ADOLESCENȚA

14-25 ANI
 ADOLESCENȚA
• PRINCIPALELE SARCINI ALE DEZVOLTARII
• Crearea unei identități
• Dezvoltarea de noi relaţii sociale
• Dezvoltarea rolului social de bărbat, respectiv femeie
• să se conformeze la rolurile de sex masculin sau feminin impuse de contextul cultural
• Acceptarea imaginii de sine (aspectul fizic).
• Câştigarea independenţei în relaţia cu părinţii şi a unui nou statut în cadrul familiei
• Pregătirea pentru căsătorie şi viaţa de familie.
• Pregătirea pentru cariera profesională
• Dezvoltarea simţului etic şi a unui sistem de valori propriu – elaborarea propriei
ideologii.
• Dezvoltarea unui comportament social responsabil.
 ADOLESCENȚA
• Transformările din plan fizic nu mai sunt spectaculoase.
• 2 tipuri de ritmuri fiziologice, comportamentale şi psihologice cu
privire la nevoia de somn: Tipul M (morning-type) şi Tipul E
(evening-type).
• preferinţă crescută pentru desfăşurarea activităţilor seara
• perioadă vulnerabilă din punctul de vedere al nutriţiei, datorită
schimbărilor rapide fizice şi psihologice, caracteristice acestei etape
• Anorexia nervoasă sau auto-infometarea poate să pună viaţa in pericol.
• Bulimia – la fel de periculoasă
 ADOLESCENȚA
• GANDIREA
• desăvârşirea stadiului operaţiilor formale
• operaţii de gradul II - combinatorică mentală specifică
• se desăvarşeşte şi reversibilitatea operatorie;
• se formează şi se consolidează scheme de gândire aşa cum sunt
cele privind stabilirea propoziţiilor, se utilizează numeroşi
algoritmi generali şi specifici de identificare, rezolvare şi
control;
• raţionamentul ipotetico-deductiv se realizează cu uşurinţă şi
domină activitatea gandirii.
 ADOLESCENȚA
• se pot construi şiruri lungi de raţionamente pentru a confirma o idee, a
fundamenta o teoremă, etc.;
• este varsta sistemelor abstracte şi a teoriilor
• adolescenţii identifică uşor toţi factorii implicaţi in producerea unui
fenomen şi fac apoi testarea mentală succesivă a fiecăruia, stabilind
gradul lor de contribuţie diferenţiată;
• gandirea poate prelucra un volum mare de informaţii şi operează cu
variate simboluri;
• noţiunile pot avea un grad foarte ridicat de abstractizare şi
generalizare şi formează sistemeriguroase pentru fiecare disciplină
şcolară;
 ADOLESCENȚA
• se inţelege relaţia dintre probabil, posibil şi imposibil, spaţiul şi
timpul infinite, relaţia dintre viaţa subiectivă şi lumea exterioară,
mişcarea astrelor, destinul omenirii, etc.;
• gandirea este logică in ansamblu, organizată, sistematică, riguroasă
şi reflexivă, deschisă la nou;
• apare o nouă formă de egocentrism, manifestată ca o credinţă
specifică referitoare la unicitatea modului lor de a gândi
• capacitatea de luare a deciziilor.
• se iau decizii privitoare la viitor, la alegerea prietenilor, la ce facultate
să se inscrie, la partenerul de cuplu, la inceperea vieţii sexuale, etc
 ADOLESCENȚA
• gândirea critică a adolescentului are nevoie de o serie de condiţii:
• ➢ recunoaşterea faptului că există o problemă;
• ➢ definirea clară a problemei;
• ➢ căutarea de răspunsuri multiple pentru rezolvarea problemei;
• ➢ luarea unei decizii cu relevanţă personală;
• ➢ elaborarea de soluţii pe termen lung a unor probleme pe termen
lung.
• Strans legat de gandirea critică se dezvoltă şi gândirea creatoare.
• = soluţii posibile, a cat mai multor explorări posibile ale obiectelor şi
fenomenelor şi elaborarea unei soluţii unice pentru probleme.
• gândirea critică
• gândirea creatoare

• Reflecție
• Curiozitate
• Adaptare
• Provocare
 ADOLESCENȚA
• O serie de strategii care ajută adolescentul să devină mai creativ:
• activităţile de brainstorming;
• capacitatea mediului de a stimula creativitatea (activităţi ştiinţifice,
vizite la muzee, etc.);
• adolescentul nu trebuie supra-controlat.
• incurajarea motivaţiei intrinseci – folosirea de recompense (de
exemplu, bani) subminează plăcerea activităţilor creative;
• incurajarea flexibilităţii gandirii;
• contactul adolescentului cu persoane creative;
• discuţii cu adolescentul despre persoane creative despre care el a
citit.
• Provocari! • Think outside of the box!
• PRIETENII
• Fiecare pereche de prieteni are ceva în comun. Găsește perechile!
• GÂNDIRE CREATOARE - FIECARE RÂND CONȚINE O SERIE DE ANTONIME.
REPREZENTAȚI GRAFIC ACESTE ANTONIME FOLOSIND GOGOȘI!
