1 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE LITERE SPECIALIZAREA: ROMN / LIMB STRIN INVMNT LA DISTAN

PROGRAMA ANALITICA Disciplina: Optional B- limba latina (Din istoria scrierii) Specializarea: Romna-latin Anul III Semestrul II

Titularul disciplinei: lector dr. Nina Aurora Blan

I. -

OBIECTIVELE DISCIPLINEI: familiarizarea studentilor cu notiuni de istorie a scrierii, subiect tratat de lingvistica la capitolul fonetica; 1

2 prezentarea unui tablou general al evolutiei scrierii ca parte integranta a dezvotarii umanitatii; II. introducerea de scurte informatii despre evolutia scrisului in limba romna. TEMATICA CURSURILOR: mnemonice (mnemotehnice). Picturile rupestre. 1. Etapa pre-scrieii. Gnd, imagine, semn. Semne Nodurile. Pietroglifele. Gesticulatia. Materiale de scris: lut, papirus, pergament, hrtie. 2. Pictografia. Scrierile Americii Centrale. 3. Scrierea chineaza. 4. Scrierea fonetica. Scrierea silabica. Scrierea literala (alfabetica). 5. Istoria Byblos. alfabetului. Alfabetele Scrierea arameice. feniciana; Scrierea scrierea ebraica paleomoabitica, scrierea ugaritica, inscriptiile de la patrata. Scrierea araba. Scrieri indiene. 6. Originile scrierii grecesti. Alfabetul grec clasic. Alfabetul latin. Scrierea etrusca. Scrierile latine. Carti si biblioteci in Grecia si Roma antica. 2 propriu-zisa. Ideografia. Scrierea cuneiforma. Scrierea hieroglifica egipteana. Scrierea

3 7. Scrierea limbii romne. Alfabete de tranzitie. Trecerea la alfabetul latin. Contributia Scolii Ardelene si a lui I.H.Radulescu. 8. Scrisul si cartea manuscris in tarile romne. III. IV. EVALUAREA STUDENTILOR: referat 50%, examen scris 50% BIBLIOGRAFIE GENERALA ARNOLD, Paul 1996, Cartea mayasa a mortilor: scriere mayasa descifrata, Editura Antet, Bucuresti. BIANU, Ion; CARTOJAN, Nicolae 1921, Pagini de veche scriere romneasc, Editura Cartea Romneasc, Bucuresti. BRATESCU, Gh. 1987, De la desenele rupestre la satelitii de comunicatii, Editura Albatros, Bucuresti. CORNEA, Andrei 1988, Scriere si oralitate in cultura Bucuresti. CSEH, Gustav 1973, Scrisul, Editura Dacia, Cluj. DUTA,Victor 1988, Calatorie in lumea scrierii si tiparului, Editura Sport-Turism, Bucuresti. 3 antica, Editura Cartea Romneasca,

4 FLOCON, Albert 1976, Universul cartilor, traducere de Radu Berceanu, Editura Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti. GHETIE, Ion 1974, Inceputurile scrisului in limba romn. Contributii filologice si lingvistice , Editura Academiei, Bucuresti. * * * - 1972, Introducere in lingvistica, Editura Academiei, Bucuresti. HERING, Elisabeta 1960, Povestea scrisului, Editura Albatros, Bucuresti. MURESAN,Camil 1995, Istoria scrierii, a cartii si tiparului, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj. PEIGNOT, Jerome 1967, De lecriture a la typographie, Gallimard, Paris. SIMIONESCU, Dan; BULUTA, Gh. 1999, Scurta istorie a cartii romnesti, Editura Demiurg, Bucuresti. INTRODUCERE IN LINGVISTICA 1972, Editura Academiei, Bucuresti. UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE LITERE 4

5 SPECIALIZAREA: ROMN / LIMB STRIN INVMNT LA DISTAN SUPORT DE CURS Disciplina: Din istoria scrierii Anul III Semestrul II

Titularul disciplinei: lector dr.Nina Aurora Blan

I.

PREZENTAREA CURSULUI

Cursul cuprinde opt teme, fiecare avnd un numar de subteme care detaliaza subiectul. Aceste teme incearca sa acopere o arie larga si generala a istoriei scrierii, plecnd de la primele etape ce anunta scrierea (semne mnemotehnice) pna la scrierea propriu-zisa (pictografia, ideografia, scrierea fonetica). Incercarea de a integra acest subiect nu numai lingvisticii generale ci si istoriei culturii si civilizatiei umane, ne-a 5

6 determinat sa nu neglijam un scurt capitol dedicat cartii manuscrise in civilizatia greaca si romana. De asemenea prezentam un scurt istoric la cartii manuscris in tarile romne. Ultima tema a cursului scrierea limbii romne reprezinta o introducere in istoria culturii romne si a etapelor pe care le-a strabatut scrierea limbii romne. II. CURSUL

1. Etapa pre-scrierii. Scrierea, asa cum o cunoastem noi, reprezinta notarea pe un material oarecare (lemn, piatra, hrtie) a limbajului sonor cu ajutorul unui sistem de semne care se adreseaza ochilor si care sunt, de obicei, legate de o anumita limba (Introducere in lingvistica, p.100). Scrierea actuala e un mijloc de comunicare subordonat limbii, creat numai pe baza limbii sonore. Studiul istoriei scrierii se confunda in parte cu studiul istoriei culturii si civilizatiei umane. Scrierea este o parte 6

7 componenta a civilizatiei, chiar printre factorii

determinanti ai acesteia si a insemnat o foarte mare inlesnirwe a progresului omenirii. Scrisul este pentru omul civilizat un lucru att de natural inct definirea lui pare inutila (A.Flocon, p.11). Cu toate acestea, a fixa gndirea cu ajutorul cuvintelor prin semne materiale pentru a o obiectiva, pentru a realiza de la fraza articulata la fraza scrisa sau tiparita este in realitate un proces care pune in joc insesi fundamentele civilizatiei noastre. Toate societatile moderne se sprijina pe existenta textelor. Stiinta si arta, istoria si filozofia, dreptul si politica sunt esentialemente accesibile si se definesc prin colectii de scrieri. Chiar dialogul, pentru a fi rodnic, are nevoie de intermediul mut al scrierii. Stiintele scrierii sunt o ramura esentiala a istoriei. Lingvisti, paleografi, epigrafi, psihologi si matematicieni contribuie, fiecare in domeniul lor, la lamurirea unor chestiuni extrem de complexe. Insusi omul, trestie gnditoare, este urmarit prin evocarea procesului evolutiei gndirii. O scriere exista in masura in care un ansamblu de semne este acceptat de un grup social si daca aceste 7

8 semne au acelasi sens pentru toti membrii sai. Elaborarea acestei conventii simbolice serveste oentru a exprima ct mai clar posibil o fraza vorbita, echivalenta unei gndiri coerente. Exista numeroase legende, mituri, prin care oamenii au incercat sa dezlege o enigma: cine a inventat scrierea? In cartea inti, care cuprinde istoria Babilonului, Berosos ne spune ca a trait pe vremea lui Alexandru, fiul lui Filip. El aminteste de niste scrieri pastrate in Babilon despre un sir de cincisprezece miriade de ani. Aceste scrieri povesteau istoria cerurilor si a marii, nasterea omenirii, tot asa si istoria celor care au avut puterea de suverani [...] Faptura aceasta (este vorba de Oannes, amfibia gnditoare) statea de vorba in rastimpul zilei cu oamenii, insa nu mnca deloc. Ea ii invata scrierea, stiinta si felurite arte (V.Kernbach, 1978, p. 219). In Epopeea lui Ghilgames gasim afirmatia privind consemnarea in scris, pe tablite de lut, a tuturor ispravilor eroului. Muntele Sinai a intrat in istorie prin Moise, care, potrivit Bibliei, ar fi primit aici cele zece porunci pe care degetul lui Dumnezeu insusi le-a sapat in doua tablii de piatra. In 8

9 Cartea a II-a a lui Moise apare textul: Sunt dator sa arat ca am invata sa scriu de la preotul Jetro, socrul meu. Pe paleta de farduri a regelui egiptean Narmer se gaseste un fragment sde scriere ideografica: un oval care reprezinta o bucata de pamant, cu un cap legat cu o funie si un soim care sta pe un manunchi de sase frunze de lotus tinnd capatul frnghiei in gheare. Soimul este simbolul eroului Hor. Acesta ii aduce regelui ca prizonieri pe locuitorii unei tari. Cele sase frunze de lotus inaseamna, poate, cifra de 6000, deoarece frunza de lotus s-a utilizat mai trziu pentru redarea notiunii de o mie. Paleta de farduri nu da numele celui care a creat ideograma dar demonstreaza clar ca acum cinci mii de ani se scria (apud V.Duta, 1988, p.13). Gnd, imagine, semn. Nevoia oamenilor de a-si comunica gndurile s-a realizat inca din cele mai vechi timpuri fie oral, fie utiliznd alte mijloace. In acest sens au aparut conventii, care, prin generalizare, au devenit simboluri. Dm cteva exemple care sunt utilizate si astazi. Astfel, florile cau capatat intelesuri, unele pastrate pna astazi. Simbolul variaza in functie de culoarea florii si chiar de numele ei. Un 9

10 trandafir galben inseamna gelozie, culoarea rosie indica iubirea, albastrul credinta. Tot asa este folosita creanga de maslin simbolizeaza pacea, cununa de lauri victoria, porumbelul alb pacea si prietenia. Trebuie sa precizam ca notiunea de scriere presupune indeplinirea a doua conditii: o realizare grafica desen, gravura, pictura; un scop concret de a consemna sau de a comunica.

