ALTERAREA FUNCŢIEI SERIEI

LEUCOCITARE

1
 ALTERAREA FUNCŢIILOR LEUCOCITELOR

• Creşterea nr. de leucocite

• Scăderea nr. de leucocite
• Modificări cantitative structurale sau funcţionale

2
 ALTERAREA FUNCŢIILOR LEUCOCITELOR
• Tulburările cantitative pot apărea în infecţii sau leucemii, cand se
produce fie scăderea producţiei la nivelul MHO, fie distrugerea în
exces.
•  Tulburările calitative pot apărea în caz de alterarea capacităţii de
fagocitare (pentru fagocite – granulocite, monocite, macrofage)
sau pierderea capacităţii de a răspunde la un antigen (limfocite).
•  Afecţiunile care pot afecta funcţiile seriei albe pot să fie de tip
non-malign sau malign.
• Există şi afecţiuni maligne non-hematologice care pot metastaza la
nivelul MHO şi îmbracă aspectul clinic şi paraclinic al unei
malignităţi hematologice
3
MĂDUVA HEMATOGENĂ OSOASĂ (MHO)

4
CLASIFICAREA AFECŢIUNILOR SERIEI
LEUCOCITARE
• I. Afectiuni NON-MALIGNE ale seriei leucocitare:
• A. Tulburări cantitative = creșterea/scăderea nr. de celule
• 1. Leucocitoze = ↑ nr. de celule
• 2. Leucopenii = ↓ nr. de celule
• B. Tulburări calitative = alterarea funcţiei celulare
• II. Afectiuni MALIGNE ale seriei leucocitare (neoplazii sau cancere):
• A. Leucemii acute sau cronice
• B. Limfoame Hodgkin sau non-Hodgkin
• C. Neoplasme limfo-plasmocitare

5
I. Afectiuni NON-MALIGNE ale seriei leucocitare:

• A. Tulburări cantitative = creșterea/scăderea nr. de celule

• 1. Leucocitoze = ↑ nr. de celule
• 2. Leucopenii = ↓ nr. de celule

• Leucocitozele şi leucopeniile pot afecta toate liniile leucocitare sau

numai o anumită linie, în diverse condiţii fiziologice sau patologice.

6
FORMAREA CELULELOR SANGVINE LA NIVELUL
MHO

7
FORMAREA CELULELOR SANGVINE LA NIVELUL
MHO

8
FORMAREA CELULELOR SANGVINE LA NIVELUL
MHO

9
FORMAREA CELULELOR SANGVINE LA NIVELUL
MHO

10
I. Afectiuni NON-MALIGNE ale seriei leucocitare:
• Leucocitoza apare ca un răspuns la diverşi factori de stres
• infecţii
• efort fizic susţinut sau stres emotional
• modificări ale temperaturii
• anestezie generală, chirurgie, sarcină
• unele droguri, toxine
• hormoni în exces
• cancere
• tulburări hematologice

11
I. Afectiuni NON-MALIGNE ale seriei leucocitare:
• Leucopenia este întotdeauna patologică
• Este definită ca şi scăderea în număr absolut a leucocitelor sub 4000
celule/mm3.
• Leucopenia se asociază cu scăderea numărului absolut de neutrofile.
Numărul absolut de neutrofile – Absolute Neutrophils Count - ANC.

12
Leucopenia - ANC
• ANC = nr. total de leucocite X % de neutrofile segmentate şi
nesegmentate
• ANC – scădere uşoară = 1000 – 1500 celule/mm3
• ANC – scădere moderată = 500 – 1000 celule/mm3
• ANC – scădere severă ≤ 500 celule/mm3

13
Leucopenia - ANC
• Când ANC este sub 500 de neutrofile există risc foarte mare
pentru infecţii severe care pun viaţa pacientului în pericol.
• Leucopenia se poate datora:
• radiaţiilor X
• şocului anafilactic
• bolilor autoimune (lupus eritematos sistemic)
• deficienţelor imune
• expunerii la droguri sau chimioterapice.

14
Granulocitele şi monocitele
• Creşterea numărului de granulocite (neutrofile, eozinofile şi bazofile)
şi monocite apare în primul rând ca răspuns la infecţii.
• Alte cauze pot fi la nivelul MHO prin creşterea producţiei în caz de
sindroame limfo-proliferative: policitemia vera, leucemii acute sau
cronice.

• Scăderea numărului apare în infecţii severe, în care distrugerea

cestor celule se produce foarte rapid şi sever, iar producţia lor nu
poate compensa aceste pierderi.
• Poate apărea şi caz de afectare a producţiei lor direct la nivelul MHO.

