DETERMINAREA SAU NLESNIREA SINUCIDERII (art. 179C. pen.) 1.

Coninutul legal: "Fapta de a determina sau nlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau ncercarea a avut loc, se pedepsete cu nchisoare de la 2 la 7 ani. Cnd fapta prevazuta n alin. precedent s-a savrit faa de un minor sau faa de o presoana care nu era n stare sa-i dea sema de fapta sa, ori nu putea sa fie stapna pe ele, pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani. 2. Condiii preexistente: 2A. Obiectul infraciunii: - obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infraciuni contra persoanei; - obiectul juridic special - este format din totalitatea relaiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaa oricarui om, incrimind faptele care instiga la autosuprimarea vieii. - obiectul material - este corpul persoanei care s-a sinucis sau care a ncercat sa se sinucida. 2B. Subiecii infraciunii: - subiectul activ - orice persoana care rspunde penal. Participaia este posibila sub toate formele sale. - subiectul pasiv - orice persoana. n cazul agravantei, acesta este calificat -minor sau iresponsabil. 3. Coninutul constitutiv: 3A. Latura obiectiva: - elementul material - se poate savrii printr-o aciune de determinare sau nlesnire a sinuciderii, ori de convingere a acesteia sa se sinucida. Cnd constrngerea victimei este de asemenea natura nct nu lasa acestuia nici o posibilitate concreta de a aciona altfel, ori de a se mpotrivi, faptuitorul va raspunde pentru infraciunea de omor. Cel care silete o persoana sa se sinucida va raspunde tot pentru omor. n cazul acestei infraciuni, hotarrea aparine subiectului pasiv. - urmarea imediata - sinuciderea persoanei sau ncercarea de a se sinucide. 3B. Latura subiectiva: - forma de vinovaie - intenia directa sau indirecta. 4. Forme. Modalitai. Sanciuni. FORME: 1. actele preparatorii - deii posibile, nu se pedepsesc; 2. tentativa - nu se pedepsete; 3. fapt consumat - fapta se consuma atunci cnd se produce sinucidrea sau cnd ncercarea de sinucidere a avul loc. MODALITAI: Fapta este mai grava atunci cnd: a. cnd fapta se savrete asupra unui minor; b. cnd fapta se savrete asupra unui iresponsabil (n sensul art.48 C.pen.) n ambele situaii este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut starea victimei, n caz contrar agravanta nu se reine. SANCIUNI: - nchisoare de la 2 la 7 ani - n forma tip i - nchisoare de la 3 la 10 ani - n forma agravata.

I.

Determinarea sau nlesnirea sinuciderii

1. Continutul legal
Potrivit art. 179 C. pen. constituie infractiune fapta de a determina sau de a nlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau ncercarea de sinucidere a avut loc. Fapta este mai grava daca s-a savrsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era n stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapna pe actele sale. In noul cod penal aceasta infractiune este prevazuta in art. 191, diferentele fiind urmatoarele: noul cod face distinctie intre fapta care a fost urmata doar de o incercare de sinucidere si cea care a avut ca rezultat sinuciderea victimei, iar in ceea ce priveste tratamentul sanctionator, acesta difera in functie de imprejurarea daca fapta a fost comis fata de o persoana cu discernamant nealterat, o persoana cu discernamant diminuat sau o persoana lipsita de discernamant1.

2. Conditii preexistente
A. Obiectul juridic special al infractiunii, care este o varianta de specie a omorului, este si el similar infractiunilor de omucidere si consta n relatiile referitoare la dreptul la viata; aceasta valoare sociala este ocrotita prin incriminarea faptei mentionate si prin aceasta sunt aparate si relatiile sociale care se nasc si se dezvolta n jurul valorii sociale respective2. B. Obiect material consta n corpul persoanei care s-a sinucis sau a ncercat sa se sinucida. C. Subiect activ poate fi orice persoana care ndeplineste conditiile pentru a fi subiect activ al infractiunii. Participatia penala este posibila sub toate formele (coautorat, instigare si complicitate). D. Subiectul pasiv poate fi, de asemenea, orice persoana asupra careia se efectueaza actiunea de determinare sau de nlesnire a sinuciderii. n cazul formei agravate, subiectul pasiv nu poate fi dect un minor sau o persoana care nu era n stare sa-si dea seama de fapta sa ori nu putea
1

Mihai Adrian Hotca, Noul cod penal si codul penal anterior: aspect diferentiale si situatii tranzitorii, Editura hamangiu, Bucuresti 2009, pg. 180 2 Alexandru Boroi, Drept Penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2008

fi stapna pe actele sale3. Potrivit noului Cod penal exista doua forme agravate, in prima subiect pasiv este minorul cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani precum si persoana cu discernamant diminuat, iar in cea de-a doua subiect pasiv este minorul care nu a implinit varsta de 13 ani, ori o persoana care nu a putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze4.