Semne mnemonice. Semnele mnemonice (mnemotehnice) reprezinta un ansamblu larg raspndit de simboluri pe care oamenii le utilizeaza pentru aducere aminte si constituie precursori ai scrierii. In cele ce urmeaza vom aminti o serie de semne mnemonice utilizate de-a lungul istoriei umanitatii, care au o anumita semnificatie conventionala, unele din ele fiind intlnite si in zilele noastre. Triburile de vnatori sau de pastori foloseau pentru a comunica intre ele diferitwe mijloace: o ramura rupta dintr-un copac asezata pe marginea unui drum indica direcvtia in care s-a deplasat tribul; o movila formata din 10

11 pietre reprezenta un loc de popas sau locul unde s-a ascuns hrana etc. Toate aceste swemne aflate in domeniul vizualului erau mihjloace rapide de informare, stabilite conventional intre membrii unei comunitati. Toiagul este un semn menmotehnic folosit din vremuri stravechi, el fiin un insemn al puterii. Tot in categoria semnelor mnemotehnice intra si rabojul, forma foarte veche de a insemna datoriile, numarul animalelor, al produselor agricole, banii etc. El este un bt in forma cilindrica sau in patru muchii pe care se fac insemnari cu ajutorul crestaturilor. Uneori rabojul a fost folosit si drept chitanta, prin efectuarea a doua crestaturi asemanatoare la cele doua capete al btului; o parte din acesta, rupt in doua, revenea datornicului, cealalta datornicului. Rabojul a fost folosit in toate tarile europene, precum si la populatiile din Asia. Metoda rabojului a fost folosita si la noi, in special pentru insemnarea datoriilor. Este interesant de mentionat ca sistemul de a elibera chitante prin dubla crestare a rabojului s-a intrebuintat pna trziu si in unele tari dezvoltate, cum ar fi Anglia si Franta 11

12 (codul lui Napolon rabojul se asimila cu probele scrise in materie de obligatii bilaterale, avnd forta de document exact ca orice act redactat in scris). Tatuajul poate fi si el un semn mnemotehnic, folosit de popoarele din Africa, Australia, unele insule din Oceanul Pacific etc. Tehnica realizarii tatuajului consta in desenarea prin intepare cu ace sau cutitase a unor imagini si prin introducerea in piele a unor vopsele persistente. Semnificatiile tatuajelor sunt diverse, astazi existnd o moda ce il apropie de arta. Nodurile. Nu uita, f-ti un nod la batista; aceasta recomandare este supravietuitoarea unei traditii foarte vechi. Sistemele mnemotehnice prin noduri stau la baza originii scrierilor si calcului. Quippus-ul incasilor, folosit in Peru precoluimbian, servea la inregistrarea datelor numerice, poate si a combinarilor magice ale cuvintelor. Quippus-ul se compune dintr-o sfoara principala de care se leaga fire mai subtiri, de lungimi si culori diferite. Fiecare dintre aceste sfori poate sa aiba noduri, sa fie legate cu altele, dnd astfel un mare numar de combinatii. Aceasta scriere cu noduri nu a fost inca

12

13 descifrata. Mecanismul lor a fost studiat de lingvisti si etnologi. Pentru zona noastra se povesteste ca atunci cnd Darius a trecut Dunarea ca sa lupte cu scitii, el a pus niste greci ionieni sa pazeasca podul peste fluviu, lasndu-le o curea cu saizeci de noduri; ionienii trebuia sa desfaca in fiecare zi cte un nod, marcnd in acest fel trecerea timpului. Indicatia era ca, daca Darius nu se intoarce pna in ziua a saizecea, ionienii puteau sa plece acasa. Picturile rupeste. Pentru oamenii paleoliticului, semnele si imaginile se confund. Picturile rupestre, animale desenate, scrijelite si pictate pe peretii greu accesibili ai pesterilor intunecate, sunt primele manifestari ale unui limbaj materializat. Pietre retusate, mai trziu sculptate, vor imbogati si ele vocabularul formelor. Cu tot nivelul artistic foarte ridicat, nu preocuparea estetica pare sa fie mobilul acestor capodopere. Scopul lor este magic, incantatoriu. Amprenta minii pe animalul reprezentat, sageata care il strapunge sunt prefigurari ale unei vnatori izbutite. Omul forteaza destinul prin imagine. Imaginea este incarcata de un continut magic,

13

14 expresie a unei puteri obscure, coercitive, care-l sileste sa indeplineasca actele esentiale ale existentei sale. Insasi reprezentarea omului in aceste picturi cu animale, de un realism surprinzator, este adesea ciudat de simplificata, ca si cum omul s-ar teme de confruntarea cu el insusi. Incetul cu incetul, ansamblul picturilor se indreapta, printr-o schematizare din ce in ce mai clara, catre semn. Acest stadiu este atins in neolitic. Desenul este acum prefigurarea unei scrieri, deoarece trebuie cunoscuta semnificatia pentru a-l citi. Pietroglifele. In unele locuri preistorice si la priomitivii contemporani exista semne geometrice alaturi de desene figurative, sapate in piatra. Aceste pietroglife sunt raspndite pe toate continentele. Ele par sa pregateasca simbolurile grafice, care mai trziu vor fi folosite de scrieri. Oameni, animale, corabii, roti, cruci, cercuri, discuri solare, spirale, meandre, labirinte formeaza o intreaga traditie grafica, care a putut foarte bine sa duca la primele scrieri pictografice ale vechiului Egipt, Babilonului, Indiei. Pietroglifele scandinave au format obiectul unor studii deosebit de aprofundate.

14

15 Gesticulatia. Mijloacele de exprimare ale omului primitiv, studiate de etnografi si lingvisti, sunt infinit mai numeroase dect acelea a caror folosinta a pastrat-o omul modern, observa profesorul Albert Flocon (1976, p.13). Limbajul gestual, mimica imbogatesc si inlocuiesc vorbirea articulata. Doi indieni nord-americani pot avea lungi gestuale atunci cnd ei nu vorbesc aceeasi limba. Semnalele, prin fum sau focuri, prin tam-tamuri, mesajele prin obiecte semnificative sunt tot attea incercari de a crea limbaje conventionale, in afara cuvntului imediat. Gestul, acest desen in aer, pare sa stea la originea unor scrieri, dupa cum sustine Al.Flocon, citnd in acest sens un cercetator chinez care considera ca mecanica minii, a bratului, a corpului intreg reinvie forma obiectului sau a actiunii reprezentate (ca in dans). Aceasta mecanica gestica pare a sta la baza celor mai vechi caractere chinezesti. Unii autori au ajuns la concluzia ca limbajul gestual precede in toate civilizatiile vechi limbajul articulat, care este consecinta si nu cauza dezvoltarii scrierii.

15

16 Mai amintim doar, in acest sens, ca astazi exista un limbaj mimico-gestual care este un substitut al limbajului articulat pentru persoane hipoacuzice. Materiale pe care s-a scris. Pe pietrele funerare, pe zidurile templelor, pe piramide, pe monumente si in pesteri se gasesc cele mai vechi inscriptii realizate in piatra. Asirobabilonieii scriau pe tablite de lut, deoarece semnele se pot imprima pe lutul moale cu usurinta. Tablitele de lut astfel scrise erau arse in cuptoare, asa cum se ard caramizile; in felul acesta ele deveneau rezistente si inscriptiile puteau fi pastrate multa vreme. Un alt suport folosit de oameni pentru inscriptionare il reprezinta tablitele de ceara. Tablitele confectionate din lemn, gresie, fildes sau metal aveau un strat subtire de ceara pe care se scria prin zgriere. Romanii foloseau tablitele cerate pentru corespondenta; scrisoarea astfel realizata pe tablita de ceara era trimisa cu un curier, iar cel care o primea raspundea pe aceeasi tablita. De asemenea pe aceste tablite erau scrise de catre poetii latini primele versuri ale operelor lor. Dupa corectare si

16

17 dupa ce dadeau operei forma ei definitiva, versurile erau copiate pe papirus sau pergament. La Rosia-Montana au fost descoperite 25 de tablite cerate datnd din perioada romanilor. Tablitele cerate au continuat sa fie folosite pna in secolul al XVIII-lea. Calugarii din manastiri foloseau tablite cerate pentru a nota diferite dispozitii cu privire la templele religioase sau la treburile gospodaresti. Scolarii isi scriau lectiile pe tablite, doarece scrisul putea fi usor sters cu o crpa sau cu un burete. Multe popoare din antichitate au scris si pe alte materiale: bronz, plumb, arama sau alte metale trase in foi subtiri. Vechii romani scriau pe tablite de bronz decretele, tratatele si alte acte publice. Soldatii romani, in momentul in care plecau in permisie, primeau bilete de voie inscrise pe asemenea placute. Foile foarte subtiri din plumb erau taiate in mod egal si asezate asemenea filelor unei carti. Romanii incrustau decretele imperiale pe fildes; pentru a se putea citi mai usor, literele erau facute cu o cerneala speciala.

