Blocul sinoatrial este o tulburare de ritm cardiac

caracterizata prin blocarea conducerii impulsului

electric de la nodulul sinoatrial si atrii .
vagotonia
interventii chirurgicale pe abdomen sau pleura
tumori cerebrale
hipertensiunea intracraniana
boala nodulului sinusal
cardiopatia ischemica
miocardite sau pericardite acute
intoxicatia digitalica (cu digoxin), chinidina, betablocantelor,blocante
de canal de calciu.
amiloidoza
varsta inaintata
hipotiroidism
bolile hepatice avansate
hiperkaliemie
Blocul sinoatrial grad I inseamna o intarziere a transmiterii
stimulului electric , o alungire a timpului de conducere de la un
nodulul sino-atrial la tesutul atrial inconjurator. El nu poate fi
diagnosticat pe baza electrocardiogramei si necesita studii
electrofiziologice pentru stabilirea diagnosticului.
Blocul sinoatrial grad II inseamna o blocare intermitenta a unui
impulusului de la nodulul sino-atrial in trecerea sa spre tesutul
atrial. Se manifesta prin absenta intermitenta a undelor P pe
electrocardiograma.
Blocul sinoatrial grad III sau complet se caracterizeaza prin
absenta activitatii atriale sau prin aparitia unui alt pacemaker la
nivelul atriilor. Pe electrocardiograma se constata o pauza
electrica a carei durata este egala cu un multiplu al intervalelor
P-P.

Frecvent blocul sinoatrial este bine tolerant si nu
produce manifestari clinice. Pot apare manifestari
clinice ale bradicardiei precum: oboseala, ameteli,
vertij, sincopa ,lipotimie si lesin.
ECG
Echocardiografia
Monitorizarea Holter
Blocurile sino-atriale gradul I si II nu necesita tratament.

Tratamentul blocurilor sinoatriale grad III cuprinde trei elemente:
tratamentul cauzelor aparitiei blocului sinoatrial
tratamentul medicamentos
cardiostimularea permanenta (pacemaker cardiac)
Tratamentul medicamentos consta in utilizarea medicamentelor ce
cresc frecventa cardiaca.
Atropina este un medicament parasimpaticolitic (inhiba activitatea
sistemului nervos parasimpatic) ,care la nivel cardiac determina
cresterea frecventei cardiace, debitului cardiac si tensiunii arteriale.
Efedrina si noradrenalina sunt medicamente ce stimuleaza stimuleaza
activitatea sistemului nervos simpatico prin actiune pe receptorii
adrenergici. Au actiune stimulanta cardiaca (creste frecventa cardiaca),
vasoconstrictoare , creste tensiunea arteriala , creste fluxul de sange la
nivel coronarian si cerebral.

Pacemaker cardiac sau stimulator cardiac

Stimulatorul cardiac este alcatuit dintr-un generator de impulsuri electrice
conectat la unul sau doi electrozi conductori introdusi pe cale venoasa in
cavitatile cardiace sau pe suprafata exterioara a inimii. Atunci cind generatorul
ramane in afara corpului pacientului, se realizeaza o cardiostimulare
temporara.

In situatia unei cardiostimulari permanente, generatorul de impulsuri este
pozitionat intr-un buzunar subcutanat . Impulsurile electrice emise de acesta
sunt conduse la inima fie prin intermediul unor catetere introduse pe cale
endovenoasa pana in cavitatile drepte ale inimii, fie prin electrozi epicardici
implantati in miocard. Practic in cazul unui bolnav cu stimulator cardiac,
pacemaker-ul intervine atunci cand este nevoie si prin socuri electrice asigura
frecventa cardiaca asemanatoare cu cea normala.

Cardiostimularea permanenta prin pacemaker reprezinta tratamentul principal
al pacientilor cu bloc sinoatrial simptomatic.

Sindromul Q-T lung este o tulburare de ritm rara,
ereditara care apare la persoane fara alte afectiuni.
Survine de obicei la copii si la adultii tineri.
Unii pacienti cu Q-T lung sunt asimptomatici. La ceilalti, simptomele sunt
pierderea cunostintei sau tulburari de ritm cardiac . La pacientii cu acest
sindrom intervalul Q-T poate fi prelungit in timpul activitatii fizice, emotiilor
puternice (spaima, suparare, durere, etc.). Unele aritmii pot fi fatale, deoarece
pot provoca moarte subita. Un alt tip de sindrom Q-T lung poate duce la
pierderea auzului pacientului.


Studiul pacientilor cu Q-T lung arata ca acestia au lesinat cel putin o data pana
la varsta de 10 ani. Majoritatea au de asemenea un membru al familiei care
sufera de acest sindrom. Pacientii cu acest sindrom nu au intotdeauna
intervalul Q-T prelungit.Acesta poate fi normal cand pacientul isi face
electrocardiograma (in timpul unei examinari de rutina, de exemplu).


Unii tineri sanatosi pot fi suspectati de Q-T lung datorita istoricului familial si
al lesinurilor inexplicabile, chiar daca nu isi fac o ECG de rutina. In toate
familiile in care a existat o moarte subita sau in care se produc lesinuri
inexplicabile, este necesara o investigatie a cauzei.

Sindromul Q-T lung poate fi tratat cu ajutorul
medicamentelor (beta-blocante). Uneori se efectueaza
o interventie chirurgicala, iar unele persoane
beneficiaza de un defibrilator implantabil.