Maladia von Willebrand

Autor: Bran Cristofor

M2005

Coordonator: Sporîş Natalia

 Cuprins
• Definiție
• Epidemiologie
• Fiziopatologia
• Clasificare
• Simptome
• Diagnosticul
• Tratamentul
• Bibliografie
2
 Definiție
Boală hemoragică
ereditară cu transmitere
autosomală , bazată pe o
deficiență sau anomalie
a complexului FVIII
(FVIII-C, FVIII-Ag, FVIII-
vW) și caracterizată clinic
prin hemoragii de tip
capilar asociate uneori cu
manifestă ri hemofiloide
moderate.
3
 Epidemiologie
Se estimează că boala Von Willebrand
afectează aproximativ 1% din populație, dar
prevalența bolii din punct de vedere clinic este
estimată la aproximativ 125 la milion, boala
severă afectâ nd pâ nă la cinci la milion.
Există o distribuție egală între bă rbați și
femei.
Prevalența bolii von Willebrand dobâ ndite
este necunoscută , dar poate reprezenta 1%
până la 5% din toată boala von Willebrand. 4
Epidemiologie

5
 Fiziopatologia
Factorul Von Willebrand este un multimer format dintr-o subunitate de dimer
de bază .
Este produs în megacariocite și celule endoteliale.
Mă rimea multimerului determină efectul hemostatic fiziologic. Multimerii mai
mari sunt mai activi și chiar protrombici. Ele sunt scindate prin circulația
proteazelor în unită ți mai mici. Acești multimeri mai mari sunt stocați în
granule citoplasmatice și eliberați ca ră spuns la un declanșator cum ar fi
trombina, fibrina și histamina.
Multimerii mai mari au mai multe locuri disponibile pentru legarea de
trombocite și endoteliu. Factorul Von Willebrand crește timpul de înjumă tă țire
al factorului VIII prin prevenirea degradă rii acestuia.
În ceea ce privește subtipurile, tipul I se caracterizează printr-o scădere
ușoară a antigenului factorului von Willebrand (Ag), activității factorului
von Willebrand și VIII:C.
De remarcat, nivelurile factorului von Willebrand mai mici de 30% sunt
necesare pentru diagnosticarea bolii Von Willebrand. În schimb, tipul III se
caracterizează printr-o scădere semnificativă a parametrilor de mai sus. 6
 Clasificare
Subtipuri VWD: Tipuri cu scă dere cantitativă a VWF

Tip Caracteristici

1 Scă derea cantitativă a VWF cu proporții pă strate între

VWFantigen, activitate și factor VIII. Distribuție normală a
multimerului.

1C Scă derea cantitativă a VWF cu proporții pă strate între

VWFantigen, activitate și factor VIII. Clearance-ul crescut al VWF
cupropeptidă crescută comparativ cu antigenul VWF.

3 Absența sau aproape lipsa VWF.

7
 Subtipuri VWD: tipuri cu funcție VWF anormală

Tip Caracteristici

2A Scă derea activită ții VWF dependentă de trombocite cu

pierderea multimerilor cu greutate moleculară mare.
2B Legare crescută de GPIba trombocitar, ducâ nd adesea la
trombocitopenie.
2M Scă derea activită ții VWF dependentă de trombocite cu modelul
multimer pă strat.
2N Decreased binding of factor VIII.