17

18 Alte materiale care au fost utilizate pentru scriere sunt: cojile de ou, cioburi, carapace de raci, scoici. Vechii greci, celtii si romanii foloseau pieile de animale. La Biblioteca Nationala din Bruxelles se pastreaza un manuscris al Vechiului Testament scris pe 57 de piei, cusute una de alta. Un alt material ciudat pe care s-a scris a fost intestinul de animale. La Bibnlioteca din Constantinopol se pastra un exemplar din Iliada lui Homer incrustat pe intestin de sarpe. Pe pergament s-a scris incepand din secolul al doilea i.e.n. acesta material se prepara din piele de oaie, de magar sau de vitel. Coala obtin uta in acest fel era opaca si se putea scrie pe ambele fete. Textul scris putea fi sters cu o solutie speciala sau ras cu un cutit. Din acest motiv se putea scrie de mai multe ori pe acelasi pergament. Frunzele de palmier sau maslin, scoarta de copac sunt alte materiale pe care s-a scris chiar pna in secolul IV e.n. Primele texte religioase au fost scrise pe pnz. Persii au fost primii care au scris pe matase. Tot pe matase se

18

19 tipareau tezele de doctorat si diplomele universitare medievale. Papirusul a fost utilizat cu aproximativ 3000 de ani i.e.n., acesta fiind realizat din trestie, o planta cu o tulpina inalta de 3-4 metri si cu o textura fibroasa ce permite desfacerea acesteia in foi subtiri. Pentru fabricarea hrtiei de papirus, tulpina se despica la jumatate si cu ajutorul unui ac se desprindeau fsiile incepnd cu stratul interior. Hrtia a fost utilizata pentru prima data de chinezi. Acestia au reusit sa obtina hrtia dintr-o pasta preparata prin macinarea scoartei de copac, a nervurilor frunzelor de dud, a zdrentelor de matase si a capetelor perscaresti. Dupa cinci secole de la descoperirea hrtiei de catre chinezi, secretul fabricarii ei este preluat de coreeni si, apoi, de japonezi. Spre apus, hrtia a fost adusa prin secolul al VIII-lea iar arabii au adus-o in Europa. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: DUTA,Victor 1988, Calatorie in lumea scrierii si tiparului, Editura Sport-Turism, Bucuresti, p.74-82. 19

20 * * * - 1972, Introducere in lingvistica, Editura Academiei, Bucuresti, p.100-110. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: ARNOLD, Paul 1996, Cartea mayasa a mortilor: scriere mayasa descifrata, Editura Antet, Bucuresti. BIANU, Ion; CARTOJAN, Nicolae 1921, Pagini de veche scriere romneasc, Editura Cartea Romneasc, Bucuresti. BRATESCU, Gh. 1987, De la desenele rupestre la satelitii de comunicatii, Editura Albatros, Bucuresti. CORNEA, Andrei 1988, Scriere si oralitate in cultura Bucuresti. CSEH, Gustav 1973, Scrisul, Editura Dacia, Cluj. FLOCON, Albert 1976, Universul cartilor, traducere de Radu Berceanu, Editura Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti. HERING, Elisabeta 1960, Povestea scrisului, Editura Albatros, Bucuresti. 20 antica, Editura Cartea Romneasca,

21 MURESAN,Camil 1995, Istoria scrierii, a cartii si tiparului, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj. PEIGNOT, Jerome 1967, De lecriture a la typographie, Gallimard, Paris. Intrebari de verificare: Ce este scrierea? Care au fost etapele pre-scrierii? Care sunt materialele pe care s-a scris?

2. Pictografia. Un pas inainte in incercarea de a largi sfera comunicarilor a fost sugerarea unor idei prin intermediul unor obiecte un fel de simbol pe care oamenii aflati in anumite situatii il puteau intelege. E cunoscut, de pilda, mesajul scitilor catre regele persan Darius, despre care vorbeste Herodot in cartea a IV-a a istoriilor sale. Scitii au trimis o broasca, un soarece, o pasare si cinci sageti, 21

22 ceea ce insemna: daca nu va veti ascunde in apa ca broasca, sub pamnt ca soarecele sau nu veti zbura in vazduh ca pasarea, nu veti scapa de sagetile noastre. Nici simbolurile acestea nu constituie insa scriere. Abia odata cu fixarea imaginii unui obiect, desenarea lui pe o suprafata oarecare stnca, lemn, os avem a face cu o scriere propriu-zisa. Aceasta prima faza a scrierii, scrierea cu imagini, poarta numele de pictografie. Pictogramele, reprezentnd obiecte si fenomene, ar trebui sa fie foarte clare si usor de inteles de oameni, indiferent de limba pe care o vorbesc. In realitate, exista o dificultate de a intelege acest tip de scriere, deoarece in comunicare nu este vorba doar de obiecte si fenomene ci si de insusiri ale acestora si de actiuni. Este extrem de didficil sa redai prin imagini o expresie ca n-a fost sa fie sau gndul imi zboara la tine. De aceea inca de timpuriu acest tip de scriere a fost combinat cu scrieri sintetitce (de idei) care o faceau mai usor de descifrat. O astfel de scriere intlnim la popoarele Americii Centrale. Scrierile Americii Centrale. Civilizatiile precolumbiene maya si azteca au elaborat scrieri care reprezinta stadiul intermediar intre scrierile analitice (de cuvinte) si 22

23 scrierile sintetice (de idei). In ele se gasesc chiar incercari de notatii fonetice (AL.Flocon, 1976, p.14). Problema descifrarii lor este complicata nu numai datorita caracteristicilor acestor scrieri, ci si datorita faptului ca spaniolii cuceritori nu numai ca au distrus, datorita intransigentei religioase, majoritatea manuscriselor, dar au tulburat profund dezvoltarea naturala a acestei scrieri pna la eliminarea ei completa. Calendarul si numaratoarea sunt singurele elemente descifrate pe de-a intregul. Glifele (semnele scrierii) inscriptiilor maya figureaza, gravate cu mare grija, pe piatra monumentelor sau pictate in rarele manuscrise care s-au pastrat: Codex Desdensis, Codez Peresianus, Codez Troano. Foile, confectionate din hrtie, unse cu lac alb, prezinta glifele aranjate pe coloane. Cu toate ca limbile maya sunt cunoscute prin inermediul transcrierilor latine posterioare cuceririi si prin idiomurile indigenilor actuali, americanistii nu stiu insa daca este vorba despre o scriere de cuvinte, de idei sau fonetica. Scrierea azteca este mai bine cunoscuta, dat fiind numarul mare de manuscrise pastrate mai ales din 23

24 perioada posterioara cuceririi. Vechile manuscrise (neinfluentate de catre cuceritori), de piele de cerb, hrtie sau tesatura de bumbac, contin desene conventionale si comentarii in semne figurative care trebuie citite in parte fonetic. Se impune lectura fonetica in special pentru nume. Semnele pictografice sunt suprapuse ca la un rebus si dau loc la calambururi. De pilda, numele localitatii Tollantchinko (mic tollan) se reda cu un semn care reprezinta tufa de trestie (tollan) dar si posteriorul omului (tcin-tli). Aceste scrieri fac trecerea spre o etapa noua, scrierea ideografica. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: FLOCON, Albert 1976, Universul cartilor, traducere de Radu Berceanu, Editura Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti, p. 14-16. * * * - 1972, Introducere in lingvistica, Editura Academiei, Bucuresti, p.100-110. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: ARNOLD, Paul 1996, Cartea mayasa a mortilor: scriere mayasa descifrata, Editura Antet, Bucuresti. 24

25 BIANU, Ion; CARTOJAN, Nicolae 1921, Pagini de veche scriere romneasc, Editura Cartea Romneasc, Bucuresti. BRATESCU, Gh. 1987, De la desenele rupestre la satelitii de comunicatii, Editura Albatros, Bucuresti. CORNEA, Andrei 1988, Scriere si oralitate in cultura Bucuresti. CSEH, Gustav 1973, Scrisul, Editura Dacia, Cluj. FLOCON, Albert 1976, Universul cartilor, traducere de Radu Berceanu, Editura Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti. HERING, Elisabeta 1960, Povestea scrisului, Editura Albatros, Bucuresti. MURESAN,Camil 1995, Istoria scrierii, a cartii si tiparului, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj. PEIGNOT, Jerome 1967, De lecriture a la typographie, Gallimard, Paris. Intrebari de verificare: In ce consta scrierea cu imagini? 25 antica, Editura Cartea Romneasca,

