UNIVERSITATEA ECOLOGICA FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

METODICA DISCIPLINELOR DE JOCURI - VOLEI

CURS DE SINTEZA

LECT.UNIV. IVANOV XENIA

JOCULUI DE VOLEI ISTORIC

Voleiul face parte din categoria jocurilor sportive euristice (inventate). William G. Morgan (1870-1942) a rmas n istorie ca inventator al jocului de volei, care la nceput a fost denumit Mintonette. William G. Morgan, tnr instructor (25 de ani) pentru educaie fizic la Colegiul de Administrarea Afacerilor (Bussiness Administration) din Holyoke, Massachusetts, SUA a decis - n anul 1895 s gseasc o modalitate de exerciiu fizic prin care studenii si s fac efort: s amestece elemente din baschet, baseball, tenis i handbal. Aceast decizie a aprut din dorina domnului Morgan de a crea un joc nou pentru clasele sale de viitori oameni de afaceri prea puin doritori de practicare a unui sport care s implice contact fizic. Noul joc ce se dorea o activitate recreaional uoar a fost denumit mintonette, cuvnt inexistent n dicionare. Morgan a mprumutat fileul de la tenis i l-a ridicat la nlimea de 1,98 m (peste nlimea unui brbat de statur medie), pe un teren de badminton. Folosind iniial o minge de tenis lovit cu palma, apoi o minge de baschet (dar aceasta era prea mare i prea grea), jocul se desfura prin venirea la rnd a juctorilor - ca la baseball. n final Morgan a cerut firmei A.G. Spalding & Bros s fac o minge, care a fost realizat n fabrica de lng Chicopee, din Massachusetts. Rezultatul a fost chiar satisfctor: mingea era acoperit cu piele, cu o camer din cauciuc n interior; circumferina sa era ntre 63,5 i 68,6 cm i greutatea sa era ntre 252 i 336 grame. Pentru comparaie, regulamentar, n prezent nlimea fileului este de 2,43 m pentru brbai i 2,24 m pentru femei (nlimea fileului difer pentru veterani i pentru juniori), iar mingiile au circumferina de 65 67 cm i greutatea de 260 280 g. Scopul jocului era ca mingea s ating podeaua echipei adverse i s se evite ca adversarul s reueasc acelai lucru. Nu existau limite n ceea ce privete numrul de juctori i atingerile mingii. Morgan a rugat pe doi dintre prietenii si de la Holyoke, Dr. Frank Wood i John Lynch, s scrie (bazate pe sugestiile sale) conceptele de baz ale jocului i primele zece reguli. La nceputul anului 1896 a fost organizat o conferin la Colegiul YMCA n Springfield, la care au participat toi directorii de educaie fizic. Dr. Luther Halsey Gulick, Director Executiv al Departamentului de Educaie Fizic al Comitetului Internaional din cadrul YMCA, l-a invitat pe Morgan s fac o demonstraie a noului joc pe stadion. Morgan a 2

luat dou echipe, fiecare alctuite din cte cinci brbai i civa fani loiali i demonstraia a fost fcut n faa delegailor, care participau la conferin. Morgan a explicat c noul joc a fost gndit pentru sal, dar se poate juca i n aer liber. Poate s participe un numr nelimitat de juctori obiectivul jocului fiind inerea mingii n micare peste fileu, dintr-o parte n cealalt a terenului. Dup ce a vzut demonstraia i a ascultat explicaiile lui Morgan, Profesorul Alfred T. Halstead a fost atent la aciune, la fazele jocului, la traiectoriile mingiei i a propus ca numele de Mintonette s fie nlocuit de Volley Ball. Acest nume a fost acceptat de Morgan i de ntreaga conferin. Morgan a explicat regulile i a dat o copie scris de mn conferinei ca un ghid pentru folosirea i dezvoltarea voleiului. Un comitet a fost desemnat pentru a studia regulile i pentru a propune sugestii pentru promovarea i nvarea noului joc. Un scurt raport despre noul joc a fost publicat n ediia 1896 a Physical Education, iar regulile au fost incluse n ediia din 1897, care a constituit i primul manual oficial a North American YMCA Athletic League

ISTORIA PE SCURT A JOCULUI DE VOLEI 1895: William G. Morgan a creat, n SUA, jocul de volei denumit iniial Mintonette. 1896: Denumirea de Mintonette jocului a fost schimbat n Volley Ball. 1900: a fost realizat o minge special pentru volei. 1900: prima ar din afara SUA care a adoptat voleiul a fost Canada. 1908: voleiul ajunge n Japonia. 1912: numrul de juctori din fiecare echip a fost stabilit la ase i s-a decis ca juctorii s se roteasc naintea serviciului. 1915: numrul juctorilor n teren redevine variabil putnd fi de la doi la ase pentru fiecare 3

echip. n Europa voleiul ajunge adus de soldaii americani care au luptat n primul Rzboi Mondial. Popularitatea sa a crescut rapid, dar jocul a prins rdcini n special n rile din Estul Europei unde climatul rece a fcut deosebit de atractive sporturile de sal. nceputul primului rzboi mondial a introdus voleiul n Africa (Egipt). 1917: s-a trecut de la 21 la 15 puncte pentru ctigarea unui set. 1918: numrul Juctorilor pe echip a fost restabilit la ase. 1920: au fost instituite: regula celor trei lovituri pentru o echip i atacul din linia a doua. 1923: o echip trebuia s fie alctuit din 6 juctori pe teren i 12 rezerve oficiale iar fiecare juctor trebuia s aib un tricou numerotat diferit. 1924: crearea Federaiei de Volei n Cehoslovacia (prima n Europa). 1925: s-a stabilit s fie admise dou time-outs-uri pe set pentru fiecare echip. 1930: s-a jucat pentru prima dat volei pe plaj cu doi juctori. 1933: primul campionat naional de volei s-a inut n URSS unde erau deja 400000 juctori. 1934: s-a creat o Comisie Tehnic de Volei n cadrul Asociaiei Internaionale a Sporturilor cu Mingea Jucate cu Mna. 1935: atingerea fileului este considerat greeal. 1940: William G. Morgan, creatorul jocului de volei a murit la vrsta de 68 de ani dup ce a urmrit cu entuziasm evoluia jocului pe care la creat. 1942: mingea putea fi jucat cu orice parte a corpului de la genunchi n sus. 1947: s-au armonizat regulile de joc americane i europene. Terenul trebuia s msoare 918 m, iar nlimea fileului era 2,43 m pentru brbai i 2,24 m pentru femei. n Asia regulile erau diferite: terenul msura 21,35 x 10,67 m iar fileul era la 2,28 m pentru brbai i 2,13 m pentru femei. 1947: s-a nfiinat oficial Federaia Internaional de Volley Ball (FIVB), avnd ca prim preedinte pe francezul Paul Libaud, la Congresul Constitutiv din 18 - 20 aprilie, n Frana la Paris, la care au participat 14 federaii naionale. 1948: la Roma s-a inut primul Campionat European de Volei ctigat de Cehoslovacia. Dup rzboi regulile au fost rescrise i clarificate pentru a face interpretarea mai uoar. n special s-a dat o mai bun definiie blocajului i serviciul a fost limitat la treimea din dreapta a liniei de fund a terenului. 1948: s-a inut primul turneu de volei pe plaj cu doi juctori. 1949: primul Campionat Mondial de volei masculin s-a inut la Praga n Cehoslovacia ctigat de URSS. 1952: primul Campionat Mondial de volei feminin s-a inut la Moscova n URSS i a fost 4

ctigat de URSS. 1956: a fost publicat primul numr oficial al Buletinului FIVB. La Paris s-a inut primul Campionat ntr-adevr mondial la care au participat 24 echipe masculine din 4 continente. Cehoslovacia a ctigat la brbai i URSS la femei. 1959: Federaia Internaional de Sporturi Universitare a introdus primele Jocuri Universitare la Torino n Italia. Jocul de volei era una din cele opt competiii introduse. 1964: voleiul a fost introdus ca Joc de Echip Olimpic la Olimpiada de la Tokyo. 1974: la Congresul FIVB din Mexico City s-a decis aplicarea dup 1976 a dou modificri: antenele laterale trebuiau mutate la limitele laterale ale terenului, iar dup blocaj se admiteau trei atingeri ale mingiei. Campionatele Mondiale de Volei din Mexic au fost televizate i s-au putut vedea n direct n Japonia. 1995: jocul de volei a mplinit 100 de ani. Evenimentul a fost comemorat n toat lumea prin ceremonii, turnee, emitere de timbre. FIVB a srbtorit evenimentul organiznd ciclul de evenimente 100 ani de volei n 100 de zile constnd dintr-o serie de manifestri i editarea unei magnifice cri cu titlul 100 de ani de legtur global. A aprut site-ul www.voleyball.com 1996: voleiul pe plaj cu doi juctori a fost introdus ca Sport Olimpic. 1998 se introduce sistemului tie-break pentru toate seturile i a unui juctor libero cu sarcini defensive. 1999, mingea servit poate atinge fileul iar la prima lovitur (preluarea) nu se mai sancioneaz dubla sau mingea inut. 2000: s-a trecut de la 15 la 25 puncte pentru ctigarea unui set. S-a acordat titlul de cel mai bun antrenor de volei al secolului XX lui Yasutaka Matsudaira din Japonia la volei masculin pentru perioada 1964 - 1974 i la volei feminin lui Eugenio George din Cuba pentru perioada 1990 - 2000.

