• Adam Marinel • Anastasiei Vasile-Daniel Stiluri asiatice
STILUL CHINEZ
STILUL JAPONEZ Stilul chinez
Stilul chinez - este de la bun început un stil de suspiciune
şi neîncredere faţă de vestici. Este posibil că acest mod de manifestare să fie, în parte, consecinţă a economiei totalitare caracterizate prin suspiciune şi neîncredere. Caracteristicile negociatorului chinez
CINSTIT MODEST SUSPICIOS
Negociatorul chinez este modest şi cinstit, cel puţin în aparență, precum şi specializat la maximum. Elementul fundamental la care ține negociatorul chinez este reputaţia. El priveşte mult în viitor şi se străduie să-şi construiască relaţii comerciale de durată. Echipele de negociere sunt, de regulă, numeroase, iar uneori, pe parcursul negocierii schimbă echipa sau o parte din ea. În cadrul acestor echipe există mulţi specialişti care în permanentă întreabă câte ceva. Fiind obligaţi să răspundă minute în şir la întrebări, partenerii sunt într-un fel în defensivă şi încearcă o senzaţie de oboseală fizică şi psihică. În general, negocierile cu chinezi sunt anevoioase, dar o dată ce tranzacţia a fost încheiată, chinezul îşi respectă obligaţiile cu sfințenie. Pentru chinezi este valabilă regula degetului mare. Conform acesteia, dacă două persoane necesită o săptămână pentru a negocia o afacere de 150.000 $, atunci negocierea unei afaceri de 1,5 milioane $ de către 6 persoane va trebui să dureze o lună. Stilul japonez
Stilul japonez - japonezii sunt bine pregătiţi, în
special în ceea ce priveşte cunoaşterea culturii interlocutorilor lor. Ei sunt bine pregătiţi şi din punctul de vedere al definirii intereselor de bază, ştiind să le apere cu tărie. Caracteristicile negociatorului japonez
„ERMETIC". EMOTIV ETNOCENTRIC
Este vorba de un popor foarte etnocentric, dar, paradoxal, conştient de acest etnocentrism. Foarte emotivi şi sensibili în realitate, ei se străduiesc să ascundă cât mai mult aceste emoții. Sunt vagi şi neclari în declaraţii şi evită comunicarea prea directă. Nu negociază niciodată cu ,, cărţile pe faţă", fiind nişte „ermetici". Ritualurile legate de protocol sunt extrem de importante, având aspecte de ceremonial. Este greu de depistat în cadrul grupului funcţia şi puterea fiecăruia. Deciziile se iau centralizat. Negociatorii japonezi au o concepţie agresivă cu privire la piaţă şi concurenţă: ei utilizează informațiile despre piaţă nu prospectiv, ci pentru a ataca şi a o cuceri. Strategia este gândită ca o campanie militară, fiind deci o strategie ofensivă, de cuceritor. În acest context, viteza de reacţie a firmei, ideea de a fi întotdeauna primul care atacă, sunt idei de bază ale negociatorului japonez. Bibliografie:
Brezuleanu Carmen Olguța, Comunicare Și Negociere în
Afaceri, Ed. Ion Ionescu de la Brad Iași 2021 Vă mulțumim