26 Care sunt neajunsurile pictografiei?

3. Scrierea propriu-zisa. Ideografia. Dezvoltarea gndirii, aparitia cuvintelor a faut sa se treaca la un nou fel de scriere, in care sunt notate notiunile, indiferent de felul cum se pronunta cuvintele respective. A doua faza in dezvoltarea scrierii se numeste ideografie notarea notiunilor, a ideilor. Ideogramele sunt derivate din imaginea obiectului reprezentat, au la baza deci o pictograma, dar desenul s-a simplificat att inct a pierdut legatura cu obiectul initial reprezentat, s-a schematizat si a devenit un simbol, un semn al intelesului cuvntului. In aceasta faza a scrierii se creeaza deci semne pebtru fiecare cuvnt. Cunoastem azi trei feluri de scriere ideografica: a) scrierea cuneiforma; b) scrierea hieroglifica egipteana; c)scrierea chineza. a) Scrierea cuneiforma. A fost folosita de popoarele care au trait in regiunea Tibrului si Eufratului (Mesopotamia antica) sumerienii, accadienii, 26

27 babilonienii, asirienii, alamitii etc. cu aproximativ 5000 de ani i.e.n. Este alcatuita din ideograme imprimate in lut, cu ajutorul unei trestii sau al unei bucati de lemn ascutite in triedru. Prin arderea tablitelor, acestea deveneau foarte rezistente. Dupa unii cercetatori este cea mai veche scriere. Cea mai cunoscuta este scrierea cuneiforma a asirobabilonienilor. Ei au imprumutat scrierea de la sumerienii peste care au navalit, dar au modificat-o conform structurii fonetice si gramaticale a propriei lor limbi. Limbile popoarelor din Mesopotamia sunt flexionare. Contradictia dintre scrierea ideografica in care nu se vede functia gramaticala a cuvntului si structura fonetica si gramaticala a limbii a dus la crearea unor semne care sa indice prefixe, sufixe, genuri, timpuri sau alte categorii gramaticale. Apare astfel tendinta de a descompune cuvintele in silabe si de a nota fiecare silaba. De obicei, se folosea ideograma unui cuvnt: mu nume, dar cu aceeasi ideograma se nota si orice silaba care suna la fel.

27

28 Scrierea cuneiforma a fost imprumutata de la vechii persi si, pe baza ei, a aparut scrierea veche persana pe la 500 i.e.n. in aceasta scriere existau semne pentru notarea vocalelor si silabelor (consoane + vocale). Cuneiforma a stat si la baza notarii limbii hitite (una dintre limbile indoeuropene cele mai vechi ca atestare 2000-1200 i.e.n.). b) Scrierea egipteana hieroglifica. Scrierea sacra, a fost folosita mai ales de preoti. Are o evolutie aparte, si anume: in interiorul ei se vede mai clar trecerea spre scrierea cu litere, scrierea fonetica. In cadrul scrierii egiptene, desenele se pastreaza foarte clar, asa ca se vede bine legatura cu pictografia. Pe de alta parte, limba fiind polisilabica si flexionara, a trebuit sa se gaseasca semne pentru silabe (ca si in cazul cuneiformei) si chiar pentru sunete. In scrierea egipteana au inceput sa se noteze consoanele, si anume se notau cu ideograma unui cuvnt care incepea cu sunetul respectiv. Cu timpul hieroglifele egiptene s-au sinmplificat: hieratica si mai trziu demotica. Egiptenii cunoasteau 3000 de ideograme, foloseau insa aproximativ 600. 28

29 c) Scrierea chineza. Azi limba chineza este singura limba care se mai foloseste de ideograme. Aceasta scrierea dateaza de prin mileniul II i.e.n. are aproximativ 5000 de semne; in presa se folosesc cam 3000-4000 mii; oamenii cu o instruire deosebita utilizeaza aprox. 10000 de semne. Datorita numarului mare de ideograme, s-a simtit nevoia clasificarii lor: 1) semne dezvoltate din pictograme; 2) semnele folosite pentru notarea cuvintelor care nu denumesc obiecte, deci nu pot fi desenate, reprezentate grafic penmtru ca sunt abstracte: eu, ziua, data etc. Pentru notarea acestora s-au folosit adeseori ideogramele obiectelor al caror nume suna intocmai ca si cuvntul care trebuia notat (datorita caracterului monosilabic al limbii chineze exista foarte multe omofonii). Astfel, notiunea eu, pronuntata in chineza uo a fost notata cu ideograma cuvntului care denumeste o categorie de arme si care se pronunta tot uo (armele pot fi reprezentate grafic). Cele doua ideograme nu se pot confunda pentru ca armele respective au disparut si odata cu 29

30 ele si utilizarea notiunii respective. Un alt exemplu: j inseamna in chineza soare dar si zi si data, acestea dou din urma imprumutnd ideograma care reprezinta notiunea soare. Aceste semne poarta numele de semne adoptate. Confuzia care poate aprea este eliminata prin context. 3) Semne compuse. Cam 80% din totalul semnelor chineze intra in aceasta categorie. Datorita posibilei confuzii in interpretarea semnelor adoptate, in stnga ideogramei respective s-a scris alt semn care indica sfera mai larga de sens din care face parte cuvntul respectiv. Semnele folosite pentru indicarea sensului poarta numele de chei si sunt derivate din vechile pictograme. Exista 540 de chei (in dictionare cuvintele sunt grupate dupa cheile comune reprezentarilor lor, iar in cadrul acestora dupa numarul de elemente componente ale caracterului fonetic adica dupa numarul de linii din care este compusa ideograma). In ultimele decenii au existat numeroase incercari de reforma a scrierii chineze: s-a redus numarul de caractere si chei (la 214), s-au

30

31 unificat si s-au simplificat unele caractere, s-a introdus scrierea orizontala, de la stnga la dreapta. In concluzie, semnele scrierii chineze trebuie memorate ca forma, sens si pronuntare. Coreenii si japonezii au modificat scrierea chineza, iar vietnamezii au renunta la ea, creindu-si o scriere proprie. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: FLOCON, Albert 1976, Universul cartilor, traducere de Radu Berceanu, Editura Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti, p.18-27. DUTA, Victor 1988, Calatorie in lumea scrierii si tiparului, Editura Sport-Turism, p.21-33; 38-45. * * * - 1972, Introducere in lingvistica, Editura Academiei, Bucuresti, p.100-110. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: ARNOLD, Paul 1996, Cartea mayasa a mortilor: scriere mayasa descifrata, Editura Antet, Bucuresti. BIANU, Ion; CARTOJAN, Nicolae 1921, Pagini de veche scriere romneasc, Editura Cartea Romneasc, Bucuresti.

31

32 BRATESCU, Gh. 1987, De la desenele rupestre la satelitii de comunicatii, Editura Albatros, Bucuresti. CORNEA, Andrei 1988, Scriere si oralitate in cultura Bucuresti. CSEH, Gustav 1973, Scrisul, Editura Dacia, Cluj. FLOCON, Albert 1976, Universul cartilor, traducere de Radu Berceanu, Editura Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti. HERING, Elisabeta 1960, Povestea scrisului, Editura Albatros, Bucuresti. MURESAN,Camil 1995, Istoria scrierii, a cartii si tiparului, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj. PEIGNOT, Jerome 1967, De lecriture a la typographie, Gallimard, Paris. Intrebari de verificare: Cum a evoluat scrierea de la pictografie la ideografie? Ce este scrierea ideografica? De cte feluri este scrierea ideografica? 32 antica, Editura Cartea Romneasca,

33 Explicati scrierea ideografica si tipurile ei. 4. Scrierea fonetica. Scrierea silabica. Scrierea literala (alfabetica). A treia faza si ultima in dezvoltarea scrierii o reprezinta scrierea fonetica. Primele unitati fonetice care au fost notate sunt silabele (este mai usor sa deosebesti silabele dect sunetele), deci prima etapa in cadrul scrierii fonetice este a) scrierea silabica. Japonezii au imprumutat ideogramele chineze indirect, prin intermediul coreenilor si le-au adaptat nevoilor limbii lor. Astfel, ei au ales cteva zeci de ideograme chinezesti care se pronunta la fel cu cele mai frecvente silabe japoneze (din cele 85 posibile, dar care nu se intlnesc toate in realitate) si au creat un sistem de semne pentru cele 48 de silabe mai frecvente. Aceste caractere fonetice sunt numite kana (silabar). Ele noteaza silabele. Limba japoneza foloseste doua silabare: hirakana cel mai raspndit, cu semne rotunjite, cursive si

33

34 katakana cu caractere drepte. Cele doua silabare au 47, respectiv 48 de semne fiecare. Scrierea fonetica cu caracter de silabar este utilizata de japonezi pentru transcrierea cuvintelor flexibile si a celor nereprezentabile prin ideograme. Dar scrierea limbii japoneza ideografica combina scrierea din fonetica chineza). cu scrierea (provenita Ideogramele

japoneza se folosesc in prezent pentru a nota cuvintele imprumutate din chineza si cuvinte japoneze invariabile care au corespondent notional in chineza (pentru exemple vezi Al.Flocon, 1976, p.24-25). Numarul ideogramelor variaza actualmente intre minimul de 1851, adoptat in 1947 pentru scoala elementara, 7-8000 in textele de specialitate si 25000 intr-un dictionar. Japoneza are poate cel mai complicat sistem actual de scriere din lume, cu caracter eterogen. Textele japoneze sunt scrise in coloane verticale, de la dreapta la stnga. Apar si texte scrise orizontal. Diferite incercari de reforma, fie in favoarea silabarelor, fie in cea a romanizarii nu au reusit, datorita tocmai numarului crescnd de imprumuturi din scrierea chineza.

