Prof.

Badea Florica

2.21.2013

Managementul Productiei
Manual: Managementul Productiei, autor Florica Badea, editura A.S.E., editia 2005 Examen: - aproximativ 18 subiecte teoretice; - 2 aplicatii facute la seminar. Temele cursului: 1. Intreprinderea - componenta a unui sistem de productie; Tipul de productie;Balante de masurare a timpului de lucru; 2. Organizarea structurala a unei intreprinderi de productie; 3. Organizarea procesuala a unei intreprinderi de productie; Tipul de productie in masa si metode de organizare a acestuia;Tipul de organizare individuala si metode specifice de organizare; 4. Organizarea activitatilor auxiliare ale intreprinderii; Organizarea activitatii de intretinere si reparare a utilajelor; 5. Organizarea activitatii de transport intern; 6. Pregatirea fabricatiei noilor produse si asimilarea lor in fabricatie; 7. Managementul activitatii de fundamentare a capacitatii de productie; 8. Costul de productie al produselor si al intreprinderii; Indicatori de masurare a eficientei economice a activitatii intreprinderii.

28.02.2013 Subiect de examen: tipul de productie este ... (4 categorii de intreruperi) Tipul de productie = o stare organizationala influentata de urmatorii factori: - volumul productiei fabricate; - nomenclatorul produselor executate;. - gradul de specializare al locurilor de munca; - modul de deplasare a produselor de la un loc de munca la altul. Tipul de productie este acea stare care determina un anumit mod de organizare al firmei. Pe baza acestui criteriu de organizare, in cadrul firmelor, se regasesc 3 tipuri de productie: tipul de productie de masa; tipul de productie de serie; tipul de productie individual sau de unicate. Datorita existentei acestor tipuri de productie, la dispozitia managementului acestora exista un set de metode de organizare a activitatii de productie. Astfel, pentru tipul de productie de masa si de serie mare metoda cea mai eficienta de organizare a productiei este metoda de organizare pe baza principiilor liniilor de productie in flux. Pentru tipul de productie individuala sau de serie mica, metoda de organizare are la baza gruparea masinilor sau locurilor de munca pe grupe omogene. In cazul tipului de productie de serie mijlocie, metoda cea mai folosita de managementul firmelor este metoda pe baza de comenzi de la clienti, iar fabricatia acestora foloseste metode de organizare corelat cu cantitatea de produse comandate sau varietatea lor. In mod practic, fiecare metoda de organizare are la baza un set de aplicatii, dar cea mai utilizata dintre ele este aplicatia referitoare la modul de amplasare al locurilor de munca. Exista situatii cand in cadrul fiecarei firme exista la un momentdat unul sau mai multe tipuri de productie. In acest caz, organizarea activitatii intreprinderii va fi conforma cu tipul de productie care se regaseste in ponderea cea mai mare.

Caracteristici ale tipurilor de productie

1. Tipul de productie de masa: - volumul productiei fabricate din fiecare tip de produs este foarte mare si executa o perioada indelungata de timp (tipul de productie cu cea mai mare stabilitate intimp); - nomenclatorul de produse este foarte redus; - locurile de munca au un grad inalt de specializare (executa un numar foarte redus de operatii tehnologice uneori chiar una singura ex.: intr-o fabrica de confectii, o masina de cusut nasturi are un nivel scazut de specializare). Forta de munca utilizata are un grad de calificare foarte redus; - in procesul executarii produselor, acestea trec de la un loc de munca la altul, unul cate unul, cu ajutorul unor mijloace de transport cu deplasare continua de tipul benzilor rulante sau sau de tipul conveelor (deplasare pe role).

locurile de munca sunt amplasate sub forma unor linii tehnologice intr-o succesiune impusa de succesiunea executarii operatiilor tehnologice. Se foloseste metoda gamelor fictive.

Subiect examen: enumerati doua dintre trasaturile caracteristice tipului de productie in masa. 2. Tipul de productie individuala: - volumul productiei executate este foarte redus din fiecare produs executat cand aceasta este de ordinul unu, doua, sau trei produse, numim productia de unicate; - nomenclatorul de produse este foarte diversificat; - locurile de munca au un grad redus de specializare si sunt capabile sa execute o gama foarte larga de operatii. Se numesc locuri de munca universale. Lucratorii utilizati in acest caz au un grad inalt de calificare dar cu toate acestea, randamentele lor sunt mai reduse decat in cazul tipului de productie de masa; - deplasarea intre locurile de munca se face pe loturi de produse cu mijloace de transport cu deplasare discontinua (carucioare, electromotoare etc.) marimea lotului de produse transportat o singura data este cea care da si marimea serie de fabricatie; - locurile de munca sunt amplasate sub forma grupelor de masini de acelasi tip sau sub forma grupelor omogene de masini. Metoda de amplasare folosita este metoda verigilor. 3. Tipul de productie in serie: - in functie de marimea serie de fabricatie, metoda de organizare folosita va fi: metoda pe baza liniilor tehnologice pentru tipul de productie de serie mare; metoda pe baza grupelor omogene pentru tipul de productie de serie mica.

Instrumentate de masurare a timpului de lucru al unei firme

Pentru evaluarea corecta a dimensiunii fiecarui tip de activitate desfasurata la nivelul firmei, timpul afectat acestor activitati se masoara cu ajutorul unor instrumente specifice numite balante ale timpului de lucru. Acestea masoara cu ajutorul unor indicatori, atatt timpul de lucru al utilajelor cat si timpul de lucru al lucratorilor. Acesti indicatori se diferentiaza in functie de: regimul de lucru al firmei; timpul de intrerupere afectat reparatiilor utilajelor; daca acestia fac referire la utilaje/lucratori. Balanta timpului de lucru a unui utilaj 1. Tc (timp de lucru calendaristic) = 365 zile * (24, 16, 8) h; 2. TN = Tc (sambete = 52 + duminici = 52 + sarabatori legale = 6) * (24, 16, 8) h; * Pentru domeniile in care procesul tehnologic se desfasoare neintrerupt timpul calendaristic este egal cu timpul nominal si totodeauna in regim de 24 de ore.
3

Balanta timpului de lucru a muncitorilor 1. Tc (timp de lucru calendaristic) = 365 zile * 8 h 2. TN = Tc (sambete = 52 + duminici = 52 + sarabatori legale = 6) * 8 h; 3. TD = TN (h) [Ico (h) (intreruperi pentru concediu de odihna) + Icb (intreruperi pentru concediu de boala ...)

