Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

Badia Nadejda
M1524

Chișinău 2019
Limfoamele maligne non-Hodgkiniene sunt
tumori maligne, care se dzvoltă din celulele
hematopoietice situate extramedular.
Prezintă una din cele mai frecvente forme de
hemoblastoze.
LNH se dezvoltă din celule limfatice de diferite
etape de blasttransformare a B- și T-
limfocitelor în urma blocării transformării lor
la nivelul uneia din celulele (limfocitul mic,
celule mici și mari clivate, celule mici și mari
neclivate, imunoblast, celula
limfoplasmocitară). Oricare din celulele
enumerate pot fi substratul morfologic al
tumorii, din care se formează unul din
variantele LNH.
Limfoamele non-Hodgkin sunt tumori clonale.
Toate celulele provin dintr-o celulă prmar
malignizată, ce se confirmă prin identitatea
particularităților cariotipului și molecular-
genetice.
LNH se dezvoltă unifocal, inițial se afectează un
singur ganglion limfatic. Pe măsură ce crește în
dimensiuni, se afectează și alt ganglion limfatic
din aceeași zonă anatomică, apoi consecutiv se
afectează alți ganglioni limfatici tot din aceeași
zonă și în așa fel se formează zona tumorală
primară. Ulterior procesul se extinde la alte zone
de ganglioni limfatici vecine.
 Indolente:  Agresive:

 Plasmocitar:  Limfoblastic:
• din cel cu nucl rotund • din microlimfoblaști

• din cel mici cu nucl • din limfocite cu nucl

clivant convolute
• din cel mari cu nucl • din macrolimfoblaști

clivant  Imunoblastic

 Limfolasmocitar:  Folicular

• monomorfcelular  Histiocitar

• polimorfcelular
Stadiu I – Interesarea unei singure grupe ganglionare (I)
sau a unei singure regiuni extraganglionare(I E);
Stadiu II – Interesarea a doua sau mai multor grupe
ganglionare de aceeasi parte a diafragmului (II) sau
interesarea localizata a unei regiuni extraganglionare
si a uneia sau a mai multor grupe ganglionare de
aceeasi parte a diafragmului(II E);
Stadiu III - Interesarea grupelor ganglionare de
ambele parti ale diafragmului (III) care poate fi
insotita de interesari localizate de organ sau regiune
extraganglionara(III E) sau de interesarea splinei (III S)
sau a amandorura (III ES);
Stadiu IV – Interesarea difuza si diseminata a unuia sau
mai multor organe sau tesuturi extraganglionare cu
sau fara marirea de volum a ganglionilor.
Toate stadiile se subîmpart în:
 A – fără semne de intoxicație generală
 B – cu semne de intoxicație generală;
febră>38, transpirație nocturnă pronunțată,
scădere ponderală cu > 10% in ultimile 6 luni
care preced prima internare.
Manifestările clinice ale LNH sunt determinate de
varianta morfologică și localizarea primară a focarului
primar.
Focarul primar poate să se dezvolte în orice organ care
conține țesut limfatic. Cel mai frecvent LNH
afectează ganglionii limfatici. Predomină afectarea
gangl. limf. periferici, urmează retroperitoneali apoi
abdominali.
Dezvoltarea extranodală cel mai frecvent include inelul
limfatic Waldeyer și TGI.
Poate fi afectat stomacul, intestinul subțire, intestinul
gros, esofag, duoden ficat, oasele (bazinului,
femurul, oasele craniului facial), pielea, pleura,
țesutul pulmonar, glanda mamară, ovarul, corpul
uterin, prostata, orbita, SNC.
La etapele de generalizare a LNH procesul
tumoral poate afecta orice organ și țesut.
În stadiile I-III la ex. obiectiv se observă numai
limfadenopatia. Organele int. sunt fără
modificări patologice. pot fi semne de
intoxicație generală și semne din cauza
compresiei țesutului și organelor de gangl.
limf. Retroperitoneali -> compresia
rădăcinilor nervilor spinali, MS -> dureri,
parestezii, paraplegie.
Se dezvoltă imunodeficiență.
1. AGS -> la etapele inițiale nu se schimbă;
-> generalizarea procesului -> anemie, leucocitoză
moderaă, limfocitopenie.
VSH crescut
2. Teste biochimice: (reflectă activitatea procesului)
• crește niv. conținutului fibrinogenului
• crește niv. de globuline alfa-2
• crește hepatoglobina
• crește ceruloplasmina
• crește fosfataza alcalină
• crește bilirubina
• crește activitatea transaminazelor
3. Rx cutiei toracice în doua proiecții, CT, USG (ficat, splină,
gangl. limf. intrabdominali, retroperitoneali)
4. Examenul citologic
5. Examenul histologic, biopsie – investigarea
morfologică a gangl. limf. afectați (gangl.
limf. trebuie să fie îndepărtați îmreună cu
capsula și țesutul adipos perinodal).
6. Scanarea cu izotopi a oaselor cu depistarea
focarelor de afectare subclinică.
7. Gastroscopie, bronhoscopie, laparoscopie...
 Ciclofosfamidă
 Doxorubicină
 Vincristin
 Prednisolon (și alte scheme de tratament)
După inducerea remisiunii complete se
recomndă tratament de menținere cu alfa-
interferon 9000000UI/săpt/18 luni
După obținerea remisiunii complete se
efectuează tratament de reinducere timp de
3-5 ani; polichimioterapie – o dată/3 luni.