 ADOLESCENȚA
• MEMORIA
• creşterea volumului memoriei- formarea culturii generale;
• dominarea memoriei logice.
• resping memorarea mecanică, “toceala”;
• amplificarea capacităţilor de a memora laturile abstracte şi
generale ale cunoştinţelor;
• creşterea caracterului activ al memoriei, exprimat in identificarea
cu uşurinţă a ideilor centrale, ierarhizarea lor, selectarea
argumentelor ce susţin tezele centrale, eliminarea detaliilor
• nesemnificative.
 ADOLESCENȚA
• MEMORIA
• Caracterul activ se manifestă şi in stabilirea de corelaţii între
informaţiile asimilate la diferite discipline şcolare.
• Totodată caracterul activ al memorării facilitează desprinderea
ideilor centrale dintr-un material de memorat, ierarhizarea acestora
după grade de semnificaţie;
• existenţa unui fond de cunoştinţe acumulate in timp care
uşurează memorarea şi păstrarea altora noi, acestea indeplinind o
funcţie de “ancoră”
 ADOLESCENȚA
• MEMORIA
• dezvoltarea metamemoriei care ii permite adolescentului să susţină
activ intipărirea şi păstrarea cunoştinţelor.
• El apelează la repetiţii organizate şi sistematice pentru conservarea
cunoştinţelor esenţiale şi intensificarea lor in preajma unor examene şi
competiţii
• păstrarea este susţinută de interesele şcolare şi de aspiraţia de a fi
persoane culte;
• reproducerea activă a cunoştinţelor este mai accentuată in
postadolescenţă, ea presupunand un mod personal de organizare şi
exprimare;
 ADOLESCENȚA
• COMUNICAREA SI LIMBAJUL
• a) Vocabularul.
• creşterea remarcabilă a vocabularului
• utilizarea tehnicilor moderne de comunicare duce la stăpanirea limbajului
calculatoarelor şi la deprinderile corepunzătoare de lucru;
• devin mai clare şi mai precise semnificaţiile cuvintelor;
• apare o exigenţă faţă de respectarea sensurilor cuvintelor şi expresiilor verbale;
• sunt capabili să valorizeze şi potenţialul poetic al limbii, mai ales in anumite
exprimări in scris;
• debitul verbal scris creşte
 ADOLESCENȚA
• b) Vorbirea.
• vorbirea devine plastică, nuanţată;
• se dezvoltă debitul verbal, fluenţa, flexibilitatea, sunt elaborate stereotipii şi
algoritmi verbali folosiţi in soluţionarea diferitelor situaţii;
• se consolidează stereotipurile verbale de receptare, de codificare şi de pronunţie;
• stilul exprimării este ingrijit, controlat de normele gramaticale;
• poate să apară folosirea cuvintelor de argou şi jargon, care indică, in general,
blazare şi dorinţa de a ieşi in evidenţă;
• adoptarea unor elemente ale culturii occidentale, a unor expresii din limba
engleză şi americană.
 ADOLESCENȚA
• c) Dialogul.
• se manifestă nuanţat, in funcţie de situaţie, de interlocutor, de relaţiile cu acesta;
• adolescenţii manifestă o plăcere caracteristică pentru dialog, pentru discuţii in
contradictoriu pe teme mai generale, cum ar fi: inteligenţa, cultura, justiţia,
dreptatea, etc.;
• discursul verbal se caracterizează prin premeditare, organizare unitară, coerenţa
ideilor, control logic şi gramatical, apelul la limbaj literar, exprimare fluentă,
expunere adecvată, insoţită de un patos caracteristic, adaptare la tema abordată,
la contextul de comunicare, la auditoriu.
 ADOLESCENȚA
• d) Comunicarea nonverbală.
• este mai nuanţată şi mai bogată;
• creşte considerabil expresivitatea privirii;
• asigură o comunicare discretă intre sexe.

• e) Citirea.
• ➢ progresează in corectitudine, coerenţă, expresivitate, viteză;
• ➢ in postadolescenţă se pot insuşi tehnici de citire rapidă.
 ADOLESCENȚA
• f) Limbajul scris.
• ➢ accentuarea particularităţilor personale ale grafemelor;
• ➢ exigenţă privind normele gramaticale şi ortografice;
• ➢ creşte importanţa fazei de proiectare a conţinutului de scris;
• ➢ se cunosc toate formele de adresare in scris.

• g) Limbile străine.
• ➢ adolescenţii sunt interesaţi de perfecţionarea vorbirii in limbi străine;
• ➢ folosesc cu abilitate Internetul.