3. TD = TN (h) IR (h) (intreruperi planificate pentru reparatii). 4. TE (timp efectiv de lucru) = TD IA (intreruperi accidentale)

4. TE (timp efectiv de lucru) = TD AN (absentele nemotivate)

7.03.2013

Organizarea structurala a activitatii de productie

In cadrul functiunii de organizare a activitatii de productie, o componenta de baza a acestei functiuni, o reprezinta structura organizatorica pentru ca aceasta reprezinta concretizarea, materializarea relatiilor dintre indivizi si capitalul productiv al intreprinderii. In general, orice structura organizatorica corespunde, in mod direct, metodei de management utilizata in intreprindere. Astfel, pentru o structura organizatorica ierarhic functionala corespunde metoda de management prin obiective sau, pentru o structura organizatorica pe baza de sisteme de gestiune, corespunde metoda de management prin buget/execeptii Structura organizatorica de tip ierarhic functional are in vedere o amplasare a departamentelor functionala si operationale ale unei intreprinderi pe diferite niveluri ierarhice, urmand ca, operationalizarea activitatii lor sa aiba loc in urma unor relatii directe foarte intense intre acest niveluri ierarhice. Structura general organizatorica: - structura organizatorica: structura operationala: sectii de baza: organizate dupa principiul tehnologic; organizate dupa principiul pe obiect; organizate dupa principiul mixt. sectii auxiliare executa produse necesare sectiilor de baza (ex.: centrala energetica produce energie de mai multe tipuri); sectii de servire: sectia depozite; sectia transport intern; sectia retele energetice. sectii anexe (ex.: sectia de valorificare deseuri, sectia standuri in expozitii si targuri, magazinele proprii de vanzare); laborator de control a produselor executate in sectiile de baza. structura functionala: departament cercetare dezvoltare; departament financiar-contabil; departament resurse umane; departament organizarea productiei; departament marketing. - structura a componentelor social-culturale. Structura operationala sau de productie si conceptie = ansamblul componentelor de productie, control si cercetare, marimea si amplasarea lor pe suprafata intreprinderii, modul de organizare interna si legaturile functionale care se stabilesc intre acestea. Toate componentele structurii operationala poarta numele de verigi organizatorice.

Subiect de examen: definiti veriga de productie si dati exemple. R: veriga = relatia dintre doua locuri de munca succesive. Cele mai intalnite verigi organizatorice ale structurii operationale sunt: sectiile de productie, atelierele de productie, laboratoarele de control si cercetare, sectoarele de productie si locurile de munca. Subiect examen: care din urmatoarele elemente sunt verigi organizatorice Sectia de productie = veriga organizatorica, distincta din punct de vedere administrative, adica are o conducere proprie. In functie de procesele care se desfasoara in cadrul sectiei, acestea sunt: - sectii de baza; - sectii auxiliare; - sectii de servire; - sectii anexe. In cadrul sectiilor de baza, are loc, transformarea propriuzisa a materiilor prime in produs finit. In functie de tipul de productie existent in intreprindere, modul de organizare a acestor sectii poate fi: - dupa principiul tehnologic, daca tipul de productie preponderent este individual sau de unicate; - dupa principiul pe obiect, daca tipul de productie preponderent este de masa sau de serie mare; - dupa principiul mixt, daca tipul de productie este de serie mijlocie sau mica. La randul lor, sectiile organizate dupa principiul tehnologic sunt: sectii pregatitoare; sectii prelucratoare; sectii de montaj-finisaj. Organizarea dupa principiul tehnologic presupune ca in cadrul fiecarei sectii de baza sa se execute procese tehnologice corespunzatoare unor anumite faze de executare a produsului (ex.: pentru constructii de automobile, sectiile de baza sunt specializate in turnatorie si forja sau sectii de baza specializate in prelucrari metale sau specializate in montaj-finisaj). De regula, produsul finit, parcurge toate fazele de executie existente in aceste sectii pana la finalizarea sa. Denumirea acestor sectii este data de faza proces tehnologic pe care o executa. Sectiile organizate dupa principiul pe obiect se regasesc in intreprinderile in care predominant este tipul de productie de masa si in care are loc transformarea integrala a materiei prime in produs finit. In acest caz sectiile poarta numele produsului pe care il executa (ex.: intr-o intreprindere de confectii o denumire ar fi sectia de lenjerie). Cand tipul de productie este de serie mijlocie, sectiile pregatitoare de regula sunt organizate dupa principiul tehnologic. Sectiile prelucratoare sunt organizate dupa principiul pe obiect. Sectiile auxiliare au ca obiect de activitate executarea de produse, care insa nu fac obiectiul activitatii de baza al intreprinderii (ex.: 1. este sectie auxiliare centrala care produce abur necesar pentru confectionarea produselor in sectiile de baza, 2. sectia producatoare de

echipamente tehnologice necesare pentru buna functionare a utilajelor din sectia de baza, 3. sectia de reparatii etc.). Sectiile de servire au ca obiect de activitate servicii speciale necesare desfasurarii in bune conditiuni a activitatilor din sectiile de baza si auxiliare (ex.: depozitele, sectia de transport intern, sectia retele energetice formata din ansamblul tuturor conductelor si cablurilor care transporta diferite feluri de energie). Sectia anexa desfasoara activitati de valorifcare a deseurilor sau activitati necesare pentru prezentarea produselor in targuri si expozitii sau magazinele proprii de vanzare a produselor. Atelierul de productie o astfel de veriga se constituie atunci cand nivelul de activitate este mult redus pentru a se constitui o sectie de productie. In acest caz, atelierul de productie are un aparat administrativ propriu, insa exista situatii cand o sectie de productie desfasoara un volum foarte mare de activitate si pentru buna ei coordonare se impune o impartire a activitatii sectiei in cadrul mai multor ateliere subordonate sectiei de productie. Spunem in acest caz ca atelierul de productie este delimitat teritorial si nu si administrativ. In cadrul laboratorului de control-cercetare se executa analize, masuratori etc. fie ale produselor finite inainte de a fi livrate, fie ale produselor in diferitele faze de realizare in vederea eliminarii unor deficiente de pe parcursul procesului. Sectoarele de productie = ansamblu de masini, utilaje agregate de aceeasi specializare tehnologica. Se regasesc indeosebi in sectiile organizate dupa principiul tehnologi. Locul de munca = veriga organizatorica primara a structurii organizatorice reprentat de o suprafata de productie pe care se regaseste un loc de munca manual sau un utilaj mecanizat/automatizat. De modul in care sunt organizate sectiile de baza depinde tipul de structura operationala.

Tipuri de structuri operationale: caracteristici, avantaje si dezavantaje.

Exista 3 tipuri de structuri operationale: tipul de structura tehnologica daca sectiile de baza ale structurii sunt organizate dupa principiul tehnologic; structura de tip pe obiect de fabricatie daca sectiile de baza sunt organizate dupa principiul pe obiect; structura operationala de tip mixt daca principiul de organizare este mixt.

Structura operationala de tip tehnologic se caracterizeaza astfel: 1. este tipul de structura specific pentru intreprinderile cu tip de productie individuala sau de unicate;

2. sectiile de baza sunt organizate pe faze de proces tehnologic, numele lor fiind numele fazei de proces tehnologic; 3. procesele de productie de baza sunt realizate de utilaje cu specializare redusa (utilaje universale) a caror functionare este asigurata de forta de munca inalt calificata; 4. sectiile de baza ale acestui tip de structura sunt dotate cu utilaje grupate in functie de omogenitatea tehnologica a lor. Avantajele acestui structuri operationale de tip tehnologic: a. permite executarea unei varietati mari de produs; b. are un grad mare de flexibilitate la schimbarea nomenclatorului de produse; c. permite o incarcare destul de mare a locurilor de munca; Dezavantajele structurii operationale de tip tehnologic: ciclul de productie al acestor produse este foarte lung din cauza trecerii lor succesive prin toate sectiile de baza ale intreprinderii; II. aceasta trecere presupune un transport intern foarte ridicat si deci costuri mar cu transportul produselor; III. adaptarea la un nou produs al utilajelor necesita perioade mari pentru reglarea locurilor de munca la noua tehnologie IV. acest tip de structura micsoreaza raspunderea lucratorilor pentru executarea de produse de calitate; V. intre diferitele verigi organizatorice ale acestei structuri se constituie de regula stocuri mari de productie neterminata cu efecte asupra cheltuielilor cu depozitarea produselor. I.

