P. 1
DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII

DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII

|Views: 274|Likes:
Published by Julie Williams

More info:

Published by: Julie Williams on Jan 10, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/10/2013

pdf

text

original

DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII (art. 179C. pen.) 1.

Conţinutul legal: "Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau încercarea a avut loc, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Când fapta prevazuta în alin. precedent s-a savârşit faţa de un minor sau faţa de o presoana care nu era în stare sa-şi dea sema de fapta sa, ori nu putea sa fie stapâna pe ele, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. 2. Condiţii preexistente: 2A. Obiectul infracţiunii: - obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei; - obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţa oricarui om, incriminâd faptele care instiga la autosuprimarea vieţii. - obiectul material - este corpul persoanei care s-a sinucis sau care a încercat sa se sinucida. 2B. Subiecţii infracţiunii: - subiectul activ - orice persoana care răspunde penal. Participaţia este posibila sub toate formele sale. - subiectul pasiv - orice persoana. În cazul agravantei, acesta este calificat -minor sau iresponsabil. 3. Conţinutul constitutiv: 3A. Latura obiectiva: - elementul material - se poate savârşii printr-o acţiune de determinare sau înlesnire a sinuciderii, ori de convingere a acesteia sa se sinucida. Când constrângerea victimei este de asemenea natura încât nu lasa acestuia nici o posibilitate concreta de a acţiona altfel, ori de a se împotrivi, faptuitorul va raspunde pentru infracţiunea de omor. Cel care sileşte o persoana sa se sinucida va raspunde tot pentru omor. În cazul acestei infracţiuni, hotarârea aparţine subiectului pasiv. - urmarea imediata - sinuciderea persoanei sau încercarea de a se sinucide. 3B. Latura subiectiva: - forma de vinovaţie - intenţia directa sau indirecta. 4. Forme. Modalitaţi. Sancţiuni. FORME: 1. actele preparatorii - deşii posibile, nu se pedepsesc; 2. tentativa - nu se pedepseşte; 3. fapt consumat - fapta se consuma atunci când se produce sinucidrea sau când încercarea de sinucidere a avul loc. MODALITAŢI: Fapta este mai grava atunci când: a. când fapta se savârşeşte asupra unui minor; b. când fapta se savârşeşte asupra unui iresponsabil (în sensul art.48 C.pen.) În ambele situaţii este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut starea victimei, în caz contrar agravanta nu se reţine. SANCŢIUNI: - închisoare de la 2 la 7 ani - în forma tip şi - închisoare de la 3 la 10 ani - în forma agravata.

I.

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

1. Continutul legal
Potrivit art. 179 C. pen. constituie infractiune fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc. Fapta este mai grava daca s-a savârsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era în stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapâna pe actele sale. In noul cod penal aceasta infractiune este prevazuta in art. 191, diferentele fiind urmatoarele: noul cod face distinctie intre fapta care a fost urmata doar de o incercare de sinucidere si cea care a avut ca rezultat sinuciderea victimei, iar in ceea ce priveste tratamentul sanctionator, acesta difera in functie de imprejurarea daca fapta a fost comis fata de o persoana cu discernamant nealterat, o persoana cu discernamant diminuat sau o persoana lipsita de discernamant1.

2. Conditii preexistente
A. Obiectul juridic special al infractiunii, care este o varianta de specie a omorului, este si el similar infractiunilor de omucidere si consta în relatiile referitoare la dreptul la viata; aceasta valoare sociala este ocrotita prin incriminarea faptei mentionate si prin aceasta sunt aparate si relatiile sociale care se nasc si se dezvolta în jurul valorii sociale respective2. B. Obiect material consta în corpul persoanei care s-a sinucis sau a încercat sa se sinucida. C. Subiect activ poate fi orice persoana care îndeplineste conditiile pentru a fi subiect activ al infractiunii. Participatia penala este posibila sub toate formele (coautorat, instigare si complicitate). D. Subiectul pasiv poate fi, de asemenea, orice persoana asupra careia se efectueaza actiunea de determinare sau de înlesnire a sinuciderii. În cazul formei agravate, subiectul pasiv nu poate fi decât un minor sau o persoana care nu era în stare sa-si dea seama de fapta sa ori nu putea
1

Mihai Adrian Hotca, Noul cod penal si codul penal anterior: aspect diferentiale si situatii tranzitorii, Editura hamangiu, Bucuresti 2009, pg. 180 2 Alexandru Boroi, Drept Penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2008

fi stapâna pe actele sale3. Potrivit noului Cod penal exista doua forme agravate, in prima subiect pasiv este minorul cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani precum si persoana cu discernamant diminuat, iar in cea de-a doua subiect pasiv este minorul care nu a implinit varsta de 13 ani, ori o persoana care nu a putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze4.

