Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Asemenea norme trebuie să aibă câteva caracteristici fără de care şansa lor de a
se impune este puţin probabilă: să delimiteze, pentru toţi şi pentru fiecare în
parte obligaţii, interdicţii, permisiuni; să fie recunoscute de toţi sau de cel puţin
o majoritate; să prevadă sancţiuni pentru impunerea lor în folosul comunităţii.
Este de reţinut faptul că chiar şi în cele mai autoritare şi opresive regimuri
politice ale istoriei, caracteristicile de mai sus ale reglementărilor s-au
menţinut, chiar dacă acestea au convieţuit cu norme de conduită impuse
împotriva voinţei majorităţii, în folosul unei persoane sau al unei
minorităţi.Etica occidentala
Istoria eticii occidentale, ca de altfel și cea a filosofiei occidentale, își are
începuturile în Grecia antică. Principalele nume menționate atunci când se
vorbește de etica grecească sunt Socrate, Platon, Aristotel. Chiar dacă se poate
urmări un fir roșu în ideile celor trei filosofi menționați, teoriile etice
dezvoltate de cei trei sunt destul de diferite în esență.
Socrate nescriind nici o lucrare, fiind partizanul unei tradiții orale în ceea ce
privește filosofia, principale sale idei etice sunt desprinse din dialogurile lui
Platon, în special Euthyphron, Laches, Menon, acesta din urmă urmărind să
răspundă la întrebarea Ce este virtutea ?
Platon, a dezvoltat o teorie a formelor și s-a folosit de aceasta ca de o premisă în
dezvoltarea teoriei asupra guvernării, s-a îndepărtat într-o mare măsură de
discursul socratic. Aristotel respinge din start teoria formelor gândită de Platon,
iar propria sa viziune asupra eticii o exprimă în Etica nicomahică și în Etica
eudemică
Delimitari Conceptuale
Unul dintre cele mai importante puncte de pornire în studiul eticii îl reprezintă
înţelegerea corectă asensului şi semnificaţiei termenilor cu care aceasta operează.
Aceasta, deoarece la nivelul simţului
comun, precum şi în unele studii, analize, interpretări sau discursuri moralizatoare,
în lucrări ştiinţifice sau articole de presă termenii de bază ai domeniului moral sunt
adesea utilizaţi în mod inadecvat.
Un prim mod de utilizare inadecvată este stabilirea unui raport de identitate între
etică şi morală, ca noţiuni, sau între etic şi moral ca atribute ale unor persoane,
acţiuni, comportamente
Un al doilea mod inadecvat este utilizarea înpreună, în acelaşi timp şi sub acelaşi
raport, a celor doi
termeni, sub forma binomului “etic şi moral” sau “etico-moral”, sugerând
cuprinderea lor sub acelaşi gen proxim, neidentificat, însă.
Pentru înlăturarea acestor neajunsuri vom preciza originea termenilor, precum şi
evoluţia acestora spre semnificaţia pe care au căpătat-o astăzi în cele mai multe
dintre studiile etice.
Etica profesională este determinată de particularităţile specifice ale unor profesii, de interesele
corporative, de cultura profesională etc. Oamenii ce îndeplinesc funcţii profesionale similare sau identice
îşi elaborează tradiţii specifice şi se asociază în baza unor principii de solidaritate profesională în stare să
păstreze reputaţia grupului profesional dat.
Etica
profesională este compusă
Cultura nu înseamnă să citești mult, nici să știi multe,înseamnă să cunoști mult (Fernando Pessoa)
Cultura și comunicarea formează un cuplu ciudat. Nici una nu se explică fără cealaltă. ” (Jean Caune)
Cultura Profesională la modul general, încearcă să răspundă la mai multe întrebări: Ce este defapt un terț domeniu
profesional? reprezintă acesta în sine aspectele de meserie sau de profesie? Cum se formează cultura profesională a
unor terți specialiști? Ce reprezintă valorile și rolurile profesionale ale acestora? Care
sunt elementele definitorii ale culturilor profesionale ale specialiștilor din țară?Cultura profesională.
În domeniul fiecărei profesii se dezvoltă un set de informaţii profesionale specifice membrilor comunităţi care se
numeşte cultura profesională.
Cultura profesională înseamnă o imagine de ansamblu şi înţelegere a profesiei, a misiunilor, a trecutului,
prezentului, cunoaşterea unei bibliografii profesionale de referinţă (cărţi reviste etc.)
Cultură profesională nu se formează odată pentru totdeauna, ea evoluează, este, mobilă, informaţia se actualizează
în permanenţă prin: cărţi nou apărute în domeniu, articole noi în publicaţii de specialitate, documentele congreselor,
conferinţelor, legături curente dintre profesionişti, prin schimbul de informaţii şi opinii,prin comunicarea profesional
Etica în spațiul culturii profesionale
Cultura și etica profesională sunt direct legate de individ şi influenţează viaţa oamenilor atit la nivel privat ,
personal, dar si mai considerabil la nivel de realizare profesionala. Majoritatea domeniilor socio-profesionale
sunt grele, implică multă responsabilitate, multă muncă. Realizarea profesională vine târziu, după ani grei de
studii, examene şi specializări. Fără o perfecţionare permanentă, specialistul nu are şanse de evoluţie
profesională, rămâne un mediocru întrucât în domeniul profesional totul evoluează rapid şi trebuie să fie la
curent cu noutăţile profesionale.
La nivel individual, cultura profesională se centrează pe axul unei anumite profesii. Ceea ce constituie
“amprenta” individual de neconfundat este reţeaua specifică de conexiuni. Doi specialişti de egală valoare
posedă culturi profesionale apropiate ca macrostructură, dar differentiate prin conexiunile lor interne.
Putem aşadar, vorbi despre o varietate “spectrală” a culturii profesionale pentru un şir de profesii şi despre o
varietate data de însăşi varietatea persoanelor care stăpânesc o anume profesie.
Interdependența eticii și culturii profesionale
Efectul sinergetic al suprapunerii celor patru componente ale
culturii specifice este explicitat perfect de principiul noutăţii
prin combinaţie :
• “...Majoritatea proprietăţilor apei, de exemplu,
nu pot fi deduse cu ajutorul unor principii universale
din proprietăţile elementare ale componentelor ei,
oxigenul şi hidrogenul; proprietăţile apei sunt, deci,
noi în raport cu cele ale oxigenului şi hidrogenului”.,la
fel e și în cazul culturii profesionale-specifice unui
cadru profesional.
Cultura profesionala imbina deobicei o sfera larga de aspecte, concepte, idei.Printre
multitudinea de aspecte si caracteristici ale culturii profesionale si din perspectiva
nivelului de asigurare a unui specialist cu un nivel avansat de cultura profesionala,
vine ideea de „educatie profesionala” . Este un aspect lejer insa isi aduce aportul in
constructia , formarea, insusirea si avansarea culturii profesionale.