DEFINIRE

Hernieri ale mucoasei și submucoasei, care

traversează stratul muscular al peretelui intestinal
Pacienți vârstnici- mai frecvent
Consum scăzut de fibre
Complicația cu inflamație= diverticulita
DIAGNOSTIC CLINIC
Durere abdominală
Meteorism abdominal
Tulburări de tranzit= constipația sau diaree
DIAGNOSTIC CLINIC- complicații
1. Diverticulita= durere+ febra
Flancul stâng, fosa iliacă stg.
Abces peridiverticular= apărare, contractura
Perforația= peritonita: ABDOMEN ACUT!

Durere, șoc (tahicardie, hTA), febra

Contractura abdominală
Dispariția matității hepatice
Meteorism
Dispariția zgomotelor hidoaerice
RTG abdomen= pneumoperitoneu
DIAGNOSTIC CLINIC- complicații
2. Hemoragie digestivă inferioară= hematochezie

3. Stenoza intestinală= ocluzia intestinală:

ABDOMEN ACUT!

Grețuri, vărsături
Durere abdominală
Absența tranzit pt. materii fecale și gaze
Abdomen destins, meteorism
Zgomote intestinale de luptă
RTG abdomen= nivele hidroaerice
DIAGNOSTIC PARACLINIC
În puseu inflamator: VSH, leucocite

Radiografia abdominală simplă

Perforația= pneumoperitoneu
Ocluzia= nivele hidro-aerice

Irigografia
 Plus de umplere, iese din conturul colonic
Stenoze
DIAGNOSTIC PARACLINIC
Endoscopia digestivă inferioară= colonoscopia
Nu în puseul inflamator!
Riscul de perforație prin insuflarea excesivă a aerului
Orificii diverticulare
Hemoragia diverticulară

CT abdominal/ ecografie abdominală- complicațiile bolii:

Abces
Fistule
Ocluzia intestinală
DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
Intestin iritabil
Cancer de colon
Boli inflamatorii intestinale
Colite (ischemică, de iradiere, infecțioase)
Apendicita acută
Ulcer peptic perforat
Alte cauze de hemoragii digestive inferioare
TRATAMENT
Regim cu fibre: fructe, legume, tărâțe de grâu
Debridat 100 mg 3x1 tb/zi
Spasmomen 3x1 tb/zi

Diverticulita acută:
Repaus alimentar
Sonda naso-gastrică
Antibiotice: Ciprofloxacin+ Metronidazol
Terapia chirurgicală
DEFINIRE
Polip gastrointestinal= masă de țesut care
protruzionează în lumenul imtestinal

Caracterizat prin:
 aspect
 mărime
 cu sau fără pedicul= pediculat sau sesil
 unic sau multiplu
 histologie
CLASIFICARE
Neoplastici:
 Adenoame: tubular, vilos, tubulo-vilos
 Carcinoame
Non-neoplastici
 Hiperplastic
 Mucozal
 Juvenil (hamartomatos)
 inflamator
IMPORTANȚA
Polipii adenomatoși se malignizează în relație cu:
 Mărimea (peste 1 cm)
 Tipul histologic (prezența componentei viloase)
 Prezența displaziei
EPIDEMIOLOGIE/ETIOLOGIE
Prevalența crescută la peste 60 ani: polipi multipli,
adenoame cu displazie, adenoame mari
Factori genetici și factori de mediu:
Istoric familial de CCR și adenoame (mai multe rude,
afectate la vârste tinere: crește riscul)
Excesul de grăsimi în alimentație
Excesul de alcool
Obezitatea
Fumatul
EPIDEMIOLOGIE/ETIOLOGIE
Factori genetici și factori de mediu:
Factori protectivi: dieta cu fibre, carbohidrați,
activitatea fizică, consum de vitamina D, AINS
(Aspirina), vitamina E

Condiții asociate cu polipii adenomatoși:

Ureterosigmoidostomia
Acromegalia
TABLOU CLINIC
Asimptomatici sau simptome intestinale nespecifice
Constipație (polipi mari în colonul distal)
Durere în etajul abdominal inferior, crampe=
obstrucție intermitentă prin polip de dimensiuni mari
Diaree (adenoame viloase: diaree secretorie cu
pierdere de electroliți- Na, K, H2O)
Hemoragii prin ulcerații: oculte (anemia) sau
exteriorizate (hematochezia)
DIAGNOSTIC PARACLINIC
Detectarea sângerărilor oculte din fecale= test
Hemocult (polipi distali, mai mari de 1,5 cm)
Polipii mici sângerează rar, astfel încât detecția lor este
mică
Irigografia- rată mare de eroare
Colonoscopia-
Screeningul CCR= descoperire întâmplătoare a polipilor
Pacienți investigați pentru simptome digestive
Poate omite polipii mici, ascunși după pliurile colonice
DIAGNOSTIC PARACLINIC
Colonografia CT-
Sensibilitate mică pentru detecția polipilor mici
Nu se pot preleva biopsii din leziunile detectate

Analiza ADN uman în fecale: detectarea CCR și a

adenoamelor cu displazie de grad înalt
TRATAMENT
Descoperirea unui polip impune:
Controlul întregului colon pentru detectarea unui
cancer sincron= colonoscopia
Polipectomia endoscopică
Dacă conține insule de adenocarcinom= intervenția
chirurgicală
Supraveghere endoscopică după polipectomie la
diferite intervale, în funcție de: numărul polipi,
mărimea, histologia, prezența displaziei
SINDROAMELE DE POLIPOZĂ
GASTROINTESTINALĂ
Sute-mii de polipi la nivelul tractului gastrointestinal
Cele mai multe moștenite
Asociere cu creșterea riscului de cancer colo-rectal
Se clasifică pe baza histologiei polipilor
POLIPOZA ADENOMATOASĂ
FAMILIALĂ (PAF)
Transmitere familială, autozomal dominantă (gena
PAF)
Sute-mii de adenoame la nivel colonic: la vârsta de 10-
12 ani
Simptomele: la 33 ani
CCR: apare la 10-15 ani de la debutul polipozei
Vârsta medie de diagnostic a CCR=39 ani; a decesului
prin CC= 42 ani
Asociere cu polipi gastrici și duodenali
POLIPOZA ADENOMATOASĂ
FAMILIALĂ (PAF)
Simptome nespecifice:
Hematochezia
Diaree
Durere abdominală
Testarea genetică permite detectarea cazurilor cu risc
Sigmoidoscopia la vârsta de 10-12 ani/ colonoscopia
Terapia chirurgicală: proctocolectomia