“DEZVOLTAREA

AUTOCONTROLULUI SOCIO-
EMOȚIONAL”

Educator: Garpan Ilinca

 OBIECTIVELE ȘEDINȚEI

•Încurajarea părinților de a participa la

procesul educațional;
•Informarea părinților referitor la
dezvoltarea autocontrolului socio-
emoțional;
•Realizarea schimbului de idei,
propuneri, sugestii în vederea
eficientizării procesului de instruire și
educație și de dezvoltare a copilului;
 AGENDA ȘEDINȚEI

1.Înregistrarea participanților la ședință;

2.Activitate de spargere a gheții: “ Cum mă simt astăzi”;
3.Descrierea abilităților emoționale pe care le posedă
copiii la vârsta de 3-4 ani;
4.Caracteristici ale dezvoltării socio-emoţionale la vârsta
preşcolară;
5.Diverse:
-Propuneri, sugestii, întrebări…;
 JOC DE SOCIALIZARE

“Cum mă simt astăzi”

Fiecare participant al ședinței, v-a fi pus în situția de a
alege câte un emoticon, care îi reprezintă emoția trăită
la momentul dat.
În acest context, participanții vor justifica starea de spirit
pe care o posedă.
 Abilităţile emoţionale

Dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor este

importantă pentru că ajută la formarea şi
menţinerea relaţiilor cu ceilalţi,ajută copiii să se
adapteze la grădiniţă şi la şcoală, previne apariţia
problemelor emoţionale şi de comportament, în
copilăria timpurie şi în cea mijlocie.
 Caracteristici ale dezvoltării socio-
emoţionale la vârsta preşcolară

Vârsta de 3 ani, ca şi debut al preşcolarităţii, atrage după sine o

diversificare şi o îmbogăţire a stărilor afective. Mediul de
apartenenţă al copilului lărgindu-se (familie, grădiniţă,mediul
stradal) se va amplifica şi lumea sa interioară, iar eforturile de
adaptare la cerinţele noi sociale vor spori. Adesea, situaţiile
sociale diverse în care copilul este implicat devin surse de
nelinişte şi nervozitate din cauza ineditului. Ne aflăm într-o etapă
de instabilitate a trăirilor afective, cu explozii emoţionale, adică
treceri bruşte de la o stare pozitivă la una negativă şi invers.
În preşcolaritate se înfiripă trecerea spre sentimente, ca stări
afective stabile şi generalizate. Astfel, vor apărea unele sentimente
morale precum ruşinea (când este mustrat pentru ceea ce
contravine normelor de conduită), mulţumirea atunci când este
lăudat pentru o faptă bună, ataşamentul şi dragostea către fraţi,
prietenia(preferinţa de a se juca cu anumiţi copii).Dacă la 3 ani
copilul cunoaşte starea de vinovăţie şi la 4 ani pe cea de mândrie, la
6 ani apare criza de prestigiu, cu precădere în situaţia unor
mustrări publice. Sindromul bomboanei amare – ruşinea în urma
unei recompense nemeritate, o bucurie plină de nelinişte – pledează
pentru socializarea proceselor afective, evidenţiind atitudinea
critică faţă de propriul comportament într-un context social.
Pe măsură ce copiii cresc, discuţiile despre emoţii sunt integrate în
conversaţiile zilnice,
în citirea poveştilor, în discuţii despre evenimente ce urmează să se
întâmple, în istorii personale
etc. Rolul acestor conversaţii pentru înţelegerea emoţiilor derivă
din:
- creşterea competenţelor lingvistice, care oferă un fundament
lexical pentru împărtăşirea
experienţelor psihologice care sunt, de altfel, foarte dificil de
definit, înţeles şi comunicat celorlalţi;
- faptul că adulţii vorbesc cu copiii despre oameni. Astfel, ori de
câte ori un copil întreabă ‘’de ce?’’ despre sentimente sau
comportamente pe care le observă la alţii, ei sunt învăţaţi implicit
despre cum funcţionează mintea.
Conversaţiile educator/părinte-copil despre dorinţe, sentimente,
comportamente şi
gânduri îi ajută pe copii să înţeleagă mecanismele psihice -
cuvintele categorizează experienţa
psihologică dându-i coerenţă şi criterii pentru înţelegerea acesteia.
Mai mult decât atât, conversaţiile despre emoţii oferă un cadru de
transmitere a valorilor culturale, evaluărilor morale, atribuirilor
cauzale şi a altor sisteme de credinţe ale părinţilor şi educatorilor.
 •Autocontrol– capacitatea de stabili obiective, de a-și
controla impulsurile, de a face față distragerilor de tot
felul;
•Autocontrolul este, adeseori, greu și pentru adulți,
astfel încât nu ne putem aștepta ca cei mici să aibă o
abilitate desăvârșită de a face acest lucru. Totuși, prin
educație și cu suficientă răbdare, îi putem învață pe cei
mici să facă acest lucru și, pe viitor, să fie stăpânii
emoțiilor și reacțiilor lor,fără să însemne un chin pentru ei.
 CONCLUZII

•Așadar, lăsați-i copillul să se joace în grupuri mici, astfel îi veți

putea ajuta să soluționeze conflictele/problemele.
•- Propuneți-le jocuri de masă care îi vor învăța să-și aștepte rândul.
•- Citiți-le cărți despre diferite sentimente.
•- Propuneți-le jocuri imaginare care presupun folosirea limbajului
și îi învață cum să se joace cu alți copii.
•- Cereți-le să vă ajute în gospodărie(să spele jucăriile, să se implice
la transportarea obiectelor/lucrurilor.
•-Oferiți-le alegeri cu privire la lucrurile pe care le pot face sau
avea.