3. Continutul constitutiv
A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective implica o actiune de determinare sau înlesnire a sinuciderii unei persoane. Pentru existenta infractiunii este suficienta una dintre aceste actiuni. Prin determinarea la sinucidere se întelege actiunea de convingere a unei persoane de a se sinucide. Nu intereseaza daca ideea sinuciderii a fost sugerata victimei de catre faptuitor, sau daca aceasta idee aparuse în mintea victimei mai înainte, iar faptuitorul a reusit sa înlature eventualele ezitari ale victimei, determinând-o sa ia hotarârea de a se sinucide; ceea ce intereseaza este ca faptuitorul, prin activitatea sa, sa fi determinat victima sa ia hotarârea de a se sinucide5. De asemenea, nu intereseaza mijloacele prin care s-a realizat actiunea de determinare (rugaminti, ordine, constrângere fizica etc.). De asemenea, nu prezinta interes faptul ca sinuciderea este admisa traditional ca un mod de rezolvare a unor chestiuni de onoare în unele tari (daca un japonez îndeamna pe un conational sa se sinucida pe teritoriul tarii noastre pentru o chestiune de onoare, fapta va constitui infractiunea prevazuta în art. 179). Determinarea la sinucidere se poate realiza asadar nu numai prin îndemnuri sau amagire (de pilda prin exagerarea tendentioasa a unor pericole, a unor necazuri, conflicte), ci si prin acte de tortura, prin supunerea la chinuri repetate, scandaluri si batai, care pot sa o aduca pe victima în stare de disperare, culminând cu sinuciderea sau încercarea de sinucidere. De exemplu, inculpatul a avut fata de sotia sa o comportare total necorespunzatoare: într-o zi a lovit-o si a constrâns-o sa doarma peste noapte, în frig, într-o camera neamenajata, fara ferestre si fara pat, în alta zi a lovito si a amenintat-o cu moartea, iar în ziua urmatoare, dupa alte amenintari, i-a interzis sa se culce în casa. Disperata de comportamentul sotului, victima a ingerat o cantitate de soda. Desi a
3

Tudorel Toader , Drept penal roman. Partea speciala, Ed. a 4-a , Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009 4 Mihai Adrian Hotca, Noul cod penal si codul penal anterior: aspect diferentiale si situatii tranzitorii, Editura hamangiu, Bucuresti 2009, pg. 179 5 Alexandru Boroi, Drept Penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2008

observat starea grava a sotiei, inculpatul nu i-a dat nici un ajutor si nu a solicitat interventia medicului, astfel încât aceasta a decedat. Asemenea acte care depasesc cu totul limitele unor relatii cât de putin umane au fost socotite ca întrunind elementele infractiunii de determinare la sinucidere. Când constrângerea victimei este de asemenea natura încât nu lasa acesteia nici o posibilitate concreta de a actiona altfel, ori de a se împotrivi, faptuitorul va raspunde pentru infractiunea de omor6. Cel care sileste o persoana sa se sinucida (de pilda o obliga sa se împuste, sa ia otrava, sa sara de la etaj etc.) savârseste infractiunea de omor; aceste metode nu difera cu nimic de orice actiune, de asta data prin folosirea energiei fizice a victimei, prin care se suprima viata unei persoane, de ucidere. Nu este nici o deosebire între faptul de a trage cu arma în victima sau a turna otrava în mâncarea victimei si a o sili sa manânce. Practica judiciara confirma aceeasi solutie. Inculpatul aflat sub influenta bauturilor alcoolice si dominat de gelozie, dupa ce si-a lovit grav sotia i-a cerut sa plece din casa sau sa se arunce pe geam. Desi victima voia sa plece, inculpatul a deschis fereastra si dupa ce a obligat-o sa se urce pe tocul acesteia i-a cerut: „ori te arunci singura, ori te arunc eu”. În aceste conditii de violenta, mai ales pentru ca inculpatul statea lânga fereastra pentru a-si pune amenintarea în aplicare, victima s-a aruncat de la etajul 9, decedând. Fapta a fost încadrata în infractiunea de omor, deoarece victima, datorita violentelor, nu a avut posibilitatea sa decida în mod liber asupra actiunilor sale7. Nu ne aflam în prezenta infractiunii de determinare la sinucidere nici în situatiile în care actele de constrângere îmbraca forma altor infractiuni, cum ar fi privarea de libertate care a avut ca urmare sinuciderea victimei, ori violul care a avut drept urmare sinuciderea victimei sau altele. În asemenea situatii exista o unitate complexa între infractiunea intentionata de baza (privarea de libertate a persoanei, violul) si urmarea praeterintentionata constând în moartea sau sinuciderea victimei. În consecinta, în asemenea situatii, se va face aplicarea agravantelor de calificare mentionate, si nu se va retine infractiunea de determinare la sinucidere în concurs cu violul sau privarea de libertate a persoanei. Înlesnirea sinuciderii unei persoane presupune orice actiune de sprijinire a subiectului pasiv în realizarea hotarârii sale de a se sinucide. Hotarârea apartine deci subiectului pasiv.
6