Sindromul
von Scă derea VWF și în special pierderea multimerilor cu greutate
Willebrand
dobândit*
moleculară mare din cauza forfecarea de la forțele mecanice,
adsorbția pe tumori sau formarea de inhibitori autoimuni.
VWD de tip
trombocitar* Defect funcțional în GPIba trombocitar, care duce la legarea
excesivă a trombocitelor și VWF și trombocitopenie ulterioară
și pierderea multimerilor cu greutate moleculară mare. 8
 Simptome
• Sâ ngerare excesivă în urma unei ră ni sau după o
intervenție chirurgicală sau intervenție
stomatologică
• Sâ ngeră ri nazale frecvente care nu se opresc în 10
minute
• Sâ ngerare menstruală abundentă sau lungă
• Sâ ngeră ri abundente în timpul travaliului și nașterii

• Sâ nge în urină sau scaun

• Echimoze care apar cu ușurință
9
 Diagnosticul
• Antigenul vWF (vWFAg) poate fi evaluat prin metoda Laurell
sau electro-imunodifuzie după Laurell sau mai bine prin dozajul
imuno-enzimatic (ELISA), metodă mult mai sensibilă .
• Agregarea plachetelor în plasma bogată în plachete (PRP =
plasma riche en plaquettes) trebuie să fie realizată în prezenţa
a diferite concentraţii de ristocetină . Acest antibiotic antrenează
agregarea plachetelor normale. Din contra, la o concentraţie
finală de 1-1,2 mg/ml, agregarea este diminuată sau nulă în 2/3
dintre cazurile de maladie Willebrand.
• Activitatea cofactorului la ristocetină (vWFRCo), determinată
în prezenţa plachetelor fixate de ristocetină şi de diferite diluţii
ale plasmei, este unul din testele cele mai sensibile şi cele mai
specifice pentru diagnosticul maladiei Willebrand.

10
 Diagnosticul
• Timpul de sângerare (TS), element esenţial pentru
diagnostic,TS este uşor alungit sau chiar normal în
formele moderate.
• Timpul de cefalină activat (TCK), metodă globală de
explorare a coagulă rii, este variabil în funcţie de
concentraţia FVIIIC.
• Determinarea activităţii FVIII C face parte din
bilanţul biologic. Foarte diminuat în formele grave, este
variabil în formele clasice, justificâ nd repetiţia doză rii
la diferite intervale. Factorul VIII C este frecvent utilizat
ca mijloc de control al eficacită ţii terapeutice.
11
 Tratamentul
Tratamentul hemoragiilor poate să facă apel la gesturi minore, uilizate
pentru stoparea oricărui sindrom hemoragic:
• compresiune locală ,
• folosirea de meşe resorbabile în caz de epistaxis
• folosirea de estroprogestative pentru menoragiile abundente,
• hemostaza locală prin gel special în cursul unei extracţii dentare
Tratamentul maladiei Willebrand în caz de accidente grave sau intervenţii
chirurgicale are ca scop de a asigura corectarea TS (timpului de
sâ ngerare) şi a altor anomalii biologice (deficit în FVIIIC, vWAg şi vWF RCo).
Tratamentul constă în aceste cazuri în administrarea de
concentrate ,,îmbogăţite“ în FVIII şi în vWF, fie în injecţii de DDAVP (1
deamino-8-arginină vasopresină - analog al
vasopresinei).

12
 Tratamentul
Fracţiunile VIII SD par, de asemenea, eficace,
ca şi fracţiunile netratate şi se pare că au în
conţinutul lor toţi monomerii vWF.
Concentratele de FVIII/vWF sunt indicate în
tratamentul formei severe (tipul III) şi în
terapia variantelor de boala Willebrand sau,
de asemenea, concentratele de vWF RCo ce
sunt inferioare cu 5%. Dozele sunt de 30-50
U/kg repetate la 8 ore interval.
13
 Bibliografie
• https://
rjp.com.ro/articles/2009.4/RJP_2009_4_Art-08.pdf
• https://app.srh.org.ro/fisiere_ghid/document_15.pdf
• https://
ashpublications.org/bloodadvances/article/5/1/301
/474884/ASH-ISTH-NHF-WFH-2021-guidelines-on-t
he-management
• https://
www.legeforeningen.no/contentassets/6bb6e6cd45
ba4aad9fd2841151470ed2/nordisk-handlingsprogra
m-for-von-willenbrand-sykdom.pdf
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459222/
14