Sunteți pe pagina 1din 9

TULBURRILE DE NVARE

Terminologie:
Tulburarilor de nvatare (TI) sunt tulburari observate n procesul acumularii
cunostintelor scolare: scrisul, cititul, calculul matematic si nvatarea regulilor
gramaticale.
Terminologia este diferita n cele doua manuale de diagnostic, DSM (Learning
Disorders), iar n ICD (Specific Developmental Disorders of Scholastic Skills).
Manifestarile descrise n cadrul acestor entitati erau denumite anterior dislexii, disgrafii,
discalculii, terminologie despre care unii autori considera ca defineste o simptomatologie bine
circumscrisa, cu debut brusc, la o persoana care a achizitionat deja limbajul scris, citit.
Exista totusi autori care continua sa utilizeze acesti termeni si la copilul aflat n procesul
dezvoltarii ariilor de nvatare a cititului, scrisului etc
Acesti copii, n marea lor majoritate, au un QI peste 75 si 80.
QI sub 70 exclude diagnosticul
Dificultatile se pot manifesta numai ntr-una din ariile mentionate sau le pot cuprinde pe
toate.
Evolutia este n general satisfacatoare, defectul ameliorndu-se sau disparnd n timp si
doar n formele severe, n care exista si tulburari senzoriale, copiii necesita orientare c&#
444b16e 259;tre scolile speciale.
I.TULBURRI SPECIFICE DE NVARE A CITITULUI /DISLEXII
Se considera Dislexie cnd exista factori genetici sau constitutionali si care determina
deficitul neuropsihologic n conditiile n care copilul primeste o educatie si supraveghere
adecvata).
Conceptul de dislexie este folosit de clinicieni atunci cnd este necesar a atrage atentia
asupra nevoilor speciale ale copilului si pentru a initia un program special.
GRAHAM, TURK, VERHULST, 1999 si SPAGNA et al., 2000 considera ca dislexia este
una dintre tulburarile de nvatare, fiind otulburare specifica de limbaj, caracterizata prin
dificultati de decodificare a cuvntului scris, de asociere a fonemelor cu simbolurile literale etc.
De obicei deficitul este singular, copilul putnd dobndi alte abilitati cognitive sau scolare
si nu este rezultatul unei afectari senzoriale sau generale a dezvoltarii.
1.Caracteristici generale
Dezvoltarea capacitatii de a citi necesita:
- discriminare perceptuala (capacitatea de a face diferenta ntre m si n, respectiv b si p);
- capacitatea de discriminare ntre grupuri de litere precum che, ghe;
- capacitatea de a transfera informatia de la un analizator la altul; sunetele trebuie
transformate n litere (analizatorul auditiv transfera informatia la analizatorul vizual);iar imaginea
grafica a literelor in sunete; este vorba de procesul de integrare gnozica a imaginilor si
sunetelor.
- pronuntia satisfacatoare chiar a cuvintelor cu 2-3 consoane;
- capacitatea de ntelegere a limbajulu scris, corespunzatoare nivelului lexical al
materialului scris;
- integrarea informatiilor achizitionate ntre cunostintele deja asimilate.
Definitie ICD si DSM: Tulburarea specifica de nvatare a cititului este o tulburare
caracterizata printr-un deficit important al achizitionarii cititului si care nu are o cauza
demonstrabila la nivel senzorial (vizual, auditiv), o tulburare emotionala sau IM si nici o cauza
externa precum dezavantajele economice sau culturale.
Caracteristici:
- QI mai mare ca 70;
- prevalenta pe sexe este egala;
- n general, acesti copii pot prezenta si dificultati motorii de coordonare fina sau asociat
tulburari de invatare / disgrafie sau discalculie
- presiunile familiei si competitia scolara pot agrava deficitul si pot duce la aparitia si a
altor manifestari, precum tulburari anxioase sau reactii depresive secundare constientizarii
handicapului de limbaj.
- se pot asocia tulburari emotionale sau de comportament de tip sindrom hiperkinetic cu
deficit de atentie, care agraveaza simptomatologia si face dificil tratamentul.
- Copiii pot prezenta si tulburari neurologice de tip epilepsie.