3. Continutul constitutiv
A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective implica o actiune de determinare sau nlesnire a sinuciderii unei persoane. Pentru existenta infractiunii este suficienta una dintre aceste actiuni. Prin determinarea la sinucidere se ntelege actiunea de convingere a unei persoane de a se sinucide. Nu intereseaza daca ideea sinuciderii a fost sugerata victimei de catre faptuitor, sau daca aceasta idee aparuse n mintea victimei mai nainte, iar faptuitorul a reusit sa nlature eventualele ezitari ale victimei, determinnd-o sa ia hotarrea de a se sinucide; ceea ce intereseaza este ca faptuitorul, prin activitatea sa, sa fi determinat victima sa ia hotarrea de a se sinucide5. De asemenea, nu intereseaza mijloacele prin care s-a realizat actiunea de determinare (rugaminti, ordine, constrngere fizica etc.). De asemenea, nu prezinta interes faptul ca sinuciderea este admisa traditional ca un mod de rezolvare a unor chestiuni de onoare n unele tari (daca un japonez ndeamna pe un conational sa se sinucida pe teritoriul tarii noastre pentru o chestiune de onoare, fapta va constitui infractiunea prevazuta n art. 179). Determinarea la sinucidere se poate realiza asadar nu numai prin ndemnuri sau amagire (de pilda prin exagerarea tendentioasa a unor pericole, a unor necazuri, conflicte), ci si prin acte de tortura, prin supunerea la chinuri repetate, scandaluri si batai, care pot sa o aduca pe victima n stare de disperare, culminnd cu sinuciderea sau ncercarea de sinucidere. De exemplu, inculpatul a avut fata de sotia sa o comportare total necorespunzatoare: ntr-o zi a lovit-o si a constrns-o sa doarma peste noapte, n frig, ntr-o camera neamenajata, fara ferestre si fara pat, n alta zi a lovito si a amenintat-o cu moartea, iar n ziua urmatoare, dupa alte amenintari, i-a interzis sa se culce n casa. Disperata de comportamentul sotului, victima a ingerat o cantitate de soda. Desi a
3

Tudorel Toader , Drept penal roman. Partea speciala, Ed. a 4-a , Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009 4 Mihai Adrian Hotca, Noul cod penal si codul penal anterior: aspect diferentiale si situatii tranzitorii, Editura hamangiu, Bucuresti 2009, pg. 179 5 Alexandru Boroi, Drept Penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2008

observat starea grava a sotiei, inculpatul nu i-a dat nici un ajutor si nu a solicitat interventia medicului, astfel nct aceasta a decedat. Asemenea acte care depasesc cu totul limitele unor relatii ct de putin umane au fost socotite ca ntrunind elementele infractiunii de determinare la sinucidere. Cnd constrngerea victimei este de asemenea natura nct nu lasa acesteia nici o posibilitate concreta de a actiona altfel, ori de a se mpotrivi, faptuitorul va raspunde pentru infractiunea de omor6. Cel care sileste o persoana sa se sinucida (de pilda o obliga sa se mpuste, sa ia otrava, sa sara de la etaj etc.) savrseste infractiunea de omor; aceste metode nu difera cu nimic de orice actiune, de asta data prin folosirea energiei fizice a victimei, prin care se suprima viata unei persoane, de ucidere. Nu este nici o deosebire ntre faptul de a trage cu arma n victima sau a turna otrava n mncarea victimei si a o sili sa mannce. Practica judiciara confirma aceeasi solutie. Inculpatul aflat sub influenta bauturilor alcoolice si dominat de gelozie, dupa ce si-a lovit grav sotia i-a cerut sa plece din casa sau sa se arunce pe geam. Desi victima voia sa plece, inculpatul a deschis fereastra si dupa ce a obligat-o sa se urce pe tocul acesteia i-a cerut: ori te arunci singura, ori te arunc eu. n aceste conditii de violenta, mai ales pentru ca inculpatul statea lnga fereastra pentru a-si pune amenintarea n aplicare, victima s-a aruncat de la etajul 9, decednd. Fapta a fost ncadrata n infractiunea de omor, deoarece victima, datorita violentelor, nu a avut posibilitatea sa decida n mod liber asupra actiunilor sale7. Nu ne aflam n prezenta infractiunii de determinare la sinucidere nici n situatiile n care actele de constrngere mbraca forma altor infractiuni, cum ar fi privarea de libertate care a avut ca urmare sinuciderea victimei, ori violul care a avut drept urmare sinuciderea victimei sau altele. n asemenea situatii exista o unitate complexa ntre infractiunea intentionata de baza (privarea de libertate a persoanei, violul) si urmarea praeterintentionata constnd n moartea sau sinuciderea victimei. n consecinta, n asemenea situatii, se va face aplicarea agravantelor de calificare mentionate, si nu se va retine infractiunea de determinare la sinucidere n concurs cu violul sau privarea de libertate a persoanei. nlesnirea sinuciderii unei persoane presupune orice actiune de sprijinire a subiectului pasiv n realizarea hotarrii sale de a se sinucide. Hotarrea apartine deci subiectului pasiv.
6

