Sunteți pe pagina 1din 2

Ce opteti att de tainic, Tu, izvor de cnturi dulci? Repezind blaia und, Floarea rmului o smulgi.

i o duci, o duci cu tine, Vjind ncet pe prund; Ale tale unde floarea Cine tii unde-o ascund? Astfel trece i viaa-mi, Dar o floare-n valuri nu e, Nici nu spun ca tine doru-mi Nimruie, nimruie. Ci eu trec tcut ca moartea, Nu m uit la vechii muni; Scris-i soarta mea n creii ntristatei mele fruni. Numai colo, unde teiul Las floarea-i la pmnt, Eu ncep s mic din buze i trimit cuvinte-n vnt. Vis nebun, dearte vorbe! Floarea cade, rece cntu-i i eu tiu numai atta C-a dori odat- s mntui!
SUBIECTUL I (40 de puncte) 1. Sens denotativ- teiul; Sens conotativ- floare. 2. Rolul cratimei din versul si trimit cuvinte-n vnt este de a pastra masura versurilor, ritmul si muzicalitatea poeziei. Cratima leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza (DOOM-2) si marcheaza absenta vocalei : cuvinte-n; 3. Polisemia cuvntului floare: Floarea preferata a mamei s-a uscat. Mi-am cumparat o fusta cu flori mari pe poale. Iarna a pictat flori de gheata pe geamuri. Marul din spatele casei a dat n floare. 4. Prezenta eului liric este evidentiata prin - pronume la persoana I sing.: eu, ma si verbe la persoana I singular: trec, nu ma uit, ncep, trimit; - adresarea directa, prin prezenta pronumelor si verbelor la persoanei a II-a singular: tu, soptesti, duci cu tine, smulgi, tale, stii. 5.Imaginarul poetic romantic: floarea tarmului, vis nebun, izvor de cnturi dulci. 6. Tema iubirii; motivele romantice: izvorul, teiul, visul. 7. Metafora personificatoare izvor de cnturi dulci compune o imagine auditiva si sugereaza ideea ca soapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci, mbietoare si tainice de iubire. Aceasta metafora, este alcatuita din termeni specific eminescieni, motivul romantic izvor si epitetul (cnturi) dulci. 8. Ultima strofa a poeziei Ce soptesti att de tainic de Mihai Eminescu ncepe cu motivul romantic al visul ui, epitetul personificator Vis nebun sugernd faptul ca iubirea este un sentiment efemer, idee exprimata prin metafora florii: Floarea cade, rece cntu-i. Speranta revigorarii iubirii s-a stins, inversiunea desarte vorbe! si semnul exclamarii ilustrnd disperarea eului liric care sufera pentru iubirea pierduta. Certitudinea eului liric este singulara, el si doreste sa se poata elibera de chinurile sentimentului, idee exprimata printr-o exclamatie retorica: si eu stiu numai atta/ C-as dori odatsa mntui!. n ceea ce priveste prozodia, strofa este un catren, masura versurilor este de 8 silabe, iar ritmul este trohaic. 9. Versurile Scrisa-i soarta mea n cretii/ ntristatei mele frunti exprima conditia omului de geniu, caruia i sunt harazite suferinta si tristetea pentru neputinta de a-si mplini idealurile nalte. Soarta nefericita a geniului este ilustrata prin imaginea vizuala a ridurilor de pe fruntea plina de gnduri profunde, de idei superioare, sugernd totodata curgerea implacabila a timpului. 10. Expresivitatea poeziei Ce soptesti att de tainic de Mihai Eminescu este sustinuta de verbele aflate la timpul prezent: soptesti, smulgi, duci, trece, nu spun, ncep, care releva o continua stare de agonie, ntruct moartea este inevitabila, omul este efemer n raport cu eternitatea naturii, prezente n poezie prin izvor, munti. Aceasta permanentizare a sentimentelor eului liric: Scrisa-i soarta mea n cretii / ntristatei mele frunti, este accentuata de verbele la gerunziu: repezind, vjind. Viata omului este limitata, verbele ce intra n componenta expresivitatii poeziei avnd rolul de a introduce ntr-un timp continuu, de a permanentiza sentimentele de tristete, de agonie ale eului liric, fara sa se ntrevada o finalizare a acestei stari.