DEZVOLTAREA I EVOLUIA VOLEIULUI N ROMNIA

n ara noastr voleiul a nceput s fie cunoscut i practicat prin anii 1920-1921, fiind introdus la fel ca i n celelalte ri europene de ctre YMCA, o organizaie a tineretului cretin american. Printre primii care au jucat acest joc n Romnia au fost membrii misiunii militare americane i militarii romni de la casele osteti, urmai n scurt timp de ctre elevii colilor din Bucureti, Buzu, Focani, Piatra-Neam, Galai. 5

n anul 1931 se nfiineaz Federaia Romn de Baschet i Volei care organizeaz primul Campionat Naional masculin la care particip 8 echipe. Campionatul este ctigat de echipa Aprtorii Patriei. Pn n anul 1941 se mai organizeaz 10 campionate pentru echipe masculine i feminine.Primul regulament intern de volei apare n anul 1932. n anul 1943 se organizeaz la Ploieti o competiie naional cu participarea a 8 echipe masculine i 4 feminine, ctigat la biei de echipa VSC Bucureti i la fete de Start Club Bucureti. Tot n acest an are loc la Bucureti primul Campionat colar, ctigat de echipa liceului Matei Basarab i un turneu pentru echipe universitare la care pe primul loc se situeaz echipele masculine i feminine ale Facultii de Drept. n anul 1948 se nfiineaz Comisia central de Volei i se organizeaz primul Campionat naional al elevilor. Din anul 1949 ncepe organizarea regulat a Campionatului Naional de seniori. La prima ediie la care particip 20 de echipe, echipa campioan este Locomotiva-CFR Bucureti. La feminin prima ediie a Campionatelor ctigat tot de echipa Locomotiva-CFR Bucureti. Federaia de Volei se nfiineaz n anul 1958. n perioada anilor 1950 -1980 titlurile naionale au fost cucerite de echipele Rapid Bucureti, Steaua Bucureti, Dinamo Bucureti, Explorri Baia-Mare la masculin i echipele Dinamo Bucureti, Rapid Bucureti, Progresul Bucureti, i Penicilina Iai la feminin. Primele campionate naionale pentru echipe de juniori se organizeaz n anul 1955, ulterior transformndu-se n divizia naional a juniorilor i colarilor. Campionatul divizionar B se nfiineaz n anul 1958. n perioada cuprins ntre anul 1980 i pn n prezent activitatea voleibalistic intern s-a desfurat cu regularitate conform calendarului competiional al FRV prin Campionate Naionale organizate pentru toate categoriile de juctori : divizia A sau divizia naional, divizia B sau tineret, divizia de juniori i colari, pentru echipe masculine i la feminine. Prima ntlnire internaional amical este consemnat n anul 1927, ntre formaia studenilor de la ONEF Bucureti i o echip turc, la Eforie. A ctigat echipa studenilor romni cu scorul de 3-1. n anul 1946 are loc prima ediie a Balcaniadei la Bucureti, formaiile Romniei ( masculine i feminine) fiind ctigtoarele acestei competiii. Naionale desfurat n anul 1950 este

Formaia reprezentativ masculin a rii noastre particip n anul 1949 la prima ediie a Campionatului Mondial de la Praga, clasndu-se pe locul al IV-lea. Perioada anilor 1950-1980 este cea n care echipele de volei din Romnia obin cele mai bune performane sportive pe plan internaional att cu echipele de club ct i cu echipele naionale: Echipa Rapid Bucureti (m) a ctigat de trei ori Cupa Campionilor Europeni (1961,1963, 1965) i s-a clasat pe locul al II-lea de patru ori. Echipa Dinamo Bucureti (m) Cupa Cupelor. n anii 1966 i 1967 finala masculin a Cupei Campionilor Europeni s-a disputat ntre dou echipe romneti Dinamo i Rapid. n anul 1956, la Paris, echipa masculin a Romniei ocup locul al II-lea la Campionatul Mondial, iar doi ani mai trziu, n 1958, acelai loc la Campionatele Europene desfurate la Praga. La Campionatele Mondiale din anii 1960 (Rio de Janeiro) i 1962 (Moscova) echipa naional masculin se claseaz pe locul al III-lea. Cea mai bun performan a voleiului masculin pe plan european a fost realizat n anul 1963, cnd echipa naional s-a clasat pe locul I la Campionatul European, desfurat la Bucureti. n anul 1977, la Campionatele Europene de la Helsinki, echipa masculin se claseaz pe locul al III-lea. La J.O din anul 1980 de la Moscova, echipa naional masculin reuete clasarea pe locul al III-lea i ctigarea medaliilor olimpice de bronz. Echipele feminine ale cluburilor Dinamo i Rapid Bucureti s-au clasat de cteva ori pe locul al III-lea n finalele Cupei Campionilor Europeni i a Cupei Cupelor. Reprezentativa feminin a Romniei s-a clasat pe locul al II-lea la Campionatul Mondial din anul 1956. La Campionatele Europene naionala feminin a reuit cucerirea medaliilor de bronz la ediia din anul 1963. Alte rezultate semnificative au fost realizate de naionala feminin la J.O. din anul 1964 locul al IV-lea, Campionatele Mondiale din anii 1952 i 1974 locul al V-lea i la Campionatele Europene din anii 1950 i 1979 locul al V-lea. a cucerit de dou ori Cupa Campionilor Europeni (1966,1967) i s-a clasat de trei ori pe locul al II-lea, iar n anul 1979 a ctigat

Dup anul 1980, echipele naionale romneti au intrat ntr-un con de umbr, rezultatele obinute pe plan internaional fiind departe de cele ale deceniilor anterioare. Singurele rezultate notabile realizate n ultimii ani fiind cele obinute de echipele reprezentative universitare feminine la Universiadele din anii 1991(Shefield) - locul al II-lea, i 1993 (Buffalo) - locul I i performana echipei masculine de club "U" Cluj, care a reuit s accead n optimile de final n competiia Cupa Cupelor din anul 1996. Calificarea n anul 2004, a echipei naional feminine la turneul final al Campionatului European poate fi considerat i ea un succes i ofer ansa unui reviriment al voleiului n viitorul apropiat.

TEORIA I METODICA JOCULUI DE VOLEI Voleiul este un joc sportiv colectiv, este ncadrat ntr-un sistem competiional naional i internaional, are un regulament de joc, coninut i forme de pregtire unitar. Jocul de volei are o teorie i o metodic rezultate din experiena practic mpletite cu datelor obinute prin cercetare tiinific n domeniu. Teoria jocului de volei este un ansamblu de cunotine ordonate sistematic care stabilete coninutul real al jocului, elaboreaz concepia de joc i analizeaz tehnica i tactica jocului. 8

Intre teorie i coninutul metodicii exist o relaie de intercondiionare: teoria determin mbuntirea coninutului metodicii, iar, metodica influeneaz favorabil activitatea practic viitoare. Principalele surse de documentare a teoriei i metodicii jocului sunt: practica, experiena pozitiv a specialitilor romni i strini consemnat n lucrri de specialitate, cercetarea tiinific din domeniu. Disciplin de studiu din cadrul educaiei fizica n nvmnt, voleiului i se stabilesc obiective, program, mijloace i metode de acionare. Obiectivele generale ale disciplinei volei: - apariiei i dezvoltrii jocului; - nsuirea procedeelor tehnice; - formarea capacitii de aplicare n jocuri cu efective redus i reguli simplificate; - metodica de nvare i de antrenament; - probleme ale selecionrii i orientrii copiilor spre practicarea jocului de volei; - regulamentul de joc.

