BOALA VON

WILLEBRAND
Papp Natália-Zsejke Anul II,SERIA 5,GRUPA 26
Definție clinică
◦ Boala von Willebrand reprezintă cea mai frecventă coagulopatie ereditară ce se
caracterizează prin apariția unor sângerări recurente.
◦ Aceasta se datorează existenței unor deficite calitative și cantitative ale
factorului von Willebrand(FvW), o glicoproteină cu rol important în fază
precoce a hemostazei dar și în procesul de coagulare.
 Principalele funcții ale factorului von
Willebrand sunt:
◦ Favorizează aderarea trombocitelor la rețeaua
de colagen în cazul hemoragiilor
◦ Transporta factorului plasmatic VIII al
coagulării
Frecvența bolii
◦ Cea mai frecventă și,de asemenea,cea mai blândă coagulopatie,fiind întâlnită
la ambele sexe. Incidența patologiei este de la 1 la 100 până la 1000 ,procentul
variind din cauza persoanelor ce prezintă simptome minore.
◦ Semnele și simptomele ar putea fi mai pronunțate la femei din cauza
menstruației.
Cauzele
◦ Transmiterea genetică a unor mutații care modifică sinteza factorului vW. Aceasta se poate
face autozomial dominant( tipurile 1 și 2),când este nevoie că numai un singur părinte să
prezinte gene defectuasă, sau autozomial recesiv( tipul 3 ),când ambii părinți trebuie să fie
afectați.
◦ La unii pacienți pot exista modificări genetice dobândite,apărută în timpul vieții din cauza
unor factori extern care determină apariția mutațiilor.
◦ Sinteza unori anticorpi anti-factor vW. Acest fenomen poate surveni în hipotiroidism sau
postoperator la cei cu malformatții cardiace congenitale (stenoza de valva aortică) cu defecte
complexe sau sindrom Eisenmenger, tumorile Wilms sau displazii mezenchimale.
Mecanism fiziopatologic
◦ În mod normal când vasul de sânge este lezat,trombocitele aderă la peretele vascular și agregă
între ele pentru a opri rapid sângerarea. În acest proces intervine factorul von Willebrand
eliberat de trombocite și de perete vasului,ajutând la formarea trombului primar.
◦ Acest factor este un multimer alcătuit din mai mulți monomeri. În plus,factorul von
Willebrand se sintetizează în raport 1:1 cu factorul VIII al coagulării.
◦ Așadar dacă factorul von Willebrand nu se sintetizează corect,trombul primar se formează cu
întărziere. Astfel ,în boala von Willebrand timpul de sângerare poate fi prelungit.
Tipurile(clasificare)
◦ Tipul 1- se întălnește în 70-80% din cazuri, există o sădere parțială a concentrației normale de
factor von Willebrand și a factorului VIII. Pacienții din această categorie au de obicei
simptome ușoare. Transmiterea este autozomal dominanță.
◦ Tipul 2- se întâlnește în 15-20% din cazuri, modificările sunt mai ales calitative la nivelul
moleculei de factor von Willebrand. Transmiterea poate fi autozomal dominanță sau
autozomal recesivă. Există 4 subtipuri: 2A,2B,2M,2N. Dintre aceste subtipuri,cel mai frecvent
întâlnit este 2A.
◦ Tipul 3- este cea mai severă forma ,în care sunt scăzute marcat concentrațiile atăt de factor
von Willebrand căt și de factor VIII.Transmiterea autozomal recesivă. Aceasta forma este
rară,dar pacienții suferă hemoragii importatnte: hemartroze,sângerări postchirurgicale
importante și sunt în pericol de dezvoltare a unor anemii importante.
◦ Tipul plachetar- cauzat de mutație a receptorilor trombocitari pentru factor von Willebrand
Semne clinice
◦ Manifestările clinice variază de la forme ușoare până la forme
severe,în funcție de deficitul de factor von Willebrand.
◦ Hemoragiile sunt prezente mai ales la nivelul mucoaselor,mai
rar la nivelul tegumentelor,pot fi repetate și pot determina
anemie feriprivă.
◦ Spre deosebire de hemofiile,hemoregiile nu se întâlnesc la
nivelul articulațiilor(hemartroze),cu excepția tipul 3 de boala
von Willebrand.