Avram Filipas, Drept Penal Roman - Partea speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008 7 Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 310/1979, n C.D., 1979, p. 397.

nlesnirea se poate realiza numai prin acte pozitive (comisiune), o atitudine pasiva (omisiune) fata de persoana care ncearca sa se sinucida neputnd fi considerata o nlesnire a sinuciderii, si deci susceptibila sa realizeze elementul material al infractiunii (de exemplu, nempiedicarea unei persoane de a sari de la etaj, de a se neca). nlesnirea poate consta n procurarea sau pregatirea mijloacelor necesare, n darea de sfaturi, n nlaturarea piedicilor materiale (de exemplu, tinerea de vorba a supraveghetorului pus de familie), n aducerea la ndeplinire a unor dorinte sau conditii puse de victima etc. nlesnirea nu se confunda cu cooperarea la activitatea de sinucidere8. n acest caz (de exemplu: descarcarea unui foc de arma n sinucigasul care s-a mpuscat superficial, pentru a asigura rezultatul, deschiderea venelor cu o lama, turnarea pe gt a restului de otrava nebauta) fapta va constitui o infractiune de omor9. Atunci cnd doua persoane se nteleg sa-si acorde una alteia ajutor n vederea suprimarii vietii lor (sinuciderea prin consens), daca una dintre aceste persoane ramne n viata, se ridica problema raspunderii ei pentru nlesnirea sinuciderii celeilalte. De exemplu, o infirmiera, sub influenta unei depresii sufletesti prelungite, decide sa se sinucida si determina la aceasta si pe alta infirmiera, hotarnd sa se injecteze fiecare cu o substanta mortala. Cea care se injecteaza prima moare, cealalta, mai stngace, se salveaza si este trimisa n judecata pentru refuz de ajutor cuvenit unei persoane aflate n pericol. n comentariul spetei, se arata ca ajutorul victimei se impunea, dar este discutabil daca a existat aceasta posibilitate, ca urmare, inculpata n-ar fi putut sa fie trasa la raspundere10. n raport cu legislatia noastra, de asemenea s-ar fi pronuntat o solutie de achitare, deoarece nlesnirea sinuciderii celeilalte persoane putea fi comisa numai cu intentie; or, nereusita celei de-a doua sinucideri nu implica automat intentia de nlesnire ori determinarea sinuciderii primei persoane. Numai daca a doua persoana ar fi simulat sinuciderea pentru a o determina pe prima sa se sinucida, s-ar fi putut ncadra fapta acesteia n art. 179 C. pen.

8 9

Alexandru Boroi, Drept Penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2008 Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 197/1980, n RRD nr. 9/1980, p. 66 10 G. Levasseur, Nota, n R.S.C. nr. 1/1969, p. 14

