Ana Blandiana A debtat cu persoana 1-a plural cu o prefata de Nicolae Manolescu.

Momentul consacrarii ei vine odata cu Cele mai frumoase poezii, A treia taina, Octombrie, Noiembrie ,Decembrie, Somnul din somn. Aceste poeme ofera o reprezentare fidela a evolutiei ei lente, o evolutie cvasi-imperceptibila, de la confesiunea spontan jubilativa la meditatia grav austere si interogatia. Exista o pendulare permanenta intre concret si abstract. Reactia afectiva este irelevanta altfel decat prin intermediul perceptiilor olfactive, tactile si vizuale, insa aceasta cunoastere este controlata de ochiul lucid al gandirii poetice ordonatoare. In poeziile sale, poeta imagina un peisaj autumnal in care se banuieste astfel intruziunea unor anotimpuri impure pe fondul unor metamorfoze poetice, perceptia se intensifica in poezia Blandianei. Confuzia dintre animal si vegetal apare ca reflex al macularii inevitabile. Poezi este inteleasa de Blandiana ca risc, ca eroare, ca vina, culpa. Ana Blandiana realizeaza cu adevarat o viziune spiritual a speciilor, captand posibile metamorfoze si stari tranzitorii intr-un sistem de analogii poetice. Naturismul poetei este laminar Blagian. Instrumentarul poetic marturiseste nostalgia poetei, dar poeta se vadeste un spirit urban care redescopera natura si satul cu privirea citadinului dezabuzat de cunoasterea artistic. Din poeziile sale se degaja un estetism al experientei lirice in cadrul caruia emotiile apar stilizate sau create prin intermediul ambiantei poetice. Microcosmul apare proiectat in cosmos. Poeta pare ca isi provoaca deliberat emotia, sentimentul este estetizant, decat spontan si gestul poetic este unul studiat. Casicismul se trage din contemplatia senina. Ana BLandiana si-a conturat un stil poetic de indiscutabila originalitate. In cadrul unei viziuni naturiste s-a inchegat un system poetic rotund intemeiat pe analogii, sinestezii si metafore sintetice. Receptarea acuta a unei nature stilizate imprima o benefica austeritate care vrea sa imprumute ceva din linistea stilizata a mortii. Romantismul poetei apare sub actiunea unei luciditati bulversante, intrucat ea practica un fel de terapie a gestului. Istoria va fi filmata de poeta pentru a I se descoperi toate bolile umane. Istoria seaman cu o masinarie stricata pe care poeta o

demonteaza minutios. Miscarea apare iluzorie pentru ca istoria traita in treacat este ea insasi un amestec de stravechi ruine si demolari viitoare. Fiinta umana umilita private de libertatea elementara, prezenta unui timp incremenit se afla intr-o stare de asteptare cand se pandeste momentul reintrarii in istorie. Registrul confesiunii poetice este unul aluziv si simbolic. Blandiana reconstituie un fel de Ev Mediu terifiant. Lumea din totalitarism este o lume de sclavi pentru care evadarea devine posibila doar in somn, corespunde unei descinderi in infern. Pe un fundal allegoric, poeta proiecteaza in stop cadru, imagini ale prezentului obsedant care sugereaza declinarea. Una dintre temele obsedante este tema vinovatiei. Sentimentul culpabilitatii care decurge din cunoasterea artistica se releva prin prisma aderentei. Calitatea de martor poate reprezenta o postura privilegiata fata de misterul cosmic dar incumba prin neparticiparea la real. Recunoscuta pentru curajul ei, alaturarea la scriitori colaborationisti, disimularea sistemului totalitar. Poamele existentei sale circulau din mana in mana ca niste manscrise multiplicate.