COMUNICAREA TERAPEUTICĂ

“ Cuvântul este
sunet şi culoare, e
mesagerul gândului
uman ,,
T. Vianu

,, SUNTEM AICI CA SA TE AJUTAM ’’

 Comunicarea terapeutică

 componentă a relaţiilor interpersonale

asistentă – pacient
 un act planificat, deliberat şi profesionist
Scopul
 stabilirea unor relaţii umane pozitive, care va
permite atingerea obiectivelor de îngrijire

 se realizează tehnici de comunicare terapeutică, ce

au la bază comunicarea verbală şi non-verbală
 Comunicarea terapeutică
Condiţii pentru o comunicare eficientă
 să se ţină cont de factorii fiziologici şi socio- culturali
care pot influenţa comunicarea

 asigurarea unui confort psihic şi fizic al pacientului

 respectarea şi câştigarea încrederii pacientului

 mesajul transmis să fie scurt şi clar

 vocabularul utilizat să fie pe înţelesul pacientului

 debitul verbal să fie potrivit, tonul adecvat

 intonaţia să nu fie influenţată de emoţiile sau oboseala

asistentei
 Comunicarea terapeutică

Condiţii pentru o comunicare eficientă

 să fie ales momentul potrivit

 mimica, gesturile să accentueze cuvântul, să-l

clarifice sau să ilustreze ideea

 atingerea pacientului să fie utilizată în măsura în

care acesta înţelege bine semnificaţia şi o acceptă
ca pe un mesaj de încurajare, tandreţe, susţinere
afectivă
 Comunicarea terapeutică
Comunicarea
 procerul transmiterii, recepţionării şi stocării,
prelucrării, utilizării informaţiilor
 comunicarea poate fi: comunicare verbală
comunicare non-verbală
Pentru aprecierea comunicării e necesară evaluarea:
 organelor de simţ  modul de exprimare
 vorbirii  atitudini
 expresiei non-verbale  sociabilităţii
 percepţiei senzoriale
 Comunicarea terapeutică
Tehnici de comunicare terapeutică
 realizarea unei atmosfere deschise, destinse
 utilizarea reflectării
 verbalizarea, care implică anumite idei
 oferirea unor indicaţii generale
 cererea unor explicaţii
 tăcerea
 utilizarea limbajului corpului
 acceptarea
 ascultarea activă
 ASCULTAREA ACTIVĂ
Omul învaţă trei ani să vorbească şi o viaţă întreagă să
asculte
André Malraux

Gradul de implicare
al ascultătorului Ascultarea activă

Ascultarea socială

Ascultarea pasivă
 Comunicarea terapeutică

Tehnici de comunicare terapeutică

 liniştirea pacientului
 informarea,
 clarificarea,
 focalizarea
 împărtăşirea impresiilor proprii cu pacientul
 confruntarea contradicţiilor
 revederea discuţiilor purtate cu pacientul
 Comunicarea terapeutică

1. Sfătuirea pacientului
2. Schimbarea abruptă a subiectului discuţiei
3. Minimalizarea sentimentelor pacientului
4. Oferirea unor false asigurări
5. A trage concluzii pripite
 Comunicarea terapeutică
 Interviul nursing - este o interacţiune verbală
intenţionată între asistentul medical şi pacient, iniţiată
pentru a colecta date privind starea de sănătate a
pacientului.
 Obiectivele interviului nursing
 confirmarea stării de sănătate sau de boală şi
promovarea unor comportamente sănătoase
 obţinerea unor informaţii utile pentru diagnosticul
şi tratamentul unor afecţiuni,
 verificarea percepţiei clientului asupra stării sale
de sănătate.
 Fazele interviului nursing
 Faza introductiva
Obiectivele fazei introductive sunt:
• stabilirea raportului asistent medical – pacient
• asigurarea unui cadru confortabil pentru desfăşurarea
interviului
• definirea aşteptărilor
 Faza de lucru
Obiectivele fazei de lucru sunt:
• colectarea de date biografice
• colectarea de date semnificative pentru starea de
sănătate a pacientului
• identificarea nevoilor pacientului
 Faza finală – se încheie interviul
 Tipuri comportamentale
Oamenii supuşi
 le permit celorlalţi să îi domine
 îşi ascund sentimentele şi părerile
 sunt nehotărâţi
 se scuză permanent
 au un contact vizual slab şi o postură umilă
Oamenii asertivi
 spun direct părerile şi dorinţele
 oferă opinii şi îşi comunică sentimentele
 sunt hotărâţi
 înfruntă problemele
 au un bun contact vizual şi o postură deschisă
Oamenii agresivi
 întrerup mereu discuţiile
 ascund informaţiile şi părerile personale
 domină discuţia şi nu sunt buni ascultători
 vorbesc tare, jignesc şi sunt sarcastici
 au un contact vizual puternic şi o postură
dominantă
 AVANTAJELE
PROCESULUI DE NURSING