• Alcătuiți un text care să conțină următoarele cuvinte (exact în
forma în care au fost date):
• ALUNĂ
• TRICICLETEI
• JUPITER
• SCRUMBIA
 ADOLESCENȚA
• AFECTIVITATEA
• Se dezvoltă potenţialul de reactivitate emoţională
• noi abilităţi de a înţelege emoţiile
• incep să inţeleagă oamenii ca personalităţi,
• îşi pot analiza personalitatea, dar şi pe a celorlalţi,
• Capacităţile cognitive sporite fac posibilă recunoaşterea propriilor emoţii,
complexe, multiple şi plurideterminate
• sunt mai capabili să facă introspecţii şi să-şi analizeze propria viaţă emoţională
 ADOLESCENȚA
• AFECTIVITATEA
• Instabilitatea emoţiilor la începutul adolescenţei este legată de fluctuaţia
nivelelor hormonale ce caracterizează această perioadă
• Evenimentele de viaţă pot influenţa dezvoltarea şi calitatea emoţională a
adolescentului
• acuză un stres emoţional legat de presiunea de “a fi îndrăgostit”, de
preocuparea de a-şi alege partenerul şi de suferinţa cauzată de despărţire
• Experienţa primei iubiri este considerată de adolescent unică, irepetabilă,
neincercată de nimeni
• este foarte atent la semnalele care vin din partea partenerului, pentru a căpăta
curajul comunicării a ceea ce simte el.
 ADOLESCENȚA
• AFECTIVITATEA
• Trăirea primei iubiri este o condiţie de maturizare afectivă din zona vieţii
intime.
• Există preocupări pentru fericirea prezentă şi cea viitoare. Aceastea e legată
de motivaţii importante precum: speranţa, aspiraţia, dorinţa insoţită de nelinişte
şi teamă.
• Presiunea socială de a incepe viaţa sexuală, atenţia sexuală nedorită sau
hărţuirea, precum şi experienţele sexuale nedorite sau regretate contribuie
semnificativ la experienţa emoţională generală a adolescentului.
• Mediul şcolar generează bucuria crescută a succesului ocazionat de examene,
concursuri, competiţii
 ADOLESCENȚA
• AFECTIVITATEA
• Insuccesul este trăit mai acut decat la celelalte stadii pentru că este
• mai puternic legat de perspectivele proprii.
• Este mai sensibil faţă de felul in care profesorii ii evaluează cunoştinţele şi
capacităţile.
• Işi dă mai bine seama de erorile pe care le fac profesorii in aprecierea
prestaţiilor şcolare
• Relaţiile bazate pe incredere, consideraţie, preţuire, admiraţie cu un profesor ii
poate face să-şi aleagă un viitor profesional ca al acestuia
• In relaţiile cu colegii pot să apară sentimente mai nuanţate: prietenie, admiraţie,
incredere, dispreţ, ură, invidie.
 ADOLESCENȚA
• AFECTIVITATEA
• Toate tipurile de emoţii şi sentimente sunt trăite la cote inalte şi de aceea se vorbeşte
despre un entuziasm juvenil caracteristic
• se parcurg faze noi in amplificarea şi consolidarea unor sentimente cristalizate
in stadiile anterioare şi, totodată, se formează altele noi precum sentimentul onoarei,
mandria, demnitatea, respectul de sine, mulţumirea, dar şi orgoliul sau ingamfarea.
• Depresia tinde să crească odată cu debutul adolescenţei, cu creştere semnificativă
mai mare la fete decat la băieţi.
• Stării depresive adolescentine i s-au asociat diminuări ale stimei de sine, competenţe
prost percepute in domeniile şcolar, social, comportamental, perceperea unor nivele
scăzute de sprijin din partea covarstnicilor şi părinţilor, părere proastă despre
propriul aspect
 ADOLESCENȚA
• AFECTIVITATEA
• Fetele prezintă stări accentuate de ruşine, vină, tristeţe, timiditate, ostilitate indreptată
către sine asociate depresiei
• Rădăcina tuturor sentimentelor de inferioritate este comparaţia cu alţii.
• sentimentul de inferioritate se consolidează treptat şi se transformă in complex de
inferioritate.
• Compensarea sau acţiunea de contrabalansare a unei deficienţe este un proces adesea
inconştient care constă in „a compensa un deficit sau o infirmitate, reale sau presupuse,
printr-un comportament secundar, uneori bine adaptat la realitate”
• Există insă şi fenomenul supracompensării: individului nu ii mai este suficient să fie
superior intr-un (anumit) domeniu, el vrea să fie cel mai bun, cel mai puternic, să
starnească permanent admiraţia anturajului său.
• Ca urmare, apare ceea ce ce in general este denumit complex de superioritate.
 ADOLESCENȚA
• AFECTIVITATEA
• Disimularea emoţională ii este cunoscută adolescentului, ca
reguli de afişare a manifestărilor emoţionale, dar nu-şi poate
reprima reacţiile de inroşire sau paloare cand este emoţionat şi nu
vrea să o arate.
• Fragilitatea afectivă poate conduce la dezadaptări in raport cu
mediul familial, şcolar şi socio-comunitar
• adolescenţii pot să devină neincrezători, trişti, depresivi, şi chiar să
facă gesturi grave precum suicidul
 ADOLESCENȚA
• Dintre cauzele cele mai importante ale acestor evoluţii nefavorabile menţionăm
➢ lipsa unei bune comunicări in familie;
• ➢ dificultăţi in viaţa de familie;
• ➢ sărăcia accentuată;
• ➢ decepţia părinţilor datorată insucceselor şcolare inregistrate de adolescent;
• ➢ dezamăgirea proprie faţă de eşecurile şcolare repetate;
• ➢ marginalizarea in cadrul grupurilor formale şi informale;
• ➢ indiferenţa şi respingerea din partea persoanei iubite;
• ➢ apariţia prea devreme a propriilor copii.
