RAOUL GIRARDET Mituri si mitologii politice

In introducerea eseului sau, Girardet nu vorbeste despre contestarea legitimitatii unui demers, deoarece pe acest demers se bazeaza ceea ce este esential in cunoasterea, dar mai ales in intelegerea intregii mosteniri culturale. Girardet este de parere ca daca vremea nu ne-ar fi oferit mari scrieri politicie, daca Locke, Rousseau, Montesquieu sau Marx nu ar fi scris, daca operele lor ar fi fost necunoscute, ar fi fost putin probabil ca societatile sfarsitului de secol XX sa se fi aratat noua asa cum le vedem astazi. Aceasta lucrare Mituri si mitologii politice, a fost conceputa si trebuie inteleasa ca o incercare de exploatare a unei anumite forme a imaginarului si anume imaginarul politic. Avand in vedere faptul ca de curand, moda stapaneste o anumita paleta de cuvinte, un anume vocabular, face intr-o oarecare masura, suspecta importanta atribuita acestei probleme. Este foarte evident faptul ca bulversarile politice din ultumele doua secole in mod special, ale istoriei europene, au fost insotite de o uimitoare aciditate mitologica, precum: denuntarea unei conspiratii malefice tinzand sa supuna popoarele dominatiei fortelor obscure si perverse, imagini ale unei Varste de aur pierdute, a carei fericire se cuvine sa o regasim, etc. O parte dintre aceste teme, se pot intalnii in planul secund al catorva dintre marile constructii doctinale ale secolului trecut. Si atunci ne intrebam desigur care ar fi fost destinul istoric al unui marxism caruia i s-ar fi suprimat apelul profetic si viziunea mesianica, fiind redus doar la datele unui sistem conceptual si al unei metode de analiza?, asa cum o face si Girardet in introducerea la Mituri si mitologii politice. De asemenea pot fi prezentate intr-o forma mai apropiata sau mai directa probleme precum: nostalgiile paseiste, cultul personalitatii carismatice, etc, dar atunci se impune mitul prin tot ceea ce-l diferentiaza, formandu-se el insusi intr-o credinta completa si coerenta. Astfel, mitul nu-si mai revendica nicio alta legitimitate decat cea a lui insusi si nici o alta logica decat cea a propriei sale dezvoltari. Dand o mare importanta realitatii franceze, eseul lui Girardet isi propune sa studieze de aproape patru dintre marile ansambluri mitologice si anume: Conspiratia, Varsta de aur, Salvatorul si Unitatea. Problema mitului, este in primul rand de natura lexicala, dar tinand cont de numeroasele interpretari, termenul este invaluit intr-un echivoc persistent. Pentru antropologi, mitul este ca o povestire ce se refera la trecut, insa pentru altii, notiunea de mit se confunda cu cea de mistificare, iluzie. Mitul politic este multa fabulatie, formulare sau interpretare ce recuza in mod obiectiv realul. El exercita o functie explicativa, iar acesta functie este dedublata de un rol mobilizator. In definitiv, orice mitologie politica se dezvolta pe baza acestor planuri, a fiecaruia in parte. Se poate stabilii de asemenea o analogie intre demersul mitic si cel al visului. Mitul, ca si visul, se organizeaza intr-o succesiune a imaginilor iar in el nu s-ar putea disocia componentele acestei succesiuni. Ca si visul, mitul poate fi delimitat, definit, inchis intr-un contur precis. Miturile politice ales societatilor contemporane si marile mituri sacre ale societatilor traditionale sunt caracterizate de aceeasi fluiditate esentiala si aceleasi contururi imprecise. Acestea sunt strans legate, se intrepatrund iar uneori se confunda una cu cealalta.

Precum mitul religios, cel politic este polimorf, adica aceeasi serie de imagini poate fi vehiculata de mituri in aparent dintre cele mai diverse si de asemenea un mit este capabil sa produca rezonante multiple si nu mai putine semnificatii. Pe langa faptul ca este polimorf, mitul este si ambivalent. Dincolo de toate acestea exista si o logica a discursului mitic care nu depinde nici de neprevazut si nici de arbitrar. Capacitatea de innoire a creativitatii mitice, este in realitate mult mai restransa decat am putea crede. Mitul constituie o realitate ambigua si instabila, isi afla echivalentul unei coerente in regulile de care pare a tine insusi demersul sau. Acest demers fiind reprezentat de o succesiune sau combinatie de imagini, care, daca nu se sustrag unei anumite forme de ordonare organica, sunt inserate intr-un sistem pentru a fi grupate in serii identice si sunt structurate in asociatii permanente. Intalnim motive precum cel al Salvatorului, sau al conspiratiei malefie ce va fi pus intotdeauna in relatie e o simbolistica a murdariei. Povestirea mitica isi transcrie si transmite mesajul prin intermediul unui cod, pe care il putem considera ca neschimbator in ansamblul sau. In conceperea acesei lucrari, Girardet a fost ajutat de lucrarile lui Gaston Bachelard si Claude Lvi Strauss. Constelatiile mitologice sunt denumite de catre Durand G. ca niste ansambluri mitologice ce tin de aceeasi tema, adunate in jurul aceluiasi nucleu central.