CARACTERISTICI SI TENDINTE DE DEZVOLTARE A JOCULUI DE VOLEI

Paralel cu extinderea ariei de practicare si a popularitatii la scara mondiala, voleiul cunoaste o puternica dezvoltare atat in privinta parametrilor de continut si structura, cat si a nivelului solicitarii jucatorilor in plan psihic, biomotric si tehnico-tactic. Caracteristicile diferitelor scoli voleibalistice se generalizeaza la nivel mondial. 9

Inaltimea crescuta a jucatorilor dublata de forta deosebita in atac si apararea cu accent pe blocaj, promovate de scoala europeana, alaturi de organizarea foarte variata si rapida a atacului impreuna cu apararea bazata pe jocul acrobatic si eficient al liniei a II-a promovat de scoala asiatica, sunt atributele strategice propagate la nivelul voleiului actual. Noile prevederi ale regulamentului de joc (nesanctionarea primei lovituri, realizarea punctelor indiferent de executia serviciului, lovirea mingii cu piciorul, aparitia jucatorului libero), impune modificari esentiale in continutul actiunilor si modelelor de joc in orientarea selectiei si a prototipului jucatorului specializat si nu in ultimul rand in continutul si metodologia pregatirii sportivilor si a echipei. Necesitatea cunoasterii caracteristicilor actualului model de joc, a tendintelor lui de dezvoltare si a elementelor de progres constituie o cerinta esentiala dupa care antrenorul trebuie permanent sa se orienteze. In ultimul timp voleiul a cunoscut o puternic dezvoltare att sub aspectul maximalizrii parametrilor de coninut i structur ct i al nivelului solicitrii juctorilor pe plan psihic, biomotric i tehnico-tactic. Intr-o analiz a jocului practicat la ultimile confruntri mondiale i continentale se desprind urmtoarele tendine de dezvoltare n jocul actual: - echipele de top sunt sensibil egale att n privina potenialului biologic (somatic i fizic) ct i n perimetrul tehnico-tactic. Ca s devii campion trebuie s aduci ceva n plus, unele particulariti, nouti sau chiar obinuine naionale care s devin puncte forte, s creezi n joc i s surprinzi adversarul n condiiile echilibrului cu adversarul la ceilali parametrii care condiioneaz performana. - diferena ntre jocul practicat de echipele feminine i cele masculine ncepe s dispar din domeniul tehnico-tactic, rmnnd n cel al substratului biologic. Coninutul de aciuni din bagajul juctorilor i organizarea jocului att n atac ct i n aprare, are similitudini n jocul fetelor i n cel al bieilor, singura diferen mai evident reiese din potenialul de for mai redus care face ca viteza de derulare a aciunilor i structurilor jocului fetelor s fie mai lent dect cea din jocul bieilor, n schimb extensia segmentelor de joc s fie mai mare la fete. - jocul este bine elaborat pn la cele mai mici detalii, lipsind iniiativele

necenzurate de ideea tactic. Echipele desfoar un joc de regularitate pe o curb a eficienei n platou la nivel ridicat, eliminnd oscilaiile din execuia aciunilor de joc i din evoluia scorului. 10

- jocul are aspectul unei lupte acerbe, nici o echip nu mai intr invins dinainte n teren, execuia componentei tehnice a aciunilor tinde s se echilibreze - jocul se bazeaz pe viteza de construire combinativ a aciunilor de atac i pe o bun pregtire de aprare att la fileu ct i n linia a II-a. Pornind de la considerentul c un joc de nalt factur nu poate fi construit dect cu juctori de excepie, analiznd din aceast perspectiv structurile echipelor i profilurile juctorilor la ultimile competiii mondiale, comparativ cu ediiile mai vechi i cu nivelul juctorilor noatri, se pot formula urmtoarele consideraii: - configuraia strucural a echipelor evideniaz faptul c schimbrile operate n componena sextetelor sunt masive i periodice n general dup marile confruntri mondiale i sunt orientate preponderent n ideea aducerii unor sporuri evidente de ntinerire i de nlime ca baz a unui potenial biologic crescut; - ideea strategic a implicrii n joc, este aceea a valorificrii maximului randament al fiecrei componente. Se pot recunoate modele de comportament tehnicotactic pentru fiecare juctor ct i modele de colaborare, specializarea juctorilor pe posturi i zone de eficacitate maxim. - formula de echip este 5 + 1, sextetul de baz se menine, schimbrile se fac n general duble pentru ridictoare n linia I, utilizndu-se un numr mic din juctori de rezerv - se desprinde tendina de a se reine n loturi numai 1-2 juctori aflai la limita de vrst (27-29 ani) cu mare experien i valoare concret, meninui n echip mai mult din raiuni tactice, 2-3 juctori de mare perspectiv la vrst minim (19-21 ani), restul fiind juctori ntre 22-26 ani. - n ceea ce privete nlimea, se manifest o tendin de cretere la nivelul ntregii echipe, prezenta juctorilor ridictor i libero reducnd aparent media - calitile somato-motrice, nivelul miestiei tehnice i aptitudinile de concurs ale juctorilor se nscriu la cote valorice superioare - specializarea juctorilor pe posturi se realizeaz pe un fond larg de pregtire n cadrul specializrii.

11

ASPECTE GENERALE ALE STRATEGIEI I TACTICII JOCULUI DE VOLEI Tactica este un sistem de principii, idei si reguli de abordare a competitiilor de catre sportiv, prin care isi valorifica toate capacitatile tehnice, fizico-psihologice, in vederea rezolvarii situatiilor problematice de concurs create de adversari, coechipieri si ambianta, pentru obtinerea succesului Adrian Dragnea. Procedeele tactice cuprind sisteme de joc care se subimpart in combinatii ca variante tactice. Practica se realizeaza prin intermediul actiunilor tehnice. Tactica in functie de participanti este individuala si tactica colectiva. Totodata tactica este de doua feluri: tactica in atac si tactica in aparare. A. TACTICA INDIVIDUALA - se manifesta in executia fiecarui procedeu tehnic serviciul, lovitura de atac si blocajul individual. Fiecare jucator cand executa unul din aceste elemente, se gandeste tactic cum ar influenta sau contracara actiunile adversarului. Un rol important in tactica individuala il are capacitatea de anticipare. Capacitatea de anticipare si gandirea tactica se educa si se dezvolta in procesul de pregatire al elevilor. Toate acestea depind in mare masura de fondul de gandire al jucatorului, de experienta trecuta (numarul de situatii asemanatoare intalnite). Se intampla deseori ca sa fie intalnite situatii care nu au mai fost intalnite si totusi jucatorul care are mai mare experienta alege situatia cea mai favorabila. Ridicatorul, de exemplu, se manifesta in tactica individuala prin varietatea directiilor de pasare, a traiectoriilor si vitezelor cu care circula mingea. Cand jucatorul actioneaza asupra mingii aceasta actiune este atat tehnica cat si tactica, din acest motiv se obisnuieste sa se spuna actiune tehnico-tactica. Tactica individual cuprinde aciuni cu mingea i aciuni fr minge. Coninutul tactic al aciunilor este cu att mai mare cu ct se efectueaz n condiii de joc sau apropiate. n jocul de volei tactica individual este cu att mai important cu ct prin specificul jocului, orice aciune greit duce la pierderea punctului. Chiar i o aciune imprecis aduce ctig adversarului care intr astfel uor n posesia mingii i poate declana eficient atacul. Caracteristicile tacticii individuale pot fi sintetizate astfel: - La baza fiecrei aciuni tactice individuale st nsuirea corect a execuiei tehnice respective. - Constana n aciuni este deosebit de important. - Precizia i varietatea sporesc eficacitatea aciunilor tactice individuale.

12

- Multilateralitea n nsuirea aciunilor de atac i de aprare, care n jocul de volei este mai important dect n alte jocuri.(specificul jocului + regulamentul de schimbri). Aciunile trebuie s se ncadreze n modelul de joc folosit de echip n atac i aprare. - Caracterul decisiv al aciunii tactice individuale parcursul meciului dar mai ales n finalurile de set sau meci. - Aciunile tactice individuale sunt n strns legtur cu nivelul de dezvoltare al calitilor motrice, n special cu viteza (de reacie, de execuie i de deplasare), ndemnarea, detenta. Reuita mai depinde i de nivelul pregtirii teoretice i psihice. Coninutul jocului de volei const n alternarea aciunilor individuale i colective specifice. Concretizarea lor n raport cu ceilali juctori din echip, cu sarcinile i regulile jocului se realizeaz prin aciuni de baz i variante. Sistematizarea aciunilor tactice individuale: 1.Aciuni individuale n atac - aciuni de baz: - Serviciul - Ridicarea pentru atac - Lovitura de atac 2. Aciuni individuale n aprare - aciuni de baz: - Preluarea serviciului - Blocajul - Preluarea din atac Aciunile tactice individuale pot fi sistematizate n dup criteriul succesiunii lor logice, determinat de desfurarea fazelor jocului, astfel: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. serviciul preluarea serviciului ridicarea pentru atac lovitura de atac blocajul preluarea atacului preluarea din blocaj preluarea din fileu plonjonul preluarea din cadrul autodublrii este un aspect valabil pe tot