14.03.2013 Tipul de structura operationala pe obiect de fabricatie Caracteristici: acest tip de structura include sectii de productie de baza organizate dupa principiul pe obiect; in fiecare sectie de baza, materia prima este prelucrata integral pana la stadiul de produs finit. Denumirea sectiei este data de produsul pe care il prelucreaza; locurile de munca au un grad inalt de specializare (aceasta permite folosirea proceselor automatizate de catre acestea); amplasarea locurilor de munca este sub forma liniilor tehnologice; este tipul de structura corespunzator firmelor cu tip de productie de serie mare sau de masa; este cea mai eficienta structura operationala dintre toate cele mentionate Avantaje: - produsele acestei structuri au nivel ridicat de rentabilitate deoarece: 1. au costuri reduse datorita transportului intern foarte redus (doar la nivelul unei sectii); 2. stocuri foarte mici sau chiar inexistente de productie neterminata intre diferitele locuri de munca; 3. rentabilitate crescuta a produselor datorata randamentelor foarte ridicate ale locurilor de munca (pe baza specializarii inalte a lor si a folosirii automatizarii intr-o masura foarte mare); - ciclul de fabricatie al produselor este foarte scurt; - creste raspunderea lucratorilor pentru obtinerea unui nivel de cantitate cat mai crescut al produselor. Dezavantaje: este structura operationala cu cel mai redus grad de flexibilitate la schimbarea nomenclatorului de produse (schimbarea nomenclatorului presupune oprirea activitatii si inlocuirea partiala sau integrala a tehnologiei existente); desi este foarte eficienta pentru tipul de productie de masa ea nu poate fi folosita cu aceleasi rezultate economice pentru tipul de productie de serie mica sau mijlocie. Totusi s-au gasit solutii care sa permita organizarea de linii tehnologice si pentru activitati cu tip de productie de serie mijlocie sau chiar mica. Metoda, folosita in gasirea acestor solutii,este metoda tehnologiilor de grup. Subiect examen:prezentati etapele aplicarii metodei tehnologiilor de grup Structura operationala de tip mixt Acest tip de structura imprumuta caracteristici de la celelalte doua tipuri pentru ca se doreste organizarea eficienta a activitatii pe baza liniilor tehnologice in sectiile de productie care permit implementarea unor solutii de organizare a unor linii tehnologice. Este cazul acelor intreprinderi care executa activitati cu tip de productie de serie mare sau mijlocie. Sectiile pregatitoare ale intreprinderii, in cazul acestor tipuri de productie, vor fi organizate dupa principiul tehnologic (ex.: in cazul unui automobil sectiile de baza de turnatorie
9

sau tratament termic vor fi prelucrate dupa principiul tehnologic toate componentele metalice al automobilului vor fi turnate si forjate in aceste sectii; sectiile de prelucrari mecanice vor fi organizate dupa principiul pe obiect si in acest context avem: - prelucrari mecanice motor; - prelucrari mecanice caroserie. Acelasi lucru pentru operatiunea de montaj, tot organizata pe obiect). In concluzie, metoda care determina existenta unui anumit tip de structura operationala, porneste de la ideea ca tipul de structura va trebuie sa corespunda tipului de productie cu ponderea cea mai mare.

Metode de organizare procesuala a productiei in sectiile de baza ale intreprinderii

Datorita particularitatilor numeroase din activitatea intreprinderii, organizarea activitatii de productie trebuie sa tina seama de existenta acestora. Din aceasta cauza, exista 3 categorii mari de metode organizare a productiei: 1. metoda de organizare pe baza liniilor de productie in flux; 2. metode de organizare pe baza grupelor omogene de locuri de munca; 3. o metoda care combina avantajele si elimina o parte din dezavantaje celorlalte doua metode. 1. Metoda de organizare pe baza liniilor de productie in flux este cea mai eficienta forma de organizare intalnita atat in intreprinderinderi cu tip de productie de serie mare, iar in forme adaptate si in intreprinderile cu tip de productie de serie mijlocie. Nu orice linie tehnologica este linie de productie in flux. Ca sa existe o astfel de linie, trebuie sa fie indeplinita conditia de permanentizare a executarii operatiilor pe locurile de munca. Conditia de permanentizare este exprima cu ajutorul relatiei: Q * t >= Ft unde: Q cantitatea de produse executate pe linia in flux; t timpul unitar necesar pentru obtinerea unui produs; Ft fondul de timp disponibil al utilajelor de pe linia in flux. Subiect examen: din urmatoarele relatii, care din ele exprima conditia de permanentizare. Indicatorul de baza al unei linii de productie in flux se numeste tact de productie (T). Tactul de productie exprima marimea perioadei de timp dintre iesirile a doua produse consecutive de pe linia in flux. Subiect de examen:definiti tactul de productie si scrieti relatia generala de calcul. Trasaturile caracteristice ale unei linii de productie in flux: 1) divizarea procesului tehnologic in operatii tehnologice ale caror durate sa fie egale sau multiple de marimea tactului de productie; 2) repartizarea acestor operatii pe locuri de munca specializate in realizarea acestora; 3) locurile de munca sunt dispuse de-alungul liniei in flux, intr-o succesiune impusa de succesiunea operatiilor tehnologice ale produselor executate;
10

4) produsele trec de la un loc de munca la altul dupa cum urmeaza: I. pentru liniile in flux sincronizate, executarea produselor se face in mod continu pe locurile de munca, in acest caz, linia in flux, avand un ritm reglementat de lucru. Ritmul de lucru reprezinta numarul de produse executate de linia in flux in unitatea de timp. => T = 1/R; II. produsele trec de la un loc de munca la altul in mod discontinu, deoarece ritmul de lucru este liber din cauza ca duratele operatiilor nu sunt egale sau multiple de marimea tactului de productie. 5) pe liniile in flux continu, prelucrarea produselor se face concomitent pe toate locurile de munca. In acest caz, iesirile produselor de pe linie, trecerea produselor de la un loc de munca la altul si intrarile de materii prime pe linia in flux au loc la intervale egale cu marimea tactului de productie. Functionarea continua a liniei este permisa de faptul ca la operatiile cu durate mai mari de marimea tactului de productie, numarul locurilor de munca este mai mare decat 1. Nu pot sa asigur functionare continua daca la operatiile cu durata mai mare decat tactul de productie, nu am un numar de locuri de munca bine delimitat. Pe linia in flux, va exista un numar de locuri de munca bine determinat, si anume: Nlmi = ti / T unde: ti - durata operatiei i; T marimea tactului de productiei; ti > T; ti = T. 6) deplasarea produselor se face cu ajutorul unor mijloace de transport specializate in transportul bucata cu bucata al produselor. Din aceasta categorie de mijloace de transport mentionam benzile rulante, poduri rulante, conveele etc.; 7) executarea unui produs sau a unor produse asemanatoare pe o linie in flux tine cont de asemanari constructive sau tehnologice ale acestora.