15
Granulocitoza şi Neutrofilia
• Granulocitoza – creşterea tuturor celor trei tipuri de
granulocite: neutrofile, eozinofile, bazofile.
•  Neutrofilia se referă la creşterea aproape exclusivă a
neutrofilelor.
• Apare în fazele incipiente ale infecţiilor sau ale
inflamaţiilor şi se defineşte prin valoarea ANC peste
7500 de celule/ mm3.

16
Granulocitoza şi Neutrofilia
• Numărul de neutrofile din depozite este de 20-40x
mai mare decât numărul de neutrofile circulante.

• În situaţii rare în care ANC creşte peste 100.000 de

celule/ mm3 (exemplu în leucemii) și astfel, creşte
vâscozitatea sangvină şi creşte riscul de tromboză sau
de ocluzie la nivelul vaselor mici.

17
Neutrofilia
• Când cererea periferică şi eliberarea de neutrofile din MHO
este crescută, se golesc depozitele şi se activează producţia
medulară.
• Se accelerează producţia şi se vor elibera în circulaţia
periferică celule imature.
• Eliberarea de leucocite imature în sângele periferic poartă
numele de reacţie leucemoidă sau devierea la stânga a
formulei leucocitare.
• După încetarea cauzelor (infecţia) se realizează revenirea la
normal a curbei leucocitare.
18
Neutropenia
• Neutropenia înseamnă scăderea numărului de neutrofile circulante sub
2000 de celule/ mm3.
• Scăderea numărului de neutrofile se produce în caz de infecţii severe,
cand se produce un dezechilibru între distrugerea şi producţia lor.
• Alte cauze în afara de infecţii pot fi:
• scăderea numărului de neutrofile în caz de granulocitopoieză
inadecvată
• reducerea duratei de viaţă a neutrofilelor
• distribuirea anormală a neutrofilelor
• sechestrare de neutrofile.
• Neutropenia poate fi primară sau secundară, congenitală sau dobândită.

19
Granulocitopenia şi agranulocitoza
• Granulocitopenia (sub 500 de celule/ mm3) sau
agranulocitoza (lipsa complete a granulocitelor din sânge)
pot fi secundare stopării hematopoiezei medulare sau
distrugerii anormale masive, în periferie.

• Chimioterapia din bolile hematologice maligne sau alte

cancere determină supresie medulară generalizată.

20
Granulocitopenia şi agranulocitoza
• Dozele mari de radiaţii ionizante pot avea acelaşi efect.
• Deşi această situaţie apare foarte rar, riscul de mortalitate
este foarte mare (10-50%).
• Manifestările clinice ale agranulocitozei includ infecţii severe,
recurente, care pun viaţa în pericol (mai ales la nivelul
sistemului respirator), febră, tahicardie, ulceraţii la nivelul
mucoaselor.
• Netratate aceste infecţii pot duce la septicemie şi moartea
pacientului.
21
Eozinofilia
• Eozinofila – creşterea numărului absolut de eozinofile în
sângele periferic peste 450 de celule/ mm3.

•  Cauzele cele mai frecvente:

• Afecţiunile alergice – reacţie de hipersensibilizare de tipul
I – asociate cu astmul bronşic, atopiile: eczemele, rinita
alergică (“febra fânului” – „hay fever”), sinuzitele sau
alergii la medicamente

22
Eozinofilia
• Infecţiile sau infestaţiile parazitare – mai ales paraziţii de tip
metozoare, viermi cilindrici, helminţi, paraziţi tropicali
• Toxocara canis, Ascaris lumbricoides, Trichinella spiralis, Fasciola hepatica
(„viermele de gălbează”)
• Afecţiuni dermatologice – dermatita atopică, eczema,
pemfigus, prurigo.
• În cazul reacţiilor de hipersensibilizare de tip I, mastocitele
după contactul cu IgE, eliberează IL-5 care este factor
chemotactic pentru eozinofile şi în acelaşi timp stimulează
producerea şi eliberarea eozinofilelor de la nivelul MHO.

23
Eozinopenia
• Eozinopenia – scăderea numărului de eozinofile din sângele
circulant.

• Se datorează de obicei migrării eozinofilelor în situsurile

inflamatorii.

• Alte cauze pot fi sindromul Cushing, stres determinat de

chirurgie, trauma, arsuri, şoc, stres mental.
24
Bazofilia şi Bazopenia
• Bazofilia – creşterea numărului de bazofile la nivelul sângelui
circulant.
• Este întâlnită în inflamaţii şi în reaţiile de hipersensibilizare.
• Bazofilele conţin histamină care va fi eliberată în caz de alergii.
• Creşterea nr. de bazofile poate fi întâlnită şi în caz de tulburări mielo-
proliferative: leucemie mieloidă cronică sau metaplazie mieloidă.
• Bazopenia – scăderea nr. de bazofile
• Se întâlneşte în hipertiroidism, infecţii acute, terapie îndelungată cu
steroizi, ovulaţie şi sarcină.