13

B. TACTICA COLECTIVA - presupune crearea unui ansamblu tehnico-tactic cu o conceptie de joc unitara si cu o pregatire omogena si este o insumare a actiunilor individuale ale jucatorilor care sunt incadrate intr-un sistem de joc colectiv, stabilit prcis atat in atac cat si in aparare. Tactica colectiva in atac cuprinde sistemul de alcatuire a formatiei (numar de ridicatori si numar de tragatori) la incepatori, ridicarea se executa de orice jucator aflat in zonele doi sau trei; cand incepem sa specializam ridicatorii pe post, aplicam sistemul de joc in atac cu ridicatorii sunt incadrati de doi tragatori iar tragatorii de doi ridicatori; daca ridicatorul este in zona 1, in zona 2 este un tragator, in zona 3 este un

trei ridicatori si trei tragatori pase la tragatori din zonele 4, 3 si 2; -

ridicator, in zona 4 un tragator, in zona 5 un ridicator, in zona 6 un tragator; Se trece apoi la al treilea sistem de joc in atac, cu doi ridicatori si patru tragatori; ridicatorul din linia intai va fi specializat sa actioneze in zona doi, iar cel din linia a la nivelul juniorilor, tragatorii trebuie specializati pentru a juca in toate cele patru doua, in zona unu; zone. Aceste specializari pe zone presupun si anumite manevre ale jucatorilor in timpul jocului. Deplasarile se fac in limitele regulamentului de joc, dupa executarea serviciului aceste deplasari se mai numesc si intrari. Sistemul de joc in atac 2 ridicatori cu 4 tragatori este echilibrat sub aspectul construirii combinatiilor in atac si al finalizarii, deoarece in linia intai se gasesc in permanenta doi tragatori. Perfectionarea acestui sistem de joc in atac pregateste sistemul de atac 1R cu 5T care este characteristic echipelor de performanta si se caracterizeaza prin: efortul ridicatorului este considerabil; ridicatorul participa la toate combinatiile ce se construiesc; uneori ridicatorul este suplinit de unul dintre tragatori, care va fi pregatit in acest combinatiile de atac se realizeaza de intreaga echipa cu evidentierea a doi, trei sau

sens, care este numit ridicator fals; mai multor jucatori. O importanta deosebita o are precizia preluarii din serviciu sau din atacul adversarului; tragatori; sunt combinatii in atac cu schimb de locuri intre tragatori pentru a dezorganiza blocajul adversarului; 14 sunt combinatii intre un ridicator si un tragator, un ridicator si doi sau mai multi

atac cu incrucisarea deplasarii tragatorilor; atacul in scara cu simularea unui atac de catre un tragator: din minge in urcare, din atac cu manevre in linia intai, mingea fiind atacata din linia a doua; atac cu diferite manevre de pasare; atac din doua lovituri sau patru (cand a atins blocajul); de regula preluarea din serviciu este executata de trei jucatori, ceilalti construiesc

minge scurta; atacul; Toate aceste combinatii se insusesc in mod gradat pe anumite trepte ale pregatirii. La categoria 12-14 ani, se aplica modelele de joc intermediare de joc I si II. Combinatiile sunt simple ridicare din zona trei in zonele 4 si 2 si din zona doi, in zonele trei si patru. Cand incepe specializarea se aplica sistemul de atac 3R cu 3T. La varsta 14-16 ani combinatiile in atac se realizeaza cu 2R si 4T, aplicandu-se modelul III de joc. Acum sunt pregatite combinatiile in atac cu pasa scurta, pasa intinsa, cu pasa peste cap si schimb de locuri. La categoria 16-18 ani se va aplica sistemul de joc 2R cu 4T apoi treptat se va trece la sistemul de joc in atac cu 1R cu 5T; TACTICA COLECTIVA IN APARARE O echipa se afla in aparare atunci cand mingea se afla la adversar. Putem vorbi de apararea la serviciu (preluarea) si blocarea cu preluarea din atacul adversarului. La incepatori, dispozitivul de preluare este format din 5 jucatori ridicatorul cu sarcini de pasare nu participa la preluarea din serviciu. La avansati, cand serviciul este executat in forta preluarea se executa cu jucatorii din linia a doua cu trei sau patru jucatori, cu sarcini precise. Preluarea trebuie efectuata perfecta si cu precizie. TACTICA LA BLOCAREA SI PRELUAREA LOVITURII DE ATAC este o actiune colectiva; include sistemele de aparare, blocajul, plasamentul jucatorilor, dublajul si

preluarea mingii; Sunt doua sisteme de joc de baza in aparare: sistem de aparare cu centrul doi avansat (jucatorul din zona 6); sistem de aparare cu centrul doi retras;

15

a)

al treilea sistem dar nu de baza este sistemul de aparare pe culoar folosit la Sistemul de aparare cu centrul doi avansat este sistemul in care jucatorul din

echipele de performanta cu jucatorii de mare performanta; zona 6 se deplaseaza in spatele zonei unde se efectueaza blocajul si jucatorul din linia I care nu efectueaza blocaj se retrage in linia a II a pentru preluare. Acest sistem se foloseste la incepatori. b) Sistemul de aparare cu centrul doi retras este sistemul in care jucatorul din zona 6 actioneaza in apropierea liniei de fund pentru a prelua mingile. Jucatorii din zonele 1 si 5 se plaseaza in afara suprafetei de teren aparate de blocaj pentru a prelua mingile atacate in forta, precum si pe cele plasate in apropierea blocajului. c) In sistemul de aparare pe culoar, fiecare jucator din linia a doua apara zona in care se afla si o parte din zona corespondenta din linia intai. Dublajul este efectuat de jucatorul din linia intai care nu a participat la blocaj. Mai exista autoblocajul efectuat de jucatorii care au efectuat blocajul La categoria 10-12 ani copiii trebuie sa stie ca trebuie sa-si apere zona in care sunt plasati. Se executa serviciul de jos si numai pasa de sus. Primul sistem de joc in aparare care trebuie insusit este cu jucatorul din zona sase avansat, apoi cu centrul doi retras. Apararea are la baza doua actiuni tehnico-tactice preluarea de jos si blocajul.

ACIUNI INDIVIDUALE N ATAC I APRARE Tehnica conine: poziia fundamental, deplasri n teren, pase, lovituri de atac, blocajul, serviciul. 1. POZIIA FUNDAMENTAL - greutatea corpului trece pe partea din fa a tlpii picioarelor, picioarele sunt ndoite din articulaii, iar corpul este nclinat uor spre nainte, braele sunt ndoite din articulaiile coatelor; - atenia este concentrat la minge, la aciunile adversarilor i ale coechipierilor;

16

- nlimea poziiei fundamentale se determin prin gradul de ndoire a picioarelor din articulaia genunchilor avem poziii nalte, medii i joase. Din pozitia fundamentala se trece la deplasare in scopul lovirii mingii care consta in mers, alergare, deplasari cu pas adaugat, inainte, oblic, lateral si inapoi, fandari, sarituri, plonjon. Deplasarile au o importanta deosebita pentru eficienta actiunilor tehnico-tactice, realizandu-se cu viteza de deplasare, de reactie, de oprire, de anticipare. Nu intotdeauna jucatorul care se deplaseaza loveste mingea, sunt momente in care jucatorii executa anumite manevre fara a lovi mingea. Mijloace folosite pentru invatarea pozitiilor si deplasarile: jocuri dinamice, stafete, intreceri, exercitii cu minge si fara minge. stafete; crabi si creveti; aruncarea mingii la perete si prinderea ei; deplasarea in oglinda; pase de baschet cu doua maini de la piept; leapsa pe perechi; diferite deplasari; pozitie fundamentala joasa mentinuta 10-30 sec.; alte exercitii;

2. PASA DE SUS RIDICAREA Este formata din: pozitia fundamentala; deplasare; pozitie intermediara; miscarea de intampinare a mingii cu mainile; lovirea mingii; urmarirea mingii cu mainile; pozitie fundamentala; talpile paralele: la largimea umerilor; o talpa putin avansata; greutatea repartizata egal; 17

Pasa de sus are trei faze succesive: -

Biomecanica executiei pasei de sus este urmatoarea: -

articulatiile picioarelor sunt flexate (pozitie medie); trunchiul se inclina usor inainte; bratele indoite din articulatia coatelor; palmele se situeaza la nivelul centurii; prima faza jucatorul executa o deplasare a mainilor in intampinarea mingii; in cea de-a doua faza faza de lovire: doua subfaze: In prima subfaza se realizeaza amortizarea care dureaza 0,03 sec. (de la contact pana la parasirea contactului cu mingea). In cea de-a doua subfaza (0,03 sec.) se imprima mingii noi directii si viteze de zbor, in functie de cerintele loviturii de atac.

