. Apele minerale din grupa B

Cuprinde 4 tipuri de ape minerale.
A) Apele sulfuroase: ce conţin minim 1 mg H2S, HS, S, tiosulfaţi la litru sau
complexe
 Apele minerale terapeutice

coloidale sulfuroase, se prezintă ca ape sulfuroase simple sau mixte-sulfuroase,

clorurate sodice, carbogazoase, alcalino-teroase termale.
Apele sulfuroase sunt indicate în crenoterapie şi în cură externă (băi, inhalaţii,
irigaţii vaginale), prin efectele H2S, ce se resoarbe prin tegument, mucoasa
gastrică, a căilor aeriene superioare şi bronho-pulmonare, vaginale.
Crenoterapia : stimularea secreţiei gastrice (apele bicarbonatate tamponează
acest efect), a peristalticii intestinale, efecte coleretice şi colagoge asupra
ficatului şi căilor biliare, efecte antitoxice şi de scădere a glicemiei la diabetici;
apele mixte carbogazoase au efecte diuretice prin CO2.
Indicaţiile crenoterapiei cu ape sulfuroase de concentraţie mică: diskinezii
biliare, litiază biliară, colecistite cronice- cazuri selectate; diateză urică, cură de
diureză în litiaze urice, infecţii ale căilor urinare; forme de diabet – cazuri
selectate; intoxicaţii cu metale grele.
Staţiuni: Călimăneşti, Căciulata, Băile Olăneşti, Herculane, Mangalia.
Cura externă cu ape sulfuroase de diferite concentraţii are la bază efectele
vasodilatatoare ale S din baie asupra tegumentului, cu ameliorarea circulaţiei
periferice, scăderea TA, ca şi efectele metabolice ale S resorbit prin tegument –
scăderea glicemiei, modificări în metabolismul cartilajului articular- în afecţiuni
 Apele minerale terapeutice

reumatismale degenerative şi inflamatorii. Se aplică sub formă de băi la cadă sau

bazine cu ape sulfuroase termale (herculane, Călimăneşti, Căciulata, Mangalia)
sau încălzite ( Govora, Pucioasa, Nicolina). Indicaţii: afecţiuni reumatismale
degenerative sau inflamatorii articulare (artroze, SA), periarticulare,
posttraumatice şi ortopedice postoperatorii, neurologice periferice, HTA,
afecţiuni vasculare periferice arteriale (ischemice sau angionevroze). Pentru
efectele cheratolitice asupra tegumentului: în psoriazis, eczeme cronice; pentru
efectele desensibilizante, antialergice: în afecţiuni alergice cutanate, tip
urticarie.
Terapia prin inhalaţii cu ape sulfuroase: BPOC, astm bronşic, sinuzite, rinite
alergice, ozenă – efecte antiinflamatorii, antiseptice şi desensibilizante asupra
mucoasei căilor aeriene superioare şi traheo-bronşice, cu eliminarea secreţiilor.
Terapia prin irigaţii vaginale: în afecţiuni ginecologice cronice inflamatorii.
Terapia parenterală (injecţii cu apa unor izvoare din Băile Olăneşti, Călimăneşti-
Căciulata): în tratamentul afecţiunilor alergice dermatologice, digestive sau
respiratorii, asociată cu crenoterapia, balneaţia externă sau terapia cu inhalaţii
cu ape sulfuroase.

B) Apele iodurate: minim 1 mg iod la litru de apă, nu există sub formă pură;
sunt mixte
 Apele minerale terapeutice

clorurate sodice (Bazna, Govora, Bălţăteşti, Sărata Monteoru, Praid) sau alcaline,
clorurate, sulfatate, indicate pentru crenoterapie (apele hipo-sau izotone de la
Călimăneşti-Căciulata, Băile Olăneşti).
În crenoterapie, iodul se stochează în tiroidă (fiind indicate în afecţiuni tiroidiene şi
ovariene), are efectr congestive şi de stimulare secretorie asupra mucoasei
digestive.
În cură externă (băi cu ape mixte clorurate sodice şi iodurate), iodul are efect
vasodilatator periferic şi antimicotic la nivelul tegumentului şi fanerelor.
Indicaţii: ateroscleroză periferică sau generală, artrită urică, afecţiuni
dermatologice micotice.
Pentru efectele congestive şi de stimulare a secreţiilor mucoaselor: în afecţiuni
ORL şi bronho-pulmonare (Govora); pentru efectele antimicotice: în afecţiuni
ginecologice micotice (Bazna, Sărata Monteoru).