◦ Menoragia este frecvent întâlnită la femei,
uneori fiind singurul semn.
◦ Epistaxis
◦ Echimoze
◦ Sângerare excesivă postoperatorie
(tonsilectomie,extracții dentare,intervenții
chirurgicale majore).
◦ Scaune închise la culoare,cu sânge franc sau
negricios și lucioase( asemânătoare pacurei)
◦ Hemoragii gastro-intestinale
◦ Ameliorarea hemoragiilor după adminstrare
de contraceptive orale
Hematurie
◦ Manifestările hemoragice depind de tipul și de severitatea bolii. Mulți pacienți cu tipurile 1 și
2 de boala pot avea un istoric negativ,în timp ce tipul 3 are riscul hemoragic major și
periclitant pentru viața.
◦ În aceasta forma, pe lângă sângerările mucoase considerabile,sunt de luat în considerare
hemartroze și hematoamele masive,inclusiv cele viscerale.
◦ În majoritatea cazurilor expresia clincă este ușoară sau medie,existența forme severe sau
asimptomatice.
◦ Intensitatea manifestărilor se atenuezaă cu vărsta,în mod cu totul particular,în cursul sarcinii și
al tratamentului cu estrogeni.
Diagnostic
◦ Un istoric familial de sângerări aparent fără un
motiv cunoscut poate orienta diagnosticul către o
coagulopatie.
◦ Diagnosticul de boală von Willebrand se pune cu
ajutorul testelor de laborator:
◦ Numărul trombocitelor în sânge periferic este
normal sau săzut în tipul 2B
◦ Timpul de sângerare este prelungit
◦ Testul de aglutinare plachetară la ristocentină
arată lipsa aglutinării ,corectată după adăugarea
factorului von Willebrand
◦ Concetrația plasmatică a factorului von
Willebrand și a factorului VIII poate fi normală
sau scăzută în funcție de tip
◦ Electroforeza proteinelor plasmatice indică tipul
bolii
◦ Analiza genetică
 Tratament
◦ Pacienții cu forme ușoare nu necesită tratament,însă ar
trebui să evite medicamente ce pot favoriza
sângerările, cum ar fi aspirina sau
ibuprofenul,antihistaminicele fără aprobarea
medicului.
◦ Pacienților cu afectare gravă i se pot administra
concentrate cu factori plasmatici sau medicamente
care cresc nivelul plasmatic al factorului von
Willebrand,cum ar fi : Desmopresina, acidul
aminocaproic sau,la femei, anticoncepționale orale.
◦ De asemenea,este indicat că înainte de intervenții
chirurgicale,inclusiv cele din sfera stomatologică,sau
înainte de naștere pacienții să le aducă medicilor la
cunoștință că au boala von Willebrand în vederea unui
curs terapeutic eficient.
CAZ CLINIC
Istoricul bolii
◦ Pacientă în vârsta de 17 ani se prezintă la stomatologie pentru
o extracție dentară în urma căreia dezvoltă o sângerare care nu
poate fi oprită prin manevrele hemostatice obișnuite, motiv
pentru care se prezintă la serviciul de urgentă.
Antecedente personale patologice
◦ Sângerări prelungite în urma unor plăgi minore
◦ Apariția rapidă a echimozelor la traumatisme ușoare
◦ Menstruații de lungă durată, abundente(menoragie)

Antecedente heredocolaterale
Fracturi de membru inferior
Examenul obiectiv
◦ Tegumente și mucoase palide
◦ Două echimoze de 2 cm,respectiv 5 cm la nivelul articulației umărului stâng
◦ Peteșii la nivelul membrelor inferioare bilateral
◦ Examen ginecologie normal,fără hiperplazie endometrială vizibilă ecografic
Analize de laborator
◦ Trombocite 195.000/ mm³ (normal)
◦ Leucocite 6.000/mm³ (normal)
◦ Hb 9.5 g/dl, Ht 27% (scăzut)
◦ TS prelungit (timp de sângerare)
◦ aPTT ușor prelungit (timp de tromboplastină parțială activată )
◦ Ușoară scădere a factorului VIII
◦ vWF : Ag 30 IU/ dl ( scăzut)
◦ Testul aglutinării plachetare la ristocetină evidențiază o activitate scăzută a vWF
Diagnostic
◦ Boala von Willebrand tipul I.
 MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE