Este o glicoproteină de origine oncofetală similară albuminei,
sintetizată în cursul perioadei fetale în tractul gastro-intestinal, ficat şi sacul vitelin. În cursul vieţii intrauterine AFP se formează în sacul vitelin, iar mai târziu în ficat. În ficatul fătului sinteza maximă are loc în săptămânile 14-20. De aici ajunge în serul mamei şi atinge concentraţia maximă în săptămânile 35-38 de sarcină. Raportul normal al concetraţiei de AFP în serul fetal: lichidul amniotic: serul matern este de = 10.000 : 100 : 1. Devierile de la aceste valori indică o sarcină patologică. AFP poate fi determinat din sângele sau lichidul amniotic al pacientelor însărcinate pentru screening-ul anomaliilor de dezvoltare intrauterină a fătului. Valori crescute apar în: defect de închidere a tubului neural (spina bifidă). Valori scăzute apar în sindromul Down. Indicatii: A. AFP marker tumoral: ● indicaţii absolute: - suspiciune de carcinom hepatocelular - tumori germinative (adenocarcinom) de origine testiculară, ovariană sau extragonadală. - monitorizarea tratamentului la pacienţi cu tumori germinative sau carcinom hepatocelular. ● indicaţii relative: - monitorizarea pacienţilor cu ciroză hepatică pentru depistarea precoce a cancerului hepatic - monitorizarea pacienţilor cu risc crescut de tumori germinative. B. AFP marker de monitorizare în sarcină: scopul determinării AFP este screening-ul prenatal pentru depistarea afecţiunilor –spina bifidă, trisomia 21, trisomia 18, boala Down, iar gravida va menţiona exact vârsta sarcinii stabilită ecografic. Serul matern se recoltează între săptămânile 16-19 de sarcină. - Limite: Valori crescute ale AFP pot apărea şi în afecţiuni beningne: hepatită, ciroză, obstrucţie de căi biliare.