Elev: Popescu Andreea-Mihaela Hemofilia este o boala rara in cadrul careia sangele nu se coaguleaza normal deoarece ii lipsesc anumite proteine care participa la procesul de coagulare sangelui. Este mult mai frecventa la baieti decat la fete si consta intr-o predispozitie spre hemoragie, cauzata de prelungirea timpului de coagulare a sangelui. Semnele si simptomele hemofiliei variaza in functie de nivelul factorilor de coagulare:
-Sangerare inexplicabila si excesiva in urma
taieturilor sau ranilor ori dupa lucrari dentare sau interventie chirurgicala -Sangerare din nas fara o cauza cunoscuta -Sangerare neobisnuita dupa vaccinari -Echimoze tegumentare extinse -Sange in urina sau scaun -Durere, inflamatie sau rigiditate in articulatii Cauze și tipuri de hemofilie:
Hemofilia congenitala este, de obicei, mostenita, adica pacientul
se naste cu aceasta tulburare de coagulare. In functie de tipul de factor de coagulare care lipseste sau este scazut, hemofilia se clasifica:
Hemofilia de tip A determinata de afectarea factorului VIII de
coagulare; este cea mai raspandita forma a bolii, prezenta la aproximativ 1 din 5.000-10.000 de copii nascuți de sex masculin. Hemofilia de tip B determinata de afectarea factorului IX de coagulare; apare la aproximativ 1 din 20.000-34.000 de nou- nascuți de sex masculin. Hemofilia dobandita – apare fara sa existe un istoric familial de boala. Aceasta este declansată de o varietate de conditii medicale sau cand sistemul imunitar va ataca factorii de coagulare VIII sau IX, considerand aceste proteine ca fiind unele care nu apartin organismului. Cauzele unei hemofilii dobandite pot fi reprezentate de: boli autoimune, neoplazii, scleroza multipla, diverse reactii la administrarea unor medicamente sau sarcina. Tratamentul hemofiliei Bolile genetice asa cum sunt hemofiliile nu beneficiaza de tratament curativ insa exista terapii de substitutie care amelioreaza simptomatologia pacientului si imbunatatesc calitatea vietii acestuia. Tratamentul de substitutie pentru factorul deficitar al coagularii se poate face in scop profilactic sau la aparitia fenomenelor hemoragice, cu scopul de a preveni pierderile sangvine si complicatiile pe termen lung sau de a stopa cat mai rapid pierderile sangvine manifestate curent. Schema si dozele de tratament depind de severitatea bolii si sunt stabilite de catre medicul curant.