 ADOLESCENȚA
• MOTIVATIA
• Se manifestă foarte activ trebuinţele de autorealizare şi autoafirmare
• caută tot felul de ocazii pentru a-şi testa propriile posibilităţi (activitatea de
invăţare, concursuri, competiţii, cluburi şi cercuri).
• Autoafirmarea mult mai intensificată faţă de stadiile anterioare ii
• determină să:
• a) manifeste o nerăbdare caracteristică să acţioneze in orice situaţii in care se vor
afla
• b) să facă ceva remarcabil ;
• c) să contribuie intr-un fel la existenţa celor din jur, cel mai frecvent a celor din
familie;
• d) să contribuie la propriul destin.
 ADOLESCENȚA
• MOTIVATIA
• Autorealizarea se exprimă in:
• a) a face efortul de a fi cel mai bun intr-o direcţie sau alta şi a fi fericit dacă a
reuşit;
• b) realizează fel de fel de incercări ca să-şi găsească terenul autorealizării;
• c) doreşte să-şi cunoască forţele, abilităţile, aptitudinile;
• d) trăieşte intens succesele in activităţile in care s-a angajat
 ADOLESCENȚA
• MOTIVATIA
• se parcurge o nouă fază a cristalizării interesului pentru viitoarea profesie şi
pentru identificarea vocaţională.
• Interesele cognitive devin mai profunde şi mai active
• Interesele pentru lectură nu se diminueză, dar devin mai selective şi se preferă
literatura, dar şi alte lucrări dificile, cu caracter filosofic sau referitor la istoria
culturii şi civilizaţiilor
• Se manifestă interes crescut pentru viaţa psihică, pentru cunoaşterea de sine şi a
celor din jur.
• Se manifestă in continuare interesul pentru grupul informal
• Se manifestă mai accentuat interesul pentru drumeţii, excursii, spectacole
muzicale şi sportive.
• MOTIVATIA
• se parcurge o nouă fază a cristalizării interesului pentru viitoarea profesie şi
pentru identificarea vocaţională.
 ADOLESCENȚA
• MOTIVATIA
• Răman in continuare fani ai unor vedete, dar fără a mai manifesta
comportamente extravagant
• se pot manifesta interese sociale şi politice.
• Sunt interesaţi de ceea ce se petrece in lume, citesc ziare, vizionează ştirile la
TV, urmăresc dezbateri, poartă dialoguri inteligente cu specialiştii in ştiinţele
sociale, politice, simpatizează cu mişcări sociale, critică atitudinile
discriminative, participă efectiv la evenimentele sociale, se angajează in acţiuni
de voluntariat.
• Se dezvoltă noi forme de motivaţie, cum ar fi concepţia despre viaţă, sistemul
propriu de valori, idealul de viaţă, aspiraţiile puternice de a se apropia de
statutul adultului
 ADOLESCENȚA
• MOTIVATIA
• Există o importantă evoluţie a motivaţiei pentru învăţare,
• Scopurile de invăţare se referă la preocuparea persoanei de a-şi dezvolta
abilităţile, de a invăţa lucruri noi şi de a excela in activităţile desfăşurate.
• scopurile de abordare a performanţei - preocuparea persoanei de a-şi demonstra
abilităţile inalte celorlalţi
• scopurile de evitare a performanţei - se referă la centrarea persoanei pe
posibilitatea de a eşua in activităţile desfăşurate şi preocuparea acesteia de a nu
crea o imagine negativă cu privire la propriile abilităţi.
• motivaţia extrinsecă se imbogăţeşte şi dobandeşte o valoare socială mai mare
decat in stadiul anterior
 ADOLESCENȚA
• MOTIVATIA
• acţionează şi o motivaţie negativă, cu intensităţi diferenţiate, cum ar fi: frica de
insucces, de pierdere a reputaţiei, de pedeapsă, de dezamăgiri provocate
părinţilor
• motivaţia intrinsecă a invăţării este constituită din interesele cognitive de
durată şi profunde, din interesele creative şi din satisfacţia depăşirii obstacolelor
in rezolvarea problemelor, a neclarităţilor, a volumului prea mare de cunoştinţe
şi a dezordinii lor
ADOLESCENȚA

• CE ESTE AUTONOMIA?
• CUM DOBANDESC ADOLESCENȚII
AUTONOMIA ȘI INDEPENDENȚA?
• CE FACTORI O SUSTIN? CE FACTORI O
BLOCHEAZA?