34

35 b) Scrierea literala. Scrierea literala, prin alfabet, noteaza fonemele. In legatura cu originea alfabetului, parerile sunt impartite, existnd diferite ipotezte. Diodor din Sicilia (sec.I i.e.n.) sustine: sirienii sunt descoperitorii literelor (apud V.Duta, 1988, p.39). Marcus Aennus Lucanus (39-65), intr-un poem nota: daca dam crezare traditiei, fenicienii au indraznit cei dinti sa fixeze gndurile ce trebuia pastrate prin figuri rudimentare (idem). Pliniu cel Batrn (23-79) scrie: neamul fenicienilor se bucura de marea glorie a inventarii literelor (idem). Este cert ca nu putem afirma cu siguranta cine este inventatorul alfabetului. Probabil ca la crearea scrierii alfabetice au contribuit difetrite culturi, dar traditia ii considera pe fenicieni ca fiind creatorii alfabetului. Fenicienii au folosit ideogramele egiptene pentru notarea fonemelor. Ei notau numai consoanele pentru ca in limba feniciana (limba semitica) numai elementul consonantic este esential, el formeaza radacina cuvintelor care este invariabila si este purtatorul sensului lexical. Vocalele au

35

36 rol gramatical, alternarea lor in cuvnt ducnd la schimbarea functiei gramaticale a acestuia. Textele feniciene sunt gravate pe piatra cnd au un caracter public si pe cioburi cnd sunt de natura privata. Cu incepere din an ul 1200 i.e.n., scrierea feniciana este definitiv constituita, att in sistemul ei de notare consonantica, ct si in forma celor 22 de semne trasate linear. Scrierea feniciana clasica figureaza pe documente epigrafice (intre anii 1100 si 500 i.e.n.) din Cipru, Grecia, Egipt, Malta, Sardinia si Africa de Nord si dovedeste raspndirea acestui alfabet practic. Folosirea din ce in ce mai frecventa a cernelii a dat nastere unei scrier cursive. Ordinea, numele caracterelor alfabetului fenician si mai ales forma stau la baza tuturor celorlalte scrieri alfabetice. Scrierea ebraica provine din scrierea feniciana. Pna in secolul I i.e.n. ebraica biblica a fost scrisa cu alfabet fenician, inlocuit cu alfabetul patrat derivat din cel arameic (vocalele nu erau notate); din secolul VIII apare un sistem, folosit in manuale scolare si in carti de rugaciuni, de indicare a vocalelor prin puncte si linii deasupra si dedesubtul consoanelor. Azi, alfabetul ebraic 36

37 are 22 de litere (5 au si o forma specifica in pozitie finala). Se scrie de la dreapta la stnga. Scrierea araba are 28 (29) de litere care noteaza consoanele, in cea mai mare parte a cazurilor cu forme diferite dupa pozitia in cuvnt. Pentru vocale se folosesc accente deasupra sau dedesubtul consoanelor (numai la scoala sau in Coran). Cuvintele sunt scrise cursiv de la dreapta la stnga. Scrierea greaca. Grecii au preluat alfabetul fenician, punndu-si amprenta culturii lor. Orasele-cetati ale Greciei antice, avnd o dezvoltare economica si poltica diferita, au determinat aparitia unor aspecte culturale deosebite. Din acest motiv alfabetul grec vechi se prezinta in mai multe variante, si anume doric, atic, insular si ionian, cu diferenta intre ele in ceea ce priveste numarul literelor. Alfabetul grec folosit astazi are la baza varianta alfabetului ionian, adoptat oficial la Atena in timpul lui Euclid (in V.Duta, 1988, p.39-40 sunt prezentate variante ale alfabetului grecesc). In primele faze grecii scriau un rnd de la stnga la dreapta si continuau cu un rnd de la dreapta la stnga. In aceasta forma descifrarea unui text era greoaie. In 37

38 final s-a adoptat numai scerierea de la stnga la dreapta, simplificare care a dat o mare fluenta in citire. Totodata, se trece treptat de la scrierea cu litere majuscule, fara spatiu intre cuvinte si fara semne ortografice, forme mai greu lizibile, la cea in care cuvintele se vor separa prin spatiere. Alfabetul fenician nu avea litere dect pentru consoane, de aceea grecii a trebuit sa adauge si literele corespunzatoare vocalelor (limba greaca nu este o limba semita, deci vocalele au si rol lexical). Herodot povesteste legenda potrivit careia Cadmos, fiul regelui Agenor si fondatorul legendar al Tebei, ar fi adus din Fenicia un alfabet cu 16 litere. Palamed, unul din eroii Iliadei, ar fi adaugat 4 litere in timpul asediului Troiei, iar Simonides dinh Keos ar fi inventat alte patru. Alfabetul grecesc are 24 de litere. Alfabetul grecesc a avut mai multe variante: cea orientala si cea occidentala (pentru un tablou general al evolutiei alfabegtelor ce provin din alfabetul fenician, vezi Al.Flocon, 1976, p.36-37). Alfabetul latin s-a dezvoltat din varianta occidentala, prin intermediul etruscilor. Creat in secolul VII i.e.n. pe 38

39 baza alfabetului etrusc, alfabetul latin are 23 de litere (nu avea y si w). Alfabetul chirilic are la baza alfabetul grecesc varianta orientala, completat insa cu litere specifice si are 43 de semne. Acest alfabet este utilizat de limbile rusa, ucraineana, bielorusa, bulgara, srba, macedoneana (celelalte limbi slave adoptnd alfabetul latin). Alfabetele limbilor europene moderne au la baza fie alfabetul latin, fie alfabetul grecesc iar scrierea se face de la stnga la dreapta. Limbile semito-hamitice sunt scrise de la dreapta la stnga. Alte scrieri alfabetice. Scrierea indiana s-a format sub influenta scrierilor semitice. Savantii indieni socotesc scrierea brahmi ca fiind cea mai veche si creata pe baza alfabetului fenician. Scrierea runica. A fost foarte folosita in trecut in tarile scandinave si s-a dezvoltat pe baza unui alfabet din Italia de Nord. Numele acestei scrieri este legat de goticul runa tain, de unde se vede ca initial era apanajul preotilor. Scrierea gotica, folosita in tarile de limba germana, nu este altceva dect un aspect al alfabetului latin de prin 39

40 sec. al XIV-lea, al XV-lea numit fractura frnt, pentru ca predominau unghiurile ascutite in forma literelor. Astazi cele mai raspndite scrieri sunt cele cu alfabet latin, chirilic si arab. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: FLOCON, Albert 1976, Universul cartilor, traducere de Radu Berceanu, Editura Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti, p.18-41. DUTA, Victor 1988, Calatorie in lumea scrierii si tiparului, Editura Sport-Turism, p.21-33; 38-45. * * * - 1972, Introducere in lingvistica, Editura Academiei, Bucuresti, p.100-110. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: BIANU, Ion; CARTOJAN, Nicolae 1921, Pagini de veche scriere romneasc, Editura Cartea Romneasc, Bucuresti. BRATESCU, Gh. 1987, De la desenele rupestre la satelitii de comunicatii, Editura Albatros, Bucuresti.

40

41 CORNEA, Andrei 1988, Scriere si oralitate in cultura Bucuresti. CSEH, Gustav 1973, Scrisul, Editura Dacia, Cluj. FLOCON, Albert 1976, Universul cartilor, traducere de Radu Berceanu, Editura Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti. HERING, Elisabeta 1960, Povestea scrisului, Editura Albatros, Bucuresti. MURESAN,Camil 1995, Istoria scrierii, a cartii si tiparului, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj. PEIGNOT, Jerome 1967, De lecriture a la typographie, Gallimard, Paris. Intrebari de verificare: Ipoteze privind originea alfabetului. Scrieri provenite din alfabetul fenician. Care este originea alfabetului latin? Care este originea alfabetului grecesc? Care sunt alfabetele cele mai raspndite in Europa? 5. Scrierea limbii romne. 41 antica, Editura Cartea Romneasca,

42 Cele mai vechi dovezi de scriere pe teritoriul Romniei. Primele elemente de scriere descoperite pe teritoriu Romniei dateaza din perioada neoliticului dezvoltat. La Trtria (jud.Alba) au fost gasite trei tablite de lut. Doua dintre ele sunt acoperite cu reprezentari stilizate de oameni, copaci si animale, iar pe cea de-a treia sunt plasate grupuri de semne despartite prin linii. Facnd un studiu comparativ cu tablitele de lut sumeriene de la Uruk si Djemdet Nasr, datnd de la sfrsitul mileniului al IV-lea si inceputul mileniului al III-lea i.e.n., cercetatorii au observat o asemanare cu acestea. Pe baza cercetarilor efectuate, s-a ajuns la ipoteza ca tablitele de la Tartaria au o vechime mai mare dect tablitele sumeriene. Aceasta ar insemna ca scrierea a aprut sub forma pictogramelor in sudestul Europei si nu in Mespotamia, fapt ce pare confirmat si de reprezentarile pictografice gasite pe obiecte descoperite in doua localitati din Bulgaria. O alta descoperire deosebit de semnificativa a fost facuta la Daia Romna (jud. Alba) unde au fost 42