FAZELE DE LOVIRE -

Toate degetele de la maini formeaza o cupa, lovindu-se mingea cu primele doua falange de la cele patru degete si cu prima falanga de la degetul mare. Mingea este lovita in dreptul fruntii, jucatorul fiind sub minge si capul in extensie. In a treia faza se executa faza finala de lovire, mingea este urmarita cu mainile, care se intind complet pe directia de pasare, trunchiul si picioarele se destind, tonusul scade, apoi jucatorul revine in pozitie fundamentala. Pasa poate fi executata: pasa de pe loc; pasa precedenta si urmata de deplasari; pasa inapoi peste cap; pasa laterala; pasa din saritura;

Pentru insusirea pasei este necesar sa se parcurga un traseu metodic. In primul an de pregatire se va folosi metoda analitica, in care trebuie sa se evite monotonia prin exercitii diverse si atractive. In perioada 12-14 ani va avea loc consolidarea cunostintelor si deprinderilor cu deplasarea spre directia de pasare. Se va invata pasa din saritura si se va insista asupra preciziei. Aceasta pasa se va exersa in cadrul unor intreceri de volei 3 la 3, 4 la 4, pe teren redus joc normal bilateral, aplicandu-se modelul I si II. Lovitura de atac nu este consolidata, iar preluarea si serviciul de sus sunt in faza de invatare. In cadrul combinatiilor in atac, initial se va juca cu trei ridicatori si trei tragatori, apoi se va trece la patru tragatori si doi ridicatori. In perioada 14-16 ani, se vor face specializari pe posturi. Se vor face pregatiri speciale pentru ridicatori deoarece acestia sunt cei mai completi jucatori. Pregatirea ridicatorilor va fi individualizata. Daca pe timpul pregatirii ridicatorilor unii nu corespund 18

cerintelor, cu multa usurinta pot fi pregatiti pentru tragatori, invers fiind mai dificil. Ridicatorul este coordonatorul actiunilor de atac. Aceasta perioada cuprinde doua parti. In prima parte se va insista pe multe combinatii in atac, in care ridicatorul poate fi in zonele 2, 3 si 4, iar in cea de-a doua parte, vor fi perfectionate combinatiile in atac la preluarea din serviciu cu deplasarea ridicatorului (intrare) din zona 4 in zona 3, apoi din zona 3 in zona 2. La urmatoarea categorie de varsta 16-18 ani, se va aplica modelul III de joc in care ridicatorul din linia a II a, realizandu-se combinatii pentru trei jucatori din linia intai. Formula de joc ramane deocamdata cu doi ridicatori si patru tragatori. Toate pregatirile in aceasta perioada corespund cu pregatirile echipei reprezentative a unitatii scolare la campionatele zonale sau nationale. Mijloace pentru invatarea pasei: - jocul zboara mingea peste plasa colectivul este impartit in doua grupe, fiecare grupa avand cate cinci mingi si vor executa pase peste fileu din aruncarea mingii deasupra capului, dupa prinderea ei si va castiga echipa care nu mai are nici o minge. - aruncarea si prinderea mingii in cupa; - aruncarea mingii la partener dar lateral, in fata sau inapoia partenerului; - aruncarea de catre fiecare elev a mingii deasupra capului tot lateral, in fata sau inapoi. - pase de sus in diferite formatii; - pase in triunghi pentru orientare spre directia de pasare; - pasa peste cap; - joc trei la trei; - combinatii de pase langa fileu; - suveica; - alte exercitii; Una din combinatii de pase langa fileu arata astfel: elevii sunt plasati in zonele doi si patru, in coloana cate trei patru, primul elev trimite pasa de sus in zona 4, apoi se deplaseaza in zona 3, unde primeste mingea de la cel din zona 4 pe care o paseaza peste cap, apoi se deplaseaza in zona 4 la coada sirului. Este necesar la acest exercitiu sa se insiste anterior pe executia precisa a paselor. In continuare pentru perfectionare este bine sa se introduca pasa din saritura sau cu fenta la lovitura de atac.

19

joc pe teren regulamentar, cu efective complete, cu combinatii de trei lovituri fara serviciu, dar cu aruncarea mingii de catre profesor. Cand se greseste se intrerupe si se arunca din nou mingea. combinatii in atac cu doi tragatori si cu exersarea modelelor II si III; tot joc pe teren regulamentar, dar cu preluare din serviciu facandu-se rotatii suficiente pentru ca toti elevii sa realizeze un numar corespunzator de exersari.

3. SERVICIUL Serviciul este o actiune tehnico-tactica de atac si de punere a mingii in joc. Serviciul are un scop tactic. Procedee de executare a serviciului: - serviciul de jos: - din fata; - din lateral; - serviciul de sus: - din fata in forta, de pe sol; - din fata cu sarituri si in forta; - din fata planat (plutitor); - din lateral planat (plutitor); Serviciul de jos din fata, se foloseste in faza initiala de invatare la copii, deoarece este usor de executat. In competitii importante si la o varsta mai inaintata este bine sa se renunte la acest fel de serviciu deoarece nu pune in dificultate adversarul la preluare. SERVICIUL DE JOS DIN FATA Jucatorul se pozitioneaza inapoia liniei de fund, cu fata spre fileu, picioarele departate la o latime cat latimea umerilor, piciorul opus mainii care loveste putin in fata, trenul inferior usor flexat, trunchiul usor aplecat in fata, mingea este tinuta in mana stanga (cea care nu loveste), se arunca mingea in sus 30 cm, mana care loveste se duce inapoi, greutatea corpului se lasa pe piciorul din spate, mingea se loveste cu palma, facuta caus, lovindu-se mingea dinapoi inainte si de sus in jos, greutatea corpului trecandu-se pe piciorul din fata dupa care se paseste in teren. SERVICIUL DE JOS DIN LATERAL Acest serviciu are urmatoarele caracteristici in comparatie cu serviciul de jos: se poate executa mai in forta; mana care loveste se duce inapoi si lateral; se arunca mingea oblic spre fileu si la o distanta de o pasire mare a piciorului din spate;

20

pasirea incepe odata cu aruncarea mingii si este insotita de o miscare de rasucire a corpului cu fata spre fileu; in timpul lovirii mingii cu palma facuta caus, articulatia mainii este blocata si articulatia cotului de asemenea blocata.

SERVICIUL DE SUS DIN FATA IN FORTA jucatorul este orientat spre tinta, talpile paralele, usor departate, piciorul opus mainii care loveste putin avansat; genunchii sunt usor flexati si centrul de greutate se afla deasupra bazei de sprijin; mingea este tinuta cu mana care nu loveste, se arunca mingea cu o mana sau doua, pe verticala care cade pe varful piciorului din fata; mingea se arunca la un nivel optim pentru o lovire corespunzatoare; dupa aruncarea mingii se produce o extensie a trunchiului, mana care loveste se duce inapoi cu articulatia cotului in flexie; palma se tine caus in momentul lovirii, imprimandu-se mingii o miscare de rotatie; forta actioneaza asupra mingii dinapoi inainte si in linie dreapta; corpul trece din extensie in flexie, se paseste apoi inainte cu piciorul corespunzator mainii care loveste, urmand intrarea in teren. SERVICIUL DE SUS DIN FATA PLASAT (PLUTITOR) Acest serviciu in fazele initiale, se aseamana cu serviciul de sus in forta dar are urmatoarele particularitati: mingea este tinuta in dreptul pieptului inainte de aruncare; jucatorul executa o usoara extensie, mana care loveste ducandu-se inapoia capului; mana care loveste se deplaseaza inainte-sus; aruncarea mingii este scurta; se loveste cu podul palmei, contactul fiind foarte scurt: 0,012 0,020 sec.; palma nu depaseste antebratul si articulatia cotului si mingea este lovita dinapoi catre inainte pe axa mingii; dupa executarea serviciului jucatorul se deplaseaza in teren;

SERVICIUL DIN SARITURA Structura executiei acestei miscari este aproape identica cu executia serviciului de sus in forta, dar are urmatoarele particularitati: 21

jucatorul executa o saritura inalta in sus si inainte precedata de un lan care se executa in afara terenului, caderea fiind cat mai apropiata de fileu; mingea este tinuta cu mana care loveste si se arunca deasupra terenului mult mai sus decat la serviciul de sus; este necesara multa coordonare si precizie in executarea elanului, a sariturii si lovirii mingii; elanul se executa cu doi-trei pasi; dupa ce picioarele sunt alaturate, sunt flexate din articulatia genunchilor si soldurilor, iar mainile incep miscarea volanta din spate jos si inainte sus; se realizeaza impulsul in sol, impingerea in sol pe varful picioarelor si desprinderea de suprafata solului; in faza de zbor se executa o extensie a trunchiului, apoi o flexie energica si mingea este lovita puternic in punctul maxim al loviturii.