25
Monocitoza
• Monocitoza – creşterea nr. de monocite peste 800 de celule/ mm3.
• Este de obicei tranzitorie şi nu se asociază neapărat cu o disfuncţie a
seriei monocitelor.
• Poate apărea în infecţii bacteriene, mai ales în faza de vindecare,
când creşte capacitatea de fagocitoză sau după o neutropenie sau o
agranulocitoză.
• În infecţiile cronice în care se înglobează intracelular bacterii:
tuberculoză, bruceloză, listerioză.
• Alte cauze: endocardita bacteriană subacută, boli mieloproliferative
• La nou-născut este fiziologică

26
Monocitopenia
• Monocitopenia – scăderea nr. de monocite
• Este rară şi este greu de diagnosticat, deoarece
numărul normal de monocite din sângele circulant
este mic
• Se poate asocial cu terapia cronică cu prednison sau
cu leukemia cu celule “păroase” – “hairy cell”
leukemia.

27
Limfocitoza
• Limfocitoza – creşterea nr. de limfocite
• Se produce în caz de stimulare antigenică
• Apare rar în infecţii bacteriene acute
• Frecvent în infecţiile bacteriene cronice: sifilis congenital sau sifilis
terţiar
• În cazul infecţiilor virale acute este foarte frecventă: EBV, CMV,
herpes, hepatită virală
• Cauze endocrine: tireotoxicoză, insuficienţă corticosuprarenală

28
Limfopenia
• Limfopenia – scăderea nr. de limfocite.
• Apare în caz de:
• producere anormală ca în neoplazii: leucemii acute sau cronice,
cancere non-hematologice
• deficienţe imune, agamaglobulinemii
• distrugere marcată datorită infecţiilor virale, drogurilor sau
radiaţiilor
• Insuficienţă cardiacă congestivă, insuficienţă renală
• TBC
• HIV/SIDA – limfopenie cu scăderea marcată a celulelor T
helper CD4+.
29
 Mononucleoza infecţioasă
• Mononucleoza infecţioasă (MI) – este un sindrom clinic
acut, limfoproliferativ neoplazic-like, autolimitat, cauzat
de o infecţie virală acută, cu creşterea numărului de
limfocite B, caracterizat prin triada clasică:

• Faringită
• Limfadenopatie
• Febră

30
Mononucleoza infecţioasă

31
 Mononucleoza infecţioasă
• Etiologia MI
• EBV – virusul Epstein-Barr – 85% din cazuri (virus
ubiquitar, limfotrofic, herpes virus de tip gamma,
descoperit în anii 1960)
• Alte infecţii virale: CMV (citomegalovirus), adenovirus,
HIV, hepatită A, virusul gripal A şi B, rubeolă
• Chiar şi infecţii bacteriene !! pot determina MI:
Toxoplasma gondii, Corynebacterium diphteriae, Coxiella
burnetii
32
 Mononucleoza infecţioasă
• Epidemiologia MI
• Apare de obiciei la copii în jurul vârstei de 4 ani, de obicei cu aspect
asimptomatic şi oferă imunitate
• MI ca boală apare dacă infecţia are debut la adolescenţi
• 90% dintre adulţi au sau au avut o infecţie subclinică
• Indivizii care fac cel mai adesea MI au vârste cuprinse între 15 şi 35
de ani
• Incidenţa în acest grup este de 6-8/1000 de persoane/an
• Apare foarte rar după 40 de ani, de obicei cauzată de CMV

33
 Mononucleoza infecţioasă
• Epidemiologia MI
• Transmiterea se face preponderent prin salivă – „boala sărutului”
• Virusul este prezent şi în mucoasa respiratorie, rectală, genitală şi în
sânge
• EBV atacă limfocitele B
• Iniţial este afectată mucoasa orofaringelui, nasofaringelui şi epiteliul
salivar
• Ulterior, prin intermediul limfocitelor B, virusul se răspândeşte în
întreg organismul – infecţie sistemică

34
Mononucleoza infecţioasă

35
 Mononucleoza infecţioasă
• Fiziopatologia MI
• La indivizii sănătoşi limfocitele B produc anticorpi împotriva EBV de
tip IgG, IgM şi IgA
• Are loc activarea şi producerea în număr mare a limfocitelor T
citotoxice CD8 anti-EBV, care pot depăşi peste 50% din limfocitele
circulante
• Răspunsul imun contra celulelor infectate cu EBV se refelctă prin
proliferarea celulară a ţesutului limfoid: limfonodului, amigdale,
splină, uneori şi ficat
• Durerea la nivelul gâtului şi febra sunt primele manifestări ale bolii
36
 Mononucleoza infecţioasă
• Diagnosticul MI
• Criteriile Hoagland la nivelul frotiului de sânge periferic:
• Cel puţin 50% limfocite
• Cel puţin 10% limfocite atipice
• În prezenţa febrei, faringitei, adenopatiei
• Confirmare serologică pentru EBV (daca este posibilă)
• Determinarea anticorpilor heterofili (un grup heterogen de IgM)
• Diagnosticul diferenţial se va face cu hemopatiile maligne: leucemii acute sau
limfoame
• !!! Aspirina este contraindicată la copii şi adolescenţi, datorită riscului de
sindrom Reye (distrofie grasă hepatică şi edem cerebral)
37
Mononucleoza infecţioasă

38
Mononucleoza infecţioasă

39
Sindromul Reye

40
Sindromul Reye

41
Afectiunile MALIGNE
• II. Afectiunile MALIGNE ale seriei leucocitare (neoplazii sau
cancere):

• A. Leucemii acute sau cronice

• B. Limfoame Hodgkin sau non-Hodgkin
• C. Neoplasme limfo-plasmocitare

42
Leucemiile - definiţie
• Leucemiile – sunt neoplasme
(cancere/neoplazii/proliferări maligne) ale celulelor
sistemului hematopoietic

• Se datorează proliferării clonale a precursorilor

imaturi ai leucocitelor, cu infiltrarea şi substituirea
progresivă a MHO, ţesuturilor limfatice şi viscere, cu
descărcare în sângele periferic.
43
Leucemiile - definiţie
• Numărul de leucocite poate fi normal, scăzut sau
crescut.
• De obicei se observă un număr crescut.
• Se observă o disfuncţie a MHO, cu dereglarea
funcţiilor sale:
• exces de proliferare
• blocarea funcţiei de diferenţiere
• alterarea citodiabazei – ruperea sinusurilor venoase
intramedulare şi trecerea blaştilor imaturi din
compartimentul central în sângele periferic.
44
Leucemiile - definiţie

45
Leucemiile - definiţie

46
Leucemiile - definiţie

47
Etiopatogenia leucemiilor
• Susceptibilitatea genetică – boli genetice, profil genetic,
stări de imunodeficienţă sau imunosupresie

• Mecanismele principale:
• Alterarea structurală a unei gene normale (proto-
oncogene) cu apariţia unei gene noi, patogene (genă
oncogenă)
• Pierderea sau inactivarea unei gene protectoare, anti-
oncogenă sau genă supresoare de tumori
48
Etiopatogenia leucemiilor
• Factorii de mediu – infecţii virale, radiaţii ionizante,
medicamente, droguri, substanţe chimice
• Infecţii virale: HTLV – Human T Leukemia/Lymphoma
Virus, EBV – Epstein-Barr virus, CMV – Citomegalovirus,
HSV – Herpes simplex virus, VZV – Varicelo-zosterian virus
• Radiaţiile ionizante – razele X, razele γ
• Substanţele chimice – benzen şi derivaţii săi, medicaţia
antineoplazică (chimioterapia)

49
Etiopatogenia leucemiilor
• La nivel medular este alterat raportul dintre mitoză şi
apoptoză, prin dezechilibru între factorii de creştere şi
de diferenţiere: GM-CSF, IL-1, IL-6, TNF-α.
• Inhibiţia de contact este pierdută, rezultând un număr
foarte mare de celule neoplazice
• Celulele NK (Natural Killer) cu rol în supravegherea
imună anti-canceroasă sunt depăşite.

50
Clasificarea leucemiilor
• Clasificarea leucemiilor se face după mai multe criterii,
în raport cu tipul celulelor neoplazice proliferate.
• Metodele utilizate pentru clasificarea lor sunt:
• microscopia optică şi electronică
• studiile histochimice şi imunohistochimice
• determinarea unor enzime
• determinarea unor mecanisme de biologie celulară şi
moleculară
• studiul cariotipului şi a unor gene specifice.

51
 Clasificarea leucemiilor
• LEUCEMIILE ACUTE
• LAM (Leucemii acute mieloblastice – non-limfoblastice)
• LAL (Leucemii acute limfoblastice)
• LAM pot apărea la orice vârstă, mai frecvent la persoanele în vârstă. LAL
este mai frecventă la copii (80-85%).
• LEUCEMIILE CRONICE
• Leucemii limfocitare cronice
• Leucemia limfatică cronică (LLC)
• Leucemia prolimfocitară cronică (LPMC)
• Leucemia cu „celule păroase” – „hairy cells leukemia” - HCL
• Leucemia granulocitară cronică (LGC)
52
Clasificarea leucemiilor
• SISTEMUL FAB (French-American-British - Franco-Americano-Britanic) de
clasificare al leucemiilor acute (LA) include:
• LAM (Leucemii acute mieloblastice – non-limfoblastice)
• M1 – LA mieloblastică – blaşti cu semne minime de diferenţiere
• M2 – LA mieloblasto-promielocitară
• M3 – LA promielocitară
• M4 – LA mieloblasto-monocitară
• M5 – LA monocitară
• M6 – LA mielo-eritroblastică
• M7 – LA megaloblastică
• LAL (Leucemii acute limfoblastice)
• L1 – LA limfoblastică
• L2 – LA pro-limfoblastică
• L3 – LA limfom Burkitt-like
53
LA - Aspecte clinice generale
• Debut – insidios, dar boala are o evoluţie foarte rapidă
• Semne sau complicaţii ale insuficienţei medulare,
manifestată prin TRIADA CLASICĂ: INFECŢIE – ANEMIE –
HEMORAGIE.
• Mecanismul fiziopatologic principal – colonizarea
compartimentului central (MHO) de către blaştii tumorali şi
blocarea sintezei şi diferenţierii celor trei linii celulare: seria
roşie, seria albă şi seria megacariocito-trombocitară

54
LA - Aspecte clinice generale

55
LA - Aspecte clinice generale
• Sindromul infecţios – leucopenie – granulocitopenie –
agranulocitoză
• Ulceraţii la nivelul mucoasei cavităţii bucale, ulceraţii
gingivale, amigdalite acute supurate, angine ulcero-
necrotice, ulceraţii la nivelul vălului palatin
• Infecţii severe, recurente
• Suprainfecţii recidivate
• Stare septică

56
LA - Aspecte clinice generale
• Sindromul anemic – anemie de cauză centrală prin
colonizarea MHO de către blaşti – deficit al
eritropoiezei centrale - Vezi Curs Anemii –
Fiziopatologie anul III MG
• Paloare muco-tegumentară
• Stare hiperdinamică – tahicardie, palpitaţii
• Dispnee de efort sau de repaus
• Ameţeli, lipotimie
57
LA - Aspecte clinice generale
• Sindromul hemoragipar - trombocitopenie de cauză
centrală prin colonizarea MHO de către blaşti:
• Hemoragii cutanate – echimoze, peteşii,
hematoame
• Hemoragii mucoase – gingivoragii, epistaxis,
metroragii, hematurie
• Hemoragii cerebrale, meningiene, retroorbitare

58
LA - Aspecte clinice generale
• Sindromul de proliferare tumorală infiltrativă a celulelor
tinere (blaşti) şi distrugere în exces
• Dureri osoase
• Adenopatii
• Splenomegalie
• Manifestări cutaneo-mucoase
• Manifestări meningo-cerebrale
• Determinări secundare la nivelul SNC, testicul şi rinichi –
„sanctuare”
59
LA - Aspecte clinice generale
• Alte manifestări:
• Nefropatie urică
• Leucostaza – creşterea în exces a blaştilor la nivelul
sângelui periferic, peste 100.000 de celule/mm3, cu
risc crescut de microemboli la nivel cerebral şi
pulmonar. Indicaţie de plasmafreză.

60
LEUCEMIILE CRONICE
• LEUCEMIILE CRONICE
• LMC
• LLC
• Definitie: proliferarea şi acumularea la început a unor celule
leucemice bine diferenţiate, de tip matur.

61
LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ
(LMC)
• Caracteristici generale:
• Vârsta medie de apariţie 30-40 de ani

• Este o anomalie de prolifere care are la bază, în peste 90%

din cazuri prezenţa cromozomului Philadelphia
(cromozomul 22 scurt cu translocarea materialului genetic
pe cromozomul 9: (t,9;22) la nivelul precursorilor
medulari (granulocitari, eritrocitari si megacariocitari).

