Complexele Literaturii Romane

Fiecare natie din lume e indreptatita sa spere ca va fi sortita sa exprime de la locul ei terestru adevarurile universal.

Mihail Kogalniceanu
fama nu are inca trambite pentru noi.

Cuvant inainte
Numai insuficientele devin probleme , noteaza
M. Ralea. Discutiile in jurul traditiei s-au purtat si se poarta inca la noi cu o insistenta si cu o patima care aiurea au fost de mult istovite . La fel , problema specificului national si a raporturilor lui c universalitatea preocupa intens pe intelectualul roman. Aprecierea ssanselor de propagare in universal a valorilor autohtone mobilizeaza aici nueroase energii speculative . E greu sa ne inchipuim aceeasi preocupare in spatial francez sau anglo-saxon , altfel decat intr-o ordine de tip administrativ si pragmatic.

Literatura romana in acceptia moderna a

termenului a aparut in momentul in care literaturile occidentale trecusera deja printr-o epoca de aur. Descoperirea , mai exact , redescoperirea Occidentului a pus-o de la inceput in fata unui decalaj cansiderabil de timp solidificat in opere. De aici , amploarea influentei suferite , caracterul ei major , modelator. Deprinsa tarziu din sincretismul cultural de factura orientala , ii lipsea mai intai acestei literaturi o traditie care sa o stimuleze si sa o autorizeze , dupa cum ii va lipsii apoi o limba de circulatie si de notorietate.

Ipoteza vechimii
noi suntem in fond geti
Conceptia traditionala dupa care originea poporului roman trebuie stabilita in vremea ocupatiei romane din
Dacia nu-l satisface pe Calinescu.Convietuirea impusa autohtonilor de catre cuceritori nu a dat nastere , dupa el , unui popor nou , ci doar a modificat compozitia etnica a celor dintai : << Prin penetratia romana nu s-a nascut un popor nou , ci un popor foarte vechi s-a modificat prin inraurirea altuia mai nou.Imperiul Roman , formative mozaicala cu multe state cuceritoare , cu o civilizatie de imprumut , infatisa pt Dacia un fenomen politic recent.>> Cucerirea romana nu a insemnat o solutie de continuitate in devenirea geto-dacilor ai caror urmasi directi sunt romanii de astazi . Vechimea noastra inceteaza , asadar , a mai fi masurata prin descendenta latina , invocandu-se in schimb autoritatea atestata istoric a getilor si autohtonia lor imemoriala . Suntem lasati sa presupunem chiar ca getii , popor autohton , au absorbit cu timpul pe romani , cum au facut si cu alti navalitori . Nu considera autorul cucerirea romana o invazie ? Invazia romana , caci invazie a fost ori cat am colora-o , ne-a lasat o limba noua si mult sange din acele parti ale imperiului care nu ne erau propriu-zis straine . Traian insusi era un iberic .De altfel , Calinescu nici nu insista asupra consecintelor romanizarii altele decat pe plan lingvistic. O revarsare celtica a lasat scrie el urme evidente in fizionomia si purtarea noastra .

Purtator al unei civilizatii superioare , elemental roman s-a impus rapid si definitive: fara contributia lui hotaratoare , aparitia poporului roman este de neconceput . Penetratia romana in Dacia n-a reprezentat o invazie ca atatea altele , trecute s-au viitoare . Ea a provocat o metamorfoza , un salt calitativ , o ruptura. Printre cei raspunzatori de valul mistic al thracomanieiSerban Cioculescu il citeaza si pe Blaga . Acesta publica-se , cum se stie , in 1921 un veritabil manifest , revolta fondului nostrum nelatin. De ce sa ne marginim-se intreaba tanarul poet de atunci- numai la ideal cultural latin , care nu e croit in asemanare desavarsita cu firea noastra mult mai bogata ?Asadar , el nu nega valoarea dominant a latinitatii , ci numai exclusivismul ei , vazand in aluatulnostrum etnic posibilitati inca nefolosite . Rabufnirile fondului latent tracoslav ar putea vitaliza credea el cultura noastra , incorsetat intr-o formula de claritate latina .

Cum apare , asadar , Dacia vazuta de Calinescu prin scriitorii romani ? In primul rand ca o tara necunoscuta , chiar fabuloasa , cu o devenire al carei gol tainic atrage si fascineaza . Se observa de indata ca interesul esential este altul decat unul reconstructiv, critical insusi nefacand altceva decat sa.i cedeze . Imaginea rezultanta este numai un chip vag intretinuta de istorie , cel mai adesea ea creste in afara instoriei , intr-un spatiu ce apartine fanteziei pure sau unor mituri inca nelamurite . Vazuta prin literatura , Dacia apare ca un teritoriu mitic , avand o durata imemorabila si o existent sustrasa schimbarii. Cu alte cuvinte o Dacie absoluta.

Cultural si estetic
Ceea ce ne intereseaza este mergerea prin cultura catre constiinta artistica.

Cand recunoaste<<parfumul arhaic>>al limbii lui Ureche sau Neculce , critical numeste de fapt decalajul extistent intre stadiul vechi al limbii si cel actual , nu eventuala deplasare semantica operata de respectivii autori . Evolutia insasi a limbii ne face sa gustam astazi formele simple , beneficiarele unui farmec pe care nu il aveau la inceput , cand vor fi most proprii si plate .
Cultura careia ii apartine folclorul este insa una populara , rurala si stradania autorului nostrum a fost , cum am vazut , sa-I acrediteze existent si sa-i certifice valoarea alaturand-o celeilalte <<oficiale>> majore .Parte integranta a acestei culturi orale , folclorul ocupa , totusi , o pozitie mediana in momentul in care e asezata in ansamblul celeilalte culture , putand servi acolo ca un element unificator intre cultura si estetic . De altfel la G. Calinescu , relatia intre estetic si cultura nu este opozitia , ci dialogul .

MULTUMIM PENTRU ATENTIE!

Catalin Martin Diana Bucur Diana Moldovan