CARACTERIZAREA PERSONAJULUI GHITA

Nuvela solida, cu subiect de roman (G. Calinescu), Moara cu noroc ilustreaza epic si estetic conceptia etica a lui Ioan Slavici, iar personajele cu destin tra ic din nuvela sunt victime ale incalcarii invataturilor stravec!i. Scriitorul este adeptul unui realism poporal, in con"ormitate cu care idea de om sarac, dar "ericit, predomina in nuvelele sale. #ema, e"ectele ne"aste ale dorintei de inavutire, dezvaluie o problematica etica si psi!olo ica, iar subiectul plaseaza in centrul atentiei un personaj comple$, a carui evolutie este urmarita pe tot parcursul actiunii. G!ita, personajul nuvelei se abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvelei (omul sa "ie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bo atia ci linistea colibei tale te "ace "ericit) si de aceea va evolua inevitabil spre un deznodamant tra ic. %ersonajul identi"ica saracia cu lipsa demnitatii si prin urmare se !otaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia in arenda carciuma de la Moara cu Noroc, unde se va muta cu intrea a "amilie. &ostul cizmar parcur e un drum simbolic, lasa in urma sate si locuri bune si se indreapta spre locurile rele' drumul semni"ica o coborare in in"ern ( descensum ad In"eros), intr(un univers male"ic, al patimilor care(l a reseaza continuu pe G!ita, depersonalizandu(l. )"acerile carciumarului incep sa prospere si acesta incepe sa uste satis"actia casti ului cu multa usurinta a banilor, precum si bucuria ca a scapat de saracie. *ar c!iar acum, la carciuma apare un personaj ciudat, +ica Samadaul, stapanul ile al al locurilor, "ire rece, insensibila, stapanita, un om rau si primejdios, asa cum bine intuieste )na. G!ita insa desi a inteles ca aici la Moara cu noroc, nu putea sa ramana nimeni "ara voia lui +ica, nu poate parasi locul pentru ca(i mer ea bine. %rin urmare, cei doi vor "i prezentati in ipostaze antitetice, personajul stapanitor (+ica) si cel stapanit de autoritatea invincibila a primului (G!ita). )cesta din urma se simte amenintat de Samadau, de atitudinea sa de stapan necontestat al locurilor, -ri imi vei "ace pe plac, ori imi "ac rand de alt om la Moara cu noroc. .volutia lui G!ita este dramatica, el traieste o drama psi!olo ica, ce se naste din con"lictul interior al personajului / dorinta de a ramane cinstit este la "el de puternica precum aceea de a se imbo ati. -mul bun, bland, !arnic, de la inceputul nuvelei, se trans"orma intr(o "ire ciudata, neizbutind sa(si puna in acord esenta cu aparenta e$istentiala decat cu pretul vietii. (Geor e Munteanu). Monolo ul interior ilustreaza andurile si "ramantarile personajului (autocaracterizare), .i0 Ce sa(mi "ac12)sa m(a lasat *umnezeu02Ce sa(mi "ac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea1 G!ita se dezumanizeaza, devine "ricos, las, "u e de eul sau real, cauta un alt eu, iluzoriu, ce(l va conduce spre moarte mai mult, incepa sa se supuna (c!iar daca nu asta isi doreste) lui +ica , simtind ca are nevoie de bunavointa acestuia. *e "apt, personajul simuleaza alianta cu +ica, dar si cu %intea, iar "ata de propriai "amilie joaca rolul onorabilitatii . Stralucirea din oc!ii "ostului cizmar, bucuria vietii se stin ' G!ita nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu !o!ot, incat iti venea sa te sperii de el , devine de tot ursuz (caracterizare directa). %e )na o impin e incet incet spre +ica, "ara sa anticipeze ca nu ar putea suporta sa isi vada sotia in bratele Samadaului, iar pe sine se inpin e pe "a asul unei tot mai depline si tot mai urate ambi uitati de comportare (Geor e Munteanu) Carciumarul isi dezvaluie trasaturile in deosebi in momentele de ma$ima incordare si in relatia cu celelalte personaje (caracterizare indirecta) cand naratorul consemneaza cu atentie esturile, andurile si "ramantarile personajului.

)sadar ima inea lui G!ita de om onest, bland si cumsecade se destrama ireversibil' acesta devine, "ara voie, complice in je"uirea arendasului si in uciderea unei "emei, la process jura stramb, devine complicele Samadaului prin implicarea voluntara sau involuntara in a"acerile oneroase si in crimele porcarului. Carciumarul isi constientizeaza drama, are remuscari, Iarta(ma, )no0 324 dar nu este capabil sa opteze durabil. G!ita aluneca de"initiv pe panta dezumanizarii, se indeparteaza de "amilie, o pierde de"initive pe )na, care nu(l mai considera om / carciumarul nu e decat o muiere imbracata in !aine barbatesti. &inalul sta sub semnul catliarsismului, "ocul puri"icand acest spatiu al deriziunii morale (carciuma), in care crima este unica optiune durabila, G!ita o ucide pe )na pierzand ast"el ultima iluzie despre sine, dupa care, carciumarul va "i omorat iar +ica se va sinucide. G!ita este un personaj rotund, comple$, ce traieste o drama psi!olo ica, consecinta ne"asta a instinctului e$acerbat al avaritiei, a nerespectarii moralei satului ar!aic, in care este puternic ancorata batrana mama a )nei, si potrivit careia banii nu contribuie la umanizarea lumii, ci constituie sursa ei de pierzanie.