11

21.03.2013

Tipologia liniilor de productie in flux

In practica economica exista o mare varietate de linii tehnologice in flux care pot fi grupate in conformitate cu o serie de criterii. Cea mai utilizata clasificare se face in functie de: 1. gradul de continuitate a procesului tehnologic; 2. nomenclatorul produselor executate; 3. felul ritmului de lucru. 1. Gradul de continuitate a procesului tehnologic Conform acestui criteriu liniile in flux sunt de doua feluri: - linii in flux cu functionare continua; - linii in flux cu functionare intermitenta. Liniile cu functionare continua sunt cea mai eficienta forma de organizare deoarece acestea permit functionarea sincronizata a lor (pe toate locurile de munca ale linie, in orice moment a programului de lucru exista produse in prelucrare si la niciun loc de munca nu exista stocuri de productie neterminata). Acest mod de functionare este posibil atunci cand duratele operatiilor sunt egale sau multiple de marimea tactului de productie. exemplu (functionare sincronizata): Presupunem ca produsele prelucrate pe o linie in flux sunt supuse prelucrarii la 6 operatii tehnologice ale caror durate in minute sunt urmatoarele: t1 = 4 minute; t2 = 2 minute; t3 = 5 minute; t4 = 2 minute; t5 = 4 minute; t6 = 2 minute. Astfel, ca liniile sa functioneze in mod continu, tactul de productie (T) este de 2 min. Etapa1: Determinarea numarul locurilor de munca pentru fiecare operatie dupa formula Nlmi=ti/T. Astfel: t1 = 2 locuri de munca; t2 = 1 loc de munca; t3 = 3 locuri de munca; t4 = 1 loc de munca; t5 = 2 locuri de munca t6 = 1 loc de munca.

12

Etapa II: (grafic)

Subiect examen: se dau urmatoarele operatii. Precizati in minutulul 10, care este produsul care se prelucreaza pe
masina 4. Care este durata ciclului de productie a produselor pe aceasta linie in flux.

Subiect examen: Care este durata ciclului de productie a produselor pe aceasta linie in flux. Observatii: produsele intre pe linia in flux la intervale egale cu marimea tactului de productie si in aceeasi ordine in care au loc iesirile de linia in flux; acest mod de reprezentare a functionarii sincronizate a liniei permite: a. identificarea traseului tehnologic a fiecarui produs pe linia in flux; b. permite ca in fiecare moment al programului de lucru sa se stabileasca tipul/numarul de produs din serie care urmeaza a fi prelucrat pe un anumit loc de munca al liniei; c. aceasta reprezentare creste gradul de raspundere a lucratorilor pentru calitatea operatiilor executate. In concluzie, functionarea sincronizata, cu toate efectele ei pozitive, este posibila doar in situatia in care tipul de productie este de masa, iar duratele operatiilor sunt egale sau multiple de marimea tactului de productie.

13

Liniile in flux cu functionare intermitenta (cu functionare cu intreruperi) exista atunci cand duratele operatiilor nu mai sunt egale sau multiple de marimea tactului de productie. exemplu: T=2 iar operatiile sunt: t1 = 3 minute; t2 = 2 minute; t3 = 5 minute; t4 = 0,5 minute; Daca vom calcula locurile de munca avem: t1 = 1,5 locuri de munca 2; t2 = 2 locuri de munca; t3 = 2,5 locuri de munca 3; t4 = 0,25locuri de munca 1. Faptul ca am achizitionat 2 locuri de munca, dar nu am nevoie de activitatea decat a 1,5 inseamna ca 0,5 stabileste stationarea unui loc de munca. I II t1> t2 => Apar intreruperi la operatia a II-a pentru ca aceste produse stationeaza un timp indelungat in fata; => tstationare = loc ingust. t1 < t2 => storcuri de productie neterminata. In conditiile functionarii intermitente pot aparea urmatoarele situatii nefavorabile: 1) la operatiile ale caror durate sunt mai mici decat duratele anterior pot aparea timpi de stationare. Situatia poate fi remediata prin repartizarea suplimentara a unor cantitati de produse care mi fac obiectul programului de lucru al liniei in flux. Spre exemplu, lucreaza al doilea loc de munca incarcator cu 6 ore si in ultimele ore de lucru ii dau sa opereze la alte produse. 2) Cand duratele operatiilor sunt mai mari decat a operatiilor precedente se formeaza stocuri de productie neterminata. Prelucrarea acestora poate fi programata in perioade din afara programului de lucru cum ar fi zilele nelucratoare de la sfarsitul saptamanii. 2. Nomenclatorul produselor executate Conform acestui criteriu exista 3 tipuri de linii in flux si anume: I. linii in flux cu nomenclator constant; II. linii in flux cu nomenclator variabil; III. linii in flux cu nomenclator de grup. I.In cazul in care pe linia in flux se executa un anumit tip de produs o perioada indelungata de timp (este cazul tipului de productie de masa) linia in flux este o linie o monovalenta. Are in componenta aceasta linie locuri de munca foarte specializate de inalta productivitate si care permit folosirea pe scara larga a automatizarii. II. Liniile in flux cu nomenclator variabil exista atunci cand prelucreaza un numar restrans de tipuri de produse, dar foarte asemanatoare din punct de vedere tehnologic. Se numesc linii in flux polivalente si au in dotare locuri de munca capabile sa se adapteze la schimbarea nomenclatorului de produse. Se regasesc atunci cand tipul de productie este de serie. III.Liniile in flux cu nomenclator de grup se folosesc atunci cand produsele executate pe linie permit gruparea lor in conformitate cu anumite criterii tehnologice. Pentru trecerea la
14

executarea unui grup de produse sau altul, locurile de munca trebuie sa aiba un nivel crescut de flexibilitate sau de adaptare la prelucrarea altor produse. Sa aiba un nivel crescut de adaptabilitate la un alt grupde produse. 3. Felul ritmului de lucru Ritmul de lucru reprezinta cantitatea de produse executate pe linia in flux intr-o unitate de timp. Exista doua categorii: a. linii in flux cu ritm reglementat de lucru; b. linii in flux cu ritm liber. Liniile in flux reglementat sunt acele linii tehnologice care livrea, o cantitate de produse egala cu marimea ritmului de lucru a linii. In situatia acestor linii sunt acele linii tehnologice care au functionare sincronizata in intreprinderi cu tip de productie de masa. Liniile tehnologice cu timp liber cantitatile de produse livrate de aceste linii in flux au marimi variabile, iar intervalul de livrare al lor nu este determinat. Aceasta situatie se intalneste in cazul liniilor cu functionare intermitenta cu toate situatiile dezavantajoase ale acestora (timpi de stationare a unor locuri de munca sau locuri de munca supraglomerate cu stocuri mari de productie neterminata).

Parametrii de functionare ai liniilor de productie in flux

Proiectarea oricarei linii tehnologice in flux presupune, in principal, fundamentarea parametrilor de functionare a acesteia. Principalii parametrii de functionare sunt: 1. tactul de productie; 2. ritmul de lucru; 3. numarul locurilor de munca pe fiecare operatie in parte si pe total linie in flux; 4. numarul lucratorilor necesari pe fiecare loc de munca si pe total linie; 5. lungimea liniei in flux; 6. viteza de deplasare a produselor intre locurile de munca.