C) Apele feruginoase: 10 mg fier la litru de apă, utilizate în trecut în tratarea

anemiilor feriprive, astăzi fără interes în tratarea acestora. Caracterul feruginos
al apelor carbogazoase este considerat un element negatic, fiind necesare
procese de deferizare.
 Apele minerale terapeutice

D) Apele arsenicale: concentraţii de minim 0,7 mg/l erau folosite în trecut pentru
efectul stimulant al arsenului în tratamentul nevrozelor, tratamente abandonate
din cauza efectelor toxice şi cancerigene ale acestui oligoelement. În apa
potabilă este admis un conţinut de arsen de maxim 0,2 mg/l.

Apele oligominerale (acratice): mineralizare totală sub 1 g/l, nu conţin elemente

chimice din grupa B cu acţiune farmacologică, nici gaze terapeutice.
Unele sunt termale (acratoterme): Felix, 1 Mai, Vaţa de Jos: în cură externă, în
bazine, pentru hidrokinetoterapie sau termoterapie în afecţiuni reumatismale
articulare inflamatorii (PR, SA, artrite reactive), degenerative (artroze,
spondiloze), ale ţesuturilor periarticulare şi musculare, afecţiuni
posttraumatice, ortopedice, neurologice periferice sau centrale (sechele AVC,
TCC, TVM), afecţiuni ginecologice.
Alte ape oligominerale sunt reci (sub 20 gr.C)- acratopege: efecte diuretice (prin Ca,
CO2), indicate în crenoterapia de diureză (Călimăneşti, Olăneşti, Slănic
Moldova, Sinaia).

Apele radioactive: în trecut se utilizau în cură balneară externă, cu diferite

concentraţii ale radonului (slabe- sub 50 uM/l, moderate- 50-100 uM/l, intense –
 Apele minerale terapeutice

peste 100 uM/l) în afecţiuni reumatismale, neurologice periferice, pentru efectele

antiinflamatorii ale iradierii radioactive (în vestul Cehiei, la Joachimov, în
exploatări de uraniu, unde a făcut cercetări Marie Curie). Efectele de remanenţă
şi acumulare, chiar la doze mici, cu riscuri pentru organism, au determinat
renunţarea la cura internă şi inhalatorie şi restrângerea indicaţiilor de cură
externă în ţara noastră. Există surse cu radioactivitate foarte slabă, ce nu pun
probleme de risc: Herculane (20 milimicroCurie/l), Felix (0,3 milimicroCurie/l),
Sângeorz Băi (235 milimicroCurie/l).

Microelementele din apele minerale: oligoelemente în concentraţii mici, în stare

ionizată, cu efecte biologice, asemănătoare cu cele ale vitaminelor.
Manganul: participă la sinteza mucopolizaharidelor şi la activitatea arginazei în
ficat, are efecte hipoglicemiante, lipotrope; unele ape pentru crenoterapie
conţin până la 2 mg la litru, cele mai bogate fiind izvorul Hebe de la Sângeorz
Băi (peste 9 mg la litru), izvorul îmbuteliat de la Covasna (peste 7 mg la litru).
Litiul: activarea pompei de Na/k, Ca/Mg în membranele celulare; apele pentru
crenoterapie cu concentraţii mai mari de 3 mg la litru sunt ape litifere (izvorul
matilda de la Bodoc, izvorul Maria de la Malnaş- peste 5 mg la litru; izvorul
Harghita şi Caşin din Iacobeni – peste 6 mg la litru.
 Apele minerale terapeutice

