DEFINIREA CONCEPTULUI:Agresivitate <<Agresivitatea,tendinta de a ataca-luat intr-un sens restrans,acest termen se raporteaza la caracterul belicos al unei persoane.

Intr-o acceptiune mai larga,termenul caracterizeaza dinamismul unui subiect care se afirma,care nu fuge nici de dificultati,nici de lupta;pe un plan inca si mai general,caracterizeaza acea dispozitie fundamentala datorita careia fiinta vie poate obtine satisfacerea trebuintelor sale vitale,in principal alimentare si sexuale.Pentru multi psihologi agresivitatea este strans legata de frustrare(un copil mpiedicat sa se joace se mbufneaza sau tropaie de furie).Chiar si medicul,noteaza cu umor Freud,poate fi in mod incostient agresiv fata de unii bolnavi pe care nu-i poate vindeca.Agresivitatea are si alte cauze:H. Montagner(1988) a observat la copii in restanta cu somnul accese bruste de agresivitate de agresivitate,urmate de momente de izolare absoluta.Agresivitatea la copil se datoreaza cel mai adesea unei insatisfactii profunde,consecutive unei lipse de afectiune sau unui sentiment de devalorizare personala..Cand,de exemplu,in pofida eforturilor sale sincere,un scolar este pedepsit pentru ca nu satisface exigentele parintilor,acestia i aplica un tratament extrem de injust,care poate duce la revolta minorului sau la prabusirea sa. nvatarea are un rol important inagresivitate.n cartea sa Omul agresiv (1987),P. Karli arata ca in unele grupuri umane (in Tahiti sau Mezic de ezemplu)orice agresivitate este stigmatizat,sortit oprobriului.El consider c i n societatea noastra ar fi posibil diminuarea agresivitaii prin masuri educative,prin glorificarea conduitelor altruiste i a valorilor morale.>> Larousse Dictionar de psihologie Norbert Sillamy, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000

<<AGRESIVITATE, comportament destructiv i violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine. Implic negare actir si produce daune sau doar transformri. Exist i o aresivitate calm, nonviolent dar ntotdeauna agresivitatea semnific atac, ofensiv, ostilitate,punere n primejdie sau chiar distrugere a obiectului ei. Prototipul agresivitatii a fost exemplificat prin comportamentul animal,dar K. Lorenz (1966) a atras atenia asupra faptului c, chiar i lupul atac numai sub imperiul nevoii de hran, iar nu din tendina competitiv cum se ntmpl deseori la om. Dup ce, timp ndelungat, a fost susinut teza despre originea instinctiv a agresivitatii,astzi aceast tez a fost larg contrazis. K. Lorenz susine c att la animale ct i la om agresivitatea este un rezultat al nvrii, al modelrii comportamentului prin imitaie i antrenament. Nu exist un instinct al agresivitatii, cum este cel de hran,reproducere, construire a cuibului (la psri), migraie etc. Kuo (1930) a crescut mpreun pui de pisic i de obolani, dovedind absena oricrei agresivitati la vrsta adult a acestora. Prelund o idee a lui S. Freud,V. Scott i J. Dollard (1939) au formulat teoria reactivitii ce susine c agresivitatea este un rezultat al frustraiei sau mpiedicrii (prin barier) a unei tendine vitale n a-i atinge elul. Deci, agresivitatea ar fi cauzat de contrarierea unor tendine instinctuale, dar aceasta ne duce la ideea c totui agresivitatea,n forma ei primar, are o legtur, fie i indirect, cu baza instinctiv. E. Fromra susine c. la om, exist o agresivitate specific, exprimat prin tendine destruclive. X. Miilor (1941) dovedete c nu ntotdeauna frustraia produce agresivitate, ci numai n anumite cazuri. Dup T. Dembo i K. Lewin copiii rspund mai frecvent la frustraie cu un comportament