15

28.03.2012 Indicatorii de functionare ai liniilor de productie in flux In momentul proiectarii unei linii de productie in flux, un element important consta in stabilirea marimii principalilor indicatori de functionare a acesteia. Dintre acestia enumeram: 1. tactul de productie al linie; 2. ritmul de lucru; 3. numarul locurilor de munca pentru fiecare operatie in parte si pe total linie; 4. numarul de lucratori pentru fiecare loc de munca si pe total linie; 5. lungimea liniei; 6. viteza de deplasare a produselor intre locurile de munca; Tactul de productie = intervalul de timp intre iesirile a doua produse consecutive de pe linia-n flux. Marimea acestui indicator se fundamenteaza in mod diferit in functie de urmatoarele elemente: i. linii in flux monovalente (executa un singur tip de produse): a. relatia generala: T = Td * 60 / Q unde: Td timpul disponibil de lucru al linie; Q productia programata a fi executata pe linie. b. in cazul in care in programul de lucru al linie sunt planificate intreruperi datorate necesitatilor de intretinere zilnica a utilajelor sau a pauzei de lucru pentru lucratorii liniei. In acest caz: T = (Td* 60 i) / Q unde: i intreruperile planificate in functionare liniei in flux; c. aceasta situatie apare atunci cand se poate determina gradul de utilizare al timpului de lucru al liniei in flux. Daca notam cu k gradul de utilizare al timpului de lucru in acest caz: T = (Td * 60 * k) / Q. ii. linii in flux polivalente (executa mai multe tipuri de produse). Linii care executa tipuri diferite de produse, dar foarte asemanatoare din punct de vedere tehnologic. In acest caz: a. T = (Td * 60 * k) / (A + B + C + ...) unde: A, B, C ... cantitatile de produse A, B, C ... executate pe linia in flux. Relatia se aplica in cazul in care toate aceste produse au aceeasi norma de timp. nA = nB = nC ... Norma de timp (ni ) = timpul necesar pentru executarea unei unitati de produs. Norma de productie (np)= cantitatea de produse executate in unitate de timp. =>np = 1/ni Norma de utilizare intensiva (Nui) (coeficient de utilizare intensiva) = cantitatea de produse obtinute in unitatea de timp pe unitatea caracteristica dimensionala a unui loc de munca. (exemplu: in siderurgie, norma de utilizare intensiva poate fi de 500 de tone de fonta in 24h sau pe zi pe metru cub, volum util de furnal). Nui = Q/ unitate de timp si unitate de cantitate b. T = Td* 60 * k / A+ B*b + C * c ... Relatia se foloseste atunci cand normele de productie a produselor sunt diferite. nA nB = nC ...

16

Dintre toate tipurile de produse executate se alege unul ca fiind produs reprezentativ. De obicei, produsul reprezentativ este produsul cu norma de timp cea mai mare. Toate celelalte produse vor fi transformate in produse reprezentative. Ca sa le transform in produse reprezentative, aceste produse nereprezentative, cantitatile lor vor fi inmultite cu coeficienti de echivalenta in felul urmator: exemplu: Presupunem ca produsul A este reprezentativ => ntA este maxima b = ntB / ntA; c = ntC / ntA ... Ritmul de lucru = cantitatea de produse obtinuta de pe linia in flux in unitatea de timp. R=1/T Numarul locurilor de munca pe fiecare operatie parte Nlmi = ti / T ti durata operatiei i Exista urmatoarele situatii: - daca duratele operatiilor sunt egale sau multiple de tactul de productie, numarul locurilor de munca este un numar intreg si aceasta permite functionarea sincronizata a linie; - rezultatul ti/T este un numar cu zecimale. Se aproximeaza pana la un numar intreg astfel: a) daca urmeaza sa fie achizitionate aceste utilaje, se aproximeaza prin adaos la intreg (exista deficit pe linie de astfel de utilaje); b) daca urmeaza sa se renunte la un numar de utilaje cu zecimale (exista un excedent pe linie) aproximarea se face prin lipsa. Numarul locurilor de munca pe total linie Nlmt = suma locurilor de munca pentru toate operatiile executate pe linie. Numarul de lucratori din cadrul liniei se diferentiaza in functie de gradul de automatizare al linie in flux. Cu cat acesta este mai mare numarul de lucratori este mai mic pe linia in flux. Pentru fundamentarea corecta acestuia insa, trebuie definit conceptul de norma de servire. In acest caz, norma de servire reprezinta numarul de masini care pot fi servite concomitent pe durata programului de lucru. Sunt doua situatii: daca locul de munca nu are in timpul programului de lucru si o functionare automata lucratorul de pe acest loc de munca trebuie sa supravegheze in permanenta pe toate durata programului locul de munca. Spunem ca, in acest caz, norma de servire a lucratorului este egala cu 1; locul de munca, pe durata functionarii lui, are perioade de timp de lucru automati. Aceasta situatie permite ca lucratorul, acestui loc de munca, sa se deplaseze pentru a servi un alt loc de munca pe durata functionarii automat al primului loc de munca. A 0 0 A Doar in aceasta In timpul primei operatie, muncitorul operatii supravegheaza supravegheaza a masina. doua masina. Aceasta situatie se denumeste in literatura de specialite lucrul la mai multe masini.
17

Norma de servire, se determina dupa relatia: Ns = (ta + to) / to to timp de ocupare a masinii de catre lucrator; ta timp automat de lucru al masinii. exemplu: tt = 9 ta = 6 => to = 3 Ns = 3 masini Concluzie: un muncitor poate servi, pe toate durata programului de lucru, 3 locuri de munca in mod consecutiv Numarul de muncitori la operatia i se determina dupa relatia: Nmi = ti / Nsi unde: Nsi norma de servire la operatia i. Numarul de muncitori, dupa aceasta relatie poate fi egal cu: 1 daca Ns = 1; >1 daca Ns> 1. exemplu anterior: Nsi = 3 muncitori Lungimea linie locurile de munca, in cadrul unei linii in flux, sunt amplasate in asa fel incat ordinea lor este data de ordinea operatiilor tehnologice ale produselor de pe linie. In functie de suprafata pe care se amplaseaza linia sau de mijloacele de transport care servesc linia, lungimea liniei poate fi: - L = d * Nlmt daca acestea (locurile de munca) sunt amplasate de o singura parte a benzii rulante care serveste linia unde: d distanta medie intre doua locuri de munca alaturate de pe linia in flux; - L = (d * Nlmt) / 2 daca acestea sunt amplasate de o parte si de alta a benzii rulante. Viteza de deplasare a produselor produsele, care se deplaseaza cu ajutorul benzii rulante, trebuie sa aiba o viteza strict corelata cu marimea tactului de productie pentru ca acestea sa nu formeze stocuri de productie neterminata in asteptare la unele locuri de munca. Pentru fundamentarea vitezei de deplasare relatia este: v=d/T Subiect examen:definiti gama reala de fabricatie si dati exemple. Subiect examen: definiti gama fictiva de fabricatie si dati exemple. Gama reala de fabricatie a unui produs este formata din ansamblul operatiilor tehnologice necesare pentru executarea acestui produs. exemplu: Pentru produsul p1 gama reala poate fi ABCDE si produsul p2 poate fi ABCFG. Gama fictiva reprezinta ansamblul operatiilor tehnologice necesare executarii unui lot de produse. exemplu: GF (P1, P2) ABCDEFG.
18

ATENTIE!!! Trebuiesc citite in plus din carte: - cap. I 1.3.3. (Trasaturi de baza ale intreprinderii de productie paginile 26-30); - cap II 2.1. (Procesul de productie de citit in intregime paginile 35-39); - 4.2. (pagina 96 variante de organizare ... ). S-a predat: 3.2. (paginile 39-48); 4.1.; 4.2.; Nu avem capitolul 3.