62
LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ
(LMC)
• Caracteristici generale:
• LMC face parte dintr-un grup de afecţiuni maligne
denumite sindroame mieloproliferative:
• policitemia vera
• trombocitemia hemoragică
• mielofibroza idiopatică
• Vezi Curs Policitemii – Fiziopatologie anul III MG

63
SINDROAMELE
MIELOPROLIFERATIVE
• Sindroamele mieloproliferative se însoţesc de
splenomegalie
• Lipsesc adenopatiile
• Sunt afecţiuni premaligne sau maligne:
• LMC – leucemie mieloidă cronică
• Policitemia vera – boala Vaquez (mutaţia JAK2 – kinaza
situată înaintea receptorului pentru eritropoietină)
• Trombocitemia hemoragică esenţială
• Mielofibroza idiopatică

64
SINDROAMELE
MIELOPROLIFERATIVE
• Semne clinice comune:
• Prurit
• Splenomegalie
• Eritroză
• Sindrom de hipervâscozitate: tromboze, cefalee,
tulburări de atenţie şi memorie

65
LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ
(LMC)
• Cromozomul Philadelphia conține o genă anormală rezultată din
fuziunea genei BCR (Breakpoint Chromosomial Region) de pe cr. 22 cu
gena ABL (Abeson Kinase fusion gene = protooncogena care este
omologul celular al virusului leucemiei la soarece) de pe cr. 9
• Va determina sinteza unei proteine anormale cu activitate tirozin-
kinazică responsabilă de transformarea malignă
• Acestă translocaţie stă la baza tratamentului specific cu anticorpi
monoclonai cu preparatul Imatinib (Glivec/Gleevec) – (alte indicaţii:
GIST – gastro-intestinal stomal tumor, DFSP – dermatofibrosarcom
protuberans)

66
LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ
(LMC)

67
LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ
(LMC)

68
LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ
(LMC)

69
LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ
(LMC)
• Fazele evolutive:

• 1. Faza cronică (mieloproliferativă) – 2-5 ani

• proliferare medulară excesivă a seriei mieloide
manifestată:
• La nivel medular:
• mieloblastii = sub 10% din totalul elementelor
medulare

70
LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ
(LMC)
• Faza cronică (mieloproliferativă) – 2-5 ani
• In sângele periferic:
• leucocitoză > 15.000/mm3 cu apariţia elementelor intermediare
(mielocite si metamielocite) prezente normal numai în măduvă
• anemie ⇒ astenie progresivă, dispnee de efort
• trombocitopenie (trombocitoză uneori la debut)
• Modificări biochimice caracteristice:
• FAL scăzută sau absentă
• nivelul seric al vitaminei B12 si al transcobalaminei crescut

71
LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ
(LMC)
2. Faza accelerată – 6-18 luni
•
• Supraproducţia şi cresterea distrucţiei celulelor mieloide
determină:
• febră, dureri osoase, scădere ponderală, infecţii
• splenomegalie simptomatică
• infiltrarea altor organe: intestinul, rinichii, plămânii
• hiperuricemie cu risc de gută si calculoză renală, infarct uric
• leucocitoză progresivă agravată
• bazofilie
• anemie si trombocitopenie progresivă prin infiltrare medulară
cu seria mieloidă
72
 LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ
(LMC)
• 3. Faza terminală acută (criza blastică) - 3 luni
• Acutizarea leucemiei cronice
• Transformarea blastică cu pierderea diferenţierii elementelor
leucemice
• La nivel medular:
• mieloblaştii si promielociţii = peste 50% din elementele medulare
• In sângele periferic:
• agravarea leucocitozei (> 100.000/mm³ cu ­nr. elem. blastice)
• Apar şi alte modificări cromozomiale (aneuploidia)
• Prezintă complicaţiile LMA
• Este refractară la tratament si duce la exitus
73
LEUCEMIA LIMFOIDĂ CRONICĂ
(LLC)
•  Caracteristici generale:

• Debut între 50-70 de ani, mai ales la bărbaţi (B:F = 3:1)

• Iniţial a fost considerată o anomalie de acumulare (în sânge se

acumulează limfocite mici, aparent mature, cu viaţă lungă, dar
inactive funcţional/incompetente imunologic)

74
LEUCEMIA LIMFOIDĂ CRONICĂ
(LLC)
•  Caracteristici generale:

• În prezent este considerată ca o entitate cu evolutie duală

în funcție de agresivitatea bolii caracterizată la nivel
molecular prin limfocite CD38 pozitive şi ZAP-70 – Zeta
Associated Protein responsabilă de activarea limfocitelor T
si NK

• Are o evoluție accelerată şi prognostic prost

75
LEUCEMIA LIMFOIDĂ CRONICĂ
(LLC)
•  Caracteristici generale:

• celulele limfoide blastice reprezintă sub 5% din totalul

elementelor
• în sângele periferic limfocitele = 10.000–150.000/mm3
• afectarea predominantă a limfocitelor B cu: prezenţa Ig
monoclonale de tip IgG sau IgM pe membranele limfocitelor
din LLC
• incidenţă crescută a anemiei hemolitice autoimune cu Ac la
cald, care poate aparea în evoluţia LLC
76
LEUCEMIA LIMFOIDĂ CRONICĂ
(LLC)
• Manifestările clinice:

• infiltrarea nodulilor limfatici/splinei: adenopatii periferice

şi splenomegalie
• leziunile infiltrative cutanate (leucemide)
• infiltrarea progresivă a măduvei osoase (metaplazia
medulară) determină: anemie, granulocitopenie cu
complicaţii infecţioase, trombocitopenie cu complicaţii
hemoragice
77
LEUCEMIA

78
LIMFOAMELE
• Definiţie: proliferări neoplazice ale celulelor limfoide de la
nivelul ţesuturile limfatice.
• Se prezintă ca tumori solide ale ţesutului limfo-reticular, de
regula fără invadarea sângelui periferic (când aceasta are loc,
discutăm de faza ”leucemică” a limfomului respectiv,
asemănător cu faza sau criza blastică a leucemiilor cronice).
• Vezi şi Curs Limfoame şi leucemii – Morfopatologie Anul III
MG

79
LIMFOAMELE
• Etiologie: plurifactorială, similar leucemiilor:

• predispoziție genetică (agregare familială)

• agenţi infecţiosi şi virali (HTLV-1, EBV, CMV)
• afecţiuni ale sistemului imun (imunodeficienţe, boli
autoimune)

80
LIMFOAMELE
• Clasificare:
• Limfomul sau boala HODGKIN – LH (Thomas Hodgkin 1832)
• Limfoamele NON-HODGKINIENE - LNH
• Ambele boli infiltrează organele limfatice, DAR au
caracteristici biologice, prezentare clinică si prognostic
diferite

81
LIMFOMUL HODGKIN (LH)

82
 LIMFOMUL HODGKIN (LH)
• Caracteristici generale:

• debut cu adenopatie izolată: cel mai frecvent latero-cervicală,

nedureroasă sau mediastinală asimptomatică, descoperită
întâmplător la Rx de rutină

• extensie prin contiguitate, pe cale limfatică, de la o regiune

limfatică la cea învecinată

83
 LIMFOMUL HODGKIN (LH)
• Caracteristici generale:

• frecvent cu simptomatologie sistemică asociată: subfebrilităţi,

transpiraţii nocturne, scădere ponderală, datorită citokinelor secretate
de celulele maligne, prurit

• curabil în peste 75% din cazuri ⇒ prognostic bun

• elementul cheie pentru diagnosticul histopatologic este celula Reed-

Sternberg (celulă malignă cu aspect stelat, nucleu bilobat sau
multilobat, cu nucleoli proeminenţi)

84
LIMFOMUL HODGKIN (LH)

85
LIMFOMUL HODGKIN (LH) - Celula Reed-
Sternberg

86
 LIMFOAMELE NON-HODGKINIENE
(LNH)
• Caracteristici generale:

• debut cu poliadenopatie cervicală, axilară, inghinală,

mezenterică sau o localizare extranodală: nazofaringe, tractul
gastro-intestinal, testiculele, ţesuturi moi, piele

• tendinţă la metastazare medulară şi localizare extralimfatică

87
 LIMFOAMELE NON-HODGKINIENE
(LNH)
• Caracteristici generale:

• simptomatologia sistemică rareori prezentă

• curabile în maximum 25% din cazuri ⇒ prognostic rezervat
• lipsa celulelor Reed-Sternberg
• pot avea ca origine limfocitele B sau T (B cells lymphomas sau T
cells lymphomas)

88
LIMFOAMELE NON-HODGKINIENE
(LNH)

89
LIMFOAMELE NON-HODGKINIENE
(LNH)

90
 LIMFOAMELE NON-HODGKINIENE
(LNH)
• Limfomul Burkitt
• Limfom cu celule B, foarte agresiv, dezvoltat mai ales la copiii din Africa centrală şi de
est şi Noua Guninee, asociate în peste 90% din cazuri cu EBV şi mutația genei c-myc
• Limfomul limfoblastic
• Este o variantă rară de LNH cu celule T, similar cu LAL (unii autori consideră că este o
variantă de LAL şi nu de LNH), care debutează din celulele timice, la copii sau
adolescenţi
• Condiţii/situaţii care mimează LNH
• TBC, sifilis
• Lupus eritematos sistemic (LES)
• Cancer pulmonar, cancer osos

91
Limfomul Burkitt

92
Limfomul Burkitt

93
 NEOPLASMELE LIMFO-
PLASMOCITARE
• Definiţie: proliferări maligne ale unei clone de plasmocite
• Etiologie: multifactorială - predispoziţie genetică, substanţe chimice
(solvenţi, pesticide), radiaţii, agenţi infecţiosi bacterieni şi virali
• Clasificare:
• Precursori de mielom malign:
• 1. Smoldering mielom (mielom indolent)
• 2. MGUS – Monoclonal gammopathy undetermined significance
• 3. Plasmocitomul solitar al osului
• 4 Macroglobulinemia Waldenström
• Mielom malign:
• 1. Mielomul multiplu (plasmocitomul multiplu)
94
PRECURSORI DE MIELOM MALIGN