(Mihai Eminescu - "Diamantul Nordului")

1. Expresii/locuiuni cu substantivul "ap": a ti ca pe ap; a bate apa-n piu; a da ap la moar; a fi o ap i-un pmnt; ap de ploaie; ap chioar; ap la plmni; a cra ap cu ciurul; a trece ca gsca prin ap; a-i lsa gura ap; 2. Sinonime: treier = trec, vntur, calc; vpaie = flacr, lumin; muche = creast, margine, pisc; brazde = unde, valuri; 3. Sens conotativ "val" i "umbr": Un val de bucurie l-a cuprins pe neateptate. i alung din minte umbra amintirilor urte. Am simit deodat un val de emoie care m-a copleit. Nu am nicio umbr de ndoial c va promova examenul. 4. Expresivitatea verbelor la imperfect (preau, pzeau) denot o aciune incert, de provizorat a imaginii naturii n momentul nserrii, cnd vpaia lunii zugrvete imagini feerice; verbele la prezentul gnomic (care exprim aciunea fr a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.), predominante n poezie, transmit ideea eternizrii naturii, a elementelor care compun tabloul fascinant al nserrii, n antitez cu efemeritatea omului, cu statutul su de muritor. 5. Tema naturii, motivul lacului/ motivul lunii/ motivul nopii; 6. Ca figur sintactic de construcie, inversiunea este o form de dislocare bazat pe schimbarea ordinii normale a cuvintelor, o topic inversat: molatece valuri, vechea zidire, a lunei vpaie. Inversiunea eminescian are i rol prozodic n msuraversurilor, precum i valoare

artistic n muzicalitatea poeziei. Antepunerea epitetului are funcie stilistic, desvrind ambiguizarea sintactic a textului: n vechea zidire; mrea comoar de aur; negrele trestii. (Imaginarul poetic transpune artistic peisajul natural prin inversiuni repetate, n variante diverse, att n grupul nominal ct i n grupul verbal: A ierbii/ Molatece valuri; a stncelor muche pe cer zugrvete; domnitorii ai apei acestei. etc.); 7. Imaginarul poetic: "n lac se oglind castelul. A ierbii/ Molatece valuri le treier cerbii."; Iar lebede albe din negrele trestii/ Apar domnitorii ai apei acestei. 8. Epitetul cromatic n inversiune "negrele trestii" aezat n antitez cu epitetul cromatic "lebede albe" contureaz o imagine vizual a lacului (motiv romantic eminescian). O alt figur de stil este metafora lunii - "comoar aprins"-, exprim fascinaia poetului fa de astrul tutelar, ca simbol al vrjii pe care o exercit asupra lumii. Perdelele-n geamuri scnteie ca bruma - comparaie, sugereaz imaginea ferestrelor luminate care strlucesc aidoma brumei; Iar lebede albe din negrele trestii - antitez la nivelul versului, realizat prin dou epitete cromatice antitetice (alb/negru) compun o imagine impresionant a lacului luminat misterios de razele lunii. 9. Caracteristici romantice: Poezia "Diamantul nordului" face parte din lirica romantic eminescian ntruct este descris un tablou nocturn al naturii, cu motive romantice specific eminesciene: luna, cerul, lacul. Imaginile vizuale se mbin cu cele auditive i motorii. Natura reunete dou planuri - uman-terestru i universal-cosmic -, crend astfel un peisaj nocturn mirific. Motivele romantice sugernd elemente simbolice ale Cosmosului, luna i cerul, se mbin n mod armonios cu elementele terestre reprezentate de lac, lebede i castel. *mbinarea armonioas a motivelor romantice telurice - lacul, umbra, stnca, "vechea zidire", castelul- cu motivele romantice cosmice: luna, umbrele; 10. Prima strof ilustreaz imaginea feeric a castelului care se rsfrnge n lac, forma arhaic a verbului se oglind accentund plsmuirea de basm conturat n incipit. Imaginarul poetic profileaz un peisaj ncnttor, n care iarba nalt de pe malul lacului, pe care o treier cerbii (personificare), pare o prelungire fascinant a apei, prin epitetul n inversiune molatece valuri. Inversiunea vechea zidire amplific ancestralitatea naturii n armonie desvrit cu omul, prin comparaia metaforic Perdelele-n geamuri scnteie ca bruma. Expresivitatea verbelor aflate la prezentul gnomic (care exprim aciunea fr a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.) -se oglind, treier, scnteie - permanentizeaz starea emoional a eului liric, contemplarea extatic a naturii eterne.