SERVICIUL DE SUS DIN LATERAL IN FORTA (ROTATIV) Actualmente acest serviciu se foloseste mai putin datorita perfectionarii preluarii pe antebrate, dar datorita fortei de lovire a mingii mai este totusi folosit de unii jucatori. Caracteristici privind structura procedeului: jucatorul este orientat lateral spre fileu; mana care arunca mingea este spre teren; talpile picioarelor sunt mai departate decat latimea umerilor; genunchii sunt usor flexati; trunchiul este pe verticala; mingea este tinuta in dreptul pieptului; mana care loveste este lateral si inapoi; aruncarea mingii se face pe verticala, care cade in varful piciorului corespunzator bratului de lovire, care este dus lateral spre inapoi; se trece greutatea spre piciorul dinapoi; piciorul din fata se intinde; in faza urmatoare se executa o trecere a greutatii corpului de pe piciorul din spate pe piciorul din fata cu intinderea completa a genunchilor si indreptarea trunchiului; mana care urmeaza sa loveasca mingea se duce intinsa, odata cu rasucirea corpului pe varful piciorului, dinspre teren si ridicarea centrului de greutate; palma mainii care loveste are un unghi de inclinare in spate fata de antebrat;

22

in momentul lovirii mingii, palma executa o miscare energica de flexie, de acoperire a mingii, intr-un punct cat mai inalt; dupa lovire greutatea corpului trece pe celalalt picior care paseste spre teren; jucatorul urmareste mingea cu mana care a lovit;

SERVICIUL DE SUS DIN LATERAL PLANAT (PLUTITOR) Orientarea jucatorului, pozitia initiala si aruncarea mingii sunt asemanatoare serviciului de sus din lateral in forta. Particularitati privind structura miscarilor comparativ cu serviciul din lateral in forta: palma care loveste mingea are un unghi de inclinare in spate fata de antebrat; inainte de contact, mana isi franeaza miscarea de inaintare; in momentul contactului cu mingea palma nu depaseste planul antebratului, cotului si umarului; lipseste miscarea de acoperire a mingii si aceasta nu are o miscare de rotatie, ci planeaza; miscarea de urmarire a mingii cu mana aproape ca lipseste; jucatorul isi pastreaza greutatea corpului pe piciorul care a executat lovirea; pentru o secunda mana ramane intinsa sus, apoi jucatorul intra in teren; jocul Zboara mingea peste plasa; exersari de aruncari a mingii, care trebuie sa cada intr-un anumit punct pe sol; exersari cu lovirea mingii la tinta fixa, careu, panou de baschet; serviciul de jos exersari la fileu de la distante mici fata de fileu, apoi treptat se maresc; aruncarea si lovirea mingii de sus in fileu de la 4 metri fata de linia de contur; serviciul de sus din fata peste fileu, de la 4-5 m de fileu, apoi distanta se mareste treptat; serviciul de sus din fata de la linia de fund; serviciul de sus la tinta 20 metri; serviciul de sus in conditii apropiate de joc; serviciul din saritura se invata in perioada de perfectionare;

Prezentam in continuare cateva mijloace de insusire a serviciului: -

4. LOVITURA DE ATAC Este actiunea tehnico-tactica de finalizare a combinatiilor in atac realizate prin

23

intermediul ridicatorului. Lovitura de atac se executa la diferite distante de fileu, din zone diferite, prin procedee diferite, cu intensitati si directii diferite, din pase cu traiectorii si viteze diferite. Aceasta actiune depinde de ridicarea mingii, de blocajul advers si pot fi procedee diferite de lovire, pe directia elanului cu rasucirea corpului pe alta directie fata de lan; prin rotirea bratului, cu bataia pe un picior sau pe doua picioare. Lovitura de atac are patru faze: elanul, saritura, lovitura de atac si aterizarea. Elanul are trei microfaze: de start, de pregatire si saritura. In pozitia de start jucatorul: anticipeaza si apreciaza traiectoria si viteza mingii; se deplaseaza la locul unde trebuie sa execute bataia; face un pas lung cu piciorul opus bratului care loveste si mainile se duc mult inapoi; talpa la contact mai intai cu calcaiul, apoi se duce celalalt picior langa primul; mainile executa o miscare de rotatie din spate jos si inainte sus; talpile se sprijina pe sol; are loc flexarea energica a picioarelor din articulatiile genunchilor si soldurilor; are loc o intindere energica a picioarelor din genunchi pe seama unei contractii bruste a cvadricepsului femural si a tricepsului producandu-se impulsul, impingerea pe sol facandu-se pe varful picioarelor; la o mare forta musculara, este avantajoasa indoirea articulatiilor genunchilor pana la 100-115 grade. Pentru o forta musculara scazuta (la puberi), aceasta indoire se face pana la 120-130 grade, la sportivii de performanta aceasta poate fi de 90 de grade. In faza de zbor trunchiul trece in extensie, umarul si bratul sunt duse in spate, iar picioarele sunt indoite din articulatiile genunchilor. Pozitia corpului este de arc intins inainte de lovire. In faza de lovire se produce o brusca si succesiva contractie a muschilor abdomenului, toracelui si mainii: mingea este lovita in punctual maxim al sariturii; corpul este intins pe verticala; intre brat si antebrat inainte de lovire este un unghi de 90 de grade; se executa o flexie energica a palmei pe minge, cu degetele usor departate; dupa lovire, mana urmareste mingea, apoi incepe aterizarea; aterizarea se face pe doua picioare, este elastica si echilibrata; 24

dupa aterizare jucatorul intra rapid in dispozitivul de aparare;

Lovitura de atac este o actiune tehnico tactica complexa si necesita o instruire cu o metoda analitica si se incepe cu elanul apoi bataia si saritura; se vor folosi mai intai mingi suspendate, apoi aruncate; demonstratia insotita de explicatii, va fi facuta pe fazele actiunii; elevii pe linia de fund vor executa lan cu un pas lung; cu fata la fileu la 2-5 m de linia de centru, elevii simuleaza lovitura de atac cu lan de un pas, de 2 si 3 pasi; lovirea mingii cu o mana din pozitia stand, elevul tinand mingea sus cu mana neindemanatica; lovirea mingii cu aruncarea mingii; lovituri de atac din mingi sustinute sau suspendate; atac din minge aruncata; lovitura de atac din pasa de sus din directii si traiectorii diferite; lovitura de atac in alta directie decat directia elanului; atac in conditii apropiate de joc; atac in regim de rezistenta serii de 10 15 lovituri;

Prezentam orientativ cateva din mijloacele folosite pentru insusirea loviturii de atac: -

5. PRELUAREA DE JOS (PE ANTEBRATE) Preluarea de jos este o actiune tehnico-tactica de aparare, care transmite mingea atacata de adversar (serviciu sau lovitura de atac) ridicatorului. Aceasta actiune a fost perfectionata de japonezi. Are urmatoarele componente: pozitia initiala; faza pregatitoare; faza de lovire; faza de urmarire; faza de revenire a jucatorului; picioarele cu talpile pe sol sunt putin mai departate decat largimea umerilor; greutatea este repartizata in mod egal pe ambele picioare; picioarele sunt flexate din glezne, genunchi si solduri; trunchiul este usor inclinat inainte; centrul de greutate al corpului este deasupra bazei de sustinere; mainile sunt intinse in fata jos si antebratele apropiate; 25

In pozitia initiala jucatorul intreprinde urmatoarele acte motrice: -

In faza pregatitoare sunt urmatoarele aspecte: coatele sunt complet lipite; antebratele se lipesc in apropierea palmelor printr-o miscare de supinatie; mingea este lovita cu mansetele;

Lovirea mingii la preluarea de jos se executa direct in functie de viteza cu care vine mingea. La viteze reduse (6m/sec.) jucatorul executa o miscare de intampinare a mingii, deplasarea bratelor si a centrului de greutate se executa inainte si sus. In momentul contactului cu mingea acestea se retrag producandu-se o franare a lor. Contactul cu mingea este de 0,04 sec., iar viteza care este imprimata mingii este de circa 9m/sec. dupa contactul cu mingea, in mai putin de o secunda, jucatorul executa o miscare de urmarire a mingii; se indreapta trunchiul si executa o extensie din articulatiile gleznei si genunchilor, luand o pozitie initiala pentru o noua actiune; Preluarea mingilor care vin cu viteze mari se face cu amortizare care se realizeaza astfel: In pozitia initiala: trunchiul este mai aproape de verticala; centrul de greutate este mai coborat, prin indoirea genunchilor la un unghi de 110 grade; mainile intinse se deplaseaza inainte si sus; are loc o usoara intindere a picioarelor, din articulatia gleznelor si genunchilor si indreptarea trunchiului; centrul de greutate se deplaseaza in sus si inapoi; antebratele se deplaseaza in jos si inapoi; centrul de greutate se deplaseaza in sus si inapoi; bratele se deplaseaza in sus si inapoi fata de verticala; palma nu depaseste planul antebratului, cotului si umarului; timpul contactului cu mingea este de 0,02 sec.; unghiul dintre brat si trunchi este de 40 de grade; mingea este lovita la nivelul bazinului si deasupra bazei de sustinere; preluarile care se fac in afara bazei de sprijin, se executa cu plonjon; 26 In faza pregatitoare: -