95
MIELOMUL MULTIPLU
(PLASMOCITOMUL)
•  Patogeneza:

• clona de plasmocite maligne secretă în sânge și urină

proteine monoclonale anormale (de unde și denumirea de
paraproteinemii) alcatuite din:
• moleculele întregi de Ig (frecvent IgG, ocazional IgA si rar IgM)
• componente ale Ig = lanţuri usoare libere de imunoglobuline (k
sau λ) – proteina Bence-Jones (BJP)

96
MIELOMUL MULTIPLU
(PLASMOCITOMUL)
•  Patogeneza:

• aceste fragmente mici se filtrează glomerular și se elimină

prin urină (paraproteinurie)
• se pot evidenţia pe electroforeză sub forma așa-numitei
componente M plasată în regiunea gama-globulinelor (de
unde și denumirea de gamapatii monoclonale)

97
MIELOMUL MULTIPLU
(PLASMOCITOMUL)

98
MIELOMUL MULTIPLU
(PLASMOCITOMUL)
• Manifestari clinice şi paraclinice:
• 1. Infiltrarea și distructia oaselor (plasmocite > 30% din celularitatea
măduvei hematogene) determină:
• multiple zone de osteoliză cu resorbtie osoasă ⇒
• dureri osoase + fracturi pe os patologic ⇒
• hipercalcemie prin stimularea osteoclastelor cu afectare renală
• 2. Secretia proteinei M responsabilă de:
• paraproteinemie cu proteina M > 3 g/dl în sângele periferic
• paraproteinurie Bence-Jones (termolabilă)

99
MIELOMUL MULTIPLU
(PLASMOCITOMUL)

100
MIELOMUL MULTIPLU
(PLASMOCITOMUL)
• Complicaţii:

• Deficitul răspunsului imun umoral (leucopenie şi

hipogamagobulinemie) ⇒ infecţii recurente

• Insuficienţă renală prin afectare glomerulară ⇒ principala

cauză de deces
•  Vezi Curs Insuficienţa renală – Fiziopatologie anul III MG

101
PRECURSORI DE MIELOM MALIGN
• Smoldering mielom (mielom indolent)
• Prezenţa proteinei M şi a plasmocitelor clonale, dar fară afectarea organelor ţintă
• MGUS – Monoclonal gammopathy undetermined significance
• Prezenţa proteinei M în sânge sau urină, fără prezenţa mielomului multiplu
• Plasmocitomul solitar al osului
• Prezenţa unei tumori solitare osoase, cu caracter osteolitic (poate fi şi extraosoasă, în
ţesuturile moi: tonsile, nasofaringe, sinusuri)
• Macroglobulinemia Waldenström – limfomul limfo-plasmocitic
• Este un tip rar de tumoră plasmocitară, cu creştere lentă, care produce molecule
monoclonale de IgM, cu greutate moleculară foarte mare (900.000 Da)
• Creşte excesiv vâscozitatea sangvină, mai ales la nivel cerebral, ocular, renal şi cutanat
• Poate apărea crioglobulinemia cu paraproteine de tip IgM

102
Plasmocitomul solitar al osului

103
Macroglobulinemia Waldenström

104
Macroglobulinemia Waldenström

105
ALTERAREA FUNCŢIEI SPLENICE
• SPLENOMEGALIA
• Creşterea în volum a splinei
• Splenomegalia primară (constituţională) – diagnostic de excludere
• Splenomegalia secundară – infecţii sau inflamaţii, cu risc de ruptură splenică spontană sau
traumatică
• HIPERSPLENISMUL
• Amplificarea funcţiilor specifice ale splinei, în special hemoliza (anemie hemolitică)
• SPLENOMEGALIA CONGESTIVĂ
• Cel mai frecvent asociată cu ciroza hepatică: hipertensiune portală, ascită, varice esofagiene
• SPLENIOMEGALIA INFILTRATIVĂ
• În cazul tezaurismozelor (Gaucher, amiloidoză)
• Chisturi, tumori primare sau metastatice
106
SPLENOMEGALIA şi
HIPERSPLENISMUL

107
SPLENOMEGALIA CONGESTIVĂ

108
SPLENOMEGALIA INFILTRATIVĂ -
AMILOIDOZĂ

109
ALTERAREA FUNCŢIEI SERIEI
LEUCOCITARE

110