• Zincul: component al moleculei de insulină, element important pentru formarea

anhidrazei carbonice (cu rol în secreţia clorhidropeptică gastrică), în procesele
de sinteză a proteinelor este prezent în ape de crenoterapie în concentraţii până
la 4 mg la litru.
• Cuprul: depozitat în ficat, participă la sinteza citocromoxidazei în mitocondrii,
împreună cu magneziul şi zincul protejează aparatul insular pancreatic, fiind
indicate în diabet.
• Molibdenul: participă în metabolismul purinelor, la formarea xantinoxidazei, are
rol în elasticitatea pereţilor arteriali.
• Vanadiul: contribuie la activarea coenzimei vitaminei B1.
• Siliciul: prezent în formă nedisociată în ape alcaline şi termale (10-120 mg/l)
este implicat în structura pereţilor arteriali (în ateroscleroză).
 Apele minerale terapeutice

• Apele minerale alcaline simple: inhibă secreţia gastrică, aciditatea peptică,

anhidraza carbonică din mucoasa gastrică, stimulează secreţia de mucină,
stimulează activitatea duodeno-pancreatică, activând tripsinogenul în tripsină
activă; au efecte coleretice, hipoglicemiante.
• Apele minerale alcaline mixte (alcalino-teroase şi carbogazoase): cresc secreţia
clorhidropeptică a stomacului, stimulează digestia amilolitică, efecte trofotrope
şi de stimulare a proceselor oxibiotice din hepatocit, efecte coleretice şi de
fluidizare a bilei.
• Apele minerale clorurate sodice hipotone (mixte bicarbonatate şi
carbogazoase): stimulează sau reduc secreţia gastrică, în funcţie de
concentraţia de bicarbonat, stimulează activitatea enzimelor digestive, activând
amilaza şi tripsina; scad colereza, au efecte negative asupra hepatocitului; scad
glicemia, cresc toleranţa diabeticilor pentru glucoză (Sângeorz Băi, Slănic
Moldova, Malnaş); scad colesterolul, cresc diureza, au efect de acidifiere a
urinei şi de eliminare a K.
• Apele minerale sulfuroase de concentraţie mică: stimulează procesele
enzimatice la nivelul mucoasei gastrice, crescând secreţia; cele mai
concentrate au efecte inhibitoare; potenţează activitatea enzimelor pancreatico-
intestinale; apele cu concentraţii mici au efecte hepatotrope, cele de peste 20
mg/l au efecte citotoxice; apele cu concentraţii mici cresc glicogenul hepatic,
au efecte coleretice, cresc toleranţa la glucoză la diabetici, stimulează
catabolismul colesterolului şi sinteza
 Apele minerale terapeutice

acizilor biliare, au efecte diuretice.

Apele carbogazoase şi mofetele de la Covasna: vasodilataţie periferică
cutanată, efecte uşor hipotermizante ale băii răcoroase, creşterea debitului
circulator cerebral prin inhalarea de CO2 în băi şi mofete.
Apele sulfuroase de la Mangalia, Herculane: efecte vasodilatatoare periferice şi
hipotensoare; sunt utilizate în recuperarea bolnavilor cu SA, diabet cu
macroangiopatii.
Apele termale oligominerale de la Felix sunt utilizate în afecţiuni reumatismale
degenerative şi posttraumatice, afecţiuni neurologice, la paciente cu PR (sub
formă de HKT); la pacienţi cu HTA.
Apele sărate de diferite concentraţii în cură externă: efectele lacului helioterm
de la Sovata, HKT în bazine cu apă de mare sau de ghiol, efectele contrastelor
termice helioterapie-băi de mare asupra termoreglării.
Studii asupra talassoterapiei (climat marin, helioterapie, băi de mare) au
evidenţiat efecte asupra activităţii corticosuprarenalei (secreţia de 17-
cetosteroizi), efecte hipotensoare.
 Nămolurile terapeutice