Att n cazul determinarii, ct si n cazul nlesnirii, activitatea de suprimare a vietii trebuie sa fie n exclusivitate opera sinucigasului11. n masura n care suprimarea vietii este rezultatul unei cooperari cu o terta persoana, aceasta va raspunde pentru omor. b) Urmarea imediata. n cazul infractiunii de determinare sau nlesnire a sinuciderii trebuie sa se produca un anumit rezultat, fie sinuciderea victimei, fie ncercarea de sinucidere a acesteia, rezultate pe care legea le prevede explicit n continutul incriminarii12. Deci, n situatia cnd persoana respectiva, chiar daca a fost convinsa si determinata sa se sinucida sau i s-a nlesnit sinuciderea, nu trece la punerea n executare a actului ori numai o simuleaza nu ne vom afla n prezenta acestei infractiuni. c) Legatura de cauzalitate. De asemenea, este necesar ca ntre actiunea de determinare sau nlesnire si rezultatul produs sa existe un raport de cauzalitate. Daca sinuciderea sau ncercarea de sinucidere s-a datorat altor cauze, fapta de determinare sau nlesnire nu va constitui infractiune. B. Latura subiectiva. Fapta de determinare sau nlesnire a sinuciderii pentru a fi pedepsita trebuie sa fie savrsita cu intentie directa sau indirecta, este necesar prin urmare ca faptuitorul sa prevada ca victima, ca urmare a activitatii sale, de ndemnare ori nlesnire, se va sinucide si sa doreasca sau sa accepte acest rezultat. Intentia de determinare sau nlesnire a sinuciderii rezulta din caracterul actelor savrsite, din mprejurarile concrete n care s-a actionat si starea psihica n care s-a aflat persoana care s-a sinucis sau care a ncercat sa se sinucida.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea de determinare sau nlesnire a sinuciderii unei persoane este susceptibila de acte de pregatire si tentativa, aceste forme imperfecte de infractiune nu se pedepsesc in actualul Cod penal. Fapta se consuma n momentul n care sinuciderea sau ncercarea de sinucidere a avut loc.

11

V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], vol. III, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 214.
12

Avram Filipas, Drept Penal Roman - Partea speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008

B. Modalitati. n alin. (2) al art. 179 al actualului cod penal sunt prevazute doua modalitati agravate ale infractiunii, si anume, cnd fapta s-a savrsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era n stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapna pe actele sale. Folosind expresia generala minor, legiuitorul n-a dorit sa faca vreo deosebire n raport cu vrsta sau cu discernamntul faptuitorului13; agravanta se refera nu la vointa sinucigasului, ci la vointa faptuitorului care, n mod deliberat, determina pe minor, speculnd lipsa de experienta a acestuia si impulsivitatea fireasca vrstei (indiferent daca are discernamnt sau nu) de a actiona mpotriva propriei sale vieti. Unii autori au opinat ca minorii sub 14 ani si cei ntre 14-16 ani, fiind lipsiti de discernamnt, nu pot fi determinati sa se sinucida, cel mult ajutati sa se sinucida, deci agravanta nu se aplica dect la minorii cu discernamnt14, solutie discutabila daca avem n vedere ca legea nu face o asemenea distinctie. In noul Cod penal insa, sunt prevazute 2 alineate prin care se distinge intre fapta savarsita impotriva unui minor intre 13 si 18 ani ori a unui minor ce nu a implinit varsta de 13 ani , in cea din urma ipoteza ( care cuprinde si persoana care nu au putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze) considerandu-se ca lipseste o decizie din partea minorului, astfel fiind prevazut un sistem sanctionator similar cu cel existent in cazul omorului simplu. Cealalta modalitate agravata din actualul Cod penal se refera la o persoana iresponsabila, n sensul n care aceasta este definita n art. 48 C. pen., adica la o persoana care nu este n stare sa-si dea seama de fapta sa ori nu poate fi stapna pe actele sale. Solutia legii romne ar putea fi discutata. S-ar putea sustine ca determinarea unei persoane care n-are capacitate de a ntelege si de a voi, constituie omor, neputndu-se atribui nici un efect vointei exprimate de o asemenea persoana15. Numai daca cel determinat si pastreaza capacitatea, chiar partial, de a ntelege si voi, se poate face aplicarea art. 179 C. pen.
13

Tudorel Toader , Drept penal roman. Partea speciala, Ed. a 4-a , Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009 14 O. Stoica, op. cit., p. 86
15

Avram Filipas, Drept Penal Roman - Partea speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008

n ambele modalitati agravate este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut ca victima este un minor sau o persoana iresponsabila sau sa fi existat suficiente indicii din care faptuitorul sa-si fi putut da seama de conditia victimei. n lipsa acestei cerinte esentiale mprejurarea agravanta nu se poate retine. C. Sanctiuni. n forma sa tipica, fapta de determinare sau nlesnire la sinucidere prevazuta in actualul Cod penal se pedepseste cu nchisoare de la 2 la 7 ani, iar n cazul formei agravate se pedepseste cu nchisoarea de la 3 la 10 ani. In noul Cod penal forma tipica a infractiunii, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani. In cazul formelor agravate, prima dintre acestea prevede pedeapsa cu inchisoare de la 5 la 10 ani, iar cea de-a doua se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. In ultimul alineat se prevede ca daca faptele prevazute anterior au fost urmate doar de o incercare de sinucidere limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.