In momentul lovirii mingii: -

preluarile se mai executa si dupa executarea unei fandari care se executa cu piciorul de pe partea care se face deplasarea;

Iata cateva mijloace pentru insusirea preluarii mingii pe antebrate: Jocul Zboara mingea peste plasa; Elevul la 4-5 metri de perete executa aruncarea si lovirea mingii cu antebratele; Elevul executa continuu lovituri pe antebrate, cu trimiterea mingii inainte si sus; Serii de lovituri cu antebratele, deasupra coapsei unui singur picior; Preluari de jos pe perechi la 4-5 metri distanta, apoi se mareste progresiv; Exercitii pregatitoare pentru preluare din serviciu: zona 4, ceilalti, vor executa serviciul in zona 4; b) trei elevi plasati in zonele 1,6 si 5, executa preluari in zona 3, care paseaza alternative in zonele 4 si 2; c) intr-un teren cu 6 jucatori se afla in dispozitiv de preluare si din celalalt se serveste, apoi se executa preluarea, ridicarea si lovitura de serviciu; Dintr-un teren cu ridicatorul in zona 2 se executa combinatii in atac la care participa trei tragatori plasati in zonele 2, 3 si 4; Acelasi exercitiu, in care sunt introdusi trei jucatori pentru blocaj, individual si in grup; Profesorul sau un elev, urcat pe o banca aflat in zona trei, este aprovizionat cu mingi. In celalalt teren trei jucatori sunt plasati in cele trei zone din linia a doua, pentru preluare. Exersarea preluarilor in joc concentrat joc intensive continuu: in cele doua terenuri sunt efective complete si asteapta serviciul executat pe rand de trei jucatori asezati pe linia de fund apoi se executa combinatii in atac si aparare, cand mingea este in afara de joc, profesorul arunca o minge in linia a doua a echipei care nu a gresit repetand de 5-7 ori, apoi se schimba rolul jucatorilor; 6. BLOCAJUL Blocajul, este o actiune tehnico-tactica de aparare executata cu saritura in apropierea fileului si care urmareste stavilirea loviturii de atac a adversarului prin interpunerea palmelor peste nivelul superior al fileului, intre mingea atacata si terenul propriu.

a) cate trei elevi in ambele terenuri, unul in zona 5, altul in zona 6, iar al treilea in

27

Blocajul se executa individual sau in grup de doi sau trei jucatori, care poate fi ofensiv sau defensiv. Tehnica blocajului cuprinde: - pozitia initiala si 5 faze: - elanul; - bataia; - saritura; - blocarea mingii; - aterizarea; In pozitia initiala: jucatorul se afla cu fata la fileu, orientat cu fata la adversar; talpile picioarelor paralele pe sol, departate la latimea umerilor; genunchii sunt usor flexati; centrul de greutate al corpului este deasupra bazei de sustinere; trunchiul este vertical; mainile sunt indoite din articulatiile coatelor cu palmele la nivelul umerilor; deplasarea pentru lan se face lateral, cu pas adaugat; deplasarile sunt scurte, de multe ori cu un singur pas; uneori se executa sarituri de pe loc; bratele sunt indoite din articulatiile coatelor; bataia se executa pe ambele picioare, alternativ cu rularea talpilor de la calcai spre varf urmand succesiv miscarile astfel: primul picior care se deplaseaza este cel care este inspre directia de deplasare; La impuls contactul se face mai intai pe calcai; talpile se afla apoi pe toata suprafata solului; are loc flexarea din articulatiile genunchilor; desprinderea se realizeaza prin intinderea picioarelor; se contracta brusc cvadricepsul femural si tricepsul; corpul se indreapta in sus si pe verticala; In faza de zbor, corpul se intinde pe verticala, este echilibrat si saritura trebuie sa fie inalta, pentru a permite apropierea palmelor de minge. Degetele sunt usor departate si incordate; contactul cu mingea este dur; palmele trebuie sa aiba o suprafata plana din care mingea poate ricosa in afara terenului, si inchide anumite directii de atac; Aterizarea se face pe ambele picioare,

28

este elastica si echilibrata si se face intr-o pozitie mai joasa pentru a efectua autodublajul sau plonjonul; Prezentam in continuare cateva mijloace pentru insusirea blocajului: deplasarile laterale pe latimea terenului; deplasari cu saritura pe verticala; doi elevi fata in fata executa saritura cu lan de un pas si isi atrag palmele desupra fileului; acelasi exercitiu de la numarul 3 dar un jucator tine o minge in maini desupra fileului; sarituri pentru blocaj in grup sase perechi de elevi; un jucator executa blocaj la mingile atacate de colegi din zona 4; Intr-un teren se executa combinatii in atac trei tragatori sunt plasati in cele trei zone din linia intai, iar doi ridicatori vor face pe rand intrare din zona unu. Profesorul arunca mingi din zona sase in zona doi pentru ridicatori. In celalalt teren se executa blocajul. - in fiecare zona de atac din ambele terenuri se afla cate un tragator. Ridicatorii sunt plasati in zonele unu. Din dreptul stalpului de sustinere a fileului, profesorul arunca mingea alternative tragatorilor din cele doua terenuri; - exersarea blocajului aplicand jocul concentrat jocul intensiv continuu (prezentat la mijloacele pentru insusirea preluarilor), in care preocuparea jucatorilor este blocajul si dependenta jucatorilor din linia a doua de eficienta acestei actiuni tehnico-tactice;

SELECTIA JUCATORILOR DE VOLEI Orientarea i selecia, urmresc evidenierea talentelor pentru a fi incluse n ealoanele marii performane. Ele implic nu numai efectuarea unor aciuni izolate de depistare, ci un

29

ntreg ansamblu de verificri periodice capabile s confirme aptitudinile sportivelor aa cum se manifest concret n procesul instruirii sportive. Toate aspectele seleciei din diferite etape duc la scopul final, care se refer la alctuirea unei echipe de volei. Cerina de baz se refer la realizare unei echipe omogene sub aspectul tehnico-tactic. Echipa cuprinde juctori specializai pe posturi i zone. Se cere profesorului discernmnt n selecionarea juctorilor pe posturi, n special a ridictorilor, i mult rbdare n selecionarea pentru anumite zone. Se disting 3 etape n procesul de selecie: 1. Selecia primar sau de orientare, cu o durat de 3-4 ani, n care accentul cade pe depistarea elementelor dotate i iniierea n jocul de volei. Aspectele seleciei se bazeaz pe urmtoarele aspecte: - tipul somatic - trsturi de personalitate - caliti i deprinderi motrice generale. 2. Selecia secundar (intermediar), are loc dup vrsta de 14-15 ani, cu accent pe nvarea i perfecionarea aciunilor tehnico-tactice potrivit specializrii. Si aici acioneaz aceleai prioriti: - tipul somatic - trsturi de personalitate - caliti i deprinderi motrice specifice. 3. Selecia final, are loc dup 17-18 ani, cu accent pe perfecionarea la nalt nivel a aciunilor de joc necesare dobndirii miestriei (marea performan). Factorii seleciei sunt: - trsturi de personalitate - caliti i deprinderi motrice complexe - specializarea pe posturi. Jocul de volei a evoluat mult pe plan mondial n sensul creterii complexitii i a varietii combinaiilor tactice, a vitezei de execuie i a forei atacului i serviciului. Intensitatea crescut a jocului determin o cretere a ponderii efortului anaerob n economia jocului. Specificul jocului i tendinele evoluiei lui determin solicitri pe multiple planuri, astfel nct, o juctoare de mare performan trebuie s fie foarte dotat att pe plan somatic i funcional, ct i motric i neuro-psihic. Tipul somatic are o importan deosebit. Juctoarele de volei fac parte din categoria hipersomilor longilini( peste 178 cm), dar cu o conformaie atletic, cu o

30

musculatur bine reprezentat i o dezvoltare fizic armonioas. Raportul dintre talie i greutate este de 1,2 1,3. Privind nlimea, un aspect important n selecie, este observarea familiilor copiilor. Prinii cu talie nalt vor avea copii nali. In raportul de talie a prinilor, nlimea copiilor va fi cuprins ntre parile extreme ale celor doi prini.