• Peloidele: substanţe ce se formează în condiţii naturale, sub influenţa

proceselor geologice, care în stare fin divizată şi în amestec cu apa, se folosesc
în practica medicală ( băi, împachetări generale sau proceduri locale); pelos-
mâl.
• Fizico-chimic, nămolurile sunt amestecuri heterogene de substanţe organice şi
minerale în stări de agregare şi forme structurale variate, ce conţin o fază solidă
(macro, micro, ultramicrocoloidală şi moleculară), o fază lichidă (soluţie
apoasă) şi o fază gazoasă (H2S, CO2, O2, H, hidrocarburi).
• După compoziţia fizico-chimică, se împart în:
- sapropelice din lacuri continentale şi lagune, formate prin sedimentarea sub
apă a materialelor organice şi minerale sub influenţa proceselor biologice,
microbiologice şi fizico-chimice, ce conţin substanţe organice peste 10% în
nămolul uscat;
- minerale din lacuri continentale şi lacuri formate pe masive de sare, cu acelaşi
mod de formare şi de substanţe organice ca şi cele sapropelice; sau formate în
jurul unor izvoare naturale sau în bazine artificiale pe pat argilos, ce conţin
substanţe organice sub 10% în nămolul uscat;
- de turbă din zone mlăştinoase, format prin transformarea incompletă a
materialului vegetal în condiţii de umiditate crescută, ce conţin substanţe
organice peste 10% în nămolul uscat.
 Nămolurile terapeutice

• În staţiunile balneo-climaterice de la noi există multe tipuri de nămoluri terapeutice:

- nămoluri sapropelice de liman în lacul Techirghiol;
- nămoluri sapropelice de lacuri – Amara, Lacu Sărat, Bazna, Sovata, Slănic Prahova;
- nămoluri minerale – Băile Govora (silicios iodurat), Geoagiu Băi (feruginos);
- nămoluri de turbă – Vatra Dornei, Băile Felix, Mangalia, Someşeni, Borsec.
Indicatorii reprezentativi de calitate: plasticitatea, termopexia, granulaţia, umiditatea,
textura, conţinutul de substanţe organice din nămolul uscat, mineralizarea şi compuşii
ionici ai soluţiei de imbibiţie ( de la valori mici, sub 15 g/l până la valori de saturaţie,
peste 150 g/l), conţinutul de H2S şi sulfuri şi pH-ul permit aprecierea valorii terapeutice
a nămolului, cel sapropelic din lacul Techirghiol fiind unul dintre cele mai valoroase.
Modalităţile de aplicare: depind de plasticitatea, granulaţia, hidropexia nămolului. Cele cu
plasticitate bună ( sapropelice) se aplică sub formă de împachetări generale, parţiale,
cataplasme sau băi cu nămol diluat; cele cu plasticitate mai redusă (de turbă)- sub
formă de băi cu nămol diluat sau integral. Pe malul lacului Techirghiol se fac oncţiuni
cu nămol rece; în afecţiunile ginecologice, se folosesc tampoane vaginale.
Efectele fiziologice şi terapeutice: factorul termic, cu efecte hipertermizante generale
 Nămolurile terapeutice

miorelaxante, decontracturante, creşterea flexibilităţii ţesuturilor articulare şi

periarticulare, efecte antiinflamatorii şi imunologice, vasodilatatoare periferice,
de solicitare CV, efecte sedative în aplicaţii la temperaturi mai puţin solicitante
(efecte favorizate da calităţile termopexice ale nămolului); se adaugă efecte
datorate compoziţiei fizico-chimice a nămolului, prin excitaţia mecanică a unor
componente (mai ales la nămolurile de turbă), ce declanşează mecanisme
reflexe în profunzime, cu răspunsuri vasodilatatoare, la care contribuie şi
compuşi chimici sau gazoşi resorbiţi prin piele (H2S, CO2), cu producerea de
efecte umorale prin mediatori formaţi în tegument, ce declanşează mecanisme
de acţiune vasculare, endocrine, imunologice, antitoxice, neuro-vegetative.
Oncţiunile reci cu nămol, cuplate cu helioterapia şi băile reci de ghiol reprezintă o
formă de adaptare la rece în sezonul cald, cu efecte profilactice primare şi
secundare, folosită în curele de sănătate.
Indicaţiile peloidoterapiei: afecţiuni reumatismale articulare inflamatorii (SA, artrită
psoriazică, artrite reactive), degenerativă, abarticulară, patologie
posttraumatică şi neurologică periferică, afecţiuni ginecologice, dermatologice
(psoriazis, alte boli exfoliante, eczeme, urticarii), afecţiuni endocrine cu
hipofuncţie.
Contraindicaţii: forme acute ale bolilor reumatismale, afecţiuni CV ischemice, HTA,
boli respiratorii (AB, BPOC cu insuficienţă respiratorie), boli digestive (ulcer,
hepatite) sau
 Nămolurile terapeutice

renale (nefrite, litiaze).

