Limfomul Hodgkin

Generalitati
Limfomul Hodgkin (cunoscut si ca boala Hodgkin) este de fapt un cancer al sistemului limfatic, un limfom
cu potential curabil, ce prezinta caracteristici histologice, biologice si clinice particulare. Afectiunea fost
descrisa pentru prima oara de Thomas Hodgkin, in anul 18!. "lemente definitorii ale bolii sunt aspectul
microscopic (histologia) si e#presia markerilor de suprafata (imunofenotipul). Limfomul se e#tinde
organizat, de la o grupa ganglionara la urmatoarea, cuprinzandu$le pe fiecare pe rand. %n acelasi timp, apar
si simptome sistemice, cu atat mai gra&e cu cat boala este mai a&ansata.
Aceasta afectiune maligna are doua &arfuri de incidenta' primul, in perioada 1($( de ani, si al doilea dupa
(( de ani. )ancerul pare a fi mai frec&ent la barbati comparati& cu femeile. Aceasta predominanta este mult
mai pregnanta la &arstele mici, cand peste 8(* din pacienti sunt baieti. +etectarea si tratarea bolii intr$un
stadiu incipient &a imbunatati semnificati& supra&ietuirea pacientului, aceasta a,ungand chiar la -.* daca
tratamentul aplicat este corect, iar diagnosticarea s$a facut inca din stadiul % de boala.
/ata supra&ietuirii la ( ani scade la 0(* pentru limfomul Hodgkin stadiul %1. %n prezent se recomanda
radioterapie, chimioterapie sau un regim combinat, rezultatele fiind satisfacatoare. Limfomul Hodgkin a
fost unul din primele cancere care au raspuns la radioterapie si ulterior la chimioterapie combinata. 2e
apreciaza ca in anul !..! e#istau 0!... de cazuri raportate international. Afectiunea este cel mai putin
intalnita in Asia, in special in 3aponia si )hina.
Despre sistemul limfatic si limfoame
Limfomul Hodgkin este localizat la ni&elul sistemului limfatic. 2istemul limfatic reprezinta o retea de &ase
si ganglionii interconectati. "l dreneaza limfa si o parte din produsii to#ici de metabolism, eliminandu$i, pe
ultimii, din organism.4anglionii limfatici sunt organizati in statii ganglionare ce functioneaza precum niste
filtre si pot opri microorganismele cu potential patogen. 5oarte multe din particulele e#ogene care pot
dauna organismului sunt captate de celulele sistemului imun, si indepartate, astfel incat echilibrul mediului
intern sa nu fie perturbat.
)elulele sistemului limfatic pot sa recunoasca si alte celule din corp care au suferit insa modificari
patologice, cum este cazul celulelor neoplazice, si in unele cazuri le distrug, stopand proliferarea lor.
Tesutul limfatic, cel prin care circula limfa, este continut in anumite organe specializate, cum ar fi splina,
timus (glanda prezenta numai la copii, a&and localizare retrosternala), amigdale sau madu&a osoasa. +e
asemenea, e#ista zone de tesut limfatic si la ni&el intestinal, acestea fiind numite foliculii sau placile 6e7er.
2istemul limfatic are trei functii principale in economia organismului, anume inlaturarea fluidului
interstitial din tesuturi, absorbtia si transportul acizilor grasi si lipidelor catre sistemul circulator si
&ehicularea celulelor imunitatii prin organism. Limfa transporta celule specializate in preluarea antigenelor
din periferie (acestea se numesc celule reprezentatoare de antigen) pana la ganglionii (nodulii) limfatici,
unde este declansat raspunsul imun. Limfa transporta de asemenea si limfocite. Limfocitele sunt si ele
importante in lupta impotri&a di&ersilor agenti infectiosi cu care organismul poate &eni in contact' bacterii,
&irusuri sau fungi.
8ri de cate ori organismul incearca sa faca fata unei infectii, obser&am ca ni se maresc ganglionii din
regiunea afectata (daca acestia au localizare superficiala, desigur). Acest lucru este foarte normal si este
considerat chiar un indicator ca imunitatea functioneaza si ca nu e#ista stari de imunodepresie, cand
organismul este usor de in&ins de catre patogenii din mediul e#tern, sau chiar de unele bacterii saprofite
care de&in agresi&e. Limfoamele sunt cancere cu originea in celulele sistemului imun, care de&in insa
tumori solide. "le apar cand celulele acestea incep sa se multiplice haotic si scapa de sub control.
9oile celule nu sunt doar mult mai numeroase, ci au si caracteristici mult mai agresi&e, pot in&ada tesuturi,
pot metastaza, pot pacali restul celulelor imune, astfel incat sa nu fie distruse. %n prezent e#ista doua tipuri
principale de limfoame, anume limfomul Hodgkin silimfomul non$Hodgkin, fiecare dintre ele fiind
caracterizate in functie de particularitatile morfologice pe care le prezinta.
Clasificare
)onform specialistilor, e#ista ( tipuri de limfom Hodgkin. 6atru dintre acestea sunt incluse in boala
Hodgkin clasica, in timp ce al cincilea tip (boala Hodgkin cu predominanta limfocitara), constituie o
entitate patologica separata, a&and un tablou clinic si un tratament diferit.
%n boala Hodgkin clasica (limfomul Hodgkin) celula neoplazica este considerata celula /eed$2ternberg,
chiar daca aceasta reprezinta doar !* din masa tumorala. /estul tumorii contine plasmocite, limfocite,
neutrofile, eozinofile si histiocite. :a,oritatea celulelor /eed$2ternberg pro&in din limfocite ; dar isi pierd
capacitatea de a e#prima anticorpi, de&enind deci nefunctionale.
Variantele incluse in cadrul bolii clasice sunt:
1. ;oala Hodgkin sclero$nodulara' reprezinta 0.$8.* din totalitatea limfoamelor Hodgkin clasice
diagnosticate. 9odulii limfatici cuprind numeroase benzi fibroase care le modifica foarte mult arhitectura
interna. )apsula ganglionara este mult mai ingrosata (sclerozata). 8 astfel de &arianta apare mai frec&ent la
adolescenti si la adultii tineri si se localizeaza in special la ni&elul ganglionilor mediastinali dar si in alte
regiuni supradiafragmatice.
!. ;oala Hodgkin cu celularitate mi#ta' apare in 1($.* din cazuri. 2e caracterizeaza printr$un infiltrat
difuz, celulele /eed $ 2ternberg au aspect clasic. Acest tip este localizat in principal la ni&elul ganglionilor
abdominali si splinei. ;oala este diagnosticata in acest caz dupa o lunga e&olutie, pacientii a&and si afectare
sistemica importanta. 2pecialistii au obser&at ca acest tip particular apare mai frec&ent in cazul pacientilor
cu infectie H%1.
. ;oala Hodgkin cu depletie limfocitara' este diagnosticata in mai putin de 1* din cazuri. "#ista foarte
multe &ariante ale acestei boli, infiltratul prezent in ganglioni &ariind de la limfocitar la sarcomatos. Apare
mai ales la pacientii &arstnici sau la cei infectati cu H%1. 6acientii se prezinta foarte tardi& la medic si din
acest moti& si diagnosticarea acestui tip de limfom se face in stadii a&ansate.
<. ;oala Hodgkin limfocitara clasica' reprezinta (* din totalitatea cazurilor. +in punct de &edere clinic,
simptomatic si al supra&ietuirii, se aseamana foarte mult cu tipul mi#t. 2pre deosebire de tipurile clasice,
forma cu predominanta limfocitara nu prezinta celulele tipice /eed $ 2ternberg. %n schimb, ea are
numeroase celule in popcorn (denumirea este sugerata de faptul ca nucleul seamana foarte mult cu
popcornul), limfocite si histiocite, totul pe un fond format din celule inflamatoare.
Cauze
+eocamdata, cauzele e#acte de aparitie a limfomului Hodgkin nu sunt cunoscute. Totusi, specialistii au
obser&at anumite asociatii si chiar factori de risc pentru aparitia bolii. +e e#emplu, mononucleoza
infectioasa, boala aparuta prin infectie cu &irus "pstein ;arr, manifestata dupa copilarie, poate fi un
important factor de risc pentru aparitia ulterioara a limfomului. La peste (.* din pacienti tumora are celule
"pstein ;arr poziti&e. 2e pare ca perioada medie de incubatie (de e&olutie de la mononucleoza infectioasa
la limfom Hodgkin) este de apro#imati& ani.
Limfomul Hodgkin pare a fi mai frec&ent si in cazul pacientilor cu infectie H%1, cu sindroame congenitale
caracterizate prin imunodepresie, in cazul celor aflati sub tratament imunosupresor (post transplant,
glucocorticoizi). %n ciuda faptului ca limfomul Hodgkin apare mai frec&ent la pacientii cu infectie H%1,
aceasta neoplazie nu este incadrata in grupul bolilor ce caracterizeaza stadiul de 2%+A (sindrom al
imunodeficientei umane dobandite). 6redispozitia genetica poate a&ea si ea un rol important in dez&oltarea
cancerului. Apro#imati& 1* dintre pacienti au un istoric familial de boala Hodgkin. La randul lor, rudele
unui pacient cu limfom au un risc de $= ori mai mare de a dez&olta, la randul lor, aceasta afectiune. )el
mai mare risc il au gemenii monozigoti.
Simptomatologie
2imptomele limfomului Hodgkin sunt relati& nespecifice, si pot include'
$ Transpiratii nocturne>
$ Astenie>
$ +ureri osoase>
$ )resterea susceptibilitatii la infectii>
$ 6rurit generalizat>
$ 2cadere in&oluntara in greutate (mai mult de 1.* in 0 luni)>
$ :odificari ale nodulilor limfatici' apare marirea in dimensiuni a ganglionilor, adesea nedureroasa. )el
mai frec&ent se pot palpa ca modificati ganglionii cer&icali si supracla&iculari (in peste 8.$-.* din cazuri).
%n unele situatii poate sa apara si sindromul de &ena ca&a superioara, cand ganglionii sunt atat de mariti in
dimensiuni incat determina compresie pe &asele mari ale regiunii cer&icale>
$ 2plenomegalie' marirea in &olum a splinei se intalneste la .* dintre pacientii cu limfom Hodgkin.
2plenomegalia nu este insa foarte importanta si nu determina sindroame compresi&e asupra organelor din
,ur. +imensiunile ei pot &aria in cursul bolii>
$ Hepatomegalie' caracterizeaza (* din pacienti si se datoreaza e#tensiei hepatice a limfomului>
$ Hepatosplenomegalie' marirea concomitenta a splinei dar si a ficatului>
$ +ureri de spate' sunt nespecifice, nu au o localizare e#acta ci mai degraba sunt difuze. :a,oritatea
pacientilor le raporteaza la ni&elul regiunii lombare>
$ 6etesii, hematoame ce apar spontan sau in urma unor traumatisme minore sunt rezultatul infiltrarii
madu&ei osoase, cresterii distructiei plachetelor in splina (cu alte cu&inte, limfomul fa&orizeaza diminuarea
producerii de plachete si cresterea distrugerii lor)>
$ +urere la ni&elul ganglionilor limfatici dupa ingestia de alcool (este inalt susceptibila pentru diagnosticul
de limfom Hodgkin). Apare doar la 1.* dintre pacienti>
$ 5ebra, persistenta sau care alterneaza cu perioade de temperatura corporala normala>
$ 2imptome sugesti&e pentru o afectare de sistem ner&os central' neuropatii, sindrom 4uillain $ ;arre.
De retinut!
6rincipalii factori de risc identificati de catre specialisti pentru aparitia limfomului Hodgkin sunt'
$ 2e#ul masculin>
$ 1arsta' intre 1($<. sau peste (( de ani>
$ %storic famial de limfom Hodgkin>
$ %storic de mononucleoza infectioasa>
$ ?tilizare prelungita a preparatelor hormonale pe baza de hormon de crestere>
$ 2tari de imunodepresie marcata.
Consultarea unui specialist
6acientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui medic, in &ederea consultului de specialitate, daca prezinta semne
si simptome sugesti&e pentru limfom Hodgkin sau alterarea starii generale, in absenta unor patologii
e&idente. 2emne de alarma sunt considerate'
$ +etectarea ganglionilor mariti, in absenta unei infectii recente>
$ Aparitia febrei>
$ Transpiratii profuze (pacientul se trezeste aproape in fiecare noapte, si trebuie chiar sa isi schimbe
pi,amalele)>
$ 2cadere in greutate>
$ Aparitia durerilor abdominale si@sau a balonarii>
$ Aparitia tusei, a dispneei, a Aheezingului>
$ +ez&oltarea unor pete rosiatice pe piele (petesii)>
$ 6rurit generalizat (senzatie de mancarime)>
$ 6redispozitia fata de infectii recurente, care se &indeca greu.
Diagnostic
Limfomul Hodgkin trebuie diferentiat de alte limfoame sau alte cauze de adenopatie (marire in &olum a
ganglonilor). +iagnosticul de certitudine se stabileste doar prin realizarea de biopsii ganglionare si
identificarea particularitatilor tesutului analizat. 6acientului i se &or recolta si probe de sange, in principal
pentru a se stabili statusul hematologic anterior inceperii chimioterapiei. %n&estigarea pacientului suspectat
de limfom Hodgkin este inceputa insa cu anamneza, care &a stabili debutul simptomelor si e&olutia
acestora.
Pacientului i se va face si eamenul fizic general care poate releva:
$ Limfadenopatie nedureroasa, palpabila in regiunea cer&icala (la 0.$8.* dintre pacienti), a#ilara (la 0$
!.* dintre pacienti) si mai putin frec&ent, inghinala>
$ 2plenomegalie>
$ Hepatomeglaie>
$ "&entual semne de neuropatie.
6rocedura care stabileste diagnosticul si care poate orienta urmatoarele in&estigatii este biopsia
ganglionara. 2e prefera biopsia ganglionara e#cizionala, deoarece felul in care s$a modificat arhitectura si
anatomia nodulului limfatic sunt esentiale si pentru stadializare si pentru clasificarea histologica a
afectiunii. +aca pacientul prezinta limfadenopatie cer&icala, se prefera biopsia aspirati&a cu ac fin.
5ragmentul tisular se &a analiza microscopic, anatomopatologul stabilind care sunt caracteristicile piesei si
cum &ariaza ele fata de normal.
6acientului i se poate recolta si biopsie osoasa, adesea preferandu$se recoltarea bilaterala, deoarece
leziunile sugesti&e pentru limfom nu apar peste tot, ci doar disparat. Afectarea madu&ei osoase este mult
mai frec&ent intalnita in cazul pacientilor in &arsta, al celor cu simptome sistemice sau ai celor cu factori de
risc. ;iopsia de madu&a poate fi omisa in cazul pacientilor diagnosticati cu limfom in stadiul % sau %% dar
care nu au si anomalii hematologice concomitente.
!nvestigatiile paraclinice care vor fi efectuate sunt:
$ Hemograma' isi propune sa stabileasca daca pacientul are anemie, limfopenie, neutropenie sau
eozinofilie. Limfomul Hodgkin asociaza relati& frec&ent anemia, datorita caracterului cronic al bolii.
)itopeniile sunt mai frec&ente in stadiile a&ansate ale limfomului>
$ :asurarea ni&elului lactat dehidrogenazei' L+H poate sa apara crescut, insa aceasta analiza nu ofera
informatii specifice>
$ :asurarea fosfatazei alcaline' ea apare crescuta cand e#ista si afectarea ficatului sau a osului. 6acientii
pot prezenta de asemenea si hipercalcemie, hipernatremie, hipoglicemie>
$ +eterminarea 12H$ului (&itezei de sedimentare a hematiilor)' 12H este considerat un marker general al
inflamatiei, iar ni&elurile sale pot fi crescute in limfomul Hodgkin. )resterea 12H indica un prognostic mai
prost.
!nvestigatiile imagistice includ:
$ Tomografie computerizata de torace, abdomen si pel&is' se pot obser&a ganglionii mariti, splenomegalie
si@sau hepatomegalie cu anomalii parenchimatoase focale, infiltrate pulmonare difuze si chiar pleurezii.
5rec&ent, mai ales in cazul bolii Hodgkin, se pot &izualiza si mase mediastinale, ce reprezinta de fapt
limfadenopatii mediastinale>
$ Tomografie cu emisie de pozitroni (6"T)' este o procedura de scanare a organismului, utilizata in special
in stadializarea limfomului. "a poate &izualiza leziuni mai mici, care scapa )T$ului>
$ /adiografii toracice' pot identifica modificari aparute in hilul pulmonar precum si re&arsatele>
$ /ezonanta magnetica nucleara are o indicatie similara )T>
$ 2cintigrafiile osoase sunt recomandate in cazul pacientilor care acuza dureri osoase intense.
Toate aceste in&estigatii &or a,uta medicul sa stabileasca cu precizie diagnosticul. 2imptomele limfomului
Hodgkin sunt destul de nespecifice, multe alte boli manifestandu$se similar. )el mai adesea, diagnosticul
diferential, ceea ce trebuie medicul sa infirme, se face cu' limfomul non$Hodgkin, sarcoidoza, boala
serului, infectie cu citomegalo&irus, tuberculoza, sifilis, lupus eritematos sitemic. %n urma analizarii
rezultatelor si aprecierii starii globale de sanatate, medicul &a stadializa limfomul si in functie de stadiul
e&oluti&, &a lua decizia terapeutica.
Stadializare
6acientii, dupa ce afla diagnosticul, doresc sa stie doua lucruri importante' care este prognosticul si care &a
fi tratamentul. Aceste doua aspecte esentiale sunt insa influentate de stadiul limfomului. %n prezent, pentru
limfomul Hodgkin se utilizeaza stadializarea Ann Arbor, care cuprinde'
$ 2tadiul %' afectarea unui singur grup ganglionar sau a unei singure arii e#traganglionare>
$ 2tadiul %%' afectarea a doua sau mai multor grupuri ganglionare, toate situate de aceeasi parte a
diafragmei>
$ 2tadiul %%%' afectarea mai multor grupuri ganglionare, de ambele parti ale diafragmei sau e#tinderea la
ni&elul splinei>
$ 2tadiul %1' limfomul s$a e#tins la alte organe din afara sistemului ganglionar. Afectarea ficatului sau a
madu&ei osoase este clasificata drept stadiul %1.
5iecare afectare e#traganglionara &a fi notata cu litera ", iar implicarea splinei &a fi notata cu 2, indiferent
de stadiul bolii. +eci stadializarea poate fi, de e#emplu, %%%, %%% ", %%% 2 sau chiar %%% "B2. +e asemenea,
prezenta sau absenta simptomelor &a fi notata prin A sau ;. CAD inseamna absenta simptomelor, in timp ce
C;D inseamna prezenta febrei, transpiratiilor sau reducerii in greutate. CED poate fi utilizat in cadrul
stadializarii, daca e#ista o masa tumorala de mari dimensiuni.
%n &ederea aprecierii si stadializarii corecte a pacientului, medicul poate recomanda si efectuarea unei
laparotomii. %n cadrul acestei proceduri chirurgicale foarte comple#e &or fi recoltate fragmente tisulare din
ficat, noduli limfatici paraaortici, mesenterici, portali si din hilul splenic. Apro#imati& doua treimi dintre
pacienti au afectare spelnica, demonstrata de datele furnizate de laparotomie.
Limfomul Hodgkin se e#tinde pe cale limfatica, hematogena, sau direct, din aproape in aproape.
2pecialistii au intocmit si o lista cu factorii care influenteaza nefa&orabil e&olutia limfomului, in principal
raspunsul la tratament (sau mai degraba rezistenta neoplaziei la terapie). Acestia sunt' e#tinderea
limfomului la mai mult de grupe ganglionare, afectarea organelor din ,ur, e#istenta unei mase tumorale
mediastinale mai mari de (* din diametrul total al mediastinului la ni&elul &ertrebrelor T($0, un 12H de
minim (. mm@ ora la un pacient asimptomatic, e#istenta a cel putin una din' febra (constant peste 8 de
grade), transpiratii nocturne, pierdere in greutate.
"ratament
2copul tratamentului limfomului Hodgkin este distrugerea celulelor maligne si inducerea remisiei bolii, cu
afectarea minima a tesutului sanatos, si cu aparitia cat mai redusa a reactiilor ad&erse la tratament, a
complicatiilor si a sechelelor pe termen lung. +e$a lungul terapiei pacientii sunt sfatuiti sa discute cu
medicul personal orice reactie ad&ersa pe care o &or resimti.
2chemele terapeutice actuale includ regimuri combinate, de radioterapie si chimioterapie. Limfomul
Hodgkin este considerat un cancer curabil, insa tratamentul poate a&ea complicatii pe termen lung, inclusi&
inducerea altor cancere. %n ciuda ratei foarte crescute de &indecare, multe cazuri de limfom Hodgkin reapar
in timp, adesea in primii ani. Tratamentul pentru &arianta de limfom cu predominata limfocitara este diferit,
acesta fiind un cancer care se poate de&eni foarte agresi&. /adioterapia este de obicei administrata
combinat cu chimioterapia. Fonele iradiate si dozele folosite sunt alese astfel incat reactiile ad&erse ale
terapiei sa fie cat mai reduse.
)himioterapia implica administrarea unor medicamente care pot distruge celulele canceroase. +eoarece
aceste medicamente nu sunt specifice si nu actioneaza doar asupra celulelor neoplazice, &or aparea reactii
secundare sistemice generalizate. )himioterapicele &or afecta toate celulele cu rata de multiplicare rapida.
)ele mai afectate sunt celulele care tapeteaza lumenul organelor digesti&e, celulele madu&ei
hematopoietice si foliculii pilosi. 9u e#ista un singur chimioterapic recomandat, ci sunt administrate
combinatii polimedicamentoase. Acestea pot fi administrate intra&enos sau oral, in functie de
particularitatile medicamentului (absorbtie), dar si de preferinta pacientului.
6acientii cu limfom refractar la aceste combinatii terapeutice, sau cu neoplazie recurenta &or fi tratati prin
transplant autolog de celule stem. %n cadrul acestui tratament, pacientului ii &or fi administrate doze foarte
crescute de radiatii dar si de chimioterapice, in &ederea distrugerii definiti&e a celulelor canceroase. Aceste
doze sunt insa foarte to#ice pentru madu&a osoasa hematoformatoare. Astfel pot sa apara complicatii
hematologii gra&e. +e aceea, inainte de administrarea acestor regimuri foarte agresi&e, pacientului ii &or fi
recoltate celule stem medulare, care sunt inghetate si transplantate apoi dupa incheierea tratamentului.
)elulele sunt recoltate si &or fi reintroduse in circulatie dupa ce tratamentul se incheie, pentru a stimula
recuperarea madu&ei hematoformatoare. Tratamentul pacientilor cu limfom Hodgkin si infectie H%1 este
mai complicat. %n aceste situatii, terapia antineoplazica trebuie combinata cu terapie antiretro&irala.
/ezultatele tratamentului sunt monitorizate prin realizarea de tomografii computerizate, 6"T si chiar
biopsii ganglionare la anumite inter&ale de timp.
Prognostic si supravietuire
/ata supra&ietuirii este calculata la ma,oritatea cancerelor la ( ani. "a se refera la procentul pacientilor care
a,ung, in urma efectuarii tratamentului complet, sa supra&ietuiasca atat de mult. %n cazul limfomului
Hodgkin, rata de supra&ietuire &ariaza dupa cu urmeaza'
$ %n cazul bolii diagnosticate in stadiul %' -.$-(*
$ %n stadiul %%' -.$-(*
$ %n stadiul %%%' 8($-.*
$ %n stadiul %1' 0($8.*.
+eoarece ma,oritatea recurentelor apar in primii ani dupa terapie, specialistii recomanda efectuarea
in&estigatiilor paraclinice frec&ente care sa stabileasca e&olutia generala a pacientului si care sa includa'
$ Anamneza, e#amen fizic general>
$ Hemograma completa>
$ /ealizarea de tomografii computerizate si de 6"T' sunt recomandate la fiecare 0$1! luni in primii !$( ani.
+aca afectiunea a debutat subdiafragmatic, se pot realiza si )T$uri de abdomen la fiecare 0 luni in primii !$
ani>
$ 5emeile care au un istoric de iradiere toracica ar trebuie sa faca o mamografie de control in fiecare an.
Complicatii
Tratamentul aplicat in cazul limfomului Hodgkin este destul de agresi&. +eci, chiar daca neoplazia in sine
se &indeca, pot sa ramana sechele si pot sa apara complicatii asociate tratamentului. ?n procent relati&
redus din pacienti pot face leucemii, cancer de san si afectiuni cardiace cronice. +e aceea, este esential ca si
dupa ce boala este &indecata, pacientul sa se prezinte la &izitele periodice la medic.
)omplicatiile cardiace includ' pericardita cronica, boala coronariana , &al&ulopatii, aritmii. 6acientii iradiati
toracic (mediastinal) au un risc de ori mai crescut de moarte cardiaca subita.
)omplicatiile pulmonare pot fi datorate chimioterapiei sau radioterapie. 6acientii pot dez&olta fibroza
pulmonara, pneumonita, dispnee, reducerea parametrilor functionali respiratori.
%nfertilitatea este o problema foarte importanta asociata terapiei limfomului Hodgkin. 8.* dintre barbati si
(.* dintre femei a,ung sa se confrunte cu ea. %nfertilitatea este permanenta si ire&ersibila. )omplicatiile
infectioase se manifesta in principal prin aparitia infectiilor cu 2treptococcus pneumoniae. 6ot sa apara
infectii cu &irusurile %nfluenza, sau sa apara herpes zoster.
2echelele psihosociale trebuie si ele analizate. 2upra&ietuitorii limfomului Hodgkin acuza foarte frec&ent
astenie, oboseala, diminuarea capacitatii de efort, au tulburari psihoemotionale (in special an#ietate sau
depresie), au probleme la locul de munca sau isi gasesc cu dificultate o slu,ba, se confrunta cu probleme in
familie si adesea apar si tulburari de natura se#uala. "chipa care se ocupa de tratarea pacientului cu limfom
Hodgkin este, din aceste moti&e, foarte comple#a si ar trebui sa includa un hematolog, un oncolog si un
asistent social.