19

4.04.2013
S-a facut o greseala la ultimul curs. Corectura:

Ni Nlmi / Nsi ti = p 6 ta, 3 to T = 9/3 Nlmi = ti / T = 9/3 = 3 locuri de munca ta = 0, Ns = 1, Nl = 3/1 = 3 Ns = (ta + to) / to = (6 + 3) / 3 = 3masini Nli = Nlmi / Ns = 3/3 = 1

Asimilarea in fabricatie a noilor produse; pregatire in fabricatie a noilor produse

Cererea de produse pe pietele de consum este din ce in ce mai diversificata, motiv pentru care in strategia fiecarei firme se regaseste preocuparea acesteia de a introduce in fabricatie produse noi, de calitate superioara si cu costuri cat mai mici. Aceasta gama de probleme face parte din ansamblul activitatilor desfasurate intr-un departament specializat in asimilarea de noi produse si de pregatire a fabricatie acestora. Asimilarea in fabricatie de noi produse Activitatea de asimilare este foarte complexa pentru ca vizeaza folosirea de resurse financiare, materiale si de timp. De aceea, trebuie o mare atentie in alegerea metodei de asimilare de noi produse. Se cunosc 3 astfel de metode: - asimilarea dupa conceptie proprie; - asimilarea dupa licenta de fabricatie; - asimilarea dupa un model de referinta. Asimilarea dupa conceptie proprie a noilor produse exista atunci cand in cadrul firmei exista un departament specializat de cercetare-dezvoltare si carepe baza unor cercetari minutioase (cercetari de piata sau de opinii ale consumatorilor de produse) se proiecteaza un produs nou care sa satisfaca intr-o masura cat mai mare masura nevoile consumatorilor. Avantajele acestei metode: 1. se foloseste potentialul propriu de cercetare al firmei; 2. costurile de asimilare sunt mult mai reduse decat in cazul altor metode. Dezavantajul acestei metode ar fi ca lansarea pe piata a produsului necesita cheltuieli de promovare foarte ridicate, el nefiind cunoscut pe piata pana atunci. Asimilarea dupa licenta de fabricatie este o metoda foarte costisitoare pentru ca necesita cumpararea unor licenta de la firme care produc produse asemanatoare, dar foarte performante. De regula, licentele sunt foarte scumpe, dar metoda se utilizeaza des pentru ca au foarte multe avantaje: nu necesita cheltuieli de promovare a produselor pentru ca ele sunt deja cunoscute; perioada de asimilare in fabricatie se scurteaza foarte mult; in general, furnizorul licentei asigura o perioada de timp asistenta tehnica necesara pana la lansarea in fabricatie a produsului.
20

In cazul asimilarii dupa un model de referinta, se porneste in proiectarea unui produs nou de la un model de produs existent deja in fabricatie si careia i se aduc imbunatatiri legate de forma, functionalitate, design etc. Este o metoda mai putin folosita, dar avantajul ei este dat de durata de asimilare foarte scurta fata de prima metoda si de cheltuielile reduse cu promovarea produselor care au existat deja pe piata. Pregatirea in fabricatie a noilor produse Activitatea de pregatire a fabricatiei cuprinde doua etape mari: I. pregatire tehnica: 1. proiectarea produselor; 2. proiectul tehnic - pregatirea tehnologica a noilor produse alegerea variantei tehnice optime; 3. executare si omologare a produselor sau a seriei 0. II. pregatire material-organizatorica.
De citit din carte de la la pagina 209 pana la pagina 212 inclusiv. De citit de la cap. 4, de la pagina 96 (Variante de organizare a liniilor de productie in flux) pana la pagina 108.

Alegerea variantei tehnologice optime Pe piata de tehnologii exista, in prezent, foarte multe tehnologii care ofera rezultate asemanatoare. Se pune problema asimilarii acelei tehnologii care va executa noile produse asimilate in conditii de eficienta maxima. Decizia referitoare la tehnologia care trebuie adoptata va avea la baza o analiza a unor indicatori specifici tehnologiei alese. Acesti indicatori se impart in doua grupe: a. indicatori tehnologici in expresie naturala; b. indicatori tehnologici de cost.

21

11.04.2013 ATENTIE!!! De citit din carte: - capitolul 5 (paginile 117-125). Din acelasi capitol, paragraful 5.4. (paginile 156-158); - capitolul 8. Varianta tehnologica optima, corespunzatoare unui anumit proces tehnologic poate fi apreciata sau aleasa in functie de doua categorii de indicatori: 1. indicatori in expresia naturala; 2. indicatori valorici de cost tehnologic. Indicatorii in expresie natura care ajuta in luarea unei decizii corecte, in ceea ce priveste varianta tehnologica optima pot fi: acele tehnologii care au un consum redus de materii prime si materiale; tehnologiile care au randamente ridicate; tehnologiile care consuma timpi de lucru redusi pe unitatea de produs; tehnologii cu un ridicat nivel de automatizare etc. Indicatorii tehnologici de cost - !!! Costul tehnologic este diferit de ceea ce se intelege in mod obisnuit prin conceptul de cost. Aceasta pentru ca, in costul tehnologic nu intra decat acele cheltuieli care au legatura cu tehnologia utilizata [exemplu: daca in costul general al unui produs sunt incluse si cheltuielile care privesc administratia intreprinderii (cheltuieli cu salariile personalului administrativ, cheltuieli de incalzire si luminare, cheltuieli cu chirii, abonamente etc.) in costul tehnologic intra doar urmatoarele elemente de cheltuieli: materiile prime si materialele utilizate in procesul tehnologic; salariile personalului direct productiv; CAS-ul si cota de protectie sociala aferente acestor salarii; cheltuielile de reparare si intretinere a utilajelor; si alte cheltuieli care influenteaza volumul productiei executate] Toate aceste grupe cheltuieli se clasifica in doua categorii: I. cheltuieli variabile; II. cheltuieli conventional constante Cheltuielile variabilesunt acele cheltuieli care sunt influentate in mod direct proportional de volumul productiei realizate (exemplu: cheltuielile cu materiile prime si materialele directe, cheltuielile cu salariile directe, CAS-ul si contributiile aferent). Cheltuielile conventional constante sunt acele cheltuieli ale caror marime nu este influentata direct proportional de volumul productiei executate (exemplu: cheltuielile cu intretinerea si repararea utilajelor, cheltuielilor cu amortizarea utilajelor etc.). Din categoria indicatorilor de cost tehnologic fac parte: 1) costul tehnologic unitar; 2) costul tehnologic total. Despre modul in care evolueaza marimea acestor indicatori in cazul diferitelor categorii de intreprinderi se poate vorbi in sens analitic si grafic.
22

Notatia consacrata pentru cheltuieli variable si constante este: V cheltuieli variabile; Cc cheltuieli conventional constante. Intotdeauna, costul tehnologic unitar sau total va fi influentat de cantitatea de produse executata la un moment dat (N). Indicatori de cost tehnologic: I) Ctu (cost tehnologic unitar) = V + Cc/N; Reprezentarea grafica acestui cost este similara graficului corespunzator ecuatiei y = a*x + b, deci o hiperbola echilaterala asimptotica la axele de coordonate Ctu

N In cazul in care variatia cantitati de produse este mare intr-un proces de productie, costul tehnologic unitar are o valoare mica. Este situatia intreprinderilor cu tip de productie de serie mare sau de masa. Pentru o variatie mica cantitatii de produse, costul tehnologic unitar are valoare mult mai mare decat in cazul primei situatii. Este cazul intreprinderilor cu productie de serie mica sau individuala. In concluzie,costul total al produselor este mult mai ridicat pentru acest tip de productie, decat costul produselor pentru productia de masa. II) Ctt Ctt (cost tehnologic total) = V* N + Cc