 Gazele mofetariene

• În anul 2001 s-a organizat la Covasna o manifestare ştiinţifică internaţională de

către Asociaţia Europeană de Crenoterapie Carbogazoasă.
• Mofetele sunt emanaţii naturale de CO2 gaz; sunt localizate în: zona Carpaţilor
Răsăriteni (legate de activitatea vulcanică din Gutâi-Căliman-Harghita) –
staţiunile balneo-climaterice Covasna, Balvanyos, Băile Tuşnad, Sângeorz Băi,
Borsec, cu concentraţii de CO2 între 94-99,8%, unele având pe lângă CO2, şi
H2S (solfatarii) – la Turia (0,56 mg% H2S) şi Harghita (0,08 mg%); mai sunt
emanaţii de CO2 gaz şi în unele zone ale Carpaţilor Apuseni, cu conţinut mare
de azot (18-91%) şi variabil de CO2 (4-81%). Există şi mofete artificiale: gazul
carbonic este extras din ape minerale carbogazoase – Buziaş sau folosesc CO2
industrial.
• Mofetele naturale sunt amenajate în staţiunile balneo-climaterice Covasna,
Băile Tuşnad, Malnaş, Harghita, Balvanyos. Sunt construcţii de forma circurilor
romane, cu o zonă declivă umplută cu gaz mofetarian, înconjurată cu trepte la
niveluri diferite, ce permit bolnavilor să se plaseze în ortostatism la nivelul
indicat, pentru a cufunda corpul în masa de CO2, mai greu decât aerul, până la
apendicele xifoid. Efectele se datorează atât CO2 resorbit prin tegumentul
cufundat în gazul mofetarian, cât şi CO2 inhalat, prezent în concentraţii
crescute şi în atmosfera supraiacentă masei gazoase declive de CO2, prin
curenţii de aer produşi de mişcările şi respiraţia pacienţilor, la care se adaugă
efectele aeroionizării crescute şi a unor urme de radioactivitate a
 Gazele mofetariene

CO2 sau de H2S (în solfatarii).

Efectele mofetelor: vasodilataţie tegumentară- în jumătatea inferioară a
corpului, cufundată în gaz, creşterea fluxului circulator periferic, creşterea
circulaţiei musculare (prin CO2 dizolvat în plasmă după inhalarea acestuia),
determinând scăderea rezistenţei periferice, a TAD, ce influenţează
hemodinamica cordului: scade perioada de preejecţie, creşte perioada de
ejecţie, scade raportul între preejecţie şi ejecţie; prin inhalarea de CO2 din
atmosfera mofetei, s-au evidenţiat creşteri semnificative de flux cerebral ( cu
75%).
Indicaţii: afecţiuni CV- cardiopatii ischemice cronice ( dureroase, nedureroase,
în perioadele de acalmie, sechele IM, faza III), HTA (stadiile I şi II), valvulopatii
(forme compensate de insuficienţă mitrală sau aortică, valvulopatii operate, la 3
luni de la intervenţie), arteriopatii periferice ( aterosclerotioce, boală Raynaud,
acrocianoză), boli venoase cronice (sechele după tromboflebită, varice operate,
insuficienţă venoasă stadiul I).
 Bibliografie
• Banciu M. – Balneofizioterapie generală și concepte moderne de
recuperare, vol. I, Ed. Mirton, Timișoara, 1996
• Teleki N. – Cura balneoclimatică în România, Ed. Medicală, București,
1986
• Teleki N., Munteanu L. – SPA Tourism în România Balneo-Turistică,
Ed. Royal Company, 2012