Avram Filipas, Drept Penal Roman - Partea speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008 7 Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 310/1979, în C.D., 1979, p. 397.

Înlesnirea se poate realiza numai prin acte pozitive (comisiune), o atitudine pasiva (omisiune) fata de persoana care încearca sa se sinucida neputând fi considerata o înlesnire a sinuciderii, si deci susceptibila sa realizeze elementul material al infractiunii (de exemplu, neîmpiedicarea unei persoane de a sari de la etaj, de a se îneca). Înlesnirea poate consta în procurarea sau pregatirea mijloacelor necesare, în darea de sfaturi, în înlaturarea piedicilor materiale (de exemplu, tinerea de vorba a supraveghetorului pus de familie), în aducerea la îndeplinire a unor dorinte sau conditii puse de victima etc. Înlesnirea nu se confunda cu cooperarea la activitatea de sinucidere8. În acest caz (de exemplu: descarcarea unui foc de arma în sinucigasul care s-a împuscat superficial, pentru a asigura rezultatul, deschiderea venelor cu o lama, turnarea pe gât a restului de otrava nebauta) fapta va constitui o infractiune de omor9. Atunci când doua persoane se înteleg sa-si acorde una alteia ajutor în vederea suprimarii vietii lor (sinuciderea prin consens), daca una dintre aceste persoane ramâne în viata, se ridica problema raspunderii ei pentru înlesnirea sinuciderii celeilalte. De exemplu, o infirmiera, sub influenta unei depresii sufletesti prelungite, decide sa se sinucida si determina la aceasta si pe alta infirmiera, hotarând sa se injecteze fiecare cu o substanta mortala. Cea care se injecteaza prima moare, cealalta, mai stângace, se salveaza si este trimisa în judecata pentru refuz de ajutor cuvenit unei persoane aflate în pericol. În comentariul spetei, se arata ca ajutorul victimei se impunea, dar este discutabil daca a existat aceasta posibilitate, ca urmare, inculpata n-ar fi putut sa fie trasa la raspundere10. În raport cu legislatia noastra, de asemenea s-ar fi pronuntat o solutie de achitare, deoarece înlesnirea sinuciderii celeilalte persoane putea fi comisa numai cu intentie; or, nereusita celei de-a doua sinucideri nu implica automat intentia de înlesnire ori determinarea sinuciderii primei persoane. Numai daca a doua persoana ar fi simulat sinuciderea pentru a o determina pe prima sa se sinucida, s-ar fi putut încadra fapta acesteia în art. 179 C. pen.

8 9

Alexandru Boroi, Drept Penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2008 Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 197/1980, în RRD nr. 9/1980, p. 66 10 G. Levasseur, Nota, în R.S.C. nr. 1/1969, p. 14