 ADOLESCENȚA
• PERSONALITATEA
• DEZVOTAREA AUTONOMIEI
• detaşare de părinţi
• rezultat al individuării
• rezistenţă la presiunile grupului sau la cele parentale
• independenţă subiectivă, in special aflată in raport cu controlul parental şi cu deciziile
familiale
• incredere in sine, in capacitatea de a lua decizii şi in auto-guvernare
• utilizare independentă a raţionamentelor şi principiilor morale şi politice, şi rezolvarea
problemelor sociale
• eliberarea de constrangerile dependenţei de alţii,
• libertatea de a face alegeri, de a urmări atingerea anumitor obiective şi de reglare a
propriilor emoţii, cogniţii şi a comportamentului
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA AUTONOMIEI
• dimensiuni comportamentale, cognitive, afective, valorice
• Dimensiunea comportamentală este activă, funcţionează independent,
autoreglandu-se şi acţionand in baza propriilor decizii
• Autonomia cognitivă se referă la sentimentul increderii in sine, la credinţa cuiva
că deţine controlul asupra propriei vieţi şi la sentimentul că este capabil să ia
decizii fără o validare socială excesivă
• Autonomia emoţională a fost definită drept individualizarea faţă de părinţi şi
• renunţarea la dependenţa de ei.
• Autonomia se referă practic la auto-guvernare şi autoreglare
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA AUTONOMIEI
• Conceptul de independenţă se referă la capacitatea unui individ de a se bizui pe
el insuşi, de a avea grijă de propria sa persoană
• La polul opus se află dependenţa, care descrie relaţia in care un individ are
nevoie de altcineva pentru a-şi satisface nevoile.
• Detaşarea a fost definită ca retragerea adolescentului din familie, ceea ce
presupune, in schimb, deplasarea către noi ataşamente sau legături sociale in
comunitatea largă
• DEZVOTAREA IDENTITATII
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII
• Sentimentul identităţii se construieşte in jurul a două dimensiuni majore
• ➢ Imaginea de sine: setul de credinţe despre propria persoană, inclusiv roluri,
scopuri, interese, valori, credinţe religioase sau politice.
• ➢ Stima de sine: ceea ce crede şi simte persoana cu privire la propria sa
imagine.
• Stima de sine se dezvoltă in mod unic pentru fiecare adolescent, avand
posibilitatea să ia mai multe traiectorii
• Procesul de dezvoltare a sentimentului identităţii implică experimentarea unor
moduri diferite de a (se) arăta, de se face auzit, de a se comporta
• Toţi adolescenţii ar trebui să-și dezvolte „inteligenţa emoţională”
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII
• Inteligenţa emoţională include conştiinţa de sine şi un set de aptitudini
relaţionale care să le permită adolescenţilor să interacţioneze cu alţii şi să işi
facă prieteni
• COMPONENTE
• recunoaşterea şi gestionarea emoţiilor – identificarea corectă a sentimentelor şi
emoţiilor – adolescentul invaţă să acorde conştient atenţie trăirilor sale, să le
eticheteze şi să identifice opţiuni de gestionare constructivă a emoţiilor,
• dezvoltarea empatiei – recunoaşterea şi luarea in considerare a emoţiilor
celorlalţi,
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII
• rezolvarea conflictelor in mod constructiv – adolescentul invaţă să identifice şi
să definească propriul lui scop intr-un conflict, emoţiile şi motivele personale,
apoi invaţă să privească perspectiva celuilalt şi să identifice diferite opţiuni de
rezolvare a conflictului
• dezvoltarea spiritului de cooperare – deşi in şcoală sunt reflectate o mulţime de
atitudini competitive prezente in societate, in lumea de azi sunt deosebit de
importante echipele şi abilitatea de a lucra in echipă.
• Adolescenţii invaţă să se bazeze unii pe alţii intr-o echipă, folosind strategii care
reduc competiţia şi care implică in activitatea de grup şi pe acei elevi care,
uneori, sunt ignoraţi sau ridiculizaţi.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Imaginea de sine
• Imaginea de sine este opinia care stă la baza imaginii despre lume a unei
persoane, care ii determină ideile, sentimentele, voinţa şi actele
• Imaginea de sine este expresia concretizată a modului in care se vede o persoană
sau se reprezintă pe sine.
• Formarea imaginii de sine constă, in primul rand, intr-o construcţie subiectivă şi
implică 3 aspecte:
• • importanţa părerii celorlalţi in construcţia acesteia,
• • elementele pe baza cărora se realizează percepţia celorlalţi,
• • măsura in care conduita şi motivaţia influenţează crearea imaginii de sine.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Imaginea de sine
• In formarea imaginii de sine se parcurg mai multe etape
• Eul – reprezintă autoportretul din punctul de vedere al personalităţii in ansamblu,
imaginea pe care noi o considerăm definitorie pentru personalitatea noastră.
• Odată cu acestă construcţie a propriei imagini de sine se formează şi aprecierea
asupra acesteia, pozitivă sau negativă.
• Celălalt – conştientizarea faptului că acesta realizează asupra noastră judecata
bazată pe modul in care persoana noastră este percepută. Imaginea de sine nu
corespunde intotdeauna cu imaginea pe care cei din jur şi-o formează despre o
anumită persoană.