43 gasite mai multe fragmente de ceramica, doua statuete de lut ars si alte obiecte. O importanta deosebita o reprezinta un vas de mici dimensiuni care are imprimate pe fund grupe de semne si reprezentari stilizate, unele asemanatoare cu cele gasite pe tablitele de la Trtria. Se disting patru grupuri de semne: o reprezentare stilizata a unei capre; un grup de semne ce ar putea reprezenta un arbore; alt grup asemanator cu un y care pare sa redea (asociat cu doua segmente din semnul anterior) tot reprezentarea schematica a unei capride; al patrulea semn, prin simpla inversare a sigiliului, reprezinta tot o capra. Sa emis ipoteza ca aceasta grafie abstractizata a sigiliului ar reprezenta o succesiune a anotimpurilor. Ca datare, vasul-sigiliu de la Daia este considerat ca fiind imediat urmator tablitelor de la Trtria, constituind o etapa noua in evolutia scrierii in aria culturii Vina-Turdas. Pna in perioada stabilirii negustorilor greci pe tarmul vestic al Pontului Euxin (sec.VII-VI i.e.n.) si a intemeierii oraselor state Histria, Tomis si Callatis, nu mai cunoastem alte dovezi de scriere. Geto-dacii 43

44 au folosit, initial, alfabetul grec intlnit mai inti pe monedele locale, incepnd cu mijlocul sec. al IV-lea i.e.n., apoi au trecut la utilizarea alfabetului latin, generalizat dupa constituire provinciilor Moesia si Dacia, cu exceptia oraselor vest-pontice, unde a continuat sa se scrie si greceste. La Ocnita (jud.Vlcea), au fost descoperite inscriptii pe vase, cu caractere grecesti, care redau numele basileului Tiamarchos. La Sarmizecetusa Regia, capitala statului dac centralizat, pe un mare vas de ceramica apare inscriptia Decebalus per Scorillo scrisa cu litere latine. Istoricul Iordannes (sec. al VI-lea) confirma ca getii cunosteau si foloseau scrierea intrun numar destul de mare. Din pacate, nu s-a pastrat o libellus scrisa de Ovidiu in limba getilor si care ne-ar fi oferit mai multe date despre aceasta. Primele documente in limba romn au fost scrise folosind alfabetul chirilic imprumutat de la bulgari modificat si adaptat cerintelor specifice limbii romne. De la 43 de litere si foarte multe accente alfabetul a fost redus la 33 in Gramatica lui Ienachita Vacarescu si la 28 in Gramatica lui Ion Heliade 44

45 Radulescu (in 1835 se ajunge la 27 de semne). Alfabetul chirilic devenise aproape deplin fonologic. Trecerea de la scrierea chirilica la alfabetul latin s-a facut treptat. S-au introdus unele litere latine chiar in scrierea chirilica, aceste alfabete poarta numele de alfabete de tranzitie. Scrierea cu alfabet latin s-a oficializat trziu, acum 140 de ani. Literele latine adoptate de romni in a doua jumatate a secolului al XIX-lea nu sunt dect corolarul luptei politice si sociale dramatice duse de romnii din Transilvania timp de secole. Meritul introducerii alfabetului latin in scrierea romneasca este al Scolii Ardelene si al celui care a reprezentat cel mai bine acest curent in Tara Romneasca, Heliade Radulescu. Adaptarea alfabetului latin a pus probleme care tineau de absenta unor litere care sa redea sunetele specifice limbii romne (, , , , ). Pentru rezolvarea acestei situatii s-au avut in vedere doua posibilitati: redarea lor dupa modelul limbilor indoeuropene ce se scriau cu alfabet latin (unde un sunet poate fi redat in scris printr-un grup de litere) sau sa se acepte principiul fonologic in scriere 45

46 fiecare sunet avnd corespondent o litera si nu un grup de litere. Astfel, pentru sunetul s-a evitat modelul francez care reda acest sunet prin grupul ch, litera pe care o utilizam astazi fiind creata de Gh.Sincai. Dupa modelul lui s-a creat ; a fost propus de catre Gheorghe Roja, iar provine dintr-o litera a alfabetului chirilic in pozitie initiala; a fost redat dupa modelul lui . Transilvania a fost prima provincie romneasca in care sacrierea cu alfabet latin a devenit oficiala in anul 1860. In Tara Romneasca, eforturile de a modifica scrierea limbii romne au fost sustinute in primul rnd de Ion Heliade Radulescu. Acesta, cu o perseverenta admirabila, a inlocuit treptat in revista pe care o conducea literele chirilice cu cele latinesti (este adevarat ca el propunea modelul limbii italiene att pentru scriere ct si pentru pronuntie; singurele elemente italiene admise in ortografia limbii romne au rmas notarea grupurilor che, chi, ghe, ghi, ce, ci, ge, gi care se scriu si se pronunta ca in limba italiana). In Tara Romneasca anul oficializarii

46

47 scrierii cu alfabet latin este 1862, iar in anul urmator 1863 si Moldova trece oficial la noua scriere. Sarcina de a codifica scrierea limbii romne a revenit Societatii Academice Romne, infiintata in 1966, sub numele de Societatea Literara Romna. Titu Maiorescu a pus bazele teoretice rationaliste ale scrierii romnesti moderne. In anul 1881, Academia Romna a reusit sa elaboreze un prim sistem ortografic general si obligatoriu in care etimologismul era ingradit prin reguili care tineau seama de realitatea fonetica a limbii din epoca. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: DUTA, Victor 1988, Calatorie in lumea scrierii si tiparului, Editura Sport-Turism, p.36-38. * * - 1972, Introducere in lingvistica, Editura Academiei, Bucuresti, p.100-110. MURESAN,Camil 1995, Istoria scrierii, a cartii si tiparului, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: 47

48 BIANU, Ion; CARTOJAN, Nicolae 1921, Pagini de veche scriere romneasc, Editura Cartea Romneasc, Bucuresti. BRATESCU, Gh. 1987, De la desenele rupestre la satelitii de comunicatii, Editura Albatros, Bucuresti. GHETIE, Ion 1974, Inceputurile scrisului in limba romn. Contributii filologice si lingvistice , Editura Academiei, Bucuresti. MURESAN,Camil 1995, Istoria scrierii, a cartii si tiparului, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj. Intrebari de verificare: Care sunt cele mai vechi dovezi de scriere pe teritoriul Romniei? Care au fost cauzele trecerii de la alfabetul chirilic la cel latin? Cnd au fost stabilite primele norme ortografice ale limbii romne? Care sunt principiile ortografice ale limbii romne? Contributia Scolii Ardelene in trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin. 48

49 Contributia lui Ion Heliade Radulescu.

6. Utilizarea scrierii pna la aparitia tiparului. Cartea greceasca si cartea romana. Posteritatea nu a pastrat nici un manuscris contemporan vreunui autor vechi roman, grec, ebraic sau chinez. Adesea secole intregi, uneori, mai mult de un mileniu, despart data probabila a compunerii textului de cea mai veche copie pastrata (Al.Flocon, 1976, p.51). Cel mai vechi fragment din Iliada dateaza din secolul I i.e.n. Intreaga educatie greaca era axata pe limbaj si memorie. Puterea cuvntului era reala si nu metaforica. Opera lui Homer era in centrul sistemului educativ, asa cum era Evanghelia in educatia crestina. Grecia antica nu era deloc obsedata de cuvntul scris (idem, p.51), acesta devine uimportant abia in secolul al V-lea. Cel mai mare sofist, Socrate, practica un invatamant oral sub forma de intrebari.

49

50 De la tragedie la comedie, de la retorica la filosofie, de la epopee la poemul liric, de la pamflet la istorie, toate genurile literare se dezvoltau din plin, si raspandirea lor, att orala ct si scrisa, era rezolvata la scara societatii elenice. Incepand cu secolul al V-lea, trgul de carti de la Atena raspundea unor cerinte si cartea figura printre marfurile exportate. Aristotel povesteste ca discursurile marilor oratori se vindeau cu sutele. Urmnd celei grecesti, civilizatia romana va fi tributara culturii elenistice.Parintele literaturii latine, Livius Andronicus (grec la origine), scrie o versdiune latina a Odiseei si drame dupa modelul grecesc. Din secolul al II-lea i.e.n. supravietuiesc numai cteva opere ale lui Plaut, ale lui Terentiu, si cele datorate lui Porcius Cato, primul enciclopedist roman, caruia ii va supravietui De agri cultura si Retorica ad C.Herenium, cea mai veche lucrare de proza latina care s-a pastrat. In secolul lui Augustus, mort in anul 13, literatura latina va atinmge apogeul prin Cicero, Cezar, Titus Livius, Horatiu si Ovidiu. Poemele lui Martial si alte izvoare literare ofera elementul de apreciere al productiei si comertului de 50