REGULAMENT 1. SUPRAFATA DE JOC

31

- Suprafaa de joc include terenul de joc i zona liber. Ea trebuie s fie dreptunghiulara i simetric. - Terenul de joc este un dreptunghi msurnd 18 x 9 m, nconjurat de o zon liber avnd o lime de minimum 3 m pe toate laturile. - Spaiul de joc liber este spaiul situat deasupra suprafeei de joc si trebuie sa fie liber de orice obstacol. Spaiul de joc liber trebuie s aib o nlime de minimum 7 m de la suprafaa de joc. -Pentru competiiile mondiale i oficiale ale FIVB, zona liber trebuie s msoare minimum 5 m de la liniile laterale i minimum 8 m de la liniile de fund. Spaiul de joc liber trebuie s msoare minimum 12 m de la suprafaa de joc. - Suprafaa trebuie s fie plan, orizontal i uniform. Ea nu trebuie s prezinte vreun pericol de rnire pentru juctori. Este interzis s se joace pe suprafee cu asperiti sau alunecoase.

2. LINIILE TERENULUI - Toate liniile au o lime de 5 cm. Liniile trebuie s aib o culoare deschis i diferit de culoarea solului i de a oricror alte linii trasate. 32

Linia de centru: axa liniei de centru mparte terenul de joc n dou terenuri egale msurnd 9 x 9 m fiecare. Totusi intreaga latime a liniei de centru este considerata ca apartinand, in mod egal, ambelor terenuri. Linia de centru se ntinde pe sub fileu ntre liniile laterale. Linia de atac: n fiecare teren o linie de atac, a carei margine dinspre linia de fund este trasat la 3 m fa de axa liniei de centru, marcheaza zona de atac. Pentru competiiile mondiale i oficiale ale FIVB, linia de atac este prelungit dincolo de liniile laterale cu cinci linii scurte de 15 cm lungime i 5 cm lime, trasate la 20 cm una fa de cealalt, pe o lungime total de 1,75 m. 3.ZONE Zona de atac: - n fiecare teren, zona de atac este prima zon de lng fileu, delimitat de axa liniei de centru i de marginea dinspre linia de fund a liniei de atac. - Zona de atac este considerat ca fiind prelungit dincolo de liniile laterale pn la captul zonei libere. Zona de serviciu: - Zona de serviciu este o zona de 9 m lime situat n spatele fiecarei linii de fund. - Zona este delimitat lateral prin dou linii scurte, fiecare avnd 15 cm lungime, trasate la 20 cm n spatele liniei de fund i n prelungirea liniilor laterale. Aceste dou linii scurte sunt incluse n limea zonei de serviciu. - n adncime, zona de serviciu se ntinde pn la limita zonei libere. 4.FILEUL - Deasupra liniei de centru este instalat un fileu ntins vertical. Marginea sa superioar trebuie s fie plasat la nlimea de 2,43 m pentru brbai i 2,24 pentru femei. - Fileul msoar 1 m pe lime i 9,50 m pn la 10 m n lungime (cu 25 pn la 50 cm pe fiecare parte lateral). El este alctuit din ochiuri ptrate cu latura de 10 cm, confecionate din sfoar de culoare neagr. - La marginea superioar, este cusut pe toat lungimea fileului o band din pnz alb, rsfrnt pe fiecare parte pe o lime de 7 cm. Fiecare capt al benzii are o gaur prin care trece o sfoar pentru prinderea de stlpi i meninerea ei ntinsa. - Prin interiorul benzii trece un cablu flexibil pentru prinderea fileului de stlpi i meninerea marginii sale superioare ntins.

33

- La partea inferioar a fileului este o alta band orizontal, de 5 cm laime, asemanatoare cu banda superioar, prin care trece o sfoar. Aceast sfoar croeteaz de-a lungul ochiurilor pentru prinderea de stlpi i meninerea ntins a prii inferioare a fileului. - Dou benzi albe sunt fixate vertical pe fileu deasupra fiecrei linii laterale. Ele msoar 5 cm pe lime, 1 m n lungime i sunt considerate ca fcnd parte din fileu. -Antena este o tij flexibil care msoar 1,80 m n lungime i 10 mm n diametru. Ea este confecionat din fibr de sticl sau dintr-un alt material similar. Cte o anten este prins la marginea exterioar a fiecrei benzi laterale. Antenele trebuie plasate, in opozitie, de o parte si de alta a fileului. Partea superioar a antenei depete fileul cu 80 cm i este marcat cu benzi de 10 cm, vopsite n culori contrastante, de preferin alb i rou. Antenele sunt considerate ca fcnd parte din fileu i delimiteaz lateral spaiul de trecere. Stlpii de susinere a fileului trebuie plasai la o distan de la 0,50 m pn la cel mult 1,00 m de fiecare linie lateral. Ei au o nlime de 2,55 m i este de preferat s fie reglabili.

5. MINGI - Mingea trebuie s fie sferic, avnd o anvelop flexibil de piele sau piele sintetic prevzut n interior cu o camer din cauciuc sau alt material asemantor. - Mingea poate avea o singura culoare deschis sau o combinaie de culori. - Materialul sintetic i combinaia de culori a mingilor folosite n competiiile oficiale trebuie s fie conform standardelor FIVB. - Circumferina sa trebuie s fie cuprins ntre 65 i 67 cm i greutatea ntre 260 i 280 g. - Presiunea interioar trebuie s fie de la 0,300 pn la 0,325 kg/cm2 (4,26 pn la 4,61 psi), ( 294,3 pn la 318,82 mbar sau hPa). 6. PENTRU A MARCA UN PUNCT, A CTIGA SETUL I MECIUL PENTRU A MARCA UN PUNCT O echipa ctig un punct: - dac reusete s trimit mingea n interiorul terenului de joc advers - dac echipa advers comite o greeal; - dac echipa advers este sancionat cu penalizare. Greeal: 34

- O echip comite o greeal de joc dac execut o aciune contrar regulilor de joc. Consecinele ctigrii unei faze de joc: - Faza de joc ncepe n momentul loviturii de serviciu i se termin cnd mingea este afar din joc. - Dac echipa la serviciu ctig faza de joc ea ctig un punct i va servi n continuare. - Dac echipa la primire ctig faza de joc ea ctig un punct i dreptul de a servi. PENTRU A CTIGA UN SET - Un set (cu excepia celui decisiv - al 5 - lea) este ctigat de echipa care obine prima 25 puncte cu un avans minim de dou puncte fa de cealalt echip. n caz de egalitate la scorul de 24 - 24, jocul continu pn cnd este realizat o diferen de dou puncte (26 - 24, 37-35, ). PENTRU A CTIGA MECIUL - Meciul este ctigat de echipa care obine trei seturi - n cazul unei egaliti la seturi de 2 - 2, setul decisiv (al 5 - lea) este jucat pn la punctul 15, cu o diferen minim de dou puncte ntre cele dou echipe. 7. FORMAIA DE START A ECHIPEI - Trebuie s fie permanent ase sportivi n joc pentru fiecare echip. - Formaia de start a echipei indic ordinea la rotaie a juctorilor pe teren. Aceast ordine trebuie meninut pe toat durata setului. 8. POZIII - n momentul cnd mingea este lovit de juctorul la serviciu, fiecare echip asezata conform cu ordinea la rotaie trebuie s fie plasat n interiorul propriului su teren de joc (cu excepia juctorului la serviciu). - Poziiile juctorilor sunt numerotate dup cum urmeaz : - cei trei juctori plasai de-a lungul fileului sunt juctorii din linia nti i ocup poziiile 4(n fa - stnga), 3(n fa - centru) i 2(n fa - dreapta). - ceilali trei sunt juctori din linia a doua i ocup poziiile 5(n spate - stnga), 6(n spate - centru) i 1(n spate - dreapta). 35

9. ROTAIE - Ordinea la rotaie este determinat prin formaia de start a echipei; ea este controlat prin intermediul ordinii la serviciu i a poziiilor juctorilor pe toat durata setului. - Cnd echipa la primire ctig dreptul la serviciu, juctorii si efectueaz o rotaie, deplasndu-se cu o poziie n sensul acelor de ceasornic : juctorul din poziia 2 trece n poziia 1 pentru a servi, juctorul din poziia 1 trece n poziia 6 etc.

BIBLIOGRAFIE: Ghenadi, V. i colab., (1995) Volei i obiectivizarea instruirii, Edit. Plumb, Bacu Ghenadi, V., (1984) Volei, modelarea instruirii copiilor i juniorilor, Editura Sport-Turism, Bucuresti Marza, D., Grapa, F., (1998) Volei n nvmnt, Edit. Plumb, Bacu Hum, N., (2003) Volei noiuni necesare pentru instruirea copiilor i juniorilor, Editura Multiprint, Bucureti Niculescu, M., (1999) Teoria predarii jocului de volei, Edit. Universitatii din Pitesti Serban, M., de Hillerin, P., (1975) Volei, strategie i tactic, Edit. Sport Turism, Bucureti

36