• Reflecţia eului asupra imaginii de sine din perspectiva corespondenţei sau lipsei
de corespondenţă intre aceasta şi judecata celuilalt.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Imaginea de sine
• Imaginea de sine se formează pe baza unor anumiţi factori
• • raportarea persoanei la anumite grupuri sociale, precum familia şi cercul de
prieteni apropiaţi sau grupul de muncă, grupul religios, grupul organizaţiei
politice, etc., ce pot exercita influenţe diferite asupra imaginii de sine,
• • pe baza teoriei cu privire la comparările sociale. Oamenii tind să se compare
cu cei asemănători din punct de vedere al imaginii, recunoscand intuitiv
importanţa stimei de sine in ceea ce priveşte eficienţa şi sănătatea mentală.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Imaginea de sine
• Eu material,
• Eu spiritual
• Eu social.
• Eul material, corporal, se referă la corp, veşminte, familie, cămin, obiecte, etc.,
deci la tot ceea ce posedă o persoană din punct de vedere material.
• Eul spiritual se exprimă prin conştientizarea propriei activităţi, a propriilor
tendinţe şi aptitudini. Este vorba despre teritoriul emoţiilor, dorinţelor şi actelor de
voinţă.
• Eul social constă in reputaţia şi recunoaşterea unei identităţi anume, consideraţia
pe care o poate obţine o persoană de la cei din jur, precum şi conştientizarea
statuturilor şi rolurilor pe care aceasta la indeplineşte in prezent.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Imaginea de sine
• Zlate vorbeşte despre:
• 1. Eul real – cum este individul,
• 2. Eul autoperceput – cum crede individul că este,
• 3. Eul ideal – cum ar vrea individul să fie,
• 4. Eul perceput – cum percepe individul Eurile celorlalţi,
• 5. Eul reflectat – cum crede că il percep ceilalţi,
• 6. Eul actualizat – cum se manifestă individul.

• Exercitiu - CINE SUNT EU?

 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Imaginea de sine
• Imaginea de sine este puternic influenţată de relaţia dintre adolescent şi
părinte
• Imaginea pe care părinţii o proiectează asupra copilului/ adolescentului este
preluată şi interiorizată, devenind componentă a imaginii de sine.
• imaginea de sine joacă un rol esenţial in sistematizarea vieţii psihice a
individului.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Imaginea de sine
• Imaginea de sine negativă duce la:
• • scăderea performanţelor şcolare sau profesionale, din cauza faptului că
persoana nu se consideră capabilă şi nu se implică in activităţile specifice
statutului şi rolului său,
• • relaţii disfuncţionale cu familia şi cu cei din jur, pentru că lipsa respectului faţă
de sine duce şi la lipsa de respect faţă de cei din jur, adesea aceste persoane
invinovăţindu-i pe ceilalţi pentru eşecul lor, fugind de responsabilitate,
• • apariţia unei stime de sine negative
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Imaginea de sine
• Imaginea de sine pozitivă duce la:
• • o bună peformanţă şcolară sau profesională, persoana implicandu-se in
rezolvarea activităţilor specifice,
• • construirea unor relaţii funcţionale şi armonioase in familie şi in afara acesteia,
persoana incercand să rezolve eventualele conflicte care apar, intr-un mod
amabil, printr-o comunicare asertivă, fără să se autoinvinovăţească sau să ii
invinovăţească pe ceilalţi,
• • apariţia unei stime de sine pozitive.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Imaginea de sine
• Trăsăturile care definesc natura Eului in psihologie sunt imprumutate din
caracterologie şi sunt următoarele:
• 1. superioritatea, corespunzătoare unei imagini de sine supraevaluate, de tip
dominant,
• 2. inferioritatea, corespunzătoare unei imagini de sine subevaluate, putand
ajunge chiar la situaţii complexuale de inferioritate,
• 3. agresivitatea, corespunzătoare unei imagini de sine caracterizate prin
dominanţă, brutalitate, violenţă, atac,
• 4. anxietatea, corespunzătoare unei imagini de sine caracterizate printr-o
atitudine de retragere, frică, nesiguranţă, obsesii.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Imaginea de sine
• Imaginea de sine are un rol important şi în comunicarea dintre cele 2 sexe şi
urmăreşte să realizeze următoarele:
• • să atragă atenţia persoanelor de sex opus asupra sa, să se facă remarcat/ă,
• • să provoace dorinţă din partea persoanelor de sex opus,
• • să se facă plăcută, să captureze partenerul,
• • să elimine persoanele de acelaşi sex cu care ar putea fi in concurenţă,
• • să comunice şi, in final, să formeze un cuplu cu persoana dorită.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Opinia despre sine - ADLER
• omul este in situaţia de a se putea privi din exterior şi a se descrie, aprecia şi judeca,
• • fiecare om se comportă in viaţă de parcă ar avea o opinie precisă cu privire la
puterea şi capacităţile de care dispune
• • noi nu suntem influenţaţi de realităţi, ci de opinia noastră despre realităţi,
• • fiecare om poartă in sine o opinie despre sine şi despre indatoririle vieţii,
• • comportamentul omului işi are sorgintea in opinia acestuia despre sine, despre
drepturile şi indatoririle sale, care ii asigură „o linie de viaţă şi o lege de mişcare
care il domină fără ca el să-şi dea seama de ele”,
• • eliberarea de incercările excesive de obţinere a tutelei şi securităţii, ca expresii ale
unui accentuat sentiment de insecuritate şi de inferioritate, se datorează bunului-simţ
(common sense) potenţat de sentimentul de comuniune socială,
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Identitatea de sine - ERIKSON
• identitatea ego-ului – percepţia conştientă a unicităţii individului şi efortul
conştient de a obţine o continuitate a experienţei.