Pentru asistentă:

 permite luarea deciziilor pentru

rezolvarea problemelor pacientului;
 evidenţiază legalitatea acţiunilor;
 creşte profesionalismul;
 creşte responsabilitatea;
 dă satisfacţia muncii.
 Pentru pacient:

 beneficiază de îngrijiri calitative în funcţie de

nevoi;

 are asigurată continuitatea îngrijirilor – planul

fiind accesibil echipei de sănătate care are
nevoie de un reper de informaţii pentru fiecare
problemă;

 determină pacientul să participe la îngrijiri şi

să se preocupe de obţinerea unei mai bune
stări de sănătate.
 Activităţi desfăşurate de
asistenta medicală în cadrul
procesului de nursing în
comunicarea
terapeutică
 colectarea informaţiilor
 verificarea datelor
 stabilirea profilului pacientului
 interpretarea datelor
 elaborarea diagnosticului de nursing
 stabilirea priorităţilor
 stabilirea obiectivelor
 selectarea strategiilor de nursing
 întocmirea planului de nursing
 liniştirea pacientului şi acordarea suportului psihic
 efectuarea intervenţiilor autonome şi delegate
 aprecierea răspunsului pacientului la intervenţiile
efectuate
 compararea răspunsului cu criteriile de evaluare
 reanalizarea şi modificarea planului de nursing.
 colectarea datelor
 validarea datelor
 organizarea datelor
 stabilirea profilului de sănătate
 Colectarea datelor

 pacient – considerat sursa principală;

 familie;

 membrii echipei de sănătate;

 documentaţia medicală;

 literatura de specialitate.
 Metode de culegere a datelor

o Interviul

o Observarea

o Examenul fizic
 analiza şi interpretarea datelor

 identificarea problemelor

 enunţul diagnosticului de nursing

 Comunicarea
c terapeutică
Probleme nursing actuale/potenţiale şi posibile
 Comunicare ineficace la nivel afectiv
 Respiraţie ineficientă legată de imposibilitatea de a-şi
exprima anxietatea
 Alterare a nutriţiei legată de incapacitatea de a spune că îi
este foame/ şi sete
 Incontinenţă legată de dificultatea de a-şi exprima
senzaţia de eliminare
 Alterare a mişcărilor cauzat de dificultatea de a-şi exprima
disconfortul
 Hipotermie legată de incapacitatea de a spune că îi este
frig
 Deficit de cunoştinţe referitoare la simptome şi tratament
 Comunicarea terapeutică
Probleme nursing actuale/potenţiale şi posibile
 Tulburări de somn legate de incapacitatea de a-şi exprima
temerile privind somnul
 Alterare a integrităţii tegumentelor legate de incapacitatea
de a anunţa că este ud
 Anxietate legată de dificultatea de a-şi exprima sentimentele
 Afectare spirituală datorită imposibilităţii de a participa la
serviciul religios
 Restrângere a activităţilor legate de dificultatea de a
comunica verbal
 Deficit de activităţi recreative legat de incapacitatea de a
participa la activităţile preferate
 Risc de complicaţii datorită imobilizării
 stabilirea priorităţilor

 stabilirea obiectivelor

 alegerea strategiilor
 Stabilirea priorităţilor

îmbunătăţirea comunicării
prevenirea izolării sociale
asigurarea unei ambianţei
corespunzătoare
 Pentru îmbunătăţirea comunicării nursa
trebuie să aibă în vedere următoarele
principii:
 să-şi facă timp pentru a discuta şi a asculta
 să dea dovadă de empatie şi să accepte părerile
pacientului fără a le judeca
 să folosească mijloace de comunicare non-
verbale fără, însă a exagera
 să lase suficient timp pacientului pentru a-şi
organiza şi exprima ideile,
 să vorbească lent şi clar cu faţa către pacient
 să folosească fraze şi cuvinte simple,
 dacă un cuvânt sau o frază nu vor fi înţelese, ele
vor fi repetate,
 tonul folosit va fi puţin mai ridicat, dar nu răstit.
 Stabilirea obiectivelor nursing
 Pacientul să comunice eficace la nivel afectiv
 Pacientul să fie echilibrat psihic
 Pacientul să nu mai prezinte teama, anxietate,
nelinişte
 Pacientul să aibă o imagine de sine pozitivă
 Pacientul să nu mai prezinte disconfort
 Pacientul să fie echilibrat nutriţional
 Pacientul să fie capabil de autoîngrijire
 Pacientul să acţioneze conform propriilor credinţe şi
valori
 Pacientul să îndeplinească activităţi recreative
 Pacientul să nu prezintă complicaţii cutanate,
respiratorii, urinare
 Pacientul să prezinte mobilitate normală
 Pacientul să cunoască simptomele şi eventualele
efecte adverse ale tratamentului
 efectuarea intervenţiilor