2.Epidemiologie
Studii recente arata un procent de 4% n populatia de vrsta scolara si un raport de 3/1
pentru baieti (UK)
3.Etiologie
Ipoteze neurobiologice
-evidentierea unor anomalii ale emisferi stngi si a lobilor frontali;
-"lateralizarea" - la acesti copii poate exista o lateralizare anormala sau inversata; se
poate evidentia si o asimetrie cerebrala (anormalitati sau alterari structurale la nivelul emisferei
stngi)
-date neuroanatomice: SPECT si PET arata activari biemisferice individuale n timpul
scrisului sau cititului.
Ipoteze genetice
-Exista cazuri cu transmitere autosomal dominanta.
-Studii de segregare si linkage sustin ipoteza de heterogenitate.
-Studiile genetice au confirmat caracteristicile neurobiologice si neuropsihiatrice ale
abilitatilor fonologice.
Importanta ereditatii.
Dificultatile de citit au un pronuntat caracter familial, probabil datorita factorilor sociali si
genetici.
35-45% dintre parintii baietilor afectati au avut experiente similare, comparativ cu numai
20% dintre parintii fetelor afectate.
Factori sociali
Exista studii care au aratat ca n familiile urbane n care exista interes pentru citit, aceste
tulburari sunt mai rare.
Caracteristici neuropsihologice
Pot asocia diferite deficite:
-Deficitul perceptual - Insuficienta dezvoltare a abilitatii vizuo-spatiale.
- Capacitatile de discriminare fina auditiva si vizuala sunt slab
dezvoltate.
Aceste probleme creeaza dificultati pentru identificarea corecta a sunetelor sau literelor -
proces necesar pentru asimilarea cititului .
-Deficitul de limbaj - copiii cu dificultati la citit au adesea si o usoara ntrziere n
dezvoltarea vorbiri si limbajului. Att ntelegerea ct si expresia sunt afectate.
-Deficitul senzorial - o pierdere partiala de auz, secundar unor otite supurative, poate
creste dificultatea n asimilarea cititului. Tulburarile de refractie necorectate pot fi de asemenea
cauze n aparitia greutatii n nvatarea cititului
-Acesti copii au o vulnerabilitate crescuta pentru tulburari emotionale, tulburari de
atentie, comportament hiperkinetic.
-n situatiile n care exista deja tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie sau tulburare
opozitionala, copilul va avea o proasta relatie cu nvatatorul, care trebuie sa faca eforturi pentru
a-l disciplina - si astfel dificultatea de asimilare a cititului va fi mai mare.
4.Criterii de diagnostic
Criteriile de diagnostic DSM IV:
A. nvatarea cititului se face sub asteptarile vrstei cronologice si gradului de inteligenta
a copilului; aprecierea se face prin aplicarea testelor standardizate de apreciere a acuratetii
cititului si ntelegerii textului;
B. Deficitul interfera semnificativ cu nvatarea celorlalte activitati scolare sau cu
activitatile cotidiene care necesita cititul;
C. Asocierea unui alt deficit senzorial accentueaza tulburarea de nvatare a cititului;
Criteriile de diagnostic ICD 10
F81.0
- Caracteristica este alterarea specifica si semificativa a procesului de nvatare a cititului,
copilul avnd serioase dificultati n obtinerea acestei deprinderi
- Copilul prezinta un scor mai mic cu doua deviatii, la testele standardizate, de evaluare
a capacitatii de a citi si ntelege scrisul, nivel sub cel asteptat conform vrstei si gradului de
inteligenta.
- Tulburarea determina dificultati si n obtinerea altor achizitii scolare
- Tulburarea nu este datorata ntrzierii mintale, tulburarilor de acuitate vizuala sau
scolarizarii neadecvate
- Coeficientul de inteligenta sub 70 este considerat criteiu de excludere.
- Sunt afectate posibilitatile de ntelegere a limbajului scris, copiii avnd dificultati n
recunoasterea cuvintelor scrise.
- Aceste perturbari sunt adesea nsotite de dificultati n respectarea regulilor ortografice.
Acesti copii prezinta n antecedente tulburari de vorbire si limbaj.
Adesea prezinta si tulburari emotionale si perturbari de comportament.
Denumiri anterioare:
- Dislexia de dezvoltare;
- Lectura inversata;
- ntrzierea specifica a lecturii
Se face diagnostic diferential cu :
- Alexia, codificata la R48.0;
- Dificultati de lectura secundare tulburarilor emotionale;
- Dislexia codificata la R48.0
5.Tratament
Dupa ce a fost identificata si evaluata afectiunea, vor fi implicati n procesul
terapeutic mai multi specialisti.
Identificarea precoce si supravegherea copilului permite observarea greutatii n
folosirea limbajului si a nvatarii cititului. Aceste informatii trebuie transmise
nvatatorilor pentru ca acestia sa le acorde atentie si suport.
Identificarea trzie este facuta cnd apar deja tulburarile emotionale si de
conduita.
Asistenta medicala si psihiatrica trebuie asigurate de timpuriu la copiii cu aceste
deficite. Este necesara evaluarea deficitului senzorial, folosind teste specifice.
n cazul existentei unor factori stresori acuti sau cronici, acestia trebuie
ndepartati cu tact.
Tratamentul deficitului de citit este n principal educational - desi exista si
tulburari medicale asociate. Construirea unor bune relatii ntre profesor si copil
poate duce la ameliorarea tulburarii.
Copiii care primesc ajutor de la familie, de la educatori, pedagogi sau alte
persoane de ngrijire pot face progrese mari.
II. TULBURARI SPECIFICE DE NVARE A SCRISULUI / DISGRAFII
1.Caracteristici generale
Disgrafiile reprezinta o importanta tulburare de nvatare a comunicarii prin scris
si care nu este atribuita ntrzierii mintale sau unor boli senzoriale, neurologice,
tulburarilor emotionale, sau dezavantajului economic ,cultural sau unei instructii
neadecvate.
Este tot o tulburare n dobndirea unor abilitati scolare, la fel ca si discalculia si
dislexia.
Denumirea disgrafie este supusa acelorasi controverse, dat fiind faptul ca n
cazul copiilor vorbim de o tulburare de neurodezvoltare si nu de una neurologica,
cu debut recent, la un adult care a dobndit deja aceasta abilitate.
n manualul DSM IV sunt intitulate "Disorder of written expression" iar n ICD 10 "
Specific developmental disorders of scolastik skills -specific spelling disorder "
-Scrisul acestor copii este format din propozitii scurte, sarace n exprimare;
-Productiile grafice ale acestor copii sunt marcate de dezordine si eroare, att n
desenarea literelor ct si n aspectele gramaticale (sintactice si morfologice).
Aparitia tulburarilor specifice n dezvoltarea abilitatilor de exprimare grafica implica:
-dificultati n integrarea vizuo-motorie (copilul poate sa vorbeasca si sa citeasca, dar nu
poate sa execute corect operatiile motorii necesare pentru a desena simbolurile grafice, precum
literele sau cifrele)
-copilul are dificultati n revizualizare (poate sa citeasca si sa recunoasca cuvintele dar
nu poate sa revizualizeze literele si sa scrie corect dupa dictare).
-exista deficiente n formulare si sintaxa ( poate copia corect simbolurile grafice dar nu
poate sa le organizeze ntr-o exprimare bogata, cu valoare de comunicare)
- dezvoltarea analizatorului mio-artro-kinetic este ntrziata, iar copilul este incapabil sa
deseneze corect simbolurile grafice; astfel depaseste rndul, scrie ori prea mare ori prea mic
etc,
2.Epidemiologie
Nu a fost studiata prevalenta acestei tulburari, dar se presupune ca este similara cu
tulburarea de citit; 4% dintre scolari pot avea disgrafie; rata fiind de 4:1 n favoarea baietilor.
3.Etiologie
Nu exista suficiente studii dedicate disgrafiilor; se considera ca factorii etiologici sunt n
general similari cu cei implicati n etiologia dislexiilor:
-dificultatile de concentrare a atentiei ,
-calitatea memoriei vizuale si coordonarea ochi-mna, etc.
4.Diagnostic si trasaturi clinice
Trasatura esentiala n aceasta tulburare consta n inabilitatea de a compune un
text scris.
Copilul face greseli de exprimare, gramaticale, de punctuatie si de organizare a
frazei, de asemenea are o grafica defecuoasa, cu litere prost desenate.
Erorile de gramatica includ omisiunile literelor, ordonarea incorecta a literelor n
interiorul cuvntului sau al cuvntului n interiorul frazei, folosirea incorecta a
verbelor si pronumelor; propozitiile sunt incorecte, incomplete, prescurtate.
Analiza sintactica a acestor fraze releva o sintaxa simplificata, primitiva, lipsita
de nuantari sofisticate.
Greselile de punctuatie sunt frecvente.
Scrisul urt i caracterizeaza pe acesti copii; literele sunt greu lizibile, deformate,
rasucite , inversate, uneori deseneaza litere de tipar urmate de litere cursive sau
o mixtura de litere mari si mici.
Compozitia relatarii este saraca, la fel si organizarea paragrafelor; cnd fac o
compunere, aceasta este scurta, fara descrierea personajelor, a conflicului sau a
mprejurarilor ;coeziunea compozitiei este deficitara, fara introducere, cu referiri
neclare, fara etape de tranzitie si cu sfrsit brusc.
Deseori acesti copii prezinta asociat si alte tulburari; dislexii, discalculii sau dispraxii si
adesea, secundar, pot dezvolta trairi depresive si anxioase, ca urmare a constientizarii
deficitului n raport cu alti copii din clasa; o tulburare comorbida frecventa este tulburarea
hiperkinetica cu deficit de atentie, care agraveaza simpomatologia.
Criterii DSM IV
A. nvatarea scrisului, se face sub asteptarile vrstei cronologice si gradului de
inteligenta a copilului; aprecierea se face prin aplicarea testelor standardizate de apreciere a
acuratetii scrisului (formularea corecta a propozitiilor si frazelor) si ntelegerii textului;
B. Deficitul interfera semnificativ cu nvatarea celorlalte activitati scolare sau activitati
cotidiene, care necesita scrisul corect sintactic si morfologic;
C. Asocierea unui alt deficit senzorial accentueaza tulburarea de nvatare a scrisului;
5.Tratament
Interventia educationala are ca scop mbunatatirea acestui deficit: se utilizeaza att
instructia formala, cu exercitii de scriere ct si nvatarea scrisului pe calculator.
III.TULBURRI SPECIFICE DE NVARE A CALCULULUI MATEMATIC
/DISCALCULII
Aceasta tulburare se caracterizeaza printr-o afectare n dezvoltarea si dobndirea
capacitatii de calcul aritmetic, afectare care este suficient de severa ca sa fie observata si sa
devina un factor deranjant n activitatea scolara.
Aceasta deficienta nu poate fi explicata de un nivel scazut al inteligentei, de o lipsa de
educatie scolara, de o afectare vizuala, auditiva sau alte tulburari somatice sau psihice; de
asemenea, n cazul acestor copii nu se poate vorbi de un dezavantaj economic, sau cultural
care sa fi determinat aparitia discalculiei.
Termenul de Discalculie suporta si el aceleasi discutii privind adecvarea lui n descrierea
unei patologii a neuodezvoltarii: n lumea medicala neurologica se mai utilizeaza termenii:
afazic-acalculia=dificultatea de a citi sau de a scrie cifre, vizuo-spatial acalculia, anaritmetria;
acesti termeni descriu simptome neurologice ale adultului care a pierdut aceste achizitii n urma
unor leziuni neurologice precis delimitate.
Prima descriere a unei tulburari specifice a calculului matematic a fost facuta pentru
prima data n 1937. S-au utilizat termeni variati precum: discalculie, sindrom Gerstmann,
acalculia de dezvoltare, discalculia de dezvoltare.
A fost descrisa pentru prima data n DSM III sub numele de "developmental arithmetic
disorder", n DSM IV sunt denumite "mathematics disorder " iar n ICD 10 "specific disorder of
arithmetical skills".
1.Epidemiologie
Prevalenta acestei tulburari nu este cunoscuta dar se pare ca 6 % din populatia scolara
prezinta dificultati n dobndirea calcului aritmetic (376).
2.Etiologie
Cauza acestui deficit nu este cunoscuta.
Prin analogie cu studiile de la adultul cu discalculie s-au facut corelatii, considerndu-se
ca leziunile s-ar putea afla n aceleasi arii corticale, respectiv sunt discutate ca avnd un rol
important emisferul drept, lobul occipital inplicat n procesarea stimulilor vizuo-spatiali.
O alta ipoteza ridica suspiciunea unei predispozitii genetice, dat fiind oservatiile pe
familiile cu discalculie.
3.Diagnostic si descriere clinica
Debutul nu este foarte precis , parintii acestor copii observa treptat aceste
dificultati pe care mai apoi nvatatorii le reclama afirmnd ca "nu-i place
matematica, dar la celelalte materii este bine".
Acestor copii le este dificil sa faca un calcul matematic; au nevoie de ajutor
suplimentar (sa numere pe degete, sa scrie una sub alta, sa foloseasca ciorna
etc.).
Invata cu mare dificultate tabla nmultirii, dar, dupa ce reusesc sa o memoreze,
ncep sa se "descurce" si abia n ultimele clase de gimnaziu apar reale dificultati
n rezolvarea problemelor.
Dezvolta de obicei strategii de ajutor precum: grupare, adunare n loc de
nmultire, sau numarare.
Acesti copii prezinta:
Dificultati n nvatarea denumirii numerelor, scrierea lor, ntelegerea conceptelor
de combinare si separare, n folosirea semnelor si operarea cu ele,
au dificultati n ntelegerea conceptului de valoare, au dificultati in alinierea
numeralelor, n mentinerea ordonarii lor,
fac mereu greseli, au un anume patern pentru eroare, au o inacuratete a
calculului, socotesc cu multa greutate n minte,
au probleme cu reprezentarea grafica a informatiei
Se considera ca au simptome specifice calcului matemetic dar si probleme de
atentie, astfel:
-dificultati n efectuarea operatiilor aritmetice de baza - adunarea si scaderea-
memorarea numeralelor, urmarirea pasilor specifici n calcul, numararea obiectelor,
nmultirea etc.
-simptomele de inatentie includ: neatentie n copierea numerelor, omiterea
semnelor de calcul, a zecimalelor, sau a simbolurilor cnd scriu raspunsul.
De multe ori discalculia se asociaza cu disgrafia si dislexia.
Criterii de diagnostic DSM IV
A. Capacitatea de calcul matematic, masurata prin teste standard, este semnificativ mai
mica n raport cu vrsta cronologica a pacientului, n raport cu inteligenta si educatia
coespunzatoare
B. Perturbarea de la criteriul A interfereaza semnificativ cu performanta scolara sau cu
activitatile cotidiene care necesita aptitudini matematice
C.Daca este prezent un deficit senzorial, dificultatile sunt n exces.
Criterii de diagnostic ICD 10
-rezultatul la testele standard de evaluare a calcului matematic se afla mai jos cu doua
deviatii standard fata de normalul de aceeasi vrsta si cu inteligenta normala
-scorul la acuratetea scrisului cifrelor si ntelegera calculului este sub normal cu doua
deviatii standard
-rezultatele scolare sunt afectate de acest deficit
-dificultatile aritmetice au fost observate nca din primii ani de studiu
-nivelul Q.I. trebuie sa fie peste 70
4.Tratamentul
Ca si n celelalte tulburari de nvatare nu exista un tratament specific, recomandndu-se
doar instructia individuala.
Se vor identifica ariile de disfunctionalitate:
-Se va stabili gradul n care copilul ntelege structura numerelor si operatiile aritmetice
-Se va evalua capacitatea spatiala
-Se vor evalua dificultatile de limbaj care contribuie la nvatarea calcului aritmetic
-Dificultatile de scris care mpiedica nvatarea
-Problemele de atentie sau memorie care agraveaza simptomatologia
A doua etapa a tratamentului vizeaza stabilirea unui program adecvat de invatare pe
baza observarilor anterioare; astfel, se poate adecva instructajul la ariile deficitare
Rezolvarea problemelor este o etapa dificila, care nu se poate efectua fara
parcurgerea celorlalte etape. Cteva principii ar fi:
-nvatarea matematicii progresiv de la simplu la complex, de la concret la abstract
-Un alt principiu este cel al ntaririi prin repetare si exercitiu a conceptelor nvatate
-De asemenea, este important sa se aplice, sa se implementeze noile cunostinte n
situatii diferite de calcul.
-Folosirea limbajului matematic nu se va face dect dupa nvatarea lui corecta.
-Nu se va folosi calculatorul ca un substitut pentru nvatarea conceptului de numar, ci se
va folosi judicios, numai pentru stadii avansate
-Se pot nvata cteva strategii de memorare (Acronim mnemonics, Think aloud strategy,
Cognitive assault strategy).
Aceste tehnici sunt aplicate n cazul copiilor cu dificultati de calcul; sunt tehnici
psihopedagogie diferentiate, care si-au dovedit eficacitatea daca au fost aplicate din primii ani
de studiu.