Atât în cazul determinarii, cât si în cazul înlesnirii, activitatea de suprimare a vietii trebuie sa fie în exclusivitate opera sinucigasului11. În masura în care suprimarea vietii este rezultatul unei cooperari cu o terta persoana, aceasta va raspunde pentru omor. b) Urmarea imediata. În cazul infractiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii trebuie sa se produca un anumit rezultat, fie sinuciderea victimei, fie încercarea de sinucidere a acesteia, rezultate pe care legea le prevede explicit în continutul incriminarii12. Deci, în situatia când persoana respectiva, chiar daca a fost convinsa si determinata sa se sinucida sau i s-a înlesnit sinuciderea, nu trece la punerea în executare a actului ori numai o simuleaza nu ne vom afla în prezenta acestei infractiuni. c) Legatura de cauzalitate. De asemenea, este necesar ca între actiunea de determinare sau înlesnire si rezultatul produs sa existe un raport de cauzalitate. Daca sinuciderea sau încercarea de sinucidere s-a datorat altor cauze, fapta de determinare sau înlesnire nu va constitui infractiune. B. Latura subiectiva. Fapta de determinare sau înlesnire a sinuciderii pentru a fi pedepsita trebuie sa fie savârsita cu intentie directa sau indirecta, este necesar prin urmare ca faptuitorul sa prevada ca victima, ca urmare a activitatii sale, de îndemnare ori înlesnire, se va sinucide si sa doreasca sau sa accepte acest rezultat. Intentia de determinare sau înlesnire a sinuciderii rezulta din caracterul actelor savârsite, din împrejurarile concrete în care s-a actionat si starea psihica în care s-a aflat persoana care s-a sinucis sau care a încercat sa se sinucida.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni
A. Forme. Desi infractiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii unei persoane este susceptibila de acte de pregatire si tentativa, aceste forme imperfecte de infractiune nu se pedepsesc in actualul Cod penal. Fapta se consuma în momentul în care sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc.

11

V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], vol. III, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 214.
12

Avram Filipas, Drept Penal Roman - Partea speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008

B. Modalitati. În alin. (2) al art. 179 al actualului cod penal sunt prevazute doua modalitati agravate ale infractiunii, si anume, când fapta s-a savârsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era în stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapâna pe actele sale. Folosind expresia generala „minor”, legiuitorul n-a dorit sa faca vreo deosebire în raport cu vârsta sau cu discernamântul faptuitorului13; agravanta se refera nu la vointa sinucigasului, ci la vointa faptuitorului care, în mod deliberat, determina pe minor, speculând lipsa de experienta a acestuia si impulsivitatea fireasca vârstei (indiferent daca are discernamânt sau nu) de a actiona împotriva propriei sale vieti. Unii autori au opinat ca minorii sub 14 ani si cei între 14-16 ani, fiind lipsiti de discernamânt, nu pot fi determinati sa se sinucida, cel mult ajutati sa se sinucida, deci agravanta nu se aplica decât la minorii cu discernamânt14, solutie discutabila daca avem în vedere ca legea nu face o asemenea distinctie. In noul Cod penal insa, sunt prevazute 2 alineate prin care se distinge intre fapta savarsita impotriva unui minor intre 13 si 18 ani ori a unui minor ce nu a implinit varsta de 13 ani , in cea din urma ipoteza ( care cuprinde si persoana care nu au putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze) considerandu-se ca lipseste o decizie din partea minorului, astfel fiind prevazut un sistem sanctionator similar cu cel existent in cazul omorului simplu. Cealalta modalitate agravata din actualul Cod penal se refera la o persoana iresponsabila, în sensul în care aceasta este definita în art. 48 C. pen., adica la o persoana care nu este în stare sa-si dea seama de fapta sa ori nu poate fi stapâna pe actele sale. Solutia legii române ar putea fi discutata. S-ar putea sustine ca determinarea unei persoane care n-are capacitate de a întelege si de a voi, constituie omor, neputându-se atribui nici un efect vointei exprimate de o asemenea persoana15. Numai daca cel determinat îsi pastreaza capacitatea, chiar partial, de a întelege si voi, se poate face aplicarea art. 179 C. pen.
13

Tudorel Toader , Drept penal roman. Partea speciala, Ed. a 4-a , Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009 14 O. Stoica, op. cit., p. 86
15

Avram Filipas, Drept Penal Roman - Partea speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008

În ambele modalitati agravate este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut ca victima este un minor sau o persoana iresponsabila sau sa fi existat suficiente indicii din care faptuitorul sa-si fi putut da seama de conditia victimei. În lipsa acestei cerinte esentiale împrejurarea agravanta nu se poate retine. C. Sanctiuni. În forma sa tipica, fapta de determinare sau înlesnire la sinucidere prevazuta in actualul Cod penal se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar în cazul formei agravate se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani. In noul Cod penal forma tipica a infractiunii, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani. In cazul formelor agravate, prima dintre acestea prevede pedeapsa cu inchisoare de la 5 la 10 ani, iar cea de-a doua se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. In ultimul alineat se prevede ca daca faptele prevazute anterior au fost urmate doar de o incercare de sinucidere limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->