 culegerea de noi date

 1. Alterarea comunicării verbale şi non-verbale
Ob. Creşterea abilităţii de a comunica a pacientului
 participarea la evaluarea capacităţii de comunicare
verbală şi non-verbală a pacientului,
 colaborarea cu membrii familiei,
 în cazul folosirii unor regionalisme verificarea
înţelesului acestora,
 ascultarea pacientului cu răbdare şi atenţie, evaluarea
în paralel a mesajului verbal şi non-verbal
 folosirea unui limbaj simplu, uşor de înţeles,
exprimarea clară a mesajului, evaluarea modului în
care a fost înţeles,
 folosirea tactului pentru a crea senzaţie de apropiere
 folosirea scrisului, desenului atunci când acest lucru
ar facilita comunicarea
 aşezarea la îndemâna pacientului hârtie, pix

 evitarea criticilor repetate, a tendinţei de a corecta în

permanenţă greşelile pacientului care ar crea o stare de
disconfort

 încurajarea familiei să comunice cu pacientul,

 creşterea gradului de sociabilitate a pacientului

 menţinerea unui climat de linişte atunci când

comunicăm cu pacientul

 ajutarea pacientului să se orienteze temporo-spaţial,

I.D. aplicarea tratamentului prescris, la nevoie chiar tehnici

de imobilizare şi urmăreşte cu atenţie pacientul,
pacientul
 2. Comunicare ineficace la nivel senzorial şi motor
Ob. Pacientul să fie echilibrat psihic
 linişteşte bolnavul cu privire la starea sa,
explicându-i scopul şi natura intervenţiilor
 familiarizează bolnavul cu mediul său ambiant
 asigură un mediu de securitate, liniştit
 administrează medicaţia recomandată de medic
Ob. Pacientul să folosească mijloace de comunicare adecvată
 cercetează posibilităţile de comunicare ale bolnavului
 furnizează mijloace de comunicare
 învaţă bolnavul să utilizeze mijloacele de comunicare
conform posibilităţilor sale
Ob. Pacientul să fie compensat senzorial

 asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială

sau motrice a bolnavului (cecitate, surditate,
paralizie),
 are rol de suplinire pentru satisfacerea nevoilor
pe care pacientul nu şi le poate satisface
autonom
 efectuează exerciţii pasive şi active pentru
prevenirea complicaţiilor musculare, articulare
 pregăteşte bolnavul pentru diverse examinări ale
simţurilor şi îl îngrijeşte după examinare,
examinare
 administrează medicaţia recomandată.
3. Comunicare ineficientă la nivel intelectual
Ob. Pacientul să fie orientat în timp, spaţiu şi la
propria persoană
 ajută pacientul să se orienteze în timp, spaţiu şi
referitor la propria persoană
 sugerează pacientului să ţină un jurnal
 îl ajută să-şi recunoască capacităţile şi preferinţele
 lasă bolnavul să facă tot ceea ce poate cu propriile
sale mijloace
4. Comunicare ineficientă la nivel afectiv
Ob. Pacientul să se poată afirma, să aibă percepţie
pozitivă de sine
 pune în valoare capacităţile, talentele şi realizările
anterioare ale bolnavului
 dă posibilitatea pacientului să-şi exprime nevoile,
sentimentele, ideile şi dorinţele sale,
 dă posibilitatea pacientului să ia singur decizii
 învaţă bolnavul: tehnici de afirmare de sine
tehnici de comunicare
tehnici de relaxare

 ajută bolnavul să identifice posibilităţile sale de a

asculta, de a schimba idei cu alţii, de a crea
legături semnificative
 antrenează bolnavul în diferite activităţi, care să-i
dea sentimentul de utilitate
Ob. Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe
 supraveghează în permanenţă bolnavul,
 administrează medicaţia prescrisă: antidepresive,
anxiolitice, tranchilizante,
 utilizează unele mijloace fizice de imobilizare:
chingi

EVALUARE cămaşă de protecţie

 se vor nota zilnic schimbările survenite în:
dispoziţia bolnavului
în expresia verbală şi non-verbală
în stabilirea legăturilor cu semenii
 evaluează schimbările în comportamentul
bolnavului faţă de alte persoane.
Comunicarea terapeutică
Implică stabilirea unei
interacţiuni atât verbale, cât şi
non-verbale, cu pacientul, în
scopul colectării de date
privind starea de sănătate a
acestuia, precum şi modul său
specific de a-şi trăi situaţia de
bolnav, dar şi în scopul de a-i
furniza pacientului informaţii
despre natura bolii sale şi
despre modalităţile terapeutice
pe care ar trebui să le urmeze.
Pentru ca această
comunicare să fie
eficientă, este nevoie
de mult tact din partea
asistentului medical,
care trebuie să creeze
o atmosferă destinsă
şi să conducă interviul
nursing în mod
profesionist, pentru a
obţine informaţiile
necesare evaluării
corecte a stării de
sănătate a pacientului.
Asistentul medical trebuie
să evite anumite atitudini
care ar putea constitui o
barieră în comunicarea cu
pacientul cum ar
fi ,,sfătuirea” pacientului,
minimalizarea sentimentelor
acestuia, schimbarea
abruptă a subiectului
discuţiei, oferirea unor false
speranţe sau a unor
concluzii care să reprezinte
valorile sau judecăţile sale
proprii, pe care încearcă să
le impună pacientului.