• Cele mai clare fenomene care insoţesc identitatea egoului sunt sentimentul de
confort in propria piele, de a şti incotro ne indreptăm, şi de siguranţă a
recunoaşterii anticipate din partea celor care contează pentru noi
• • identitatea versus neclaritatea rolului – marchează stadiul 5 al concepţiei lui
Erikson.
• Adolescenţii vor căuta să descopere o cale de mijloc intre cei 2 poli, trecand, in
cel mai fericit caz, printr-un proces de formare a identităţii, ce presupune
abilitatea eului de a sintetiza şi integra identificări importante mai timpurii, intr-
o formă nouă, pur personală,
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Identitatea de sine - ERIKSON
• • moratoriul psihosocial – rolul jucat de comunitate in recunoaşterea
adolescentului şi in recunoaşterea ei de către adolescentul aflat in procesul de
maturizare.
• tinerii experimentează liber diferite roluri de adult, pentru a-l găsi pe acela care li
se potriveşte
• Conform opiniilor lui Erikson, identitatea eului se structurează in jurul a trei
componente principale:
• a) simţul unităţii sau acordul intre percepţiile sinelui;
• b) simţul continuităţii percepţiei sinelui in timp;
• c) simţul reciprocităţii intre propriile percepţii ale sinelului şi modul in care
individul este perceput de ceilalţi.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Identitatea de sine - ERIKSON
• Exista o serie de diferenţe in dezvoltarea emoţională a adolescenţilor, astfel:
• ➢ Diferenţe de gen:
• in societatea actuală, băieţii şi fetele trebuie să facă unor cerinţe diferite şi au
nevoi emoţionale diferite. In general, fetele au o stimă de sine mai scăzută decat
băieţii
• se intamplă, de multe ori, ca fetele să trebuiască să fie ajutate de profesionişti să
inveţe să exprime sentimente „masculine” precum furia, să fie mai asertive.
• La randul lor, băieţii trebuie incurajaţi să inveţe să fie cooperanţi mai degrabă
decat competitivi, să accepte faptul că şi un bărbat poate şi trebuie să
• ştie să exprime şi alte emoţii decat furia
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Identitatea de sine - ERIKSON
• ➢ Diferenţe culturale:
• pentru multe persoane, adolescenţa reprezintă primul moment in care se recunoaşte in
mod conştient identitatea etnică şi naţională, apartenenţa la un anumit grup cultural.
• Identitatea etnică include valorile impărtăşite, tradiţiile şi practicile grupului cultural
din care face parte o anumită persoană.
• A avea sentimente pozitive/ a fi mandru că aparţine unei comunităţi etnice şi culturale
reprezintă un aspect deosebit de important pentru stima de sine a oricărui adolescent.
• grupuri minoritare - asimilarea identităţii etnice şi a celei culturale = problemă dificilă
- să se confrunte cu diverse stereotipuri negative privitoare la cultura grupului sau
etnia din care fac parte.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Identitatea de sine - ERIKSON
• stadii de formare a identităţii etnice şi culturale,
• stadiul preconfruntării – membrii acceptă necritic valorile, atitudinile şi stilul de
viaţă al grupului majoritar,
• • stadiul confruntării – un eveniment de rezonanţă şi episoadele discriminative ii
fac pe indivizii minoritari să-şi dea seama că nu vor deveni niciodată membri
deplini ai grupului majoritar (are loc confuzia identităţii),
• • imersiunea – individul adoptă punctul de vedere al etniei sale, respinge cultura
dominantă, e furios că s-a lăsat sedus de practicile acesteia din urmă,
• • emersiunea – individul devine autonom, raţional, nu tot ce presupune propria
cultură e valoros şi nici toate valorile culturii dominante nu trebuie respinse,
• • internalizarea/ angajarea – există armonie intre identitatea etnică şi sine, are loc
implinirea, detaşarea, hotărarea de a lupta asupra diferitelor forme de opresiune.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Identitatea de sine - ERIKSON
• identitatea de gen.
• Se construieşte prin socializarea genului, adică prin reţeaua socială a
adolescentului – părinţi, fraţi, surori, bunici, prieteni, colegi, vecini, care
imprimă copilului modele, norme şi valori legate de masculinitate şi feminitate.