51 carti la Roma. Editorul si prietenul lui Cicero, Atticus, avea sub ordinele sale numerosi sclavi copisti, cartile lui ajungnd pna in Grecia. Tryphon, editorul lui Lartial si al lui Quintillian, este cunoscut prin prefetele acestor autori. Editorul Atrectus anunta noutatile prin foi volante. Despre operele lui Varro, cel mai erudit si fertil dintre scriitorii romani, se spunea ca ajungea pna in colturile cele mai indepartate ale lumii. Adevarate librarii, bibliopola, pentru carti noi si de ocazie, existau la Roma, la Argiletum si in orasele de provincie, ca Btrindisi, Lyon si Reims. Invatamantul roman, cu toate incercarile de reforma, era destul de mediocru. Chiar in scrierile lui Plaut sunt prezentati invatatori magistri dispretuiti si prost platiti. Invatamantul gramaticienilor si al retorilor desavarsea educatia clasei superioare, a cetatenilor de prim rang (classici), de preferinta in limba greaca, prednd, dupa izgonirea filosofilor pe vremea lui Vespasian, doar regulile complicate ale unei elocvented alambicate si formaliste. Tacit, Juvenal, Petronius si alti scriitori se plng ca nenumaratele lecturi publice 51 la moda, adevarate

52 vernisaje dauneaza att calitatii scrierilor ct si practiciii lecturii. In alta parte, Cicero cvorbeste despre carti pline de minciuni, minciuni datorate copistilor, prea putin scrupulosi. Obiceiul de a scrie dupa dictare si in cadenta, preocuparea pentru rezultate obtinute cu o mna de lucru servila, explica numeroasele greseli si contrasensuri. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: DUTA, Victor 1988, Calatorie in lumea scrierii si tiparului, Editura Sport-Turism, p.36-38. FLOCON, Albert 1976, Universul cartilor, traducere de Radu Berceanu, Editura Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti, p.51-57. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: CORNEA, Andrei 1988, Scriere si oralitate in cultura Bucuresti. CSEH, Gustav 1973, Scrisul, Editura Dacia, Cluj. antica, Editura Cartea Romneasca,

52

53 GHETIE, Ion 1974, Inceputurile scrisului in limba romn. Contributii filologice si lingvistice , Editura Academiei, Bucuresti. HERING, Elisabeta 1960, Povestea scrisului, Editura Albatros, Bucuresti. MURESAN,Camil 1995, Istoria scrierii, a cartii si tiparului, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj. PEIGNOT, Jerome 1967, De lecriture a la typographie, Gallimard, Paris.

9. Scrierea si cartea manuscrisa in Tarile Romne. Cel mai vechi manuscris copiat la noi in tara se pastreaza la Sibiu si se presupune a fi probabil din Transilvania, de la sfarsitul secolului al XII-lea si inceputul secolului al XIII-lea: un Triod-Penticostar redactat in slavona. Din aceeasi perioada dateaza Fragment de Apostol, unul dintre cele mai vechi manuscrise slavone, provenit din Moldova, lucrare executata pe pergament si decorata c u ornamente grafice. O lucrare din secolul al XIII-lea este Apostolul 53

54 lui Stefan, manuscris scris in slavoneste pe pergament, lucrare realizata partial in Tara Romneasca si restul la Moldova. Ubn manuscris din care s-au pastrat doar doua file de pergament este Mineul de la Neamt, vechi text slavon copiat in Tara Romneasca (sec. XIII). O lucrare copiata in Transilvania, in secolul al; XIV-lea, este Vechiul Testament de la Rsnov, manuscris realizat pe pergament, prezentnd si ornamentatie grafica. Cartea manuscrisa din tarile romne isi gaseste si ea, ca si arhitectura, sculptura, pictura si broderia, originea in universul culturii bizantine. In secolul al XIV-lea, in teritoriile locuite de romni se caligrafiau manuscrise bogat ornamentate. La scriere se folosea pergamentul, caligrafioerea facndu-se cu chinoroz negru sau rosu si cu aur. Initialele erau bogat impodobite cu motive geometrice sau vegetale; foarte rar se apela la motive zoomorfe. Ca si in codexurile bizantine, uneori in manuscrise apareau portrete sau scene religioase, tratarea artistica fiind deosebita. Dupa opinia lui Nicolae Iorga, prima carte stiuta si ajunsa pna la noi cu data sigura este Evangheliarul lui

54

55 Nicodim din 1405. Lucrarea este executata pe pergament si a fost mai trziu ferecata in argint. Data primului act oficial (hrisov) scris pe hrtie in Tara Romneasca este 23 noiembrie 1406, dat de Mircea cel Batrn. Se crede totusi ca hrtia a fost utilizata mai de mult. Nicodim va lasa la moartea sa (in 1406) o adevarata scoala de caligrafiat manuscrise; ucenicii sai, Sofronie, Pimen si Silvan, vor continua opera acestuia in Moldova, la Neamt. O figura reprezentativa in domeniul scrierilor religioase in limba slavona este Grigopre Tamblac (1364-1426) care a scris in Moldova, din porunca lui Alexandru cel Bun, in 1402, Ptimirea sfntului mucenic Ioan cel Nou. Un rol de mare importanta in dezvoltarea scrierii il ocupa centrul de la Neamt, unde s-a remarcat personalitatea lui Gavriil Uric, copist, caligraf si miniaturist. Este celebru Tetraevanghelul sau, datnd din 1429, comandat artistului de catre doamna Marina, sotia lui Alexandru cel Bun, pentru folosinta ei personala. Lucrarea de gseste in prezent la Biblioteca Bodleiana din Oxford si cuprinde un text slavon, caruia ulterior i s55

56 a adaugat textul grecesc corespondent. Manuscrisul este impodobit cu miniaturi de mare frumusete, fiind o adevarata culme a artei manuscrise in Moldova. Din cele douasprezece manuscrise pastrate de la Gavriil, acesta este singurul impodobit cu miniaturi care dovedesc influenta si rafinamentul picturii bizantine. Artist de mare sensibilitate, Gavriil Uric a imprumutat ceva din cromatica autohtona si a reusit sa o adapteze modelelor clasice. De o valoare deosebita sunt si chenarele ornamentale, precum si cele patru frontispicii care preced textele. Motivul de baza al chenarelor este palmeta. Ct priveste cele patru frontispicii, ele reprezinta improvizatii pe o tema de origine bizantina: cercuri si linii intretaiate. Pna in 1450, Gavriil Uric a copiat mai mult de paisprezece manuscrise. Prin diversitatea sa, si mai ales prin desavrsirea ei artistica, opera de caligraf miniaturist si carturar a lui Gavriil Uric a influentat decisiv evolutia artei manuscrisului in Moldova, el fiind considerat intemeietorul scolii moldovenesti de arta a cartii.

56

57 Dezvoltarea scrierii si nevoia de carte manuscrisa au impus crearea de scoli in care erau pregatiti viitorii copisti. Aceste scoli functionau pe langa manastiri si la curtile domnesti. In invatamant si la slujbe se folosea limba slavona, iar atunci cand au aparut primele lucrari in limba romna ele erau scrise cu alfabet chirilic. O dezvoltare rapida si un progres real in realizarea artistica a manuscriselor se produce in prima parte a secolului al XVI-lea in tara Romneasca, cartea manuscrisa ajungnd la valoarea operelor similare din Moldova. Intre cele doua scoli de carte manuscrisa din tarile romne exista asemanari si deosebiri. Astfel, cartile moldovenesti prezinta la frontispicii dreptunghiuri late, compuse din doua sau mai multe siruri de cercuri legate intre ele prin continuarea motivului, pe cnd cele muntene prezinta, fara exceptie, o singura banda, formata dintr-un singur sir de cercuri. Din aceasta cauza, suprafata ocupata de motiv este intotdeauna, la manuscrisele muntene, de forma unui dreptunghi foarte alungit. Totodata, trebuie aratat ca din manuscrisele muntene lipseste decoratia figurativa. Daca in prima 57

58 parte a secolului al XVI-lea manuscrisele muntenesti urmau elemente ale scolii moldovenesti folosite de catre Gavriil Uric la manastirea Neamt, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea manuscrisele muntene se vor indeparta de traditia moldoveneasca, urmnd un drum propriu. S-au pastrat doua tetraevanghele, unul apartinnd manastirii Bistrita olteana, descoperit intr-o pestera intro stare de degradare inaintata, si altul pastrat la manastirea Sucevita, scris pentru tarul bulgar Ivan Alexandru. Despre prima lucrare deducem unele date datorita faptului ca s-a pastrat o copie a ei, facuta in acuarela, in secolul trecut. Cuprinde douazeci si cinci de ilustratii, din care nu lipseau portretele. Manuscrisul gasit la Sucevita, azi pastrat la British Museum, este o lucrare interesanta, intruct ilustratia este dispusa direct in text, fara a fi incadrata, ea facnd parte integranta din povestirea insasi. Scrierea si cartea manuscrisa au cunoscut o mare inflorire in secolele al XV-lea si al XVI-lea in Moldova si Tara Romneasca, o data cu intarirea organizarii administrative, cu consolidarea puterii centrale si mai 58

59 ales o data cu domnia lui unor personalitati ilustre ca Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Neagoe Basarab, voievozi iubitori de cultura. De numele lui Stefan cel Mare sunt legate o serie de lucrari, cum ar fi copierea unui tetraevanghel slavon scris de Nicodim in 1473, continnd un portret al domnitorului, si scrierea cronicii Moldovei, inclusiv a domniei lui (Cronica Brevitae Scripto in 1502, text in germana; Letopisetul de la Bistrita 1506; Letopisetul de la Putna 1518, 1526 etc.), opera marcnd inceputurile istoriografiei romnesti originale. Un loc deosebit in programul domniei lui Neagoe Basarab l-au ocupat problemele artei si ale culturii. De domnia lui sunt legate rezidirea scolii din Scheii Brasovului si tiparirea unei lucrari frumoase (Evangheliarul din 1512 de la Trgoviste). I se atribuie de asemenea celebra scriere Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, model de educatie politica si etica pentru un fiu de domn, potrivit preceptelor vremii, lucrarea s-a pastrat sub forma de copii, textul initial fiind in slavona, dar avnd variante in limbile romn si greaca. I8n vremea lui 59 Neagoe

60 Basarab apare un nou tip de ornamentare a

manuscriselor, grupnd motive geometrice, florale sau zoomorfe, utilizate dupa o schema numita inchisa, din cauza ca motivul nu se repeta. Acest tip de ornamentare vine sa imbogateasca formele artistice in domeniul manuscriselor cu miniaturi. Legat de noile conditii, trebuie aratat ca romnii doreau sa scrie in limba romna si in acest sens s-au facut eforturi demne de mentionat. O scriseoare in limba slavona, datnd din perioada 1482-1492, a boierului Dragomir Udriste, adresata brasovenilor, foloseste in formula introductiva un cuvnt romnesc. In actele sibiene, apare, in 1495, mentionata suma cheltuita pentru plata unui preot care alcatuise scrisori in limba romn. Se atesta astfel strnsa legatura intre Tara Romneasca si Transilvania, precum si folosirea curenta a limbii romne in relatiile economice si politice. Totodata in acelasi an, se mentioneaza existenta unei scoli romnesti in Scheii Brasovului. Scrisoarea lui Neacsu din Cmpulung este primul text cunoscut redactat in limba romn, datnd din 29-30 ianuarie 1521. Scrisoarea a fost trimisa din Cmpulung 60

61 Muscel lui Johannes Bekner, judele Brasovului, si da informatii cu privire la miscarile trupelor turcesti pe malul Dunarii. Textul propriu-zis este scris intr-o limba apropiata de cea de astazi, atestnd faptul ca exista deja o traditie a scrisului romnesc. Manuscrisele Voroneteana, Psaltirea Codicele Scheiana, Voroneatean, Psaltirea Psaltirea

Hurmuzachi, datnd din perioada 1500-1559, sunt considerate cele mai vechi carti manuscrise in limba romna. In felul acesta se pun bazele introducerii limbii romne in biserica. In actele vremii intlnim foarte des, in special la Sibiu, atestari despre prezenta unor traducatori ai scrisorilor din corerspondenta Sfatului orasului in limba romn. De anul 1536 se leaga un eveniment de mare importanta pentru afirmarea originii latine si unitatii poporului romn: aparitia lucrarii Ungari sau despre originea neamului, a regatului, a asezarii, a impartirii, despre aspect si despre avantajele sale, de Nicolae Olahus. Pentru scrierea manuscrisa, sfrsitul secolului al XVI-lea gaseste in Tara Romneasca, ca figura reprezentativa, pe Ioan de Cratovo, care a lucrat la Craiova, in 1583. 61

62 Lucrarile acestuia prezinta o ornamentatie florala complicata si culori vii. Continund traditia si evolund novator, societatea romneasca a secolului al XVII-lea a lasat o bogata mostenire artistica, creata sub domni iubitori de fast si stralucire, ca Matei Basarab si Vasile Lupu si in special sub crmuirea domnitorului Constantin Brncoveanu. O personalitate remarcabila in a doua jumatate a secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea a constituit-o mitropolitul carturar Anastasie Crimca. La Dragomirna, Anastasie Crimca va crea cel mai important centru de caligrafiere a manuscriselor, o adevarata scoala a genului cu specific si stil propriu. Alaturi de ornamentele geometrice, de chenarele si literele din impletituri traditionale, se aseaza motivele florare, delicat stilizate, portretul lui Crimca (si chiar celor moldovenesti, scene cu numeroase personaje. De fapt, se utilizau vechile modele bizantino-bulgare, intr-un colorit viu, in care predominau rosul, albastrul si verdele. Anastasie Crimca a fost un pictor de manuscrise de mare talent, cu mare forta creatoare, un ilustrator 62 al parintilor sai), fundaluri cu acoperisuri asemanatoare

63 deosebit. De remarcat ca el si-a incercat talentul si pictnd motive orientale pentru manastirea Dragormirna, ctitoria sa. Pentru Tara Romneasca, scrierea manuscrisa ilustrata cu miniaturi prezinta tendinte diverse: unele lucrari, cum ar fi cele realizate in timpul domniei lui Matei Basarab de catre diaconul Mihail sau cele ale grmticului Radu, sunt apropiate de miniaturile protopopului srb Ioan din Cratovo; altele reiau motivele geometrizante mai vechi, iar altele isi iau modele din arta orientului musulman. Un exemplu pentru ultimul tip de lucrari il reprezinta Liturghierul grecesc ornat de Calinic pentru domnul Constantin Brncoveanu. In Transilvania, manuscrisele romnesti pastreaza vechea ornamentatie geometrica (cercuri si impletituri). Odata cu aparitia primelor tiparituri realizate de catre Macarie, intre 1508-1512, apare treptat o concurenta intre lucrarile caligrafice si cele tiparite, primele detinnd la inceput avantajul frumusetii si caracterului de lux, ultimele devenind tot mai ieftine si avnd un tiraj mai mare, capatnd in timp chiar si valente estetice. Are loc, dupa cum este si normal, o scadere a scrierii de 63

64 manuscrise si, prin dezvoltarea tiparului, o mai mare democratizare a scrierii si cititului, modul de comunicare vizual facnd pasi inainte. Manuscrisul incepe sa-si gaseasca un inlocuitor in cartea tiparita si sa-si piarda treptat adeptii. Se trece astfel de la o forma de comunicare vizuala, frumoasa, luxoasa, dar greoaie att in realizare ct si in folosire, cum era cartea manuscrisa, la o forma noua, cartea tiparita, mai evoluata tehnic, mai ieftina, mai usor de realizat, nu numai ca unicat, ci chiar multiplicata, destinata nu numai unui singur cititor, ci unui numar din ce in ce mai mare de beneficiari. Se deschide epoca galaxiei Gutenberg (DUTA, Victor 1988, Calatorie in lumea scrierii si tiparului, Editura Sport-Turism, p.98-103).

BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: BIANU, Ion; CARTOJAN, Nicolae 1921, Pagini de veche scriere romneasc, Editura Cartea Romneasc, Bucuresti.

64

65 CORNEA, Andrei 1988, Scriere si oralitate in cultura Bucuresti. CSEH, Gustav 1973, Scrisul, Editura Dacia, Cluj. GHETIE, Ion 1974, Inceputurile scrisului in limba romn. Contributii filologice si lingvistice , Editura Academiei, Bucuresti. MURESAN,Camil 1995, Istoria scrierii, a cartii si tiparului, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj. PEIGNOT, Jerome 1967, De lecriture a la typographie, Gallimard, Paris. antica, Editura Cartea Romneasca,

III.

TESTE, Ce este scrierea?

GRILE,

EXERCITII

DE

AUTOEVALUARE FINALA -

Care au fost etapele pre-scrierii? Care sunt materialele pe care s-a scris? In ce consta scrierea cu imagini? Care sunt neajunsurile pictografiei? In ce consta scrierea cu imagini? 65

66 Care sunt neajunsurile pictografiei? Cum a evoluat scrierea de la pictografie la ideografie? Ce este scrierea ideografica? De cte feluri este scrierea ideografica? Explicati scrierea ideografica si tipurile ei. Ipoteze privind originea alfabetului. Scrieri provenite din alfabetul fenician. Care este originea alfabetului latin? Care este originea alfabetului grecesc? Care sunt alfabetele cele mai raspndite in Europa? Care sunt cele mai vechi dovezi de scriere pe teritoriul Romniei? Care au fost cauzele trecerii de la alfabetul chirilic la cel latin? Cnd au fost stabilite primele norme ortografice ale limbii romne? Care sunt principiile ortografice ale limbii romne? Contributia Scolii Ardelene in trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin.

66

67 Contributia lui Ion Heliade Radulescu. Care sunt primele texte scrise in tarile romne? PROPUNERI DE REFERATE: Importanta aparitia scrierii in cultura si civilizatia umana. De la scrierea feniciana la alfabetul latin. Materiale-suport pentru scris. Evolutia lor pna in zilele noastre. Scrierea limbii romne. Trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Cartea manuscris in tarile romne. Elemente care prefigureaza aparitia scrierii: semnele mnemotehnice Scrierea ideografica egipteana si descifrarea ei. Scrierea limbii latine. Rolul scrierii in raspndirea culturii grecesti si romane. Rolul Scolii Ardelene in trecerea scrierii limbii romne de la alfabetul chirilic la alfabetul latin.

67

68 Contributia lui Ion Heliade Radulescu la adoptarea alfabetului latin.

68