Limfomul Hodgkin Aceasta boala a fost descrisa pentru prima oara de Thomas Hodgkin, in anul 1832.

Boala Hodgkin, sau Limfomul Hodgkin, este un tip de cancer care se dezvolta in tesutul limfatic. Un tip de celule albe din sange este numit B-limfocite, sau Bcelule. B-celulele sunt responsabile pentru crearea anticorpilor ce lupta impotriva infectiei. Celulele canceroase in boala Hodgkin sunt numite celule ReedSternberg. Se crede ca celulele Reed-Sternberg sunt un tip de celule canceroase B. Intrucat celulele incep divizarea si multiplicarea, ele formeaza o tumoare. Acest tip de cancer interfereaza cu capacitatea organismului de a lupta impotriva infectiilor. Sistemul limfatic reprezinta o retea de vase si ganglioni interconectati. El dreneaza limfa si elimina o parte din produsii toxici din organism. Ganglionii limfatici sunt organizati in statii ganglionare, ce functioneaza precum niste filtre si pot opri microorganismele cu potential patogen. Ori de cate ori organismul incearca sa faca fata unei infectii, observam ca se maresc ganglionii din regiunea afectata. Acest lucru este foarte normal si se poate considera ca imunitatea functioneaza. In cazul in care exista o afectare a sistemului imun, organismul este usor de invins de catre agentii patogeni din mediul extern, sau chiar de unele microorganisme ce nu au actiune patogena si care devin agresive. Limfomul este o forma de cancer a sistemului limfatic ce se prezinta sub forma unor tumori solide. Ele apar cand acest tip de celule denumite limfocite incep sa se multiplice haotic si scapa de sub control. Noile celule nu sunt doar mult mai numeroase, ci au si caracteristici mult mai agresive, pot invada tesuturi, evitand restul celulelor imunocompetente astfel incat sa nu fie distruse.

Limfomul Hodgkin are tendinta de a se extinde de la o grupa ganglionara la urmatoarea, cuprinzandu-le pe fiecare pe rand. Aceasta afectiune maligna are doua varfuri de incidenta: primul, in perioada 15-35 de ani, si al doilea dupa varsta de 55 de ani. Aceasta forma de cancer pare a fi mai frecventa la barbati decat la femei. Aceasta predominanta este mult mai pregnanta la varstele tinere, cand peste 85% din pacienti sunt baieti. Diagnosticarea si tratarea bolii intr-un stadiu incipient va imbunatati semnificativ supravietuirea pacientului, aceasta ajungand chiar la 90% daca tratamentul aplicat este corect, iar diagnosticarea s-a facut inca din stadiul I de boala. Limfomul Hodgkin a fost unul din primele tipuri de cancer care au raspuns la radioterapie si ulterior la chimioterapie combinata. Se apreciaza ca in anul 2002 existau 62.000 de cazuri raportate international. Mai mult de 75%-80% dintre toti pacientii nou diagnosticati cu limfom Hodgkin poate fi vindecat cu chimioterapie asociere si / sau radioterapie. Limfomul Hodgkin trebuie diferentiat de alte tipuri de limfoame sau alte cauze ce pot cauza marirea in volum a ganglionilor (adenopatie). Diagnosticul de certitudine se stabileste prin realizarea de biopsii ganglionare si identificarea anumitor particularitati ale tesutului analizat. Pacientului i se vor recolta si probe de sange, inainte de initierea chimioterapiei. Investigarea pacientului suspectat de limfom Hodgkin este inceputa insa cu o examinare atenta a pacientului. Pacientii cu limfom Hodgkin acuza frecvent astenie, oboseala, diminuarea capacitatii de efort, au tulburari psihoemotionale (in special anxietate sau depresie), au probleme la locul de munca sau isi gasesc cu dificultate o slujba, se confrunta cu probleme in familie si adesea apar si tulburari de natura sexuala. Principalii factori de risc identificati de catre specialisti pentru

aparitia limfomului Hodgkin sunt: Sexul masculin; Varsta: intre 15-35 sau peste 55 de ani; Istoric famial de limfom Hodgkin; Istoric de mononucleoza infectioasa; Stari de imunodepresie marcata. Preventie In perioada 15-30 septembrie 2012, puteti beneficia GRATUIT de analize medicale de laborator si o consultatie de specialitate, pe baza trimiterii de la medicul de familie. Fa si tu o programare >>aici