• taţii - centraţi pe dezvoltarea normativă: ce ai invăţat, ce ai făcut, de ce ai
nevoie, fiind implicaţi preponderent in petrecerea timpului liber cu copiii, spre
deosebire de mame care au o probabilitate mai mare să intre in conflict cu
adolescenţii
• • băieţilor li se acordă mai multă libertate, pe cand fetelor le este restricţionată
(au ore de intrare in casă, sunt mai des căutate la telefon),
• • petrecand mai mult timp cu adolescenţii decat taţii, mamele işi instrumentează
fiicele in roluri maritale şi maternale (călcat, spălat, mancare),
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Identitatea de sine - ERIKSON
• • mamele sunt confidente ale adolescentelor (povestesc de prima intalnire,
primul sărut, rezultate şcolare),
• • părinţii trebuie să fie parteneri in rolurile parentale. E nevoie de comunicare şi
respect mutual pentru ca adolescenţii să achiziţioneze o identitate socială de gen
pozitivă
• dezvoltarea identităţii vocaţionale, care desemnează abilitatea persoanei de a-şi
cunoaşte calităţile şi defectele, pe baza cărora poate decide asupra profesiunii pe
care o poate imbrăţişa in viitor
• identitatea sexuală - Principalele surse de informare pentru dezvoltarea
identităţii sexuale sunt: mass-media, internetul, revistele de profil, grupul de
prieteni.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Stima de sine
• pentru stima de sine este mai important cum te crezi decât cum eşti în
realitate!
• Moderatorii dezvoltării stimei de sine sunt:
• Sexul – cercetările sugerează că adolescenţii de sex masculin au o stimă de sine
mai ridicată decat a fetelor
• Etnia – cercetările disponibile sugerează, spre exemplu, că negrii au o stimă de
sine mai ridicată decat albii in adolescenţă şi tinereţe
• Trăsăturile de personalitate Big-Five – studiile existente au arătat că indivizii cu
stimă de sine ridicată tind să fie stabili emoţional, extravertiţi, conştiincioşi,
agreabili şi deschişi pentru experienţe
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Stima de sine
• Sentimentul de a stăpani – definit ca măsura in care oamenii se percep ca avand
control asupra forţelor care le afectează viaţa
• Asumarea riscurilor – cercetările arată că asumarea de riscuri in adolescenţă
creşte şi apoi, pe perioada tinereţii, ea descreşte
• Sănătatea – stima de sine pozitivă se asociază cu sănătate fizică mai bună
• Veniturile – statutul economic poate influenţa dezvoltarea stimei de sine
deoarece el poate cizela percepţia individului asupra valorii sale relaţionale
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Stima de sine
• O stimă de sine scăzută a persoanei se caracterizează prin:
• • persoana este aproape in permanenţă nemulţumită,
• • evită sarcinile noi,
• • evită să işi asume responsabilitatea pentru faptele sale şi pentru consecinţele lor,
• • se consideră mai mereu nedreptăţită,
• • are o toleranţă scăzută la frustrare,
• • nivelul de empatie este foarte scăzut,
• • consideră că manifestarea emoţiilor este o dovadă de slăbiciune,
• • poate aluneca uşor către un comportament deviant, precum consumul de ţigari,
alcool sau droguri, experienţele sexuale negative, sau chiar sarcini nedorite, apar
in multe cazuri la adolescenţi sau adolescente cu stimă de sine destul de scăzută.
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Stima de sine
• O stimă de sine ridicată inseamnă că persoana:
• • acceptă situaţiile noi ca fiind provocatoare, in sens pozitiv, avand scopul de a o
mobiliza şi motiva pentru realizarea lor,
• • este independentă,
• • işi asumă responsabilitatea pentru faptele sale şi consecinţele lor,
• • işi exprimă adecvat emoţiile pozitive şi negative, fără a fi conflictuală,
• • este mandră de succesul ei,
• • este empatică,
• • comunică intr-un mod asertiv, exprimandu-şi opiniile intr-un mod adecvat, fără
să ii jignească pe cei care nu ii impărtăşesc părerile,
• • reuşeşte să treacă peste eventualele eşecuri intr-un mod constructiv, luandu-le ca
experienţe
 ADOLESCENȚA
• DEZVOTAREA IDENTITATII – Stima de sine
• Creşterea stimei de sine are la bază cateva aspecte importante
• împăcarea cu sine – Adolescentul trebuie să fie capabil să işi accepte eşecurile
şi greşelile, şi să se ierte pe sine insuşi, invăţand astfel să extragă ce nu a mers
conform planului, să inveţe din greşeli, şi să incerce să reuşească mai bine in
altă ocazie,
• • sistemul propriu de valori – se află, de regulă, in concordanţă cu sistemul de
valori al societăţii in care un adolescent trăieşte.
• In general, pentru a putea dezvolta o stimă de sine ridicată, un adolescent trebuie
să-şi impună numite standarde la care să se ridice, intrucat standardele pe care
cei din jurul său le impun pot fi mult mai ridicate decat posibilităţile sale,
 ADOLESCENȚA
• TEMA

• PRIETENIILE, GASTILE SI MULTIMILE

• EXPERIENTELE ROMANTICE IN ADOLESCENTA
• SEXUALITATEA IN ADOLESCENTA
• SARCINA SI NASTEREA LA ADOLESCENTA
• PIATA MUNCII SI CARIERA
• FACULTATEA – ETAPA DE TRANZITIE
• DELINCVENTA