regresiv. R. Sears a descoperit o relaie direct ntre stilul autoritar i primitiv de educaie i dezvoltarea comportamentului agresiv la copii. Bieii snt mai nclinai spre agresivitate pentru c sunt i se instruiesc n acest fel, angajnd i tehnici, instrumente etc. R. White (1939)arat c grupurile conduse autoritar, cnd sunt lsate libere, devin agresive i uneori tind s-i descarce agresivitatea unii fa de alii sau fa de lucruri. Se poate vorbi, dup opinia noastr, despre o agresivitate secundar,de sorginte social i care const ntr-un comportament destructiv (form de autorealizare) cauzat de insatisfacii personale, carene afective, devalorizare personal, blazare, modele din subculture delictuale, educaie negativ, n ansamblu fenomene de inadaptare social sau adaptare negativ manifestat prin reacii agresive sau autoagresive. K. Lorenz recomand, n scopul prevenirii agresivitatii ca s se deturneze (dup N. Timbergen, s se redirecioneze) conflictele nainte ca ele s devin acute. Exist o problem a dirijrii pozitive a agresivitatii prin: a) acceptarea raional a frustraiei; b) canalizarea ei n aciuni socialmente utile (dup unii i inteligena sau elanul creativ ar fi o agresivitate dar de factur intelectual); c) adaptarea unor comportamente agresive acceptabile cum sunt cele implicate n competiiile sportive. M. Epuran (1967) propune ca n sport (care nu implic destructivitate) s se renune la termenul de agresivitate i s se denumeasc tendina pozitiv a luptei pentru performan prin termenul de combativitate. Dac la anumite persoane grav frustrate i anxioase, agresivitatea ia proporii i se instaleaz n forme nocive este necesar s se recurg la psihoterapie n variantele ei de joc, de descrcare a resentimentelor n edine speciale de grup,de terapie ocupaional sau recreaional.>> Dictionar de psihologie Paul Popescu-Neveanu, Editura Albatros, Bucuresti,1978

<<Agresivitatea-(lat.aggresio,atac)-comportament verbal sau actional,ofensiv,orientat spre umilirea,minimalizarea si chiar suprimarea fizica a celorlalti.Comportamentul agresiv poate fi orientat si propriei persoane (autoagresivitate),ca in cazul tulburarilor psihice,sau spre distrugerea obiectelor investite cu semnificatii sociale.Pentru explicarea originii comportamentului agresiv,s-au propus mai multe ipoteze biologice,etologice,psihologice,sociologice.In perspective biologica,agresivitatea reprezinta un raspuns instinctiv determinat de activitatea subcorticala si endocrina.Hormonul masculin,testosteronul,s-sa dovedit ca are un rol important in declansarea agresivitatii(F.H. Bronson,C. Desjardins,1971).De asemenea,anumite substante neuromediatoare sunt responsabile de declansarea agresivitatii.Cercetarile etologice sustin ipoteza caracterului innascut al agresivitatii.Spre deosebire de de ipotezele biologice si etologice,ipotezele psihologice si sociologice promoveaza conceptia caracterului achizitionat,dobandit,invatat al comportamentelor agresive. Cercetarile lui Albert Bandura(1963) au demonstrat ca agresivitatea se dobandeste prin invatare sociala si ca in realizarea comportamentelor agresive un rol important il au mijloacele de comunicare in masa .In cazul abordarilor psihologice se inscrie si ipoteza frustrare-agresivitate,lansata in 1939 de N.E. Miller,J.Dollard si L.W. Dood,verificata,revizuita si nuantata ulterior in numeroase cercetari.In orientarea psihanalitica,agresivitatea rezulta din conflictul dintre pulsiunea mortii(thanatos) dupa S. Freud(1920) si cea a placerii(eros).In aceeasi orientare psihanalitica,A. Adler considera agresivitatea ca un factor general uman prin care se urmareste depasirea sentimentelor de inferioritate si se asigura satisfacerea dorintei de putere.>> ,,Dictionar de sociologie- G. Ferreol, P.Cauche, J.M. Duprez, N.Gadrey, M. Simon , Editura Polirom, Iasi, 1995