Sunteți pe pagina 1din 5

www.referat.

ro

Uniunea Vamală

Uniunea Vamala, aşa cum este definita în Dreptul internaţional,


reprezintă
expresia integrării a doua sau mai multe economii naţionale într-un spaţiu
economic
unic, prin eliminarea imediata sau treptat a obstacolelor tarifare comerciale din
circulaţia
mărfurilor între statele respective, precum si prin stabilirea unui tarif vamal extern
comun
fata de terţe părţi.
În Europa, pornind de la ideea ca în jurul Uniunii Vamale se vor putea
articula si celelalte politici economice stabilite prin Tratatul de la Roma (1957),
pentru fondatorii Comunităţii Economice Europene (CEE) aceasta a fost
considerata drept o premisa esenţiala a procesului de integrare a economiilor
tarilor vest - europene.
Obiectivul principal al tratatului a fost crearea unei uniuni vamale, prin
realizarea unei pieţe comune între statele membre, în care sa se desfăşoare
politici comune agricole si regionale, care sa sprijine dezvoltarea regiunilor mai
puţin dezvoltate din cadrul grupului.
În Tratatul de la Roma sunt definite condiţiile liberei circulaţii în interiorul
teritoriului sau vamal, astfel:
> interzicerea impozitelor discriminatorii:
- fie ca ele sunt în favoarea produselor naţionale,
- fie ca ele prejudiciază produse importate din alte state membre.
> desfiinţarea taxelor vamale si a impozitelor cu efect echivalent;
> interzicerea restricţiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent.

Între 1958 şi 1968, taxele vamale pentru importurile din statele membre ale
Comunităţii au scăzut treptat până la dispariţia totală, în 1968 a fost desăvârşită
unificarea tarifelor, adică au fost eliminate toate taxele vamale şi restricţiile în
www.referat.ro

comerţul dintre statele membre ale Comunităţii, fiind introdus un tarif unic aplicabil
bunurilor importate din terţe ţări. In 1968 a fost desăvârşita unificarea tarifelor,
adică au fost eliminate toate taxele vamale si restricţiile în comerţul dintre statele
membre ale Comunităţii, fiind introdus un tarif unic aplicabil bunurilor importate din
terţe tari.

La 1 iulie 1968, uniunea vamală era realizata si, de atunci, orice nou stat care
adera la Comunitate a suportat procesul de abolire a taxelor sale în comerţul
intracomunitar si si-a aliniat tariful extern la Tariful vamal comun. Tot în 1968, a
fost realizat un proces de transfer progresiv de competente, de la Statele Membre
către Comunitate, pe măsura ce a devenit evident ca era necesar sa se legifereze,
la nivelul Comunităţii, pentru a se evita distorsionarile pieţii, concurenţa neloiala
sau inegalităţile de tratament pentru agenţii economici.

Cu toate că între 1968 şi 1992 uniunea vamală s-a extins treptat, prin
dezvoltarea legislaţiei vamale comune, statele membre şi-au menţinut controalele
vamale la frontierele interne, pentru a colecta alte taxe decât cele vamale (TVA,
accize), pentru a strânge informaţiile statistice sau pentru a aplica măsuri de
securitate. Menţinerea controalelor la frontierele interne implică o mulţime de
costuri, în timp şi bani, pentru importatori, exportatori şi transportatori, fiind în
acelaşi timp o piedică în calea funcţionării cu adevărat a unei pieţe unice.
Ca urmare, între 1986 şi 1993, Uniunea Europeană a adoptat o serie de
măsuri ce au condus la înfiinţarea pieţei unice în 1993, cele mai importante măsuri
din punct de vedere vamal fiind introducerea în 1988 a unui formular unic de
declaraţie vamală (care a înlocuit circa 150 de documente vamale diferite) şi
adoptarea în 1992 a unui Cod Vamal Comunitar, începând cu anul 1993,
controalele la frontierele interne au fost abolite, colectarea TVA şi a accizelor
pentru comerţul dintre statele membre fiind realizat din ace! moment prin sisteme
fiscale şi statistice ce nu necesitau controlul bunurilor şi a documentaţiei aferente în
momentul trecerii dintr-un stat în altul.
Rezultatul - a fost creat un teritoriu vamal unic, fără frontiere interne, în care
este garantată libera circulaţie a bunurilor comunitare. Bunurile „necomunitare" ce
nu au căpătat statutul de liberă circulaţie pot fi tranzitate pe teritoriul Comunităţii
www.referat.ro