23

Pentru orice variatie a cantitatii de produse corespunde o variatie proportionala a costului tehnologic total. Exista o anumita cantitate de produse pentru care costurile a doua variante tehnologice, diferite, sunt legale. Acea cantitate de produse se numeste cantitate critica, iar relatia ei este urmatoarea: Ctu1 = Ctu2 V1 + Cc1/N = V2 + Cc2/N Nor = (Cc2 Cc1)/(V1 V2) De aratat ca se ajunge la aceeasi relatia daca folosim costul tehnologic total Subiect de examen:definiti cantitatea critica si scrieti relatia de calcul. Metode alegere a variante tehnologice optime: 1. infunctie de costul tehnologic unitar: a. analitic; b. grafic. 2. in functie de costul tehnologic total: a. analitic; b. grafic. 1. a. N V1 N1 N2 ... Ncritic ... Nn

VI Cc1/N

V1 + Cc1/N

V2

VII Cc2/N

V2 + Cc2/N

Ctu1< Ctu2 Ctu1= Ctu2 Ctu1 > Ctu2

Concluzii: - daca intreprinderea are de executat cantitati de produse mai mici decat cantitatea critica este optima varianta cu cel mai mic cost tehnologic unitar (VI) - daca volumul productiei presupune o cantitate de produse mai mare decat cantitatea critica este optima varianta cu cel mai mic cost tehnologic unitar (VII); - daca volumul productiei de executate este egal cu cantitatea critica este indiferent care din cele doua variante se alege. 1.b. Ctu

N < Nc

Nc

N>Nc

N
24

Subiecte de examen:
definiti costul tehnologic comparativ cu costul produselor; prezentati 4 elemente de cheltuieli din cuprinsul costului tehnologic; definiti cheltuielile variabile; definiti cheltuielile conventional constante; scrieti relatia costului tehnologic unitar si prezentati graficul acestuia. scrieti relatia costului tehnologic total si faceti grafic; scrieti relatia cantitatii critice si definiti cantitatea critica; metode de alegere a variantei tehnologice optime: - alegerea variantei optime analitic in functie de costul tehnologic unitar; - grafic in functie de costul tehnologic unitar; - alegerea variantei tehnologic in functie de costul tehnologic total (analitic si grafic).

2.a. N V1* N N1 N2 ... Ncritic ... Nn 2.b.

VI Cc1/N

V1* N + Cc1

VII V2 * N

Cc2/N

V2 * N+ Cc2

Ctt1<Ctt2 Ctt1= Ctt2 Ctt1 > Ctt2

Observatie: concluziile graficului sunt asemanatoare celui anterior. Executarea si omologarea prototipului si a seriei 0 Prototipul este format din unul sau mai multe exemplare din produsul care a fost asimilat intr-o aplicatie pentru a fi supus unor incercari sau probe pentru a vedea daca au fost respectati parametrii/indicatorii de proiectare din faza de proiectare constructiva. Seria 0 este formata de asemenea dintr-un numar redus de produse care sunt supuse la teste de de andundanta si fiabilitate pentru a se constata modul de comportare a produsului dupa intrarea lui in consum la client. Omologareaeste o activitate care confirma daca produsul obtinut este in conformitate cu cel proiectat. Aceasta omologare este de doua feluri:
25

A) omologare preliminara sau de prototip; B) omologare finala sau de serie 0. Orice fel de activitate de omologare se incheie cu un raport in care sunt trecute urmatoarele informatii: 1. denumirea fazei de omologare; 2. denumirea produsului si principalele caracteristici analizate; 3. contestatiile aduse de solutia de eliminare si eventuale solutii de indreptare. Din acest moment se poate trece la fabricatia de serie a produsului nou asimilat.

26

25.04.2013

Fundamentarea capacitatii de productie pentru locurile de munca

In functie de felul activitatii desfasurate de fiecare loc de munca exista o gama intreaga de metodologii de fundamentare. Astfel, capacitatea de productie se fundamenteaza pentru: 1. locuri de munca cu specializare pe produs: a. locuri de munca unde produsul finit se obtine sub forma unor sarje (siderurgie, industrie petrochimica etc.); b. locuri de munca pentru care se poate identifica o norma de utilizare intensiva (acest concept de norma de utilizare intensiva se poate gasi si sub forma de indice de utilizare intensiva); c. locuri de munca pentru care se poate identifica o norma de timp, respectiv o norma de de productie; 2. locuri de munca cu specializare tehnologica: a. metodologie de obtinere a capacitatii de productie in functie de un produs reprezentativ; b. metolodgie de fundamentare a capacitatii de productie in functie de productia realizata in perioada de baza; 3. metodologie de fundamentare a capacitatii de productie pentru locuri de munca sub forma suprafetelor de productie; 4. metolodigie pentru fundamentarea capacitatii de productie a unor linii de productie in flux. 1.a. Pentru locurile de munca care elaboreaza sarje, capacitatea de productie a acestuia este data de relatia: Cp = (Gm * k * Td) / ds, unde: Gm reutatea materiei prime introdusa o singura data in furnal sau in instalatia care elaboreaza sarge; k coeficientul de transformare din materie prima in produs finit; Td timpul disponibil de lucru al locului de munca (in general aceasta categorie a locurilor de munca are un Td calculat pentru regim de lucru la foc continu); Ds durata perioadei necesara pentru elaborarea unei sarje. Subiect examen: In relatia de mai sus (de mai jos) scrieti semnificatia a lui G m si k. Subiect examen: Sa se scrie relatia pentru un loc de munca care elaboreaza sarje. 1.b. Cp = k * I * Td, unde: k caracteristica dimensionala a locului de munca (ex.: metrii cubi volum util de furnal); I norma de utilizare intensiva a locului de munca; Td timpul disponibil de lucru al locului de munca. 1.c. nt = 1 / np Cp= Td / nt = Td * np
27

2.a. Un loc de munca cu specializare tehnologica este un loc de munca care permite executarea unei game de operatii pentru mai multe tipuri de produse. Sunt ceea ce numim locuri de munca universale capabile sa se adapteze rapid la schimbarea nomenclatorului de produse. Se folosese un tabel de lucru:
Denum irea produse lor prelucr ate Cantia tea de produs e Norma de timp a produs elor Produs reprezent ativ Coefici ent de echival enta (Ke) Cantitatea reprezentativa Structura productie i reprezen ative Capacitat ea de productie exprimata in produse reprezent ative Repartiz area capacitat ii de producti e in produs reprezent ativ pe structura CpA
reprezentati

Capaci tate de produc tie in produs e reale

QA

ntA

Ke = 1

Ke * Q A

PA
reprezentativ

QB

ntB

Ke = ntB / ntA < 1 Ke = ntC / ntC < 1

Ke * Q B

% PB
reprezentativ

Qproductie = Td / ntreprezentati
va

CpA
reale

CpB
reprezentati

CpB reale

QC

ntC

Ke * Q C

% PC
reprezentativ

CpB
reprezentati

CpC reale

4 5

% 100% 7 8

= 9=2*5 10 = 8 /5

* Poate fi produs reprezentativ un produs care indeplineste unul din urmatoarele criterii: are norma de timp cea mai mare dintre toate produsele executate; cantitatea executata este cea mai mare dintre toate produsele; timpul necesar pentru executarea produsului este cel mai mare (Tnecesar = Q * nt). ** Coeficientul de echivalenta permite transformarea tutror produselor reale in produse echivalent (Ke = nti / ntreprezentativ). 2.b. Cp = [(100 + * ) / 100] * [( * tdi * tei)] * procentul de crestere al productivitatii muncii in perioada curenta fata de perioada de baza/precedeta; ponderea factorilor intensivi carora se datoreaza cresterea productiviatii muncii; m1i numaru de utilaje pentru care se calculeaza capacitatea de productie in perioada curenta; tdi timpul disponibil de lucru al acestor utilaje; m0i numarul de utilaje din categoria i in perioada de baza/precedenta; tei timpul efectiv de lucru al utilajelor din perioada precedenta; coeficient de simultaneitate al incarcarii utilajelor a carora valoare se modifica in functie de tipul de productie existent in intreprinderea luata in considerare. Astfel: pentru tipul de productie de unicate si serie mica = 0,88; pentru tipul de serie mijlocie =0,82; pentru productie de masa si serie mare = 0,86.
28

3. In acest caz Cp = S * I * Td unde: S marimea suprafetei de productie, exprimata de regula in metri patrati; I indice/norma de utilizare intensiva; Td timpul de lucru disponibil al suprafetei de productie. Ca orice norma de utilizare intensiv I se determina in fuctie de productie realizata in perioada de varf, conform relatiei: I = Pv / (Cs * H * S), unde: - Pv productia realizata in perioada de varf; - Cs coeficientul de schimburi; - H numarul de ore de lucru din perioada de varf; - S marimea suprafetei de productie folosita in perioada de varf. Cs = Mt / MB, unde: Mt numarul total de muncitori care lucreaza pe suprafata de productie; MB numarul de muncitori din schimbul de baza. Schimbul de baza este schimbul cu cel mai mare numar de muncitori, de regula schimbul 1. 4. Pentru aceste locuri de munca capacitatea de productie se determina pe baza relatiei: Cp = (td * 60 - ir) / T, unde: td timpul disponibil de lucru al liniei exprimat in ore; ir intreruperi reglementate in cadrul regimului de lucru; T tactul de productie al linie. Gu = Q / C * 100, unde Gu grad de utilizare; Q productie; Cp capacitatea de productie.

29

16.05.2013

Capacitatea de productie, grupele de utilizare ale acesteia, balantele capacitatii de productie

O functie la fel de importanta ca si cea a fundamentarii capacitatii de productie consta in determinarea gradului de utilizare a capacitatii de productie. Aceasta pentru ca planificarea grupelor de utilizare a capacitatii de productie trebuie sa tina cont de posibilitatile GuCp = Pp / Cpma * 100, unde: GuCp gradul de utilizare al productiei posibile P productia care urmeaza sa fie executata; Cpma capacitatea medie anuala. Aceasta capacitate este determinata in condtiile in care trebuie sa se tina cont de intrarile si iesirile de capacitate din cursul unui an de zile, dar si de modernizarile care au loc in cursul aceleiasi perioade Cpma = Cpex + (Ci * nlf) / 12 (Cpis * nlnf) / 12 + (Cpm * nlfm) / 12 unde: - Cpex capacitate de productie existenta la inceputul anulului; - Ci capacitatea de productie intrata in cursul anului; - nlf numarul lunilor de functionare; - Cpis capacitate de productie iesita din functiune in cursul anului; - nlnf numarul lunilor de nefunctionare in cursul anului; - Cpm - nlfm numarul lunilor de functionare dupa modernizarea capacitatii. Odata cu fundamentare gradului de utilizare a capacitatii se determina si urmatorii 3 indicatori: productia care urmeaza sa fie executata (P); productia posibila (Pp); deficitul de capacitate al locului ingust (D). P = indicatorul al carui marime asigura un grad ridicat de utilizare a capacitatii de productie. Pp = productia realizata de acea veriga neconducatoare care are capacitatea de productie cea mai mica P = Pp D In acelasi context, se pune problema determinarii in mod corect al rezervelor de capacitate. Definim rezerva de capacitate ca fiind acel nivel al capacitatii de productie care depaseste posibilitatile de realizare ale productiei ce urmeaza a fi executate. Asadar: Rp (rezerva potentiala de capacitate de productie) = Cp P Rezerva potentiala de capacitate productie are componente: rezervantia potentiala extensiva; rezerva potentiala intensiva
30

Rp = Rpe + Rpi Rpe = P * (Td/Te * 1), unde: Td timpul disponibilor al utilajelor luate in considerare in cazul capacitatii; Te timpul efectiv al acestora; coeficientul de simultaneitate al incarcarii utilajelor; Balantele capacitatii de productiepentru masurarea modului in care capacitatea de productie satisface sau necesarul de capacitate sau pentru determinarea numarului de utilaje in deficit sau excedent fata de necesar, se foloseste un ansaamblu de instrumente de masurare: 1. balanta capacitatii de productie intocmita la inceputul anului; 2. planul de incarcare al utilajelor; 3. balanta dinamicii capacitatii de productie. Balanta capacitatii de productie intocmita la inceputul anului este un document cu ajutorul caruia se evidentiaza existentul si necesarul de capacitate si excedentele deficitele de capacitate, productia posibila si gradul de utilizare al productiei posibile. 4 versiuni organizatorice: SI = 4.000 produse SII = 7.000 produse SIII = 3.000 produse SIV = 5.000 produse Verigi neconducatoare SII Cpve Cpex E/D 5.000 7.000 2.000

SIII (veriga conducatoare Cp = 5000 de Cpve produse) 5.000 5.000

SI Cpex 4000

E/D 1.000

Cpve 5.000

SIII Cpex 3000

E/D 2.000

Capacitatea de productie necesara a verigilor conducatoare, trebuie sa fie egala cu capacitatea de productie existenta a verigii conducatoare. Pp = 3.000 Gupp = Pp / Cpve * 100 = 3.000 / 5.000 * 100 = ... Planul de incarcare al utilajelor odata stabilita execedentul sau deficitul de capacitate este nevoie sa se determine si excedentele si deficitele de utilaje care le vor determina pe primele. Pentru aceasta se intocmeste un document numit planul de incarcare al utilajelor. Denumire produse Cantiate de realizat Norme de timp ale Indicele planificat de (Qi) produselor (nti) indeplinere a normelor (In) QA ntA QB ntB
31

A B

C Qc ntC 1.Tnecesar = * nti) / In; 2. Nuex (numarul de utilaje existente); 3. Td / utilaj (timpul disponibil pe utilaj); 4. Td total = Tdpe utilaj * Nuex; 5. Excedent/ deficit de timp = Tnecesar Td total pentru deficit rotunjim cu + si pentru exedent rotunjim cu ; 6. Excedent/ deficit de utilaj = E/ D de timp / timpul disponibil al utilajului pentru deficit rotunjim cu + si pentru exedent rotunjim cu -. Balanta dinamicii capacitatii de productie are in curpinsul ei un ansamblu de indicatori care se grupeaza in 3 categorii: - indicatori de necesar de capacitate; o indicatori de rezerve de capacitate; o indicatori de excedent sau deficit; - indicatori de capacitate medie anuala; o indicatori care reflecta capacitatea existenta la inceputul anului; o capacitatea intrata in functie in timpul anului; o capacitatea scoasa din functie in timpul anului; o indicatori de capacitate modernizata. - indicatori de utilizare ai capacitatii de productie: o Guma; o Gu al productiei posibile. In concluzie, este posibil sa poata fi evidentiate solutii care sa conduca la imbunatatirea utilizarii capacitatii de productie.Acestea sunt si ele de mai multe tipuri si anume: 1. Solutii

32

23.05.2013 Pe foaia de examen vor fi 22 exercitii din care: o 1 16 grila; o 17 19 grila variata; o 20 22 aplicatii. Subiecte examen (definitie + caracteristici): 1. Care sunt caracteristicile grupelor de cheltuieli directe si indirecte?; 2. Precizati continutul proceselor de productie auxiliara. 3. Scrieti doua neajunsuri care apare in functionarea liniilor in flux intermitent. 4.

33