ţinându-se cont de diferite convenţii precum cea referitoare la transporturile


internaţionale rutiere (Convenţia TIR), la cea privind admiterea temporară a
bunurilor (Convenţia ATA) sau Convenţia Comună privind tranzitul.
Uniunea Europeană este una din cele mai importante zone economice ale
lumii, si reprezintă cel mai important actor din comerţul internaţional cu bunuri.
Succesul economic al Uniunii Europene nu ar fi posibil fără funcţionarea unei
pieţe interne unice, definită de patru libertăţi de mişcare: a bunurilor, persoanelor,
serviciilor şi capitalului.
Crearea unei pieţe interne unice, unde bunurile pot circula liber, fără a fi
supuse controalelor la frontieră, poate fi realizată. doar în cadrul unei uniuni
vamale, cu reguli unice aplicate la frontieră. De asemenea, fără uniune vamală,
politica externă şi de dezvoltare a Uniunii Europene, piaţa agricolă comună şi
coordonarea eficientă a politicilor economice şi monetare nu ar fi posibilă.
Tratatele de constituire a Comunităţii nu definesc uniunea vamala ca atare,
dar evidenţiază principalele sale elemente. Articolul 23 al Tratatului Comunităţii
Europene (Tratatul de la Roma) stipulează că uniunea vamală va acoperi totalitatea
comerţului cu bunuri, interzicând taxele vamale de import şi export între statele
membre sau toate taxele având un efect echivalent. Conform Tratatului,
uniunea vamală implică şi adoptarea Tarifului Vamal Comun (forma actuala
fiind stabilita prin Regulamentul nr. 2658/87) pentru relaţiile cu terţe ţări.
Articolele 24 - 31 ale Tratatului Comunităţii Europene acoperă alte aspecte
referitoare la libera circulaţie a bunurilor şi la uniunea vamală.
Acquis-ui corespunzător Capitolului 25 - Uniunea vamala - cuprinde codul
vamal comunitar şi Regulamentul de instituire a acestuia, nomenclatorul
combinata, tariful vamal comun, incluzând si preferinţele comerciale,
contingentarile si suspendările tarifare, precum si legislaţia conexa, care
depăşeşte sfera codului vamal, cum ar fi legislaţia privind bunurile contrafăcute
sau piratate, traficul de droguri si exportul de bunuri culturale.∗)

∗)
www. Customs.ro
www.referat.ro

Acquis-ul consta in principal dintr-un număr de instrumente care asigura


funcţionarea uniunii vamale, înfăptuirea politicii vamale, precum si protecţia
efectiva si controlul graniţelor externe ale UE.
În 2001, Comisia Europeană a publicat Strategia pentru Uniunea
Vamală, ce recapitulează provocările cărora trebuie să le facă faţă Comunitatea
pe termen scurt şi propune acţiunile concrete pentru funcţionarea şi dezvoltarea
Uniunii Vamale. Obiectivele strategice ale Uniunii Europene pentru următorii ani
sunt;
> furnizarea unui cadru bazat pe reguli stabile şi transparente pentru
dezvoltarea
comerţului internaţional;
> furnizarea resurselor necesare statelor membre şi Comunităţii;
> protejarea populaţiei de comerţul inechitabil şi garantarea intereselor
financiare şi comerciale.
Strategia propusă de Comisie indică cinci domenii majore de acţiune:
simplificarea şi raţionalizarea legislaţiei, îmbunătăţirea controalelor vamale,
furnizarea de servicii mai bune comunităţii oamenilor de afaceri, îmbunătăţirea
formării profesionale şi îmbunătăţirea cooperării internaţionale în domeniul vamal.
Comisia Europeană sprijină implementarea în practică a Strategiei
privind Uniunea Vamală prin programele menţionate mai sus: „Customs 2000"
(Decizia nr.210/97), extins până în decembrie 2002 („Customs 2002") şi
continuat cu un nou program „Customs 2007" (Decizia nr 253/2003).
Programul „Customs 2007" se desfăşoară în perioada 2003 - 2007 şi are
în vedere:
• Accelerarea computerizării punctelor de trecere a frontierei;
• Standardizarea metodelor de lucru şi sprijin practic acordat ţărilor aplicante;
• îmbunătăţirea luptei împotriva fraudei printr-un mai bun management al riscului
şi o
mai mare cooperare între autorităţile vamale;

• Crearea unui mediu de afaceri competitiv prin reducerea costurilor de


conformitate;
www.referat.ro

• Acţiuni de formare care să răspundă nevoilor activităţilor


implementate în cadrul
programului.
Pentru a asigura baza legală pentru cooperarea vamală inter-
comunitară, în temeiul articolului K3 al Tratatului Uniunii Europene, a fost
ratificată Convenţia privind cooperarea şi asistenţa reciprocă dintre administraţiile
vamale (Actul Consiliului nr. 98/C 24/01), denumită şi Convenţia Napoli II. Prin
această convenţie sunt reglementate formele particulare de cooperare
transfrontalieră referitoare la prevenirea, investigarea şi urmărirea încălcărilor
regulamentelor vamale naţionale şi comunitare, cum ar fi:
 traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotropice, arme, muniţii,
materiale explozive, bunuri culturale, deşeuri toxice şi deşeuri periculoase,
material nuclear sau materiale şi echipamente destinate fabricării
armelor atomice, biologice, chimice (bunuri interzise);
 comercializarea substanţelor listate în tabelele l şi II ale Convenţiei
Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de narcotice şi substanţe
psihotropice şi destinate fabricării ilegale a narcoticelor (substanţe
precursoare);
 comerţul transfrontalier ilegal cu bunuri taxabile pentru a evita
impunerea sau pentru a obţine plăţi neautorizate legate de importul sau
exportul de bunuri;
 orice alt comerţ cu bunuri interzis de Comunitatea sau de legislaţia